Autor: Stela Andrei (foto), Partener Asociat ,
People Advisory Services, EY România
Semnarea
recentă a Protocolului privind coordonarea sistemelor de securitate socială
aduce noi provocări pentru angajatorii din statele membre ale Uniunii Europene
și din Regatul Unit al Marii Britanii, care vor trebui să aplice atât
prevederile anterioare, cât și pe cele noi din această zonă. Lipsa de
certitudine cu privire la modul în care se vor aplica noile norme, dar și din
modificările operate pentru lucrătorii detașați, completează noul context. Există,
însă, și o veste bună – o mare parte din dispozițiile noului protocol par să se
alinieze cu cele din regulamentul anterior, aducând, astfel, o oarecare predictibilitate
pe piața securității sociale.
Protocolul privind securitatea socială, care face parte
din Acordul comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Regatul Unit
al Marii Britanii și Irlandei de Nord,
prevede multe dintre aspectele esențiale pentru piața muncii și mobilitatea
angajaților după încheierea perioadei de tranziție generată de Brexit.
Reglementările UE acoperă reguli privind contribuțiile în
sistemele de securitate socială și acumularea de prestații aplicabilă
lucrătorilor. Aceste aranjamente asigurau apartenența la un singur sistem de asigurări sociale în piața comună,
reglementată de Regulamentul CE 883/2004, care au continuat să fie aplicabile
și pe perioada de tranziție de până la 31 decembrie 2020.
Astfel, protocolul agreat
privind coordonarea sistemelor de securitate socială oferă un anumit
grad de certitudine referitor la condițiile de relaționare pe piața muncii și
în domeniul asigurărilor sociale, începând cu ianuarie 2021, între Marea
Britanie și statele membre UE. Persoanele ale căror activități transfrontaliere
au început anterior datei de 1 ianuarie 2021 vor beneficia de drepturile
derivate din Acordul de retragere (semnat în ianuarie 2020) și li se vor aplica
aranjamentele de securitate socială în vigoare înainte de 1 ianuarie 2021.
Elementele noului protocol în domeniul securității
sociale sunt în concordanță cu multe dintre dispozițiile actuale ale
reglementărilor existente în UE. Cea mai importantă este cea de afiliere la
sistemul de securitate socială într-un singur stat, precum și recunoașterea
perioadelor de contribuție. Totuși, există unele diferențe și ambiguități
dintr-o perspectivă tehnică și de punere în aplicare, care pot rămâne timp de
câteva luni sau pe termen chiar și mai lung.
Majoritatea dispozițiilor din noul protocol par să preia,
în mare măsură, prevederile Regulamentului CE 883/2004. Astfel, între
principalele reglementări putem regăsi patru dispoziții importante: doar
legislația de securitate socială a unei singure țări se poate aplica unei
persoane la un moment dat, teoretic împiedicând dubla acoperire și implicit
contribuție; principiul „plătește acolo unde lucrezi” continuă să se aplice ca
principiu general; regulile pentru marinari și pentru echipajele la bordul
aeronavelor rămân neschimbate, iar acoperirea în cazul activităților
desfășurate în mai multe state din UE și Marea Britanie rămâne în concordanță
cu prevederile existente în Regulamentul deja amintit.
Se pare totuși că există modificări importante ale
regulilor pentru lucrătorii „detașați”. Astfel, conform noului acord,
acoperirea în statul de origine a detașaților este limitată doar pentru
detașări de până la 24 de luni, aparent, fără existența unei opțiuni de
extindere. Anterior, această perioadă putea fi prelungită și până la 5 ani.
Chiar și așa, potrivit unor dispoziții tranzitorii limitate, fiecare stat
membru al UE are posibilitatea de a opta sau a renunța la aplicarea acestor
dispoziții privind legislația aplicabilă pe perioada detașării, prin
comunicarea unei astfel de opțiuni până la sfârșitul lunii ianuarie 2021.
Deși reciprocitatea în sistemul de sănătate va continua
și Cardul European de Sănătate va rămâne valabil până să fie înlocuit de un nou
Card Global de Sănătate, e destul de neclar cum se va aplica această
reciprocitate în contextul detașaților și a lucrătorilor în mai multe state.
Este de subliniat faptul că Protocolul acoperă drepturile
la pensie, boală, invaliditate, maternitate și paternitate, precum și cele
legate de șomaj. Cum era de așteptat, beneficiile care nu se bazează pe
contributivitate au fost excluse. Și viitoarea coordonare a sistemului de securitate
socială între Regatul Unit și UE, din perspectivă individuală, va permite agregarea
perioadelor de acoperire/rezidență a securității sociale în UE la stabilirea
calificării de eligibilitate pentru a beneficia de pensionare în statul membru
în care au fost plătite contribuțiile.
Noul acord încheiat între Marea Britanie și UE în decembrie
2020 intră în vigoare provizoriu de la 1 ianuarie 2021, deși o aprobare
oficială de către Parlamentul European este preconizată să se întâmple în jurul
datei de 1 februarie 2021.
În concluzie, deși noile dispoziții sunt binevenite, este
deja clar că vor exista provocări pentru toți angajatorii care vor trebui să
analizeze implicațiile pe termen lung atât ale Regulamentului, cât și ale noului
Protocol, în funcție de situația angajatului. În plus, este de urmărit poziția
României în ceea ce privește detașarea și ce opțiune va lua în considerare.