O nouă viziune asupra teoriei și practicii managementului organizațiilor bazat pe stakeholderi și responsabilitate socială

Date:

Digitalizarea, revoluția 4.0, trecerea la economia inteligentă, ecologizarea și celelalte tendințe majore din societatea și economia actuală generează pentru companii și stakeholderii lor numeroase și inedite oportunități, amenințări și provocări, care plasează managementul organizațiilor în fata unor situații deosebit de complexe, dificile și stresante. În acest context se constată o situație ambivalentă:

  • dezvoltarea unor elemente teoretice și pragmatice noi, valoroase, deosebit de creative și eficace în anumite zone ale managementului – strategie, managementul resurselor umane, instrumentarul managerial, relațiile cu stakeholderii (CRM – managementul relațiilor cu clienții, SCM – managementul lanțului de aprovizionare ș.a.).
  • manifestarea a numeroase limite în abordările teoretice și pragmatice ale managementului companiei, stakeholderilor și responsabilității sociale, care au consecințe negative asupra sustenabilității și competitivității acestora.

Lucrarea „Managementul stakeholderilor și responsabilitatea socială: concepte, abordări și instrumente în contextul COVID”, publicată recent în prestigioasa editură americano-engleză Routledge, elaborată de profesorii Ovidiu Nicolescu și Ciprian Nicolescu, propune o nouă viziune, abordări și mecanisme manageriale inovative, în premierea la nivel mondial, de natură să contribuie la un progres substanțial în teoria și practica managerială a organizațiilor.

Principalele elemente de noutate privind managementul, stakeholderii și responsabilitatea socială cuprinse în lucrare pot fi rezumate astfel:

1. Identificarea în rândul stakeholderilor, pe baza unui set de criterii riguroase, a unei categorii speciale – stakeholderul relevant – care influențează major funcționalitatea și performanțele companiei și asupra căruia se focalizează într-o nouă abordare managementul companiei;

2. Extinderea focalizării managementului companiei de la trei categorii de stakeholderi – proprietari, manageri și executanți – la toți stakeholderii relevanți, interni și externi și într-o nouă viziune. Aceasta înseamnă schimbarea paradigmei managementului de la relația manager-subordonat, la relația manager-stakeholder relevant;

3. Înlocuirea paradigmei manageriale actuale, ce constă în focalizarea asupra relației manager-subordonat, cu o nouă paradigmă managerială focalizată pe relația manager-stakeholder relevant, intern sau extern companiei;

4. Luarea în considerare și extinderea abordării stakeholderilor de la corporații și firme mari, la toate companiile indiferent de mărimea lor, întrucât toate depind de stakeholderi și în toate stakeholderii le influențează decisiv, funcționalitatea și performanțele;

5. Extinderea luării în considerare a responsabilității sociale și a tratării sale ca un element major în organizație, de la corporații și marile companii la toate categoriile de firme, firește, cu intensități și modalități diferite, întrucât toate au solicitări, obligații și responsabilități față de comunitatea locală, regiunea, țara în care își desfășoară activitatea, față de mediul ambiant, față de resursele umane și populația implicată. Toate companiile sunt confruntate cu aceleași provocări societale majore;

6. Extinderea sferei de cuprindere a responsabilității sociale, care în prezent are în vedere numai elementele economice, sociale, morale și legale cu responsabilitate ecologică, concomitent cu focalizarea sa pe stakeholderii relevanți și cu reconfigurarea relațiilor dintre tipurile de responsabilități. Aceasta implică trecerea de la piramida responsabilităților (Caroll, Baden etc.), ce include cele patru tipuri de responsabilități enunțate, la pentagonul responsabilităților, ce reprezintă un nou concept și determină abordări și mecanisme inovative, corespunzătoare actualelor mutații din companii, economie și societate.

7. Conceperea, pornind de la anumite „best practices” (CRM, SCM ș.a.) a unui nou tip de mecanism managerial – sinapsa managerială – care să înlocuiască tradiționala abordare ierarhică manager-subordonat și care să poată fi utilizată cu toți stakeholderii relevanți, interni și externi. Sinapsa managerială implică un manager al companiei și un stakeholder relevant și constă într-un intens schimb de informații și cunoștințe, în procese decizionale, operaționale și comportamentale comune și/sau armonizate, bazate pe negocieri win-win între cele două părți, procese capabile să genereze la un nivel superior valoare adăugată și sinergie, satisfăcând principalele interese și obiective ale celor doi componenți. Caracterul inovativ al sinapsei manageriale constă în operaționalizarea noii paradigme manageriale. Tradițional, managementul era bazat în mod predominant pe subordonare, pe relații ierarhice rigide. Sinapsa managerială se bazează pe relații win-win, colaborare și parteneriat real între manager și stakeholderii relevanți.

8. Proiectarea unui nou sistem de management al companiei, focalizat pe stakeholderii relevanți – sistemul de management bazat pe stakeholderi relevanți – care integrează elementele precedente. Acest sistem asigură valorificarea la un nivel ridicat a informațiilor, cunoștințelor și a celorlalte resurse intangibile și tangibile, de care dispun stakeholderii, în interesul companiei, motivând stakeholderii relevanți în a conlucra strâns și eficace cu compania, într-o relație de win-win, concomitent cu exercitarea de către companie, indiferent de mărimea sa, de responsabilități sociale intense, benefice economic, social ecologic, legal și moral. Sistemul de management bazat pe stakeholderi relevanți este un mecanism colaborativ ce constă în ansamblul proceselor și relațiilor manageriale prin care se previzionează, organizează, coordonează, antrenează și evaluează procesele de muncă ale stakeholderilor relevanți, structurate în mare parte în sinapse manageriale și fundamentate pe partajări intense și participative de informații, cunoștințe și alte resurse, pe decizii, acțiuni și comportamente comune și/sau armonizate, în vederea realizării de interese și obiective multidimensionale și sustenabile ale organizației și ale stakeholderilor relevanți.

Noua teorie și practică managerială generează trei categorii de efecte benefice pentru companie și stakeholderi, pentru populație, economie și societate în ansamblul său.

Resurse suplimentare pentru companie și stakeholderii săi. Remodelarea strategiei, sistemului de management și culturii organizaționale prin focusarea lor pe stakeholderii relevanți companiei, amplifică resursele disponibile pentru organizație, frecvent fără costuri suplimentare și în condiții favorizante. Stakeholderii relevanți interni – manageri, executanți și acționari – contribuie în principal cu mai multe informații, cunoștințe și relații. Aceasta semnifică utilizarea la un nivel mai ridicat a capitalului intelectual în beneficiul companiei. Stakeholderii relevanți externi – clienți, intermediari, furnizori, finanțatori, informaticieni, proiectanți, consultanți, comunitatea locală, etc. – furnizează în același timp capital intelectual și mai multe resurse clasice tangibile (materii prime, produse, servicii, bani, specialiști etc.) O parte dintre aceste resurse sunt oferite fără costuri suplimentare și/sau în condiții favorizante de timp, calitate, cost etc.

Procese de muncă mai inovative și productive în companie și la stake-
holderi.
Noua viziune managerială focalizată pe stakeholderii relevanți și responsabilitatea socială determină procese de muncă consistente, mai creative și productive la persoanele și organizațiile implicate,
întrucât: obiectivele ce trebuie realizate de către companii și stakeholderii relevanți sunt comune sau convergente, fiind stabilite de către aceștia pe bază de consultare, colaborare și negociere win-win; procesele de muncă focalizate pe obiective comune sau convergente sunt intens motivaționale, deoarece ele reflectă interesele și așteptările stakeholderilor relevanți și ale companiei; procesele de muncă remodelate și operaționalizate de stakeholderii relevanți, folosind la un nivel ridicat capitalul lor intelectual, posedă un potențial mai ridicat pentru digitalizare și performanțe competitive la nivelul întregului lanț al valorii implicat.

Performanțe multidimensionale mai ridicate și sustenabile în companie și la stakeholderi interni și externi. Această categorie de efecte benefice este cea mai importantă întrucât, atât pentru companie cât și pentru stakeholderii săi relevanți, obținerea de performanțe competitive reprezintă obiectivul major. Performanțele sunt abordate multidimensional, avându-se în vedere aspectele economice, sociale, ecologice, educaționale etc. ale proceselor de muncă derulate. Performanțele companiei și ale stakeholderilor interni și externi se amplifică ca urmare a atragerii și utilizării de resurse suplimentare intangibile și tangibile, frecvent, în condiții de cost, timp, calitate etc. superioare și datorită derulării de procese de muncă mai inovative și productive, în condițiile utilizării sinapselor manageriale, a sistemului de management bazat pe stakeholderii relevanți și a celorlalte elemente inovaționale specifice noii abordări.

Creșterea performanțelor multidimensionale poate fi identificată la nivelul a opt paliere: stakeholderilor relevanți interni ai organizației, manageri, executanți și acționari; fiecărei activități din companie (calitatea outputurilor generate, costurile derulării activității, efectele ecologice); lanțului valorii al companiei, virtual sau bazat pe cunoștințe; rezilienței companiei și stakeholderilor, esențială în condițiile contextuale actuale afectate de pandemia de COVID-19; companiei ca entitate; stakeholderilor relevanți externi ai companiei, (clienți, furnizori, investitori, consultanți, proiectanți ș.a.); piețelor pentru companie și pentru stakeholderii relevanți externi; ramurii și economiei locale, naționale sau internaționale în care compania funcționează; comunității și societății implicate.

Aceste efecte, împreună cu mutațiile inovative propuse, constituie argumente deosebit de puternice pentru promovarea unui management al companiei focalizat pe stakeholderii relevanți interni și externi și pentru asumarea unor responsabilități sociale corespunzătoare, în concordanță cu oportunitățile și provocările generate de digitalizare și trecerea la economia și societatea bazate pe cunoștințe.

Ovidiu Nicolescu
Ovidiu Nicolescu
Ovidiu Nicolescu este profesor universitar, doctor, Director al Centrului Național de Excelență pentru Studii de Management Comparat Internațional, Facultatea de Management , Academia de Studii Economice (ASE) din București, Președinte de onoare al Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), vicepreședinte Uniunea Europeană a Artizanatului și a Întreprinderilor Mici și Mijlocii (UEAPME), Vicepreședinte Asociația Mondială a Întreprinderilor Mici și Mijlocii (WASME), Membru în Grupul de sprijin pentru IMM-uri privind FP7 – Comisia Europeană, membru în comitetul Fondului Social European.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Efectele crizelor actuale se vor vedea pe termen mediu și lung

Efectele crizelor actuale se vor vedea pe termen mediu...

Cel mai lung festival neoficial, în rețeaua NEPI Rockcastle

Compania NEPI Rockcastle organizează cel mai lung festival neoficial...

Spațiu extins pentru Leroy Merlin Craiova în Electroputere Parc 

  Retailer-ul Leroy Merlin, specializat în construcții, decorațiuni și grădinărit,...