De Sarah Hendriks
Director al Diviziei pentru Politici, Programe
și Acțiuni Interguvernamentale a UN Women
și Pauline Brosch
Analist politic în cadrul Departamentului pentru Pace,
Securitate și Reziliență al UN Women
Lupta împotriva nedreptății necesită întotdeauna curaj, dar riscurile cu care se confruntă femeile care apără drepturile omului sunt adesea trecute cu vederea. Aceste femei îmbrățișează cu mult curaj vulnerabilitatea care vine odată cu împărtășirea opiniilor, și nu trebuie lăsate să se confrunte cu această situație pe cont propriu. Sunt necesare mai multe eforturi pentru a le proteja de represalii și încercări de intimidare.
Femeile care apără drepturile omului se află în linia întâi a multor conflicte actuale și sunt printre cei mai eficienți creatori de pace. Ele muncesc deseori în zone de război pentru a preveni sau a răspunde la violența sexuală și bazată pe gen, care crește în timpul conflictelor și poate fi folosită ca armă de război. ONU a confirmat peste 3.000 de cazuri de violență sexuală în 2021. Mai recent, Comisia internațională independentă de anchetă privind Ucraina a documentat cazuri ale unor soldați ruși care au violat femei sub amenințarea armei în timpul perchezițiilor din casă în casă.
Femeile activiste care își dedică viața promovării viziunii unei lumi mai puțin violente plătesc adesea un preț extrem de mare. În Columbia, Daniela Soto a fost împușcată de două ori în abdomen de către civili înarmați în mai 2021. Ea a pledat pentru drepturile omului, în special drepturile popoarelor indigene, de la o vârstă fragedă. La cinci luni după atac, Soto a vorbit în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, deplângând uciderea necontenită a femeilor indigene de către grupuri armate în departamentul său de origine, Cauca, și în alte părți ale țării.
În Irak, bărbați înarmați neidentificați au ucis-o pe Riham Yaqoub în Basra, în august 2020. Medic și apărător al drepturilor omului, ea a condus proteste antiguvernamentale locale și a pledat pentru dreptul femeilor de a folosi facilitățile sportive și de a face sport în public. Cu două zile mai devreme, o altă apărătoare a drepturilor femeilor și ale mediului a supraviețuit unui atac armat în același oraș, după ce fusese supusă unei campanii îndelungate de defăimare.
În Sudan, Amira Osman a fost arestată în casa ei din Khartoum în timpul unui raid de noapte în ianuarie 2022 și reținută timp de două săptămâni. Activistă pentru drepturile femeilor, ea este șefa inițiativei No toWomen’s Oppression („Spunem nu opresiunii femeilor“), care a fost înființată în 2009 ca răspuns la abuzurile ilegale împotriva femeilor și la vizarea vânzătorilor și activiștilor de sex feminin în temeiul unei legi în prezent abrogate. Arestarea ei nu a oprit femeile din Sudan din a continua să protesteze împotriva conducerii militare. Mai mult decât atât, de la izbucnirea luptelor dintre armata țării și un grup paramilitar luna trecută, femeile sudaneze au militat pentru pace și protecția civililor împotriva violenței și au cerut ca vocile lor să fie auzite.
În octombrie anul trecut, în cadrul dezbaterii deschise anuală a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, jurnalista de origine afgană Zahra Nader, redactorul-șef al Zan Times, a oferit o relatare șocantă cu privire la represiunea violentă a talibanilor asupra protestatarilor de sex feminin. Ea a explicat că, în ciuda amenințării de hărțuire, detenție și tortură, femeile afgane „au mobilizat cea mai vastă și pașnică opoziție față de politicile talibanilor”. Având în vedere faptul că femeilor din țară li s-a interzis recent să lucreze cu ONU – acesta fiind doar cel mai recent dintr-o serie lungă de decrete care vizează erodarea drepturilor femeilor și fetelor – este mai necesar acum decât oricând să dăm ascultare vocilor femeilor afgane.
Situația din Afganistan este un exemplu deosebit de puternic al unei tendințe mai vaste. Actorii politici extremiști, loviturile de stat militare și comportamentul neconstituțional al guvernelor au sporit represiunea împotriva drepturilor omului în întreaga lume. Chiar și informarea Consiliului de Securitate al ONU a devenit o acțiune periculoasă. Mai multe femei activiste care au denunțat în mod public încălcări ale drepturilor omului în cadrul Consiliului s-au confruntat cu represalii, inclusiv cazuri de detenție arbitrară și campanii de defăimare direcționate. Mai multe femei, temându-se pentru siguranța personală, au trebuit să își părăsească țările de origine.
O mare parte din represaliile împotriva apărătorilor drepturilor femeilor rămân neînregistrate, iar făptașii se bucură de impunitate. Astfel de acte de violență și intimidare sunt menite să reducă la tăcere și adesea reușesc. Unii activiști se auto-cenzurează, alții își mută atenția de la drepturile omului, iar alții se retrag complet din viața publică. Dar mulți își continuă activitatea curajoasă și trebuie să apărăm de urgență viețile acestor femei și să le oferim sprijinul de care au nevoie pentru a-și continua lupta.
Imperios necesari sunt patru pași, care vor ajuta la protejarea femeilor care apără drepturile omului: în primul rând, avem nevoie de un mediu favorabil pentru aceste activiste. Acest lucru înseamnă implementarea unor legislații și politici care să le sprijine și să le protejeze și eliminarea legilor care le restricționează sau chiar le incriminează activitatea. Acest pas include, de asemenea, măsuri de asigurare a siguranței lor în mediul online.
În al doilea rând, asigurarea unei finanțări rapide și flexibile este esențială. Granturile de protecție, cum ar fi cele oferite de Fondul Femeilor pentru Pace și Asistență Umanitară, ajută femeile activiste să plătească pentru echipamente de securitate, costuri legate de relocare, servicii de sănătate mintală și consiliere juridică.
Guvernele pot lua, de asemenea, măsuri practice, cum ar fi accelerarea procesului de acordare a azilului, relocarea temporară a femeilor apărătoare ale drepturilor omului aflate sub amenințare și sprijinirea celor care trăiesc în exil, astfel încât acestea să își poată continua activitatea.
În cele din urmă, trebuie să oferim sprijin politic pentru a consolida legitimitatea acestor activiste și pentru a-i trage la răspundere pe atacatorii lor.
Așa cum femeile își folosesc vocile pentru a apăra drepturile omului, noi, în comunitatea internațională, trebuie să ne folosim de ale noastre pentru a le apăra. Suntem de acord cu abordarea Secretarului General al ONU, António Guterres,care a declarat că: protecția femeilor apărătoare ale drepturilor omului este o responsabilitate morală colectivă. Aceste activiste au cel mai mult de pierdut, dar își asumă cele mai mari riscuri. Ele nu trebuie lăsate să se confrunte cu această situație pe cont propriu.
Sarah Hendriks este Director al Diviziei pentru Politici, Programe și Acțiuni Interguvernamentale a UN Women.
Pauline Brosch este analist politic în cadrul Departamentului pentru Pace, Securitate și Reziliență a UN Women.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2023. www.project-syndicate.org
