România în Uniunea Europeană – integrare, dezvoltare, competitivitate

Procesul aderării României la Uniunea Europeană a determinat orientarea strategică și evoluția economico-socială a țării. După intrarea în faza negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, pe baza programului strategic elaborat de guvernul Isărescu (2000), s-a reluat dinamica creșterii economice, după un deceniu de stagnare și scădere. Prin pregătirea capitolelor de negociere dedicate pieței interne s-a demonstrat voința urmării căii europene în sectorul economiei românești și s-a înaintat decisiv către rezultate concrete ale reformelor structurale. Dar era nevoie de o transformare a întregii societăți românești!

Analizele economice atât pentru durate lungi (a se vedea Liviu Voinea, 2018) cât și pentru ultimele trei decenii („Piața Financiară”, dec. 2019) au constatat că aderarea României la Uniunea Europeană a fost un factor favorizant al procesului de creștere economică și de accelerare a recuperării decalajelor față de statele dezvoltate. Anul 2000 este considerat începutul unei etape de evoluție în care Uniunea Europeană a devenit pentru România catalizatorul principal în domeniul economic, dar și instituțional, politic, legislativ. Și sistemul fiscal a fost mai stabil, după 2000, odată cu elaborarea Codului fiscal (2004) în conformitate cu metodologia europeană. Un astfel de catalizator ar mai putea fi, în deceniul care urmează, aplicarea determinată a unei strategii realiste pentru intrarea țării în Zona Euro. Menționăm însă că, după 2004, doar fenomenul contagiunii cu piața internă a Uniunii Europene și mai puțin strategizarea și aplicarea unor politici economice proprii, a dus la o creștere a convergenței. PIB-ul pe locuitor (la paritatea puterii de cumpărare) a crescut de la 23%, în 2000, la 36%, în 2006, pentru ca în primul deceniu
postaderare să ajungă la 59%, actualmente apropiindu-se de unele state central-europene care au avut evoluții pozitive și în întâiul deceniu post-1989.

Faptul că guvernele României post-2004, indiferent care partide politice le-au condus, au preferat să obțină o creștere economică rezultată predominant din orientarea spre prociclicitate și consum, evitând realizarea unor investiții substanțiale, îndeosebi în zona infrastructurii de transport, energetice, mediu, sănătate, educație, cercetare-inovare etc. și, împreună cu folosirea fiscalității doar pentru obținerea unor venituri imediate la buget, au dat economiei și pieței locale un grad sporit de impredictibilitate, au generat vulnerabilități și dezechilibre macroeconomice majore. Declinul populațional din România, după 1989, este considerat „cea mai gravă dintre toate schimbările negative pe care le-a cunoscut societatea românească după căderea vechiului regim” (Vasile Ghețău, în „Piața Financiară”, dec. 2019, p. 36). Iar motivația economică a fost cea mai importantă pentru amintita situație, acesteia adăugându-se și cauze social-politice, culturale etc. Inechitățile socio-economice sunt un alt element al sporitelor dezechilibre din sistemul economic al României, infuzând o dimensiune calitativă discutabilă creșterii economice din ultimele decenii. Faptul că peste 40% din săracii Uniunii Europene trăiesc în România arată că este încă mult de lucru pentru ridicarea convergenței reale și a competitivității societale în țara noastră. Aceste realități ne demonstrează că strategiile de dezvoltare sustenabilă elaborate din 2008, ca răspuns la Agenda 2030 a Uniunii Europene, au fost mai degrabă documente pentru birocrații din Bruxelles, neconstituind suport pentru elaborarea unor politici interne adecvate și pentru aplicarea lor integrală la nivelul societății românești. În plus, a fost mai mult decât evident că, după criza economică de acum un deceniu, modelul de dezvoltare adoptat de noile state membre nu mai aducea accelerația necesară pentru apropierea cât mai rapidă de stadiul de dezvoltare a statelor occidentale. Iar criza profundă declanșată în 2020 a găsit România și marea majoritate a statelor membre ale Uniunii Europene cu multe lecții neînvățate de la precedenta criză financiar-economică globală, sporind gradul de impredictibilitate a evoluției social-economice din Spațiul Economic European, în deceniul următor.

Evaluările cetățenilor români privind antreprenoriatul, inovarea și modernizarea tehnologică

0

Prin Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030, România și-a asumat, ca Obiectiv pentru Dezvoltare Durabilă nr. 8, promovarea unei creșteri economice susținute, deschise tuturor și durabile, a ocupării depline și productive a forței de muncă și asigurarea de locuri de muncă decente pentru toți. În cadrul acestui obiectiv, reținem două ținte esențiale pentru 2030: 1) promovarea unor politici orientate spre dezvoltare care susțin activitățile productive, crearea locurilor de muncă decente, antreprenoriatul prin startup, creativitatea și inovația, și care încurajează formalizarea și creșterea întreprinderilor micro, mici și mijlocii, inclusiv prin acces la servicii financiare; și 2) atingerea unor niveluri mai ridicate ale productivității prin diversificare, modernizarea tehnologică și inovație, inclusiv prin accent pe sectoarele cu valoare adăugată sporită și utilizarea intensivă a forței de muncă.

Această scurtă analiză – realizată în cadrul proiectului România Durabilă, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020 – caută să aducă un plus de cunoaștere în legătură cu aceste două ținte prin investigarea determinanților antreprenoriatului, inovării și modernizării tehnologice. Abordarea aleasă va fi una comparativă, bazată atât pe date obiective, cât și subiective. Din perspectivă obiectivă, vom opera cu date proprii, dar și ale Institutului Național de Statistică (INS) și ale Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), pentru a surprinde evoluții legate de: numărul de firme înființate anual; numărul firmelor inovatoare. Sub aspect subiectiv, vom utiliza datele culese în cadrul proiectului România Durabilă. Mai exact, vom folosi datele barometrului RD13[1].

Datele obiective

O evaluare a spiritului antreprenorial din România poate fi făcută și prin prisma numărului de firme înființate anual. Pentru aceasta, am utilizat datele de la Oficiul Național al Registrului Comerțului[2]. Ținând cont de datele disponibile și de momentul în care a fost realizată analiza, distingem între două perioade, pentru fiecare an începând cu 2009 (primul pentru care avem date disponibile): ianuarie – aprilie și ianuarie – decembrie. Evoluția poate fi văzută în Figura 1. Atunci când ne referim doar la primele patru luni ale anului, distingem două concluzii importante:

Figura 1 – Număr de firme înființate anual

1) în 2010 și 2020, anii măsurilor de austeritate și pandemiei, numărul de firme înființate se reduce consistent;

2) în ciuda acestor puncte de minim, tendința în ultimul deceniu este una de creștere a numărului de firme înființate în fiecare an. Variațiile sunt mai consistente atunci când privim către întregul an; surprinde scăderea numărului de firme nou înființate între 2014 și 2016.

Pactul pentru Fiscalitate, reper într-o economie solidă și prosperă

Pactul pentru Fiscalitate, cu origini într-o inițiativă din 2014, relansat pe coordonatele 2022-2023 cu deschidere de perspectivă, este caracterizat ca „exercițiu de comunicare și platformă de dialog care să aducă împreună decidenții politici, mediul de afaceri, mediul academic, societatea civilă”. Ca inițiatori, Adrian Măniuțiu, Răzvan Orășanu, Daniel Apostol îi evidențiază principiile considerate fundamentale pentru o politică fiscală sănătoasă: „Eficientizarea legislației fiscale; restrângerea excepțiilor fiscale și transparentizarea procedurilor de aplicare si verificare; stimularea investițiilor și atragerea de investiții directe în economie; depolitizarea, reprofesionalizarea, informatizarea și interconectarea ANAF; toleranță zero la evaziune fiscală și criminalitate economică”.

Adrian Măniuțiu, Managing Partner la EM360, explică sensul noii forme a pactului prin aceea că „trăim niște vremuri mai tulburi și mai anormale decât ne-am fi așteptat vreodată. Este nevoie acum, mai mult ca niciodată, de consens, e important ca mediul de business să înțeleagă care îi sunt principiile de care are nevoie pentru ca lucrurile să funcționeze bine, e nevoie de un mediu politic ce trebuie să trateze transpartinic niște lucruri care pot să contribuie la dezvoltarea României și toate acestea sub o umbrelă a dialogului și a comunicării despre lucruri care ne pot ajuta pe fiecare dintre noi să trăim într-o Românie mai bună, mai stabile, chiar dacă suntem înconjurați de foarte multă incertitudine. Pentru toate acestea este, însă, nevoie de bani. Fără bani nu se va face niciodată nimic și pentru a avea bani ai nevoie de o economie funcțională și de o fiscalitate, care să știe, pe de-o parte, cum să extragă sumele potrivite din economie și cum să le redistribuie, iar, pe de altă parte, ai nevoie de o economie care să se ghideze după niște principii sănătoase, simple ale echilibrului și ale echității”.

Adrian Măniuțiu, Managing Partner EM360

Un instrument nu doar al politicii bugetare, ci și al dezvoltării

Supus unei prime analize la nivelul mediului academic, a mediului de business și a celui mediatic, în cadrul oferit de aula Bibliotecii Centrale Universitare Carol I din București, Pactul pentru Fiscalitate 2022-2023 a fost apreciat ca reper necesar pentru o economie solidă și prosperă.

Prof. univ. dr. Mircea Coșea, de asemenea, inițiator al Pactului pentru Fiscalitate, subliniază că „fiscalitatea nu trebuie să fie doar un instrument al politicii bugetare, ci și un instrument al dezvoltării”. Aprecierea sa este că Pactul pentru Fiscalitate reprezintă „o garanție că fiscalitatea în România poate să devină un element de stabilitate, de echitate, de progres, că vom avea o economie reglementată altfel, că vom avea o economie care se va baza pe ceea ce este important în tot ceea ce înseamnă sistem economic, și anume colectarea și distribuția și, bineînțeles, redistribuirea”. Observând că „într-o economie de piață, statul nu mai poate interveni cu niște măsuri arbitrare sau autoritare”, ci „prin stimulente sau prin inhibitori fiscali”, profesorul Coșea argumentează actualitatea pactului: „Cel mai important element de prioritate în dezvoltare este interesul național, pentru că lumea se schimbă rapid, lucrurile pe care le credeam veșnice nu mai există, și atunci fiscalitatea rămâne un instrument în mâna statului, al întreprinzătorilor care sunt și ei, pentru urmărirea acestui interes. Și ce este acest interes? Ceea ce vrea să facă economia: să dea omului cât mai mult din resursele lui, dar care deja încep să fie puține, așa că trebuie să facă o optimizare. De aceea, cei care au realizat acest proiect am convingerea că vor conduce lucrurile în această direcție, pentru a transforma Pactul Pentru Fiscalitate într-o adevărată reformă a economiei și a societății românești”. Condiția, întărește profesorul Coșea, este respectarea principiilor „care fac din Pactul pentru Fiscalitate o garanție că fiscalitatea în România poate să devină un element de stabilitate, de echitate, de progres, că vom avea o economie reglementată altfel, că vom avea o economie care se va baza pe ceea ce este important în tot ceea ce înseamnă sistem economic, și anume colectarea, distribuția și redistribuirea, bineînțeles”.

Mihai Daraban, Președinte Camera de Comerț și Industrie a României, Gabriel Biriș, Managing Partner Biris-Goran, Prof. Univ. Mircea Coșea

Principii pentru construirea unui sistem fiscal sănătos

Av. Gabriel Biriș, Managing Partner la Biriș-Goran SPARL, co-inițiator al Pactului pentru Fiscalitate: „România trebuie să acționeze urgent în trei direcții – 1. creșterea veniturilor bugetare, dar fără creșteri de impozite pentru cei care deja le plătesc; 2. reducerea cheltuielilor prin eficientizarea statului; 3. o bază mai mare prin investiții publice. Trebuie să acționăm în sensul stabilității legislației fiscale și să înțelegem că stabilitatea se poate obține doar când ai baza mare și înălțimea mică. Cum ajungem să mărim baza? Renunțând la scutiri și evaziune. Constituția spune că toți cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii sau discriminări. Acum avem prea mulți din ambele categorii”. În acest spirit, o întrebare lansată de Gabriel Biriș către susținătorii cotelor progressive de impozitare este „la ce vor să se aplice. Dacă vor să se aplice doar pentru cei care acum plătesc cota unică, o astfel de măsură n-are cum să ajute. Sarcina fiscală trebuie așezată proporțional cu cât câștigăm, fără să discriminăm diverse tipuri de venituri sau diverse categorii de persoane”.

La egalitatea legii ca efect asupra tuturor celor pe care-i vizează, odată cu indiscutabila cerință a respectării legislației, s-a referit conf. univ. dr. Lucian Țâțu, Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori a Academiei de Studii Economice din București: „Pactul pentru Fiscalitate reprezintă o mare oportunitate, deoarece ia în calcul niște principii de la care să se plece în construirea unui sistem fiscal sănătos. Soluții pot fi multe, dar respectarea unor principii și neîncălcarea lor vor duce la predictibilitate pentru România. Aș vrea să ajungem din nou la momentul în care să mai citim și regulile din Codul fiscal, ceea ce acum nu facem, nimeni nu ține cont de ele. Legea ar trebui să fie egală pentru toți, pentru că altfel riscăm ca fiecare să ajungă să trăiască cu legea proprie”.

Lorant Antal, Senator, Radu Oprea, Senator, Gheorghe Constantinescu, Direcția Generală Antifraudă Fiscală

Impozitare progresivă poți să-ți permiți după ce obții prosperitate

Prin raportare la temele majore ale actualității economice, acad. Lucian Albu, directorul Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române, inițiator la rândul său al Pactului pentru Fiscalitate, a oferit o proiecție a principiilor pactului asupra problematicii vizând impozitarea, apreciind că „nu putem să facem rabat de la sistemul de impozitare”. În opinia sa, la noi, „rațiunea pentru care a fost introdusă cota unică a fost tocmai de a atrage investițiile străine în România și de a permite unei clase mijlocii să apară, pentru că la noi e încă în faza de apariție” și abia „după ce obții prosperitate, poți să-ți permiți și o impozitare progresivă. Pentru impozitarea progresivă, argumentul este că alte țări îl practică, dar nu se vorbește despre nivelul dezvoltării la care au ajuns aceste state. La noi, momentan, nu își are rostul, mai ales că nu avem o clasă de mijloc”.

Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, co-inițiator al Pactului pentru Fiscalitate, consideră că „fiscalitatea a rămas singurul instrument la îndemână în diplomația economică, în special în atragerea de investiții în România. Mediul de afaceri e fragil și polarizat. Realitatea este că foarte puține societăți economice contează; este foarte dureros să spui asta. La nivel național, avem doar 3.845 de firme care au cifră de afaceri de peste 10 milioane de euro. Ele reprezintă doar 0,5% din totalul celor care au depus bilanțul. Cred că ar trebui stabilizat acest Cod fiscal pe care îl avem, cu măsurile lui de colectare, care trebuie rediscutate, pentru că nu este normal să avem aproximativ 370.000 de companii care nu și-au depus bilanțul; și ce ți se întâmplă în România dacă nu depui bilanțul?! Iei o amendă de 1.500 de lei!”.

Radu Oprea, senator, Partidul Social Democrat (PSD): „Pactul pentru Fiscalitate trebuie să aducă echilibru în societate, ceea ce se traduce printr-un raport de 40%-60% între impozitarea capitalului și impozitarea muncii. În România este invers față de restul statelor membre ale Uniunii Europene, în sensul că la noi 60% înseamnă impozitarea muncii și 40%, impozitarea capitalului. Toți recunoaștem că munca, în special salariile mici, este impozitată prea mult. De aceea, împreună, trebuie să ne uităm spre felul în care echilibrăm fiscalitatea, care poate să dea acel impuls necesar pentru a avea mai mult calm în societate”.

Lorant Antal, Senator, Radu Oprea, Senator, Gheorghe Constantinescu, Direcția Generală Antifraudă Fiscală

Un pact pentru coerență și predictibilitate

Lorant Antal, senator Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR), vede necesară și asumarea unui pact pentru coerență și predictibilitate, fără ele cosiderând că „fiscalitatea nu poate fi implementată corect și, până la urmă, nici vreo altă strategie, din niciun alt domeniu”. În ceea ce privește colectarea, senatorul spune că, „la nivelul statului, există informații suficiente în ceea ce privește evaziunea fiscală, dar de multe ori, suntem în acea situație în care Fiscul se concentrează tocmai asupra acelor companii care sunt corecte și plătesc la timp. Deci, în privința colectării ar trebui punctat mai bine, pentru că este loc de îmbunătățiri”.

În aceeași ordine de idei, Gheorghe Constantinescu, Direcția Generală Antifraudă Fiscală (ANAF), afirmă că „e necesar pentru societate să existe un sistem de colectare bine pus la punct”. Din perspectiva ANAF se pronunță ferm: „Ne dorim o stabilitate a sistemului fiscal la fel de mult ca și mediul de afaceri. Este la fel de dificil și pentru noi de aplicat un sistem fiscal în continuă schimbare. E la fel de dificil de aplicat când nu apuci să stăpânești bine modificările care intervin subit. Noi suntem sub firul ierbii, având în vedere că ne luptăm cu economia subterană și avem nevoie de legi simple, clare, la obiect. Nu vrem să impactăm mediul de afaceri. Vrem să mergem țintit, acolo unde avem indicii și cu ajutorul analizelor de risc, să identificăm clar mediul și zona de evaziune fiscală”.

În opinia lui Gabriel Sincu, Country Director, TMF România, co-inițiator al Pactului pentru Fiscalitate, „lipsa unui sistem de administrare fiscală suplu, eficient și ușor de înțeles conduce la lipsa conformării voluntare și la evaziune. Suntem de acord că și ANAF își dorește să fie alături de noi, însă are multe lucruri de rezolvat. Am văzut că ANAF are 24.000 de angajați, fiind cel mai mare angajator din România. Comparativ, Ministerul Sănătății are 17.000 de angajați. E un punct de reflecție. Trăim în țara care a dat liderul mondial în robotizarea și automatizarea proceselor de business, o companie românească listată pe Bursa de la New York și noi continuăm să facem inspecții fiscale pe hârtie”.

Politici publice făcute profesionist, în sprijinul dezvoltării României

Angela Roșca, Romanian Business Leaders (RBL), co-inițiator al Pactului pentru Fiscalitate: „Ca reprezentanți ai mediului de afaceri, suntem preocupați de propunerile de modificare a Codului fiscal, a cotelor, a sistemelor de impozitare. La noi, gap-ul de TVA este încă cel mai mare din Uniunea Europeană, încă nu s-a făcut ceea ce trebuia făcut de mulți ani. Apoi, vorbim de digitalizare, care, sigur, trebuie făcută cât mai repede, dar trebuie și să fie folosită cu adevărat în scopul luptei cu evaziunea. Datele trebuie analizate în timp real, însă pentru asta, trebuie să și pregătim funcționari ai ANAF care să le poată analiza și utiliza eficient. Apoi, ne trebuie niște beneficii reale pentru cei care varsă aceste date benevol”.

Radu Burnete, Director Executiv, Confederația Patronală Concordia, Gabriel Sincu, Country Director, TMF Romania

Remarcând cerința instaurării și a unei stabilități a politicului, Radu Burnete, director executiv, Confederația Patronală Concordia, co-inițiator al Pactului pentru Fiscalitate, face următoarea observație: „E clar că în mediu de afaceri vedem niște comportamente care nu sunt OK și suntem de acord că ele trebuie corectate, dar nici în partea instituțională nu stăm bine. Îmi vine greu să cred că acele miliarde de euro de care vorbim se scurg fără ca statul să știe unde se duc. Și dacă și statul știe, și politicienii știu și dacă banii continuă să se scurgă în fiecare an, înseamnă că cineva, undeva, dă din cap că e OK. Și atunci, dacă vorbim despre un pact, mi s-ar părea rezonabil ca mediul de business să înțeleagă că 26% colectare nu e suficient pentru o Românie normală, iar dacă dorim să ajungem la 31%, o parte trebuie să vină de aici și cealaltă parte trebuie să vină din oprirea furtului. Ăsta mi se pare un pact rezonabil: și noi plătim un pic mai mult, și statul oprește furtul și evaziunea fiscală”.

Răzvan Orășanu, președintele Asociației „Ține de Noi”, unul dintre inițiatorii Pactului pentru Fiscalitate, semnalează că, la un moment dat, a numărat „268 de modificări ale Codului fiscal, făcute în cascadă, unele lună de lună. Vorbim doar despre legislația primară, nu despre hotărârile de guvern și despre tot ce înseamnă legislația terțiară! Lucrurile acestea nu pot continua așa și de aceea avem nevoie de o ancoră de stabilitate, avem nevoie de un Pact pentru Fiscalitate, avem nevoie de politici publice făcute profesionist, așezat, în sprijinul dezvoltării economice a României”.

Ponderea directorilor generali din România care se așteaptă la o încetinire a creșterii economice s-a dublat, de la izbucnirea războiului în Ucraina

0

Optimismul directorilor generali din România privind evoluția economiei românești s-a redus după izbucnirea războiului din Ucraina, potrivit ediției revizuite în aprilie a sondajului CEO Survey 2022, realizat de PwC România. Astfel, procentul celor care mizează pe o accelerare a creșterii PIB național scade la 34%, de la 59% la ediția din ianuarie a raportului, în timp ce ponderea respondenților care se așteaptă la o încetinire a creșterii economice se dublează, de la 26% la 54%.

Dinu Bumbacea

„De când explorăm opiniile directorilor generali din România în cadrul CEO Survey, au fost multe șocuri, însă modul în care au apărut și s-au juxtapus în ultimii doi ani – de la criza sanitară, la criza energetică, la inflația accelerată și război, cu toate efectele lor – nu se poate compara cu nicio perioadă anterioară. Deși porneam în 2022 sub auspicii favorabile și cu mare încredere, după ce economia României recuperase căderea brutală din 2020, izbucnirea războiului din Ucraina a temperat așteptările executivilor din România și din întreaga lume”, a declarat Dinu Bumbăcea, Country Managing Partner PwC Romania.

Fondul Monetar Internațional (FMI) a revizuit recent estimările la +2,2% pentru economia României (față de 4,8% anterior) și o inflație medie anuală de 9,3%, care în 2023 ar urma să scadă până la 4%. Ritmul de creștere anunțat de FMI este mai mare decât cel al Băncii Mondiale, care se așteaptă la un avans al PIB național de doar 1,9%.

Pădurea și lemnul, 10 ținte în orizontul 2030

0

„Cum ar putea arăta sectorul pădure-lemn, în orizont 2030, dacă ar fi susținut prin investiții” este întrebarea în jurul căreia a gravitat reuniunea științifică «Sectorul pădure-lemn în contextul schimbărilor climatice și contribuția acestuia la dezvoltarea sistemului socio-economic. Viziune 2030», organizată de Academia Română – Secția de științe agricole și silvice, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” – Secția de Silvicultură, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea» și Asociația Industriei Lemnului – Prolemn. Profesioniști în silvicultură au evidențiat stringența investițiilor în domeniu, punând în fața decidenților un program în acest sens: «Viziunea 2030 – 10 ținte pentru sectorul pădure-lemn»”.

1. Pădurile gestionate durabil reprezintă baza bioeconomiei

România are un fond forestier unanim apreciat la nivel european pentru biodiversitate, stabilitatea pădurilor, structurile identic naturale. Suprafața pădurilor României, stocul de masă lemnoasă pe picior, starea de sănătate a pădurilor sunt pe un trend pozitiv. Susținerea unui management durabil al pădurilor prin programe de finanțare este redusă, România alocând sub 1% din Planul Național Strategic pentru domeniul pădurilor față de o medie europeană de 5%. Gradul de acoperire cu păduri, de 29%, este departe de optim.

Oportunitate imediată: creșterea suprafeței fondului forestier prin programe de incluziune a celor 500.000 ha de pășuni împădurite, în curs de regenerare naturală. În decurs de 20 de ani, acestea ar putea ajunge la gradul de biodiversitate al pădurilor naturale dacă ar fi protejate prin includerea în fond forestier.

 

2. O mobilizare crescută, sustenabilă a resursei de masă lemnoasă

Creșterea pădurilor și a stocului de lemn pe picior din pădurile României este pe o pantă ascendentă, datorită structurii pe clase de vârstă cu excedent de arborete în clasele a III-a și a IV-a de vârstă conducând la o creștere a stocului fixat de CO2. Evoluția structurii pădurii pe clase de vârstă, accesibilizarea fondului forestier, efectuarea lucrărilor de îngrijire a pădurii, o silvotehnică îmbunătățită, cercetarea și inovarea pot conduce la o așezare pe un trend ascendent al recoltei sustenabile a masei lemnoase, către o valoare de de cel puțin 22 milioane m3 anual în orizont 2030.

3. Susținerea creșterii economice durabile. Produse din lemn pentru un mediu curat și sănătos

În prezent, domeniul pădurilor și industriile bazate pe resursa de lemn generează o cifră de afaceri anuală de 7,1 miliarde de euro, cu o pondere în PIB-ul României de 3,5% și exporturi în valoare de 3,5 miliarde de euro anual. Prin creșterea valorii adăugate și diversificarea produselor din lemn, prin promovarea utilizării lemnului în construcții și creșterea gradului de reciclare al lemnului, volumul și valoarea produselor din lemn poate fi dublată, așa cum s-a întâmplat și în perioada 2005-2020.

Evoluția industriei de reciclare din România, departe de obiectivele europene

0

Cifra de afaceri a companiilor de reciclare din România a crescut cu 2,2% față de 2019 și a fost cu 43% peste nivelul din 2016, ajungând la valoarea de 12,7 miliarde de lei în 2020.

„Pentru 2021 estimăm continuarea tendinței de creștere începută în 2016 și depășirea nivelului de 13 miliarde de lei. Pe termen mediu ne așteptăm la o accentuare a tendinței de creștere în cazul accesării și implementării cu succes a Planului Național de Reziliență, în baza concentrării substanțiale a jaloanelor în jurul indicatorilor de mediu”, a declarat Tudor Malearov, Business Development Manager KeysFin, în cadrul celei de-a VI-a ediții a Forumului de Mediu organizat de către Universul Juridic.

Din perspectivă județeană, Capitala conduce cu o cifră de afaceri de
2,7 miliarde de lei care reprezintă 21,6% din total, urmată de companiile înregistrate în județele Ilfov (7,4% din total), Brașov (6,8% din total), Arad (6% din total) și Galați (5,1% din total). Împreună, primele 5 județe au generat 47% din cifra de afaceri a companiilor de reciclare locale în 2020.

Numărul companiilor de reciclare care și-au raportat rezultatele anuale a crescut cu 1,7% față de 2019 și a fost cu 2,6% mai mare decât în 2016, la 3,5 mii companii în 2020 (în baza datelor disponibile în aprilie 2022). Numărul insolvențelor a scăzut cu 7,8% față de 2019 și cu 34% față de 2016, la 59 în 2020.

RAPORT ASUPRA INFLAȚIEI

0

Banca Naţională a României  publică ultimul raport al inflaţiei.

Rata anuală a inflației IPC și-a continuat trendul puternic ascendent în trimestrul I 2022, avansând cu 1,96 puncte procentuale, până la 10,15 la sută în luna martie (de la 8,19 la sută în decembrie) într-un context de presiuni inflaționiste generalizate la nivel global. Principalul determinant al acestui avans a fost reprezentat de creșterea costurilor de producție, rezultat conjugat al crizei energetice declanșate la jumătatea anului precedent și al undei de șoc transmise de conflictul ruso-ucrainean pe piețele de materii prime, în special cele energetice și agroalimentare.

Pe acest fond, rata anuală a inflației de bază CORE2 ajustat s-a majorat în intervalul ianuarie-martie 2022 cu 2,4 puncte procentuale, până la 7,1 la sută. În schimb, în același interval, contribuția inflaționistă a componentelor exogene a fost modestă (0,5 puncte procentuale), impactul creșterii accelerate a cotațiilor materiilor prime fiind în bună măsură atenuat de extinderea, în luna februarie 2022, a schemei de compensare și plafonare a facturilor la utilități pentru consumatorii casnici. Comparativ cu prognoza publicată în Raportul asupra inflației din februarie 2022, rata anuală de creștere a prețurilor de consum în luna martie a fost semnificativ mai ridicată (10,2 la sută față de 8,0 la sută). La rândul său, rata medie anuală a inflației a crescut simțitor: indicatorul determinat pe baza metodologiei naționale a atins 6,5 la sută în martie (față de 5,1 la sută în decembrie 2021), iar cel calculat pe baza IAPC s-a plasat la 5,6 la sută (față de 4,1 la sută la finele anului 2021), valoare egală cu cea înregistrată în Letonia, dar inferioară totuși celor din Lituania, Estonia, Ungaria și Polonia.

Exacerbarea presiunii factorilor de pe latura ofertei și deteriorarea anticipațiilor inflaționiste, au implicat accelerarea ritmului de creștere a inflației de bază CORE2 ajustat în trimestrul I 2022, în timp ce condițiile de cerere din economie, reflectate de deviația scăzută a PIB față de nivelul potențial, au jucat un rol modic. Pe latura costurilor de producție s-a evidențiat majorarea semnificativă a cheltuielilor cu materiile prime, a celor cu transportul și cu utilitățile. Transmisia acestora în prețuri a fost cea mai rapidă în cazul produselor alimentare, dată fiind, pe de o parte, cererea mai puțin elastică de astfel de produse, iar pe de altă parte, expunerea ridicată a sectorului la evoluția cotațiilor materiilor prime. Având în vedere comportamentul de formare a prețurilor în economia românească, este de așteptat ca majorările acestora la bunurile alimentare să continue pe parcursul mai multor luni. În paralel, presiuni pot să apară și în cazul costurilor cu forța de muncă, majorarea salariului minim pe economie punându-și amprenta asupra dinamicii salariilor în prima parte a anului, alături de ascensiunea alertă a inflației, a cărei influență se manifestă în contextul renegocierii contractelor de muncă.

©BNR

Costurile unitare cu forța de muncă pe total economie au înregistrat o nouă atenuare a dinamicii anuale negative în trimestrul IV 2021, până la -6,2 la sută (de la -10,6 la sută în intervalul anterior). Traiectoria indicatorului continuă să fie însă afectată de schimbarea metodologică operată la începutul anului trecut la nivelul ocupării forței de muncă1. Dinamica indicatorului obținut prin ajustarea acestui efect2 a cunoscut o accelerare până la 4,3 la sută (față de -1,0 la sută în trimestrul III), fiind mai redusă însă față de valorile prepandemice. În intervalul ianuarie-februarie 2022, rata anuală de creștere a costurilor salariale unitare în industrie s-a menținut la un nivel ridicat, similar celui consemnat în trimestrul IV 2021, respectiv la 9,5 la sută, pe fondul unei majorări a dinamicii salariilor.


1 În cazul României, cea mai importantă modificare o constituie excluderea din rândul populației ocupate a persoanelor care produc exclusiv sau majoritar pentru autoconsum, desfășurându-și activitatea în agricultură.

2 Indicator calculat pe baza datelor privind populația ocupată din Ancheta Forței de Muncă în Gospodării (AMIGO), seria fiind recalculată conform noii metodologii până în anul 2009.

Minuta ședinței de politică monetară a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României din 10 mai 2022

0

Membri ai Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României prezenți la ședință: Mugur Isărescu, președinte al Consiliului de Administrație și guvernator al Băncii Naționale a României; Florin Georgescu, vicepreședinte al Consiliului de Administrație și prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României; Leonardo Badea, membru al Consiliului de Administrație și viceguvernator al Băncii Naționale a României; Eugen Nicolăescu, membru al Consiliului de Administrație și viceguvernator al Băncii Naționale a României; Csaba Bálint, membru al Consiliului de Administrație; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de Administrație; Cristian Popa, membru al Consiliului de Administrație; Dan-Radu Rușanu, membru al Consiliului de Administrație; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de Administrație.

În cadrul ședinței, Consiliul de Administrație a discutat și adoptat deciziile de politică monetară, pe baza datelor și analizelor privind caracteristicile recente și perspectiva evoluțiilor macroeconomice pe termen mediu prezentate de direcțiile de specialitate și a altor informații interne și externe disponibile.

În discuțiile privind evoluția recentă a inflației, membrii Consiliului au remarcat că noul salt consemnat de rata anuală a inflației în martie 2022, la
10,15 la sută, de la 8,53 la sută în februarie, a fost cauzat de scumpirea mai accentuată a alimentelor procesate și combustibililor, sub impactul creșterii abrupte a cotațiilor mărfurilor agroalimentare și țițeiului, odată cu declanșarea războiului din Ucraina și cu impunerea sancțiunilor internaționale. Drept consecință, rata anuală a inflației a crescut substanțial și peste așteptări și în trimestrul I, de la 8,19 la sută în decembrie 2021, dar cu o contribuție mult mai modestă din partea componentelor exogene ale IPC, în condițiile în care scăderile de dinamică consemnate de prețurile energiei electrice și gazelor naturale pe fondul schemelor de plafonare au contrabalansat în bună măsură influențele creșterii ample a prețului combustibililor și a prețurilor LFO.

În schimb, rata anuală a inflației CORE2 ajustat și-a accentuat considerabil trendul ascendent, inclusiv în raport cu previziunile, urcând la 7,1 la sută în martie, de la 4,7 la sută în decembrie 2021. Două treimi din avans a continuat însă să vină de pe segmentul alimentelor procesate, în condițiile accelerării mult peste așteptări a creșterilor generalizate de prețuri, sub impactul scumpirii drastice a materiilor prime, energiei și transportului, mai cu seamă ulterior declanșării războiului din Ucraina, dar și al gradului relativ mai ridicat de transferare a costurilor cu energia pe acest segment, au arătat mai mulți membri ai Consiliului. Contribuțiile vizibil mai modeste aduse de subcomponenta mărfurilor nealimentare și de cea a serviciilor au fost totuși în ușoară creștere față de trimestrul precedent, dată fiind mărirea sferei de cuprindere și a dinamicii scumpirilor, cel mai probabil în corelație cu majorarea mai puternică a prețurilor importurilor și a costurilor de producție pe plan intern, cuplată cu o cerere încă solidă pentru anumite servicii, inclusiv în condițiile ridicării restricțiilor de mobilitate în luna martie.

În urma analizei, membrii Consiliului au convenit că accelerarea ascensiunii ratei anuale a inflației de bază în trimestrul I este atribuibilă tot șocurilor globale pe partea ofertei, amplificate de declanșarea războiului din Ucraina și de sancțiunile instituite, ale căror efecte directe și indirecte au fost potențate pe plan intern de cotele înalte ale așteptărilor inflaționiste pe termen scurt, de reziliența cererii pe anumite segmente, precum și de ponderea însemnată deținută în coșul de consum de produsele alimentare și de cele importate. În acest context, s-a arătat că dinamicile înalte și în creștere ale inflației sunt un fenomen european și chiar global, iar accelerări substanțiale au avut loc recent în multe țări din Europa și în SUA, inclusiv la nivelul inflației de bază, în condițiile unei situații economice și geopolitice fără precedent în ultimele decenii.

Totodată, au fost evidențiate creșterile semnificative de ritm consemnate de prețurile producției industriale la nivel european și pe plan intern ulterior declanșării conflictului militar – pe fondul majorării și mai pronunțate a costurilor cu energia și cu alte materii prime, îndeosebi agroalimentare, și al accentuării problemelor în lanțuri globale de valoare adăugată –, ce se pot transfera pe mai departe, în funcție și de condițiile cererii, asupra prețurilor cvasi-totalității bunurilor și serviciilor destinate consumului. Au fost, de asemenea, reliefate creșterile substanțiale ale anticipațiilor inflaționiste pe termen scurt ale agenților economici din debutul trimestrului II, însoțite de o ajustare totuși minoră a celor pe termen mai lung ale analiștilor bancari, precum și măsurile guvernamentale implementate în acest an în vederea protejării puterii de cumpărare a consumatorilor, de natură să susțină, alături de majorarea unor transferuri sociale, redresarea dinamicii venitului disponibil real în primele luni ale anului curent.

În ceea ce privește poziția ciclică a economiei, membrii Consiliului au observat că noua variantă provizorie a datelor statistice reconfirmă comprimarea activității economice cu
0,1 la sută în trimestrul IV 2021 față de precedentele trei luni, ca urmare a deteriorării semnificative a performanțelor agriculturii, evoluție ce implică menținerea excedentului de cerere agregată la o valoare scăzută în acest interval, în linie cu prognoza din februarie 2022, inclusiv ca efect al revizuirii recente a seriei de date privind evoluția PIB în cursul anilor 2020 și 2021.

Se reconfirmă, de asemenea, amplitudinea descreșterii dinamicii anuale a PIB în trimestrul IV 2021, la 2,4 la sută, de la 6,9 la sută în trimestrul anterior, pe seama slăbirii substanțiale a ritmului variației stocurilor, în timp ce scăderile semnificative de dinamică consemnate de consumul gospodăriilor populației și de formarea brută de capital fix au fost contrabalansate ca impact de accelerarea puternică a creșterii în termeni anuali a consumului administrației publice. În același timp, exportul net și-a atenuat impactul contracționist în acest interval, în condițiile în care scăderea dinamicii anuale a volumului importurilor de bunuri și servicii a devansat-o pe cea a volumului exporturilor. Pe acest fond, creșterea anuală a soldului negativ al balanței comerciale a decelerat semnificativ față de trimestrul III, dată fiind și restrângerea decalajului nefavorabil dintre variația prețurilor importurilor și cea a prețurilor exporturilor. Deficitul de cont curent și-a mărit însă substanțial avansul în termeni anuali, sub influența deteriorării balanței veniturilor secundare, ponderea acestuia în PIB majorându-se astfel la 7,0 la sută pe ansamblul anului 2021, de la 5,0 la sută în 2020.

În ceea ce privește perspectiva apropiată, membrii Consiliului au convenit ca fiind probabilă o reaccelerare a creșterii economice în trimestrul I 2022, urmată însă de o posibilă cvasistagnare în trimestrul II, sub impactul războiului din Ucraina și al sancțiunilor asociate. Evoluțiile implică valori scăzute ale excedentului de cerere agregată în prima parte a anului curent, și în diminuare în trimestrul II, mai ales față de previziunile precedente, precum și descreșterea în continuare a dinamicii anuale a PIB, pe fondul prelungirii unui efect de bază.

S-a observat că, potrivit celor mai recenți indicatori cu frecvență ridicată, decelerarea probabilă a creșterii în termeni anuali a economiei în trimestrul I are ca principal determinant consumul privat, în timp ce influențe de sens opus sunt posibile din partea formării brute de capital fix, dar și a exportului net, în condițiile în care majorarea ceva mai pronunțată consemnată în primele două luni din an de variația anuală a importurilor de bunuri și servicii față de cea a exporturilor reflectă cu precădere evoluția nefavorabilă a prețurilor externe. Aceasta a avut însă drept consecință o cvasidublare a dinamicii anuale a deficitului comercial față de trimestrul IV 2021, precum și accelerarea creșterii celei a deficitului de cont curent, tendințe considerate îngrijorătoare de către membrii Consiliului, chiar dacă ele sunt atribuibile în mare măsură înrăutățirii raportului de schimb.

Referitor la piața muncii, membrii Consiliului au evidențiat caracterul parțial divergent al evoluțiilor recente, reiterând necesitatea continuării monitorizării atente a parametrilor pieței. S-a arătat că efectivul salariaților din economie și-a prelungit ascensiunea ușoară în primele două luni din 2022, dar în contextul unor mișcări neuniforme la nivel sectorial, în timp ce rata șomajului BIM a rămas constantă în trimestrul I, la 5,7 la sută, vizibil peste valorile pre-pandemice și semnificativ deasupra minimului istoric consemnat în august 2019.

Totodată, s-a observat că dinamica anuală a salariului mediu brut și cea a costului unitar cu forța de muncă din industrie au atins niveluri considerabile în primele două luni ale anului, dar, în bună măsură, pe seama unui efect de bază, respectiv, a unui avans redus al productivității muncii, în contextul blocajelor în lanțuri de producție și al costurilor crescute cu energia și materiile prime. Deficitul de forță de muncă raportat de companii a continuat însă să-și accelereze creșterea în debutul trimestrului II, rămânând totuși semnificativ sub vârful din anii prepandemie, iar intențiile de angajare pe orizontul apropiat de timp s-au redresat în aprilie, mai ales în comerț și servicii – probabil și ca urmare a ridicării restricțiilor de mobilitate –, dar mai modest în industrie.

S-a apreciat că, în acest context, presiuni sporite de creștere a salariilor, motivate prioritar de dinamica inflației, s-ar putea materializa mai ales în domenii confruntate cu penurie cronică de personal, în timp ce pe ansamblul sectorului privat este de așteptat o creștere relativ moderată, pe fondul efectului de demonstrație al politicii salariale prezumate a fi menținută în sectorul public în acest an, dar, mai ales, al constrângerilor venite din majorarea deosebit de amplă a costurilor companiilor cu energia, transportul și cu materiile prime.

Importante din această perspectivă au fost considerate și incertitudinile și riscurile mari generate, cel puțin în viitorul apropiat, de războiul din Ucraina și de sancțiunile impuse Rusiei, de natură să agraveze criza energetică și perturbările în lanțuri de producție-aprovizionare și să accentueze creșterea prețurilor altor materii prime, mai ales a celor agroalimentare. Impactul acestora asupra parametrilor pieței muncii va fi totuși atenuat probabil de măsurile guvernamentale configurate în scopul păstrării relațiilor de muncă și al sprijinirii companiilor în actualul context, au susținut mai mulți membri ai Consiliului.

Pe orizontul mai îndepărtat de timp, incertitudini rămân însă asociate capacității unor firme de a se menține viabile odată cu sistarea sprijinului guvernamental, precum și în condițiile costurilor ridicate cu energia și cu alte materii prime, dar și ale nevoii de tehnologizare, ce ar putea conduce la restructurări sau falimente de firme. Importante din perspectiva situației viitoare a pieței muncii sunt și implicațiile tendințelor de extindere a automatizării și digitalizării, precum și ale creșterii recursului la muncitori extracomunitari.

În ceea ce privește condițiile financiare, membrii Consiliului au evidențiat creșterea alertă din perioada recentă a principalelor cotații ale pieței monetare interbancare, impulsionată de majorarea ratei dobânzii de politică monetară din aprilie și de înăsprirea condițiilor lichidității în contextul controlului ferm al băncii centrale, precum și de așteptările privind traiectoria imediată a dobânzii-cheie. Au fost punctate și creșterile mai pronunțate consemnate de randamentele titlurilor de stat, inclusiv sub influențele venite dintr-o nouă deteriorare a sentimentului investitorilor financiari față de piețele din regiune, pe fondul războiului din Ucraina, dar și din expectații privind relativa accelerare a majorării ratei dobânzii de către Fed și de către alte bănci centrale majore.

Totodată, a fost subliniată relativa stabilitate ce a caracterizat cursul de schimb leu/euro și în luna aprilie, cu implicații favorabile asupra inflației și încrederii în moneda națională. Riscurile la adresa comportamentului acestuia sunt însă în creștere și cu potențiale consecințe adverse inclusiv asupra indicatorilor de vulnerabilitate externă, au apreciat membrii Consiliului, evocând atât dimensiunea dezechilibrului extern și incertitudinile asociate consolidării bugetare în contextul războiului din Ucraina, cât și perspectiva conduitei politicilor monetare ale Fed și BCE, precum și diferențialul semnificativ al ratei dobânzii locale față de țările din regiune, în condițiile continuării creșterii alerte a ratelor dobânzilor reprezentative de către băncile centrale din Cehia, Polonia și Ungaria.

S-au făcut, de asemenea, referiri la rata medie a dobânzii la depozitele noi la termen, care și-a accelerat considerabil ascensiunea în martie și mult mai pronunțat decât ratele dobânzilor la principalele categorii de credite noi. Au fost reliefate și nivelurile reale semnificativ negative ale acestora, care se înscriu însă într-o evoluție generalizată, cel puțin pe plan european, în condițiile unor dinamici deosebit de înalte ale inflației, antrenate de șocuri pe partea ofertei. În același timp, s-a sesizat că activitatea de creditare s-a intensificat puternic în ultima lună din trimestrul I, fluxuri record fiind consemnate în cazul creditelor în lei acordate societăților nefinanciare și în cel al împrumuturilor pentru locuințe, inclusiv cu o susținere sporită, dar relativ modestă, din partea programelor guvernamentale. Dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat și-a stopat totuși ascensiunea, dar la un nivel deosebit de înalt, de 15,7 la sută, iar ponderea în total a componentei în lei s-a mărit la 72,7 la sută.

În ceea ce privește evoluțiile macroeconomice viitoare, membrii Consiliului au arătat că evaluările actualizate relevă o nouă deteriorare considerabilă a perspectivei inflației pe întregul orizont de prognoză. Astfel, rata anuală a inflației este așteptată să își accentueze creșterea în trimestrul II 2022 – până la 14,2 la sută în iunie, față de 11,2 la sută în proiecția precedentă –, și să descrească doar ușor în următoarele patru trimestre, ajungând la 12,5 la sută în decembrie 2022 și la 12,4 la sută în iunie 2023, mult peste nivelurile de 9,6 la sută, respectiv 5,0 la sută prognozate anterior. Totodată, după o ajustare descendentă relativ abruptă probabil consemnată ulterior pe fondul unor ample efecte de bază, ea este așteptată să se reducă treptat și să rămână la finele orizontului prognozei la 6,2 la sută, semnificativ deasupra intervalului țintei, precum și a valorii previzionate în februarie, de 3,2 la sută.

Responsabile de deteriorare continuă să fie șocurile globale pe partea ofertei, amplificate și prelungite de războiul din Ucraina și de sancțiunile impuse Rusiei, au subliniat în mod repetat membrii Consiliului, remarcând că principalele resorturi sunt majorările mult mai ample anticipate a fi consemnate de prețurile alimentelor procesate și combustibililor, precum și de prețurile gazelor naturale și energiei electrice, cu precădere sub influența ascensiunii mai puternice a cotațiilor mărfurilor agroalimentare și energetice.

În același timp, s-a observat că efectele inflaționiste anticipate ale scumpirii mai consistente a energiei vor fi considerabil atenuate de schemele de plafonare prezumate a fi aplicate până în martie 2023, dar se vor evidenția pregnant ulterior, contrabalansând parțial și temporar influențele de sens opus venite din efecte de bază și din probabile corecții descendente ale cotațiilor mărfurilor energetice. Pe acest fond, descreșterea ratei anuale a inflației este așteptată să se întrerupă și să se inverseze brusc în luna aprilie 2023, dar să se reia apoi și să se accentueze la mijlocul anului viitor, fără ca aceasta să revină însă în interiorul intervalului țintei la finele orizontului prognozei, au sesizat membrii Consiliului. Totodată, s-a concluzionat că, în această conjunctură, efectele inflaționiste adiționale ale șocurilor pe partea ofertei se vor concentra pe termen scurt la nivelul componentei de bază a inflației, inclusiv în condițiile ponderii ridicate deținute în coșul acesteia de alimentele procesate.

În același timp, s-a convenit că impactul prezumat a fi exercitat de schemele de sprijin asupra dinamicii IPC este grevat de incertitudini, și că balanța integrală a riscurilor la adresa perspectivei inflației induse de factori pe partea ofertei rămâne înclinată în sens ascendent, cel puțin pe termen scurt, în contextul prelungirii războiului din Ucraina și al sancțiunilor asociate, cu potențiale implicații mai severe asupra cotațiilor mărfurilor energetice și nonenergetice, prioritar agroalimentare, precum și asupra lanțurilor de producție și aprovizionare.

În urma analizei, membrii Consiliului au susținut în mod unanim că un asemenea context reclamă o nouă creștere a pasului de majorare a ratei dobânzii-cheie, în vederea ancorării anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu și a prevenirii declanșării unei creșteri autoîntreținute a nivelului general al prețurilor de consum – eventual printr-o spirală salarii-prețuri –, dar și din perspectiva credibilității băncii centrale. În același timp, s-a reafirmat că o eventuală tentativă a băncii centrale de a contracara efectele inflaționiste directe și indirecte, deosebit de ample, ale șocurilor adverse pe partea ofertei ar fi nu doar ineficace, ci chiar contraproductivă, întrucât ar provoca pierderi ample activității economice și ocupării forței de muncă pe termen mai lung.

Din partea factorilor fundamentali, sunt însă de așteptat presiuni inflaționiste modice și în epuizare treptată, implicit mai estompate decât cele din prognoza precedentă, date fiind creșterea ușor sub așteptări a economiei pe ansamblul anului 2021 și perspectiva încetinirii mai pronunțate a ritmului acesteia în 2022-2023 comparativ cu previziunile precedente, ce fac probabilă restrângerea treptată a excedentului de cerere agregată în următorii doi ani spre valori cvasinule, au concluzionat membrii Consiliului.

Dinamica inflației de bază va rămâne, în schimb, puternic afectată pe termen scurt de efectele inflaționiste ample ale șocurilor pe partea ofertei, au remarcat membrii Consiliului, ce vor fi potențate în continuare de cotele crescute ale așteptărilor inflaționiste pe termen scurt și de ponderea însemnată a importurilor în coșul inflației de bază. Asemenea efecte sunt așteptate să decurgă îndeosebi din creșteri mult mai ample ale cotațiilor mărfurilor agroalimentare, precum și din scumpirea drastică a energiei și din acutizarea perturbărilor pe partea ofertei. În aceste condiții, rata anuală a inflației CORE2 ajustat își va prelungi probabil creșterea până la finele acestui an, deși într-un ritm mult încetinit în semestrul II, urcând la 10,9 la sută în decembrie 2022, mult peste nivelul previzionat anterior, pentru ca apoi să se înscrie pe o traiectorie descendentă vizibil mai pronunțată decât cea anticipată anterior, rămânând însă la finele orizontului proiecției la 4,2 la sută, față de valoarea de 3,2 la sută prognozată în februarie.

Referitor la viitorul poziției ciclice a economiei, membrii Consiliului au observat că, după ce a atins o dinamică foarte înaltă din perspectivă istorică în 2021, dar ușor inferioară celei anticipate, creșterea economică este așteptată să decelereze considerabil în 2022-2023 și semnificativ mai pronunțat decât în previziunile anterioare, sub impactul războiului din Ucraina și al sancțiunilor instituite, ce va atinge probabil un vârf de intensitate în 2022, și va fi doar parțial contrabalansat de efectele absorbției fondurilor europene aferente instrumentului Next Generation EU. Evoluția implică valori mult mai joase ale excedentului de cerere agregată față de cele estimate anterior și care se restrâng gradual din trimestrul II al anului curent, până spre anulare la finele orizontului prognozei, chiar și în condițiile unei noi ajustări consistente în jos a dinamicii PIB potențial.

S-a sesizat că principalul determinant al avansului PIB va rămâne probabil consumul privat, în condițiile unei creșteri relativ robuste a acestuia pe orizontul proiecției, dar vizibil mai temperate în 2022 decât s-a previzionat anterior, îndeosebi pe fondul creșterii dinamicii inflației și a ratelor dobânzilor la creditele și depozitele populației, dar și al influențelor opuse venite mai cu seamă din ridicarea restricțiilor de mobilitate, din majorarea efectivului de salariați și din afluxul de refugiați ucraineni.

Formarea brută de capital fix ar putea să-și stopeze însă creșterea în 2022, și să se redinamizeze puternic în anul următor, pe fondul atenuării efectelor războiului, au arătat membrii Consiliului. Relevante din această perspectivă au fost considerate incertitudinile crescute și efectele generate pe termen scurt de războiul din Ucraina – mai ales prin slăbirea cererii externe, creșterea costurilor materiale, acutizarea blocajelor în lanțuri de producție și înăsprirea condițiilor de finanțare –, dar și probabila majorare a cheltuielilor publice de capital, eventual și în sectorul energetic și în transporturi, inclusiv cu aportul fondurilor europene.

În cazul exportului net, este în schimb probabilă o ameliorare a contribuției acestuia la dinamica PIB în raport cu anii precedenți, chiar până la o valoare marginal pozitivă în 2022, în condițiile unei scăderi relativ mai pronunțate a dinamicii volumului importurilor față de cea a volumului exporturilor de bunuri și servicii. Deficitul de cont curent este însă așteptat să se mărească și în 2022 ca pondere în PIB, în principal pe fondul continuării deteriorării raportului de schimb, iar în anul viitor să scadă doar ușor, evoluție considerată îngrijorătoare de către membrii Consiliului, mai ales din perspectiva potențialelor implicații adverse asupra inflației, primei de risc suveran și, în final, asupra sustenabilității creșterii economice.

În același timp, s-a arătat în mod repetat că războiul din Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei amplifică considerabil incertitudinile și riscurile la adresa perspectivei activității economice, implicit a evoluției pe termen mediu a inflației, prin efectele potențial exercitate, pe multiple căi, asupra puterii de cumpărare și încrederii consumatorilor, precum și asupra activității, profiturilor și planurilor de investiții ale firmelor, dar și prin afectarea economiei europene/globale și a percepției de risc asupra economiilor din regiune, cu impact nefavorabil asupra costurilor de finanțare. Incertitudini și riscuri decurg și din evoluțiile economice din China, în contextul recrudescenței pandemiei și al restricțiilor severe instituite, ce ar putea slăbi și mai mult economia globală și comerțul internațional, îndeosebi prin exacerbarea blocajelor în lanțuri de producție-aprovizionare, au subliniat mai mulți membri ai Consiliului.

Totodată, au fost reiterate preocupările membrilor Consiliului legate de perspectiva absorbției fondurilor europene, mai ales a celor aferente programului Next Generation EU, care este condiționată de îndeplinirea unor ținte și jaloane stricte, însă este esențială pentru accelerarea reformelor structurale, inclusiv a tranziției energetice, dar și pentru contrabalansarea, cel puțin în parte, a impactului economic al războiului din Ucraina, precum și al consolidării fiscale.

O sursă importantă de incertitudini și riscuri la adresa previziunilor rămâne însă și conduita politicii fiscale, au convenit membrii Consiliului, evidențiind, pe de o parte, execuția bugetară din primele luni ale anului și cerința continuării consolidării bugetare în contextul procedurii de deficit excesiv și al tendinței de înăsprire a condițiilor de finanțare, iar, pe de altă parte, actuala conjunctură economică și socială dificilă pe plan intern și global, marcată puternic de războiul din Ucraina și de sancțiunile instituite, cu potențiale implicații adverse asupra parametrilor bugetari.

Membrii Consiliului au apreciat în mod unanim că, în ansamblul său, contextul analizat reclamă majorarea cu 0,75 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară, în vederea ancorării anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu și a stimulării economisirii, pentru a se asigura readucerea durabilă a ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creșteri economice sustenabile.

Totodată, s-a susținut necesitatea păstrării controlului ferm asupra lichidității de pe piața monetară și a fost reiterată importanța continuării monitorizării atente a evoluțiilor mediului intern și internațional, care să permită adecvarea instrumentelor de care dispune BNR în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea prețurilor pe termen mediu.

În aceste condiții, Consiliul de Administrație al BNR a decis în unanimitate majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 3,75 la sută, de la 3,00 la sută. Totodată, s-a decis majorarea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 4,75 la sută, de la 4,00 la sută și creșterea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 2,75 la sută, de la 2,00 la sută, precum și păstrarea controlului ferm asupra lichidității de pe piața monetară. De asemenea, Consiliul de Administrație al BNR a decis în unanimitate păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit.