_________________

Andrei Marga
Profesor universitar,
fost ministru al României

Un an este evident scurt și prea convențional pentru evaluări precise, multe evenimente sau procese depășindu-i limitele. Dar fiecare ne facem proiecte luându-l în calcul.
Așadar, dacă este să dau un răspuns cât mai direct la întrebarea din titlu, aș spune că în societățile modernității târzii, oamenii își fac, ca și altădată, ei înșiși istoria. În anii pe care îi parcurgem acum, o fac, însă, pe fondul unei schimbări a lumii.

Se trăiește de fapt în societăți devenite părți ale unei societăți mondiale, condusă tot mai clar de supraputeri. SUA, China și Rusia sunt acum în față atunci când este vorba de aranjamente politico-strategico-militare cu impact global. Celălalt candidat, Uniunea Europeană, ca întreg, neavând politică externă elaborată și armată proprie, contează intermitent. Germania, Anglia, Franța pot înclina balanța, iar alte câteva țări nu pot fi ignorate.

Se trăiește, totodată, în condițiile redistribuirii de ponderi globale. În urmă cu douăzeci de ani președintele SUA observa mutarea centrului economic al lumii la Pacific. Azi Asia concurează la vârf în aproape orice domeniu.
Se trăiește, în sfârșit, în cadrul a patru subsisteme ce afectează dinamica societăților. Mă gândesc la economie, în care consider, de asemenea, știința și tehnologia, la politică, în care am în vedere și valorile organizatoare și armata, la administrație, în care văd și sistemul de drept, și la cultură, în care includ și educația și reflexivitatea.

Așa stând lucrurile, la întrebarea „Ce va fi în 2022?”, răspunsul mai capabil de confirmare este că se merge într-o direcție creată de „jocul” supraputerilor lumii, de schimbările de ponderi amintite și de interacțiunea acelor subsisteme ale societăților. Din conjuncția acestora rezultă ceea ce vine.

Adaug imediat că nu se poate izola o supraputere sau o zonă a lumii sau un subsistem ca atotexplicativ. Fiecare are mișcarea proprie, dar le afectează și pe celelalte și depinde ele. O evoluție liniară, de la cauze izolate la efecte certe, nu există. Ceea ce va rezulta va fi complex – o viață umană cu complexitate în creștere.

Pe de altă parte, pentru 2022 nu se conturează alte perspective decât cele din 2021. Îngemănarea celor trei crize vădite – sanitară, energetică, economică – și augmentarea lor prin criza relațiilor internaționale vor marca acest an.

_________________

Cristian Păun
Profesor universitar la Academia de Studii Economice din București

Dacă până acum existau multe incertitudini legate de economie în timp de pandemie care ne-au obligat la o serie de soluții de supraviețuire, anul 2022 ar trebui să fie anul relansării economice. El va fi dominat, cel puțin, de trei ținte guvernamentale esențiale pentru dezvoltarea viitoare a României: implementarea PNRR (circa 30,5 miliarde EUR) prin îndeplinirea reformelor asumate și parcurgerea jaloanelor aferente, demararea în forță a absorbției fondurilor europene pe actual cadru financiar multianual (circa 32,2 miliarde EUR) și absorbția sumelor restante din vechea programare bugetară multianuală (circa 20 miliarde EUR).

Provocările încep de la situația macroeconomică precară moștenită dinainte de criza pandemică și deteriorată și mai mult de această criză în ultimii doi ani pe parte de deficit bugetar (valoric el crește de la an la an cu cifre impresionante), datorie publică (în creștere semnificativă din motive de deficit bugetar excesiv) și deficitul de cont curent (în mare parte deficit de cont comercial dar și deficit pe parte de venituri plătite în contul datoriei externe într-un procent tot mai mare, circa 70% din datoria publică actuală este datorie externă). Inflația este semnul clar al existenței acestor dezechilibre macroeconomice, punând serioase probleme sociale, mai ales în rândul celor cu venituri scăzute și foarte scăzute, nu puțini prin părțile acestea. Există și provocări induse de piața globală: volatilitatea în creștere a prețurilor la foarte multe materii prime și resurse energetice (gaz mai ales), producție insuficientă pentru multe componente și materiale (materiale de construcții, semiconductori, cipuri etc.), dereglări în lanțurile de aprovizionare și distribuție la nivel global. La toate acestea se adaugă evident și factorul medical, pandemia, care vine în valuri și pentru care avem o soluție (vaccinul) dar care are grad de acceptabilitate relativ redus și în scădere de la rapel la rapel.

Plecând de la acest context, o primă provocare o reprezintă constrângerea bugetară. Dintr-un buget cu deficit excesiv important trebuie realizate multe lucruri, mai ales pe parte socială: majorarea pensiilor pentru ține pasul inflația, ajutoare sociale și subvenții pentru energie și gaz (inclusiv pentru IMM-uri), majorarea alocațiilor pentru copii. La acestea se adaugă o serie de programe guvernamentale dorite de actuala coaliție (gen susținerea producției în agricultură, susținerea desfacerii de produse agricole, susținerea prețului energiei pentru irigații etc.) care se bazează și ele pe bugetul de stat. La pachet cu aceste măsuri sociale, guvernul trebuie să găsească resursele necesare și pentru cofinanțarea proiectelor cu fonduri europene. Sumele fiind consistente (în total vorbim de 80 de miliarde de EUR, desigur nu toți sunt pentru 2022), cofinanțarea de la buget este și ea la fel de consistentă. Să nu uităm că pentru acești bani avem și o cotizație de plătit la bugetul UE, și ea consistentă într-un astfel de context. Pentru ca lucrurile să nu fie scăpate de sub control, va trebui acordată o atenție deosebită modului în care decurg toate plățile și decontările din buget, modului în care se vor face rectificările bugetare pe parcursul anului și, mai ales, modului în care se asigură la timp lichiditățile necesare. Mai mult ca sigur vom vedea și în lunile care vin împrumuturi pe bandă rulantă care nu doar vor rula împrumuturi din trecut, ci care vor fi extrem de necesare pentru evitarea sincopelor. Ponderea datoriei publice în PIB probabil nu va crește semnificativ din motive legate de dinamica PIB (un fenomen ușor de constatat în perioade de supraîncălzire a economiei) dar, ca stoc de datorie, creșterile vor fi importante și în acest an. În plus, dependența față de împrumuturile externe va crește și ea prin împrumuturile care vin prin PNRR, dar și prin condițiile mai bune de la extern, având în vedere inflația internă care va scumpi cu siguranță creditul local. Aceasta în contextul în care s-a optat pentru a nu majora nicio taxă sau niciun impozit important în perioada imediat următoare, un obiectiv dificil de apărat și păstrat fără o revigorare a încasărilor din cele existente.