Explicații și
comentarii pe marginea Legii nr. 433/2020 prin care se reglementează carantina
și izolarea sunt prezentate de Iordăchescu & Asociații:
Legea
nr. 433/2020 – aspecte
relevante
La data de
18.07.2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 433/2020
prin care se reglementează carantina și izolarea. „Noua lege prevede unele măsuri necesare în domeniul
sănătăţii publice, cu caracter temporar, în situaţii de risc epidemiologic şi
biologic, pentru prevenirea introducerii şi limitarea răspândirii bolilor
infectocontagioase pe teritoriul naţional” – av. Ioana Zorilă, Iordăchescu & Asociații.
În continuare, vom prezenta cele mai
importante dispoziții prevăzute în cuprinsul noii legi:
1. Definiții
Astfel, carantina persoanelor este definită
ca fiind o măsură
de prevenire a răspândirii
bolilor infectocontagioase, constând
în separarea fizică a persoanelor suspectate de a fi
infectate sau purtătoare ale unui agent înalt patogen, de alte persoane, în
spații special amenajate de către
autorități, la domiciliul sau la locația
declarată de către
persoana carantinată, stabilită
prin decizie individuală motivată a
DSP. Subliniem faptul că toate referirile la
carantinarea bunurilor suspecte de a fi contaminate cu un înalt patogen, au
fost eliminate.
Izolarea constă în separarea fizică a
persoanelor afectate de o boală infectocontagioasă sau a persoanelor
purtătoare ale agentului înalt patogen, chiar dacă acestea nu prezintă semne
sau simptome sugestive, la domiciliu, la locația declarată, într-o unitate
sanitară sau la o locație alternativă
atașată unității sanitare, în
vederea monitorizării.
2. Instituirea carantinei și a
izolării
Potrivit art. 7 din noua lege, carantina
persoanelor se instituie pe baza informațiilor științifice oficiale și a definiției de caz, la
domiciliul persoanei, la o locație declarată de aceasta sau după caz, într-un
spațiu special desemnat de autorități, cu privire la persoanele suspecte de a
fi infectate sau purtătoare ale unui înalt patogen care:
Sosesc din zone în care
riscul epidemiologic este ridicat, pe baza datelor
epidemiologice transmise la nivel național, european și internațional de către organismele
competente în domeniu;
Au intrat în contact cu cel puțin o
persoană confirmată
cu o boală infectocontagioasă.
În situația în care persoanele
menționate anterior, refuză măsura
carantinării la domiciliu sau la locația
declarată, precum și în situația în care nu respectă măsura carantinei pe durata
acesteia, deși au consimțit-o anterior, medicul sau organele de control
recomandă, iar reprezentantul DSP decide carantinarea persoanei în spațiul
special desemnat de autorități, dacă aceștia constată riscul de transmitere a unei boli
infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară. Decizia se
emite cu celeritate în cel mult 24 de ore de la informarea făcută de către medic sau de către
organele de control și
se comunică de îndată persoanei interesate.
Totodată, s-a stabilit că, în scopul prevenirii
răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea deciziei prin care se
infirmă măsura carantinei
recomandate în spațiu special desemnat de
autorități, sau până la comunicarea hotărârii primei instanțe, persoana în
cauză nu poate părăsi domiciliul, locația declarată pentru carantină, după
caz, spațiul special desemnat de autorități, fără încuviințarea medicului
sau reprezentantului DSP.
Măsura carantinării
se instituie pe durata perioadei de incubație specifice bolii
infectocontagioase suspicionate, încetând la expirarea termenului
specific perioadei de incubație, sau anterior, ca urmare a confirmării
persoanei ca purtătoare a agentului înalt patogen, cu sau fără semne și simptome sugestive specifice definiției
de caz, fiindu-i aplicabile dispozițiile privitoare la măsura izolării.
Important de menționat
este faptul că, potrivit ar. 8 din Legea nr. 433/2020, izolarea poate fi
dispusă pe durată
limitată, în mod
nediscriminatoriu și proporțional
cu situația de fapt care o
determină, măsura având ca scop prevenirea
răspândirii unei boli infectocontagioase periculoase pentru siguranța persoanei
și sănătatea publică.
De asemenea, s-a stabilit că izolarea se
instituie cu acordul persoanelor supuse examinării, iar în lipsa acestui accord
– situație în
care medicul sau organele de control informează DSP care confirmă sau infirmă
măsura izolării instituită sau recomandată în unitatea sanitară sau o altă locație atașată acesteia –
într-o unitate sanitară sau, după caz,
într-o locație alternativă atașată unității sanitare
stabilite, pentru cel mult 48 de ore, în scopul efectuării examinărilor
clinice, paraclinice și a evaluărilor biologice. La expirarea termenului de
48 de ore, pe baza examinărilor efectuate, medicul recomandă prelungirea
măsurii izolării într-o unitate sanitară sau într-o locație alternativă
atașată unității
sanitare ori, după caz, la domiciliul persoanei sau la locația declarată de
aceasta.
Dacă persoanele refuză măsura
izolării, medicul sau după caz organele de control, informează DSP, care în
termen de 24 de ore va emite o decizie care confirmă sau infirmă măsura, fiind
comunicată persoanei în cauză. Măsura izolării încetează la data confirmării persoanei
ca fiind vindecată pe baza examinărilor clinice și paraclinice sau a
recomandărilor medicului care constată că riscul de transmitere a bolii nu mai
există.
3. Cazul persoanelor minore
În situația în care persoana supusă
măsurii este minoră,
izolarea se instituie după caz la domiciliul aparținătorului ori la locația
declarată de către
acesta. Aparținătorul minorului este supus măsurii carantinării în situația în
care măsura izolării nu i se aplică.
În ceea ce privește luarea măsurii
carantinării sau a izolării față de o persoană în a cărui
ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicție, o persoană căreia i
s-a instituit tutela sau curatela, ori o persoană care din cauza vârstei, bolii
sau altei cauze, din orice motiv rămâne fără supraveghere și îngrijire, conform
art. 9 din legea 433/2020, părintele ocrotitorul legal, personalul medical sau
reprezentantul DSP, anunță serviciul public de asistență socială în vederea
monitorizării acestora ș dacă se impune, luarea măsurilor de ocrotire
temporară. Aceste măsuri se dispun doar pe durata în care persoanele amintite
rămân fără supraveghere și îngrijire, neavând ca efect suspendarea de drept a
exercițiului drepturilor părintești sau a drepturilor ocrotitorilor legali.
4. Măsurile luate de autoritățile centrale
De asemenea, s-a decis potrivit art. 11
al prezentei legi, că în situațiile în care există un risc iminent,
epidemiologic și biloogic ridicat, seful DSU sau persoana desemnată de aceasta,
dispune prin ordin măsurile privind carantinarea în privința persoanelor care
sosesc în România. Aceleași
situații de risc fiind prevăzute și de art.
12 în privința dispunerii carantinei zonale. Măsurile menționate, trebuie
validate într-un termen de maximum 48 de ore de către Comitetul Național pentru
Situații de Urgență.
Subliniem faptul că, potrivit art. 13
din lege, Institutul Național
de Sănătate Publică are obligația de a
comunica zilnic numărul cazurilor noi, numărul cazurilor retestate și numărul total de
teste pentru cazurile noi și cazurile retestate, raportate separat, la nivel național și județean,
inclusiv după criteriul domiciliului persoanei testate.
Pe de altă parte, ordinele șefului Departamentului pentru Situații de Urgență
sau ale persoanei desemnate de aceasta, se aplică de îndată de către autoritățile competente și se publică pe site-urile
oficiale ale MAI, DSU și IGSU, iar autoritățile publice centrale și locale
asigură informarea public a cetățenilor din zonele supuse carantinei, prin
campanii de informare.
5. Contestarea carantinei/izolării
Un alt aspect important de noua lege,
este posibilitatea persoanelor de a contesta măsurile de carantină și
izolare. Astfel, toate actele administrative cu caracter normativ privind
instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor din prezenta lege, pot fi atacate
de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un
interes legitim, la instanța
competentă, atât pentru motive de de nelegalitate cât
și de temeinicie, într-un termen de 5 zile de la publicarea actului
administrativ în Monitorul Oficial al României sau de la data luării la
cunoștință a conținutului
actului în cazul nepublicării acestuia.
De asemenea, orice persoană care se
consideră vătămată
într-un drept sau interes legitim printr-un act emis potrivit dispozițiilor prezentei
legi, pe toată durata instituirii acesteia, poate introduce acțiune la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are reședința, ori la judecătoria în a cărei circumscripție este situată
unitatea sanitară în care este carantinată/izolată, solicitănd revizuirea
măsurii sau încetarea acesteia.
6. Detașarea personalului medical
Nu în ultimul rând, în raport de aspectele
privind detașarea
personalului medical, noua lege prevede că,
în situația existenței
unui deficit în acest sens constatat de către DSP sau de către Inspectoratul
județean pentru situații de urgență, pe durata instituirii măsurii în domeniul
sănătății publice, în situații de risc epidemiologic și biologic, personalul
medical, paramedical și auxiliar specializat din sistemul public, poate fi
detașat cu acordul persoanei detașate, iar în lipsa acestuia, în condițiile prezentei legi, pe
o durată de cel mult 30 de zile, prin ordin al ministrului sănătății, al
șefului DSU sau al persoanei desemnate de către acesta, sau al conducătorului
instituției angajatoare. Pe întreaga durată a detașării se asigură persoanei
detașate pe lângă salariul plătit de unitatea angajatoare, plata indemnizației
de detașare în
cuantum de 50% din salariul de de încadrare, diurna zilnică de 2% din salariul
de încadrare, precum și cazarea și transportul în localitatea unde se dispune
detașarea.
În final, o altă prevedere este aceea că pentru
acoperirea deficitului de personal medical din sistemul sanitar, pe durata stării
de risc epidemiologic și biologic, este permisă angajarea temporară,
fără concurs a personalului medical, în unitățile sanitare deficitare.
Euler Hermes prezintă o analiză privind
efectele crizei actuale asupra domeniului construcțiilor, odată cu estimări ale
perspectivelor de profil în depășirea situației: Criza Covid-19 stârnește o criză de profitabilitate
majoră pentru IMM-urile din construcții
Cum va ieși domeniul construcțiilor din criză? Mărimea companiilor contează!
Analiza Euler
Hermes preconizează că insolvențele din sectorul construcțiilor din Europa vor
crește cu 14-24% în 2020, Spania și Franța atingând vârful, în timp ce Marea
Britanie se poziționează la polul opus. Analiștii se așteaptă ca numărul
insolvențelor să înregistreze o creștere de +24% în Spania, +19% în Franța și
Olanda și +15% în Italia și Marea Britanie. Din cauza problemelor structurale,
domeniul construcțiilor numără deja 20% din totalul insolvențelor, Covid-19
agravând vulnerabilitățile IMM-urilor, acestea devenind și mai fragile;
companiile mari nu sunt nici ele imune.
Covid-19 a stârnit
un șoc al rentabilității IMM-urilor din sectorul construcțiilor, acestea
reprezentând partea cea mai importantă a companiilor din acest domeniu, cu o
pondere a cifrei de afaceri de aproximativ 80% din totalul sectorului în
Europa. Spre deosebire de marile companii diversificate, care sunt flexibile și
bine poziționate astfel încât să poată face față crizei generate de Covid-19,
un număr mare de IMM-uri ar putea întâmpina dificultăți majore.
În cazul României, privind din perspectiva cererii, sectorul
construcțiilor a performat peste așteptări. Creșterea cu peste 22% a volumului
lucrărilor de construcții în primele cinci luni ale anului 2020 (atât în serie
brută cât și ajustat – sursa: INS), coroborată cu evoluții pozitive la nivelul
tuturor segmentelor este un motiv de optimism. Fără a neglija impactul anului
electoral în impulsionarea cererii, evoluția poate marca și o schimbare a
politicii guvernamentale dinspre orientarea preponderent spre consum către o
mai mare atenție pentru investiții. Într-adevar, proiectele mari de infrastructură
încă nu apar în statistici – cele mai mari creșteri, de cel putin 50% – fiind
pentru proiectele de reparații capitale și de întreținere.
În linie cu
tendințele din alte țări referitoare la munca de la distanțăa, segmentul de
construcții de birouri a avut rata de creștere cea mai scăzută la nivel
structural – de doar 4% în primele 5 luni (serie brută) și ne așteptăm ca
ritmul să scadă pe măsură ce proiectele începute înainte de răspândirea
pandemiei ajung să fie finalizate.
Chiar dacă sectorul
rezidențial a avansat cu peste 19%, numărul de autorizații pentru clădiri
rezidențiale a scăzut cu 15% în primele 5 luni ale anului. Cumva în
contrapondere, înlocuirea programului Prima Casa cu Noua Casa însoțit de o
creștere substanțială a plafonului de garantare ar putea stimula dezvoltarea
segmentului rezidențial și după 2020. Efectele potențiale sunt totuși
controversate, putând ușor alimenta o inflație consistentă a prețurilor
apartamentelor în lipsa vreunui șoc asupra veniturilor gospodariilor în următoarea
perioadă.
Deși șocul
pandemiei asupra veniturilor a fost mai mic pentru sectorul local al
construcțiilor față de alte domenii economice, presiunile competitive împreună
cu gradul mare de fragmentare al pieței și costurile cu măsurile de protecție
față de pandemia care se răspăndește vor afecta marjele de profit în special
pentru companiile mici.
IMM-urile locale de
multe ori slab capitalizate și cu putere mică de negociere au un acces redus la
facilitățile bancare, cu efect direct asupra lichidității și a încetinirii
termenelor de plată. Deși numărul insolvențelor din construcții a scăzut cu mai
mult de 30% în primele 5 luni ale anului (sursa: ONRC), ponderea acestora în
total se menține pe un deloc de invidiat loc 2 după vastul domeniu al comerțului,
crescând chiar spre 17% față de 15% în perioada omoloagă a anului trecut. Ne
așteptăm ca numărul insolvențelor în construcții să crească începând cu primul
trimestru din 2021 în lipsa unor măsuri de salvgardare a marjelor și implicit a
solvabilității.
„Pentru anul 2020,
preconizăm o scădere cu 25% a veniturilor pentru IMM-uri, ceea ce ar putea
conduce la o diminuare de 2pp a marjelor Ebitda la 2%, față de o scădere de 1pp
la 12-13% pentru companiile mari. De asemenea, putem observa în continuare că,
în cazul deloc neobișnuit al unei
datorii nete de șase ori mai mare
decât nivelul Ebitda, aceasta ar putea
genera fonduri insuficiente pentru acoperirea
serviciului datoriei. Privind din perspectiva cererii, în România
sectorul construcțiilor a performat înregistrând o creștere cu peste 22% a
volumului lucrărilor de construcții în primele cinci luni ale anului 2020. În România, companiile mari au fost
favorizate la nivelul profitabilității, în defavoarea IMM-urilor, prin accesul
mai ușor la contractele publice și private dar mai ales prin prisma finanțării.
Măsurile de ajutor pentru IMM-uri sunt limitate (ca și în cazul multor altor
țări europene) la nivelul accesarii schemelor de ajutor de stat precum somajul
tehnic sau garanții pentru facilitarea creditării bancare”, a declarat Mihai
Chipirliu, CFA, Head of Risk Analysis Euler Hermes România.
Covid-19 stârnește o criza majoră de profitabilitate pentru IMM-urile din domeniul construcțiilor
Înainte de
răspândirea Covid-19, domeniul construcțiilor ieșea de pe un vârf ciclic, dar
se află încă în expansiune, cele mai mari companii prezentând o perspectivă
financiară solidă. Fiind însă un sector dependent de muncă fizică, domeniul construcțiilor a cunoscut o
întrerupere semnificativă din cauza pandemiei de Covid-19, în ciuda fatului că
a fost considerată o activitate esențială în multe țări. Ne așteptăm ca
pandemia Covid-19 să accentueze dinamica de sens opus dintre companiile mari și
cele mici din acest sector.
Partea cea mai
importantă a acestui domeniu este reprezentata de IMM-uri care realizează
aproximativ 80% din cifra de afaceri din Europa. Companiile cu mai puțin de 250
de angajați constituie 99% din totalul acestui sector, în timp ce cele mai mici
business-uri – acelea cu mai puțin de 49 de angajați- reprezintă 98%. (vezi
figura 1 și 2)
Figura 1 – Ponderea
IMM-urilor în sectorul construcțiilor europene (numărul de companii)
Sursa: Eurostat,
Euler Hermes, Allianz Research
Figura 2 –
Importanța IMM-urilor în sectorul european de construcții
Sursa: Eurostat,
Euler Hermes, Allianz Research
Figura 3 – Ponderea
IMM-urilor în funcție de tipul companiei și de țară – construcții de clădirii
Această structură
este deosebit de pronunțată în Italia, unde 99% din sectorul construcțiilor
este format din companii cu mai puțin de 20 de angajați. Urmează Olanda și
Polonia cu 98% fiecare. În Spania și Germania IMM-urile realizeaza 85% și,
respectiv 75% din cifra de afaceri a acestui sector. (vezi figura 3).
IMM-urile din
Europa tind să fie concentrate pe construcții rezidențiale/comerciale și
dezvoltări de proiecte, în timp ce în ingineria civilă, adică proiectele mari
de infrastructura, ponderea companiilor mari este mult mai ridicată, la
aproximativ 45%.
IMM-urile sunt
structural mai puțin rentabile decât omologii lor mai mari, ca dovadă marjele
Ebitda ce variază între 1% și 4% în funcție de mărime, comparativ cu 10%-14%
pentru companiile mari. Motivele diferențierii rentabilității sunt destule, dar
cel mai important îl putem atribui lipsei puterii de negociere, dimensiunii
proiectului și scalabilității. IMM-urile funcționează adesea ca
subcontractoarele companiilor mai mari, astfel încât majoritatea profiturilor
revine acestora din urmă. Observăm că la capătul celălalt, IMM-urile germane
sunt semnificativ mai rentabile decât cele franceze, cu o marjă medie Ebitda
care este cu 800 puncte de baza mai
mare. Atribuim acest lucru costului mai scăzut al resurselor umane determinat de
accesul la o forță de muncă internă și externă mai ieftină. IMM-urile franceze
fiind mult mai puțin profitabile în domeniul ingineriei civile (o consecință
foarte logică a prevalenței companiilor foarte mari care obțin cea mai mare
parte a beneficiilor contractelor publice). Germanii sunt mai activi în dezvoltarea de proiecte profitabile
și, într-o mai mică măsură folosesc
materii prime cu prețuri mai mici.
„În scenariul
nostru de bază ne așteptăm ca cele două luni de carantină să fie urmate de o
revenire în formă de U, ajungând la 85% din nivelul anterior al activității.
Astfel, estimăm că veniturile din construcții vor scădea cu 25% în Europa în
2020. Având în vedere că cele mai mari companii vor observa diminuări ale
veniturilor de 5-10% (sursa: anunțuri ale companiilor, Factset consensus),
trebuie să concluzionăm că impactul pentru IMM-uri va fi semnificativ mai grav.
Pe baza istoricului scăderilor marjelor de profit în contextul pierderilor de
venit din anul 2009, preconizăm că IMM-urile vor suferi o compresie a marjei de
200 bps, de două ori mai mare decât cea a companiilor mari. Aceasta ar putea
elimina aproape 50% din marja Ebitda a unei firme mici”, a declarat Mihai
Chipirliu, CFA, Head of Risk Analysis Euler Hermes România.
Tabelul de mai jos
arată cum pentru un nivel de îndatorare de 6x față de EBITDA (nefiind
neobișnuit), rămân fonduri insuficiente pentru acoperirea serviciului datoriei.
Figura 4 – Impactul
compresiei cu 200 bps al marjei asupra capacității de acoperire a serviciului
datoriei pentru un IMM standard din construcții
Pre-criză
Impact de criză
scăzut
Impact de criză
crescut
Venituri
100
80
75
Marja Ebitda
4%
3%
2%
Ebitda
4
2,4
1,5
Depreciere
1,6
1,6
1,6
Ebit
2,4
0,8
-0,1
Cheluielile cu
dobânda
0,6
0,6
0,6
Datoriile nete/
Ebitda
6
6
6
Datorii/Total
active
75%
75%
75%
Costul cu dobânda
2,5%
2,5%
2,5%
Serviciul
datoriei
1,6
1,6
1,6
Necesarul de capital de lucru
1,5
1,44
1,35
Fluxul de numerar
operațional net
2,5
0,96
0,15
Acoperirea
dobânzii din fluxul net de numerar
4,2
1,6
0,25
Numerar
disponibil pentru serviciul datoriei
1,9
0,36
-0,45
Cum se va apăra domeniul construcțiilor de criza provocată de COVID-19?
Cele mai comune
strategii de adaptare, cum ar fi păstrarea lichidității prin reduceri de
dividende și emisiuni pe scară largă de obligațiuni
executate de o serie de companii mari, nu sunt disponibile pentru IMM-uri.
Același lucru este valabil si pentru reducerile de cost agresive. Mai degrabă,
IMM-urile care sunt adesea subcontractoare ale companiilor mari ar putea fi
primele afectate de reducerile de cost ale companiilor mari, fiind supuse unor
presiuni crescute la nivelul marjelor de
profit. Folosirea pe scară cât mai largă a schemelor de ajutor de stat va crea
în viitor presiuni suplimentare asupra fluxului de numerar printr-un cost
crescut al îndatorării.
Într-o lume
post-Covid-19, IMM-urile pot rămâne fără oportunități Uitându-ne la politicile de sprijin din Germania,
Italia, Franța, Spania și Marea Britanie, constatăm că, deși pot acorda un
ajutor, acesta nu va putea proteja pe deplin IMM-urile, chiar dacă includ
sprijinul pentru construcția de locuințe prietenoase cu mediul. Stimulentele
administrative precum cele de lucrări publice, infrastructură de sănătate,
proiectele datorate schimbărilor climatice la scară largă, dar și oportunitățile
oferite de piață vor favoriza proiectele marilor companii. Ne așteptăm ca acele
segmente ale sectorului de construcții
vizând energia și infrastructura să
depășească așteptările în 2020 și 2021, care ar trebui să compenseze scăderea
cererii pentru construcții de birouri, respectiv din domeniul vânzarii cu
amănuntul a companiilor mari. În schimb, zonele tradiționale de activitate a
IMM-urilor în construcții ar putea necesita stimuli substanțiali și pot deveni
mai puțin profitabile din cauza costurilor legate de constrângerile sanitare
sau ar putea fi preluați de către dezvoltatori mai mari dacă cererea se
îndreaptă structural spre dezvoltarea periferică a construcțiilor noi. Acest
lucru se poate produce întrucât preconizăm o absorbție mult mai mare a
funcționalității muncii de la distanță și o modificare a preferințelor pentru
locuințe.
Insolvențele sunt așteptate să se majoreze în întreaga Europă cu 15-24%
Domeniul
construcțiilor este unul dintre cele mai expuse sectoare când vine vorba despre
insolvență. Acesta reprezintă în medie 20% din falimentul sectoarelor din
marile țări europene și înregistrează cea mai ridicată pondere, fiind urmată de
serviciile de vânzare cu amănuntul și de ospitalitate. Având în vedere impactul
crizei Covid-19, estimăm insolvențele în 2020 pe țări, pe baza analizei noastre
cu privire la capacitatea companiilor de a supraviețui în funcție de
dimensiune. Din cauza dinamicii intre
profitabilitatea în scădere, subcontractării și rezistenței la șocuri,
presupunem că cea mai mare pondere a numărului de victime va fi printre
companiile mici. Din această perspectivă estimăm că insolvențele ar putea
înregistra o creștere cu +24% în Spania, +19% în Franța și Olanda și +15% în
Italia și Marea Britanie în 2020. Estimăm acest lucru pe baza analizei noastre
pentru fiecare țarăși în funcție de procentul de companii din fiecare grup de
mărime cu șanse să supraviețuiască.
Figura 5 –
Insolvențele majore pe sectoare
Sursa: Eurostat,
Euler Hermes, Allianz Research
Cum va ieși
domeniul construcțiilor din criză?
Revenirea din criza
va fi de asemenea mult mai dificilă pentru companiile mici decât pentru cele
mari având în vedere problema specifică și prevalentă a forței de muncă, a
cărei intensitate măsurată ca angajați vs. venituri este semnificativ mai mare
pentru IMM-uri: în general, o companie cu peste 250 de angajați generează
venituri cu aproape 60% mai ridicate pe fiecare angajat decât o companie medie
cu 0-50 angajați. În consecință, noile costuri suplimentare legate de forța de
muncă cauzate de criza Covid-19 sunt astfel și mai împovărătoare. Doar costul
suplimentar al echipamentului individual de protecție (EIP) ar putea reprezenta
aproape 50% din nivelul EBITDA pentru
companiile mici. (sursa: Eurostat, Euler Hermes)
Companiile mari au
adoptat o serie de strategii de adaptare care ajută la absorbirea impactului.
În primul rând acestea includ acțiuni de conservare a lichidităților sub formă
de emisiuni la scară largă de obligațiuni și reduceri la dividende. Acest lucru
este semnificativ: noile emisii de datorii reprezintă până la 20% din ultima
datorie raportată în bilanț în unele cazuri, iar dividendele absorb între 12%
și 37% din fluxurile de numerar pentru eșantionul de companii mari.
Schemele de șomaj
tehnic și garanțiile de împrumut guvernamental sunt, totuși, la fel de
accesibile și sunt utilizate de toate companiile. În medie, sectorul de
construcții a trimis în șomaj tehnic 75-80% din forța de muncă în Marea
Britanie, în timp ce în Germania 37% au utilizat această schema și 95% în
Franța. Reducerile de costuri și de cheltuieli de investiții (capex) sunt căi
posibile, dar, din nou, sunt mult mai fiabile pentru companiile mari. Acestea
pot reduce subcontractanții și pot exercita o presiune semnificativă asupra
prețurilor de licitație, ceea ce poate duce la niveluri scăzute de activitate
și marje mici pentru IMM-uri. În final, în contextul unei utilizări mai scăzute
a capacităților existente în piață, companiile mari sunt mai predispuse să
urmarească și obținerea proiectelor de mai mică anvergură care reveneau de
obicei companiilor mai mici.
Figura 6 – Creșteri
incrementale de cost pentru EIP provocate de COVID-19 ca procent în EBITDA în
funcție de mărimea companiei
Sursa: Eurostat,
Euler Hermes, Allianz Research
Într-o lume post Covid-19, IMM-urile ar putea rămâne fără
oportunități
În ciuda crizei,
vor exista și oportunități, iar sectorul
cu siguranță va suferi schimbări structurale. Un indice P/E (Price per
earnings) mediu pe piața bursieră actuală care scade la doar 10x în 2021 de la 26x în
2020 implică o recuperare semnificativă a câștigurilor (sursa – Factset, Euler
Hermes). Consensul actual care implică o creștere medie a Ebitda de 24% pentru
eșantionul nostru de companii mari confirmă acest lucru. Printre motive – un
raport solid între valorile contractuale executate și cele încasate în jur de
1x și, mai important – abilitatea companiilor mari de a captura creștere din
segmentul de infrastructură.
Rezidențial – Deoarece locațiile periferice și îndepărtate oferă un
spațiu mai mare și mai multă accesibilitate, acest lucru ar putea determina
cererea să se îndepărteze de centrele orașelor, ceea ce ar duce la diminuarea
prețurilor locuințelor centrale. Întrucât centrele orașelor sunt caracterizate
de obicei prin renovare în defavoarea activităților de construcții noi, acest
segment ar putea să scadă, deși poate exista un impact pozitiv asupra cererii
de locuințe noi în afara centrelor metropolitane. IMM-urile ar putea beneficia
de activitatea periferică, non-centru dar vor fi, de asemenea, afectate de
scăderea pe segmentul renovărilor.
Office – Introducerea muncii de la distanță ar putea fi
consolidată prin considerente ce țin de mediu, societate și de guvernanța corporativă,
în special prin reducerea utilizarii transportului precum și a amprentei de
carbon datorată scăderii cererii pentru spații de birouri. Dintre toate
tendințele structurale, cererea redusă de spații de birouri s-ar putea dovedi a
fi cea mai puternică. În unele cazuri, ar putea exista o reconversie în spații
de locuit, dar, din nou, dezvoltatorii mai mari ar avea cele mai
importante beneficii.
Comercial/vânzarea
cu amănuntul – Criza are
potențialul de a accelera și mai mult penetrarea comerțului electronic. Acest
lucru va afecta magazinele mici dar și centrele comerciale, prin creșterea probabila a procentului spațiilor vacante. Toate acestea ar putea
duce la un număr redus de construcții noi, dar și la o activitate de
modernizare redusă, domeniul de reconversie în spații de locuit fiind limitat.
Ospitalitate – În timp ce hotelurile și sectorul de ospitalitate sunt
lovite puternic, în cele din urmă vor vedea o revenire a activității. Ar putea
exista un impact minor în ceea ce
privește reducerea structurală a călătoriilor, ca urmare a preocupărilor
privind schimbările climatice.
Infrastructura și
lucrări publice –
Infrastructura este fără îndoială un
sector care va beneficia în primul rând de programe de stimulare publică, dar
și de tendințe structurale pe termen lung. Acest lucru a fost vizibil de-a
lungul crizei, de exemplu prin intermediul companiilor care au observat o
cerere susținută în infrastructura energetică. Segmentul va continua să dețină
o activitate remarcabilă, iar politicile climatice de la nivelul următor vor
susține acest lucru. Ecologizarea economiei va crește, favorizând proiectele
mari. Mai mult, există o cerere publică sporită în sectorul sănătății deoarece
guvernele aleg să dezvolte o strategie împotriva unei viitoare pandemii.
Cererea de infrastructură a transporturilor ar putea fi determinată de
tendințele cererii pentru birouri și locuințe. Toate acestea sunt domenii în
care se remarcă cele mai mari companii din sector; IMM-urile vor primi comenzi
ca și subcontractori dar nu vor obține aceeași profitabilitate.
În Germania,
măsurile au o bază foarte largă și sunt orientate spre consum și nu direct
către construcții. Motivăm acest lucru prin faptul că, la intrarea în criză,
sectorul a dovedit faptul că este unul puternic. Preconizăm că la sfârșitul
anului taxele vor reveni la normal (după reducerile de TVA recente), ceea ce,
conform unor participanți din industrie, duce la costuri suplimentare ale
birocrației. Accelerarea, relaxarea și avansarea ofertelor publice ar trebui să
fie pozitive pentru sector, deși totul depinde de execuție. Dacă de licitațiile
la nivel federal vor beneficia mai ales companiile mari, proiectele de stat și
comunale au un impact mai mare pentru IMM-uri. Acestea sunt evidențiate prin intermediul unui sprijin federal de 5.9
miliarde EUR acordat landurilor pentru cheltuielile de investiții pe care le
vedem ca baza a programului. Limitarea contribuțiilor de securitate socială la
40% va avea, de asemenea, un impact pozitiv pentru IMM-uri. Există și măsuri pozitive
legate de energie: pe termen scurt, acestea
se regăsesc în principal in
îndepărtarea limitei de construcție a panourilor solare și
sprijinirea
măsurilor de renovare legate de eficiența energetică printr-o creștere de la 1
miliard de EUR in 2020 la 2,5 miliarde
EUR in 2021 pentru programul de renovare a clădirilor cu emisie redusă de CO2.
Toate acestea ar trebui să aibă un impact pozitiv imediat. O creștere a
obiectivului pe termen lung de extindere a folosirii energiei eoliane din 2030
cu 5GW este pe termen foarte lung și
depinde mult de o serie de alte probleme, cum ar fi planificarea, schemele de
sprijin, prețurile la energie electrică și constrângerile sistemului
electric. Vom putea vedea un impact de
la mijlocul decadei, după anul 2025.
De asemenea, Italia
a instituit sprijin pentru construcțiile legate de tranziția energetică:
reducerea impozitelor pentru sistemele de optimizare a energiei, precum
izolarea, încălzirea și schimbarea sistemelor de apă. Mai mult, există un bonus
crescut pentru întărirea protecției seismice. Scutirea fiscală se ridică la
110% din costurile suportate, ceea ce considerăm a fi un stimulent puternic.
De această scutire ar trebui să
beneficieze sectorul rezidențial și cel al IMM-urilor, chiar dacă, în medie,
acest tip de lucrări se adresează proiectelor relativ mici.
În Franța,
companiile din toate sectoarele au acces la garanțiile publice pentru
împrumuturi care au cunoscut o absorbție foarte largă. Acest lucru ajută la
asigurarea necesarului de lichidități, dar generează și o tensiune financiară
mai mare pentru anii următori, ca urmare a datoriei ridicate. Planul general de
stimulare se concentrează pe sectoarele considerate probabil strategice, adică
automobile și companii aeriene. Amprenta de carbon deja scăzută din Franța, rezultată din prevalența energiei
nucleare, este doar una dintre explicațiile probabile.
Marea Britanie
avea deja un program important în
derulare din 2019. Aceasta a anunțat o schemă transversală de garanție a
împrumuturilor de 330 miliarde GBP prin bugetul trecut in martie. Deoarece este
vorba despre o schemă pentru companii mici și mari, există riscul ca unele
firme să nu poata beneficia de acest plan. Amânarea plății TVA până în iunie a
ajutat lichiditatea, dar aceasta nu este o măsură de stimulare.
Deși Spania
sprijină sectoarele afectate prin intermediul sistemului de împrumuturi
guvernamentale – ICO, acesta este destinat companiilor mijlocii și mari. În
același timp, activitatea de licitații guvernamentale a scăzut cu 50% în al
doilea trimestru din 2020.
***
Previzionarea riscurilor comerciale și de neplată de
astăzi înseamnă protejarea trezoreriei de mâine
Euler Hermes este
liderul mondial în domeniul soluțiilor de asigurare a creditelor și un
specialist recunoscut în domeniile acoperirii și asigurării creditelor. Cu o
experiență de peste 100 de ani, Euler Hermes oferă o gamă completă de servicii
de gestionare a creanțelor clienților. Rețeaua sa internațională de
supraveghere permite analizarea stabilității financiare a IMM-urilor și a
marilor grupuri active pe piețe reprezentând 92% din PIB-ul mondial. Societatea
cu sediul social la Paris este prezentă în peste 50 de țări având peste 5800 de
angajați. Membră a Grupului Allianz, Euler Hermes a obținut ratingul AA din
partea Standard & Poor’s. Societatea a înregistrat o cifră de afaceri
consolidată de 2,9 miliarde de euro în 2019 și garanta tranzacții comerciale în
valoare de 950 miliarde de euro în întreaga lume la final de 2019. Pentru mai
multe informații: eulerhermes.com
Notă de avertizare
privind declarațiile de perspectivă: Afirmațiile conținute în acest
document pot include perspective, afirmații privind așteptările legate de
viitor precum și alte declarații prospective care sunt bazate pe opiniile și
ipotezele actuale ale conducerii și implică riscuri și incertitudini cunoscute
și necunoscute. Rezultatele, performanța și evenimentele efective pot diferi
substanțial de cele exprimate sau sugerate în aceste declarații de perspectivă.
Astfel de devieri pot surveni din următoarele cauze, fără limitare la, (i)
modificări ale condițiilor economice generale și ale situației privind
competitivitatea, în special în activitatea principală și pe piețele principale
ale Grupului Allianz, (ii) performanța piețelor financiare (în special
volatilitatea pieței, lichiditatea și evenimentele legate de credite), (iii) frecvența
și gravitatea evenimentelor care cauzează prejudicii asigurate, incluzând de la
catastrofe naturale până la realizarea de cheltuieli pentru acoperirea
prejudiciilor, (iv) nivelurile și tendințele de mortalitate și morbiditate, (v)
nivelurile de persistență, (vi) cu precădere în activitatea bancară, amploarea
riscurilor de credit, (vii) nivelurile ratei dobânzii, (viii) cursurile de
schimb valutar, incluzând cursul de schimb EUR/USD, (ix) modificările legilor
și ale reglementărilor, inclusiv ale reglementărilor fiscale, (x) impactul
achizițiilor, incluzând aspectele legate de integrare și măsurile de
reorganizare, și (xi) factorii generali privind competitivitatea, în fiecare
caz, la nivel local, regional național și/sau global. Mulți dintre acești factori
pot avea o probabilitate mai mare de a se produce, sau pot fi mai pronunțați,
ca urmare a activităților teroriste și a consecințelor acestora.
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare
pentru Inginerie Electrică ICPE-CA anunță că, în parteneriat cu compania MGM Star
Construct SRL și Universitatea Politehnica din București, a demarat activitățile
proiectului „Tehnologii inovative pentru depuneri fizice în vid bazate pe
straturi subțiri, multifuncționale, nanostructurate destinate pieselor de mari
dimensiuni – LargCoat”. Proiectul se desfășoară prin Programul Operațional
Competitivitate 2014-2020 – POC/163/1/3/ Stimularea cererii întreprinderilor
pentru inovare prin proiecte CDI derulate de întreprinderi individual sau în parteneriat
cu institute de CDI și universități, în scopul inovării de procese și de
produse în sectoarele economice care prezintă potențial de creștere, cod MySMIS
122543. Valoarea totală a proiectului este de 22.093.854,14 lei.
Obiectivul general al proiectului îl
reprezintă „susținerea investiției private în CDI prin introducerea de
tehnologii și servicii în activitatea proprie a beneficiarului, MGM Star Construct
SRL, prin realizarea unor tehnologii inovative pentru depuneri fizice în vid
bazate pe straturi subțiri, multifuncționale, nanostructurate, destinate
pieselor de mari dimensiuni și dezvoltarea serviciilor oferite pe baza acestora”.
Cifra
de afaceri înregistrată de JTI în 2019 pentru cele două entități cu care își
desfășoară activitatea în România, JTI Trading și JTI Manufacturing, depășește
5,4 miliarde lei (1,1 miliarde euro), în creștere cu 12,5% față de anul
precedent. 78% din cifra de afaceri, și anume 4,2 miliarde lei reprezintă sume
virate la stat: accize, TVA și alte taxe, în creștere cu 27%
față de 2018.
Profitul
celor două entități JTI în 2019 este de peste 543 milioane lei, în creștere
față de 2018 cu 13,5%.
„2019
a fost un an bun pentru că nu s-au înregistrat schimbări neașteptate ale
cadrului de reglementare, iar calendarul de accizare a fost respectat, fiind
ajustat doar pentru a răspunde cerințelor exprese ale Directivei europene
privind taxarea produselor din tutun. Datorită acestui context legislativ și
fiscal predictibil și stabil, dar și eforturilor susținute ale autoritățior de
aplicare a legii, care au continuat să deruleze acțiuni de combatere a
contrabandei, nivelul mediu al pieței negre anul trecut a fost sub 14%. Vom fi
și în acest an alături de Vama Română și Poliția de Frontieră, prin programele
de sprijin, precum și prin campaniile publice anti-contrabandă. Sperăm ca la
finele anului 2020 să putem raporta rezultate cel puțin la fel de bune. Pe
durata pandemiei, nu am disponibilizat și nu am trimis în șomaj tehnic niciun
angajat dintre cei peste 1.200 oameni care lucrează în sediul central, în
fabrică și în birourile de vânzări din țară. Am plătit taxele, salariile, ne-am
protejat oamenii și am continuat să muncim. În speranța că politica fiscală și
cadrul de reglementare vor rămâne stabile și predictibile, iar piața legală nu
va fi disturbată, dorim să investim în continuare în România, să fim un
angajator de top și un partener de nădejde pentru autorități”, a declarat
Evgeny Nikolsky, General Manager JTI România,
Moldova și Bulgaria.
JTI
este una dintre primele companii multinaționale care au început să producă în
România. Circa 70% din producția fabricii din București merge la export, JTI
Manufacturing fiind considerată un centru de excelență în cadrul grupului,
pentru calitate în execuție și eficiență.
România este al treilea producător
european de țigarete, iar valoarea totală a exporturilor de tutun brut și
prelucrat în 2019 a fost de 948,4 milioane euro, tutunul având o contribuție
pozitivă la balanța comercială a României de aproape 600 de milioane euro.
Conform
ultimei execuții bugetare anunțate, veniturile provenite din accizele pentru
produsele din tutun au crescut în prima parte a anului cu peste 18% (de la an
la an), ceea ce înseamnă că sectorul tutunului este unul dintre cei mai solizi
contribuabili la bugetul statului.
Consumatorul român devine atent la calitate, preferă produsele locale și este pregătit să migreze către cumpărături online.
Efectul crizei COVID-19 a fost resimțit atât în sectorul public și privat, cât și la nivel social în România, modificând preferințele consumatorilor, dar și modul în care se raportează la activitățile uzuale și la viitor, se arată în studiul EY România – Comportamentul consumatorului român în contextul COVID -19.
Sănătatea proprie și a familiei, precum și efectele
crizei sanitare asupra situației financiare sunt principalele elemente care
îngrijorează în prezent peste 64% dintre consumatorii români. Urmează preocupările privind
accesul la necesitățile de bază (28%), relațiile personale (30%),
restricționarea libertăților (32%) și abilitatea de a-și atinge potențialul
(36%, preponderent pentru cei cu vârste cuprinse între 25 și 65 de ani).
Studiul EY, derulat în perioada mai–iunie 2020 și dezvoltat exclusiv pe
consumatorii din România, confirmă tendințele identificate
la nivel global, care semnalau apariția a 4 noi tipuri de comportament în
rândul consumatorilor: „economisește și fă stocuri” „redu drastic
cheltuielile”, „păstrează-ți calmul și cheltuie” și „hibernează și cheltuie” .
De asemenea, evidențiază faptul că în perioada de relaxare a măsurilor de
restricție și în România vor fi observabile 5 scenarii de comportament:
revenire la normal: cheltuielile rămân în mare parte neschimbate pe acest segment format din consumatorii cel mai puțin preocupați de pandemie, pentru care viața nu a fost niciodată afectată cu adevărat;
precaut, dar extravagant: în rândul celor cuvenit mediu spre mare. Sunt foarte concentrați pe sănătate, dar relativ optimiști, în pofida unei credințe puternice că o recesiune globală se apropie. Vor cheltui mai mult în domenii importante pentru ei.
rămâne econom: cheltuieli mai mici, dar și tăieri substanțiale pentru anumite produse. Încearcă să se redreseze și sunt dintre cei mai pesimiști în privința viitorului.
continuă să reducă cheltuielile: în rândul celor cu nivelul cel mai scăzut de educație, pentru care pandemia a fost întotdeauna o îngrijorarea uriașă. Sunt cei cu riscul cel mai mare de a-și pierde locul de muncă. Fac reduceri mari de cheltuieli și își schimbă opțiunile privind ce și cum cumpără.
revenire în forță: în rândul celor mai tineri, care continuă să muncească. Cheltuie mult mai mult în toate categoriile de servicii și produse. Viața lor de zi cu zi a fost cea mai perturbată. Acum sunt cei mai optimiști.
„Activitățile zilnice și dinamica de consum au
fost perturbate pe întreaga planetă. Din studiile noastre, putem observa tipare
similare ale comportamentului consumatorului român cu cele ale consumatorilor
din piețe dezvoltate precum S.U.A., Regatul Unit, Franța sau Germania. În acest
context, companiile trebuie să-și dezvolte capabilitățile necesare pentru a
rămâne relevante în piață, de la adaptarea rapidă la noile cerințe de produse
și servicii, la flexibilitatea lanțului de aprovizionare, dezvoltarea
platformelor online și implicarea în comunitate. Mai mult, în funcție de
tipurile de comportament existente în rândul populației, guvernanții pot să
identifice nevoile sociale și de business ce trebuie gestionate și să răspundă
printr-o actualizare a cadrului legal existent”,
spune Bogdan Ion, Country Managing
Partner, EY
România și Moldova și Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală și de
Sud-Est și Regiunea Asiei Centrale.
Bogdan Ion, Country Managing Partner, EY România și Moldova și Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală și de Sud-Est și Regiunea Asiei Centrale
Evoluția criteriilor
de achiziție
Conform analizei EY, criteriile
de achiziție din timpul stării de urgență și din perioada următoare s-au modificat. Calitatea adevenit reperul principal, cu cea mai mare creștere în importanță
în timpul pandemiei (66% dintre respondenți), urmată de preț. Volumul cumpărăturilor a crescut, observându-se o migrare
spre produse locale în detrimentul celor de import. De asemenea, peste o treime
din respondenți au preferat să comande online produse alimentare, cu livrare
acasă.
Pe un trend descendent se află criterii precum: brand, proveniență, sustenabilitate, a
căror importanță a scăzut pentru aprox. 20%, 11%, respectiv 17% dintre
respondenți.
O tendință majoră printre consumatorii români a fost reducerea
bugetelor pentru cheltuieli neesențiale, care s-ar putea permanentiza
pentru aproximativ un sfert dintre cei intervievați. Tot un sfert dintre
consumatori consideră că nu vor mai reveni în totalitate la obiceiurile de
consum din anii trecuți. În funcție de evoluția economică, este de așteptat ca
acest procent să se mărească, în cazul în care evoluția economică nu va fi în V
sau U, ci mai degrabă în formă de L cu mici reveniri și scăderi.
Scăderea bugetelor de
cheltuieli destinate nevoilor neesențiale vor afecta turismul, activitățile de
sport/ în aer liber, precum și cheltuielile cu îngrijirea personală. În consecință, companiile cu
aceste produse și servicii în portofoliu vor trebui să își regândească
strategiade comunicare, de vânzare, de marketing, să renegocieze
contractele existente și să analizeze achizițiile și reducerea costurilor pe
întregul lanț de aprovizionare.
În ceea ce privește efectuarea cumpărăturilor, peste 75% din
consumatori au spus că vor migra către cumpărături online. Oricare
ar fi opțiunile, companiile trebuie să fie receptive la nevoile din prezent ale
consumatorilor, la comportamentul pe care trebuie să îl adopte pentru a rămâne
relevante pe piața de consum din România.
Achiziții pe tipuri de
consumatori
Pentru peste 50% dintre respondenții chestionarului,
cheltuielile cu majoritatea bunurilor de consum au rămas la același nivel ca înainte de izbucnirea pandemiei COVID-19.
În ceea ce privește produsele alimentare, pentru un procent de 21% dintre
respondenți, cheltuielile au crescut (categoria Hibernează și cheltuie),
în timp ce pentru 64,81% dintre respondenți, suma alocată lunar pentru alimente
nu s-a modificat (caracteristică a categoriei Păstrează-ți calmul și
cheltuie). Pentru 14,18%, cheltuielile
cu produse esențiale au scăzut – preponderent pentru cei din categoria de
vârstă 31- 40 ani (Redu drastic
cheluielile).
Cheltuielile cu produsele de îngrijire personală au scăzut pentru 16,71%
dintre respondenți, iar 21,27% din consumatori au cheltuit mai mult pe acest
tip de produse (Hibernează și cheltuie).
Achizițiile de articole sportive și articole de
îmbrăcăminte și încălțăminte au scăzut pentru 41%, respectiv 63% din respondenți (Economisește
și fă stocuri).
Pentru aproape un sfert din respondenți,
economiile și investițiile au crescut. La
polul opus, 14% din consumatori
au redus nivelul sumelor economisite/investite.
Cea mai mare creștere în cheltuieli poate fi observată în cazul produselor de curățenie și îngrijire
a casei pentru peste o treime din consumatori.
Activitățile de relaxare au suferit cea mai puternică scădere – o reducere
generală a cheltuielilor de 73,42%, o schimbare anticipată având în vedere
restricțiile de circulație prezente pe parcursul lunilor martie, aprilie și mai
2020.
Cum influențează comportamentul companiilor alegerile consumatorilor
Respondenții au declarat că sunt interesați de comportamentul adoptat de
companii în cadrul crizei COVID-19 (măsuri de siguranță în magazine,
dezinfecția produselor comercializate etc.), cât și în ceea ce privește
strategia lor generală de business.
Consumatorii au fost atenți la investițiile și donațiile companiilor către
infrastructura publică de sănătate și totodată la grija și protecția oferită
propriilor angajați. 80% dintre respondenți consideră că mediul de afaceri are
responsabilitatea de a face schimbări pozitive în societate, iar 84%
poziționează comportamentul companiilor pe aceeași poziție cu produsele și
serviciile oferite.
Publicitatea a jucat un rol secundar.
Încrederea în companii și factorii de decizie
Gestionarea pandemiei COVID-19 a implicat atât sectorul public, cât și cel privat, fiind o criză care a afectat întreaga populație. Companiile de tehnologie se află pe primul loc în ceea ce privește încrederea consumatorilor în perioada de izolare, 85% din respondenți considerând că au răspuns în mod eficient la situația actuală. Următorii clasați în topul încrederii sunt Uniunea Europeană, ONG-urile și președintele. La polul opus se află Parlamentul și autoritățile locale/regionale, în care au încredere un sfert, respectiv o treime din respondenți.
Studiul Comportamentul
consumatorului român în contextul COVID-19, inițiat de EY România, este
menit să analizeze comportamentele de consum din România din ultimele luni,
precum și modul în care ne așteptăm să arate o societate „post COVID-19”,
privită din perspectiva consumatorului. Astfel, dorim să contribuim la
schițarea unei imagini de ansamblu asupra evoluției modalităților de
tranzacționare și de consum, precum și asupra preferințelor consumatorului din
România, raportate la un context complet nou: o pandemie.
Studiul a fost derulat de către EY în perioada 13 mai – 2
iunie și este bazat pe răspunsurile a 393 de participanți, colectarea datelor
fiind realizată online, prin intermediul unei platforme interne.
Cele 25 de întrebări din cadrul chestionarului vizează atât
comportamentul abordat de către consumatori înainte de izbucnirea pandemiei,
cât și în timpul izolării sociale, precum și întrebări legate de scenarii
posibile în ceea privește comportamentul lor în viitorul apropiat – când
măsurile de distantanțare socială se vor relaxa treptat.
Intenționăm să actualizăm acest studiu în perioada următoare pentru a
prezenta tendințele, comportamentele și evoluția acestora, pentru a sprijini
companiile românești în contextul actual.
Agravarea situației epidemiologice
determină Primăria Sectorului 4 să-și intensifice acțiunile de susținere a
asistenței medicale. O concretizare este ajutorul financiar de urgență în valoare de
50.000 de lei, acordat Spitalului Clinic de Urgență „Sfântul Ioan”. Banii vor fi
folosiți pentru dotarea maternității „Bucur”, secție exterioară a spitalului,
cu materiale sanitare și dezinfectanți.
Alte astfel de acte al Primăriei
Sectorului 4 sunt achiziționarea a cinci ventilatoare pulmonare de ultimă
generație (Falco 202 EVO) pentru Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof.
dr. Matei Balș”, sprijin financiar în valoare de 100.000 de lei pentru Spitalul
Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni” în vederea achiziționării de echipament
pentru protecția personalului spitalicesc și 510.000 de lei pentru aparatură și
teste e diagnosticare a agentului viral de tip Covid-19, donație de măști
medicale de protecție pentru Serviciului de Ambulanță București-Ilfov (SAB-IF)
și Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni”.
Medicul Daniel Băluță, primarul sectorului
4, subliniază: „În
această perioadă critică, este important să înțelegem faptul că ține de fiecare
dintre noi să facem tot ce ne stă în putință pentru a fi în siguranță! Sunt
ferm convins că împreună vom câștiga lupta cu noul coronavirus. Ajutăm
spitalele, ajutăm medicii, pentru ca ei să poată ajuta oamenii! La rândul
nostru, trebuie să purtăm mască de protecție în spațiile publice, să respectăm
regulile de distanțare fizică și extrem de important, să avem încredere și să
dăm atenția cuvenită recomandărilor primite din partea medicilor și ale
autorităților. Totul va fi bine dacă vom acționa împreună!”
În plin centru al Bucureștilor, la
Colțea, un monument istoric de secol XVIII a fost reintegrat în
contemporaneitatea economico-socială, culturală și urbană printr-un proiect
cofinanțat din fonduri europene, într-o derulare ce poate constitui exemplu de
aplicare a mecanismelor financiare, a tehnologiei avansate și a capacităților
intelectuale: proiectul „Consolidare, restaurare și punere în valoare imobil
situat în Strada Scaune, nr.2, sector 3, Biserica Adormirea Maicii Domnului
Scaune”, cod SMIS 118744, cofinanțat prin Fondul European de Dezvoltare
Regională, în baza contractului de finanțare încheiat cu Ministerul Dezvoltării
Regionale și Turismului. Proiectul a fost finanțat prin Programul Operaţional
Regional – Regio 2014-2020, Axa prioritară 5 Îmbunătățirea
mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a
patrimoniului cultural, Prioritatea de investiție
5.1 Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și
cultural; organism intermediar pentru programul Regio, Agenția pentru Dezvoltare Regională
Bucuresti-Ilfov –
ADRBI.
Contribuție la dezvoltarea
economico-socială a regiunii, proiectul a avut ca obiectiv specific „restaurarea
şi consolidarea monumentului istoric de interes naţional Biserica Scaune
Bucureşti în vederea introducerii acestuia în circuitul turistic cultural-religios
local şi valorificării potenţialului turistic al municipiului Bucureşti”.
Valoarea totală a proiectului a fost de 9.045.325,40 lei (7.133.634,40 lei,
finanțare nerambursabilă).
Dincolo de datele specifice
instrumentelor de finanțare europene, informații de ordin tehnic și istoric
aplicate ne sunt prezentate de preotul paroh Jenică Danțiș, de experți din
echipa de implementare a proiectului și de reprezentanți ai ADRBI. Ridicată la
1705 pe locul unei biserici existente acolo cu vreun secol înainte, biserica
poate fi socotită o investiție dinspre economic spre credință, fiind construită
de breasla măcelarilor din zonă (scaunele de unde-și trage numele sub care s-a
impus fiind buturugiile pa care se tranșa carnea), cu bani dați de Atanasie din
Tîrnovo, terminată de un nepot, Stavro. În timp, a cunoscut o intervenție mai
serioasă la mijlocul secolului XIX, după care în prima jumătate a secolului XX
a fost părăsită, folosită drept grajd. Au urmat o restaurare după 1939, ceva
intervenții în 1950, în 1982. În aceste condiții, degradarea s-a accentuat.
Lucrările actuale au scos realmente la lumină o valoare istorică. Prin
tratamente succesive, s-a ajuns la pictura interioară originală în frescă
(autor necunoscut), restaurată pe 350 mp și la aspectul inițial al
iconostasului, de 87,44 mp. A fost introdus sistem performant de încălzire pe
sub pavimentul de asemenea original, din piatră de Buzău. S-au făcut
consolidare și restaurare a construcției pe 243 mp. S-au asugurat instalații de
iluminat, sonorizare, protecție la incendiu, la efracție, protejare față de
curenții de aer prin ușă de sticlă. Clopotele sunt „trase” prin telecomandă.
Există facilități de acces pentru persoane cu mobilitate redusă și mijloace de
informare și ghidaj pentru persoane cu deficiențe de vedere. Întreaga lucrare
s-a bazat pe expertiză de nivel înalt, asigurată de profesioniști în
construcții, arhitectură, restaurare, de instituții precum Ministerul Culturii,
Universitatea Națională de Arte din București.
BCR lansează „Sfaturi utile pentru finanțare” – un nou modul cu sfaturi practice pentru antreprenori, disponibil pe platforma Școala de Business
Cursul este
lansat în contextul programului IMM Invest și se poate accesa gratuit pe
platforma BCR Școala de Business.
„Sfaturi utile pentru finanțare” este noul modul de educație antreprenorială, lansat de BCR în cadrul proiectului Școala de Business și cuprinde sfaturi practice despre cum pot IMM-urile și microîntreprinderile să își optimizeze capitalul de lucru și să identifice oportunitățile de investiții. Cursul a fost realizat în colaborare cu iziBAC, unul dintre start-up-urile participante la Acceleratorul de business BCR-InnovX, specializat în dezvoltarea de platforme educaționale.
„În vremuri de
incertitudine găsirea finanțării potrivite poate să fie vitală. Dar cum
gestionăm corect numerarul, capitalul de lucru? Cum continuăm dezvoltarea
afacerii pe termen lung prin investiții strategice? Acestea sunt o parte din
întrebările la care noul curs încearcă să ofere răspunsuri și sfaturi utile
antreprenorilor. O parte din informații sunt bine cunoscute de antreprenori,
dar vrem să le și poată pune în aplicare cu ușurință. Avem deja peste 7.000 de
utilizatori pe platformă, antreprenori și oameni care doresc să se pregătească
pentru o aventură în lumea businessului și aș vrea să le mulțumesc că sunt
preocupați să se dezvolte și să afle informații utile și sfaturi practice.”, spune Ionuț Stanimir, Director de Marketing BCR.
Ce sfaturi vor
găsi antreprenorii în acest curs:
Identificarea corectă a unui context investițional, precum și tipul optim de investiție pentru nevoile companiei sunt cunoștințe-cheie, mai ales în perioade de criză. Antreprenorii vor afla cum se realizează un plan de investiții, cum se pregătesc fluxurile monetare și în ce măsură îi afectează ciclicitatea macroeconomică.
Cele mai bune decizii investiționale se iau la rece, pe baza unor indicatori obiectivi. Cum se calculează aceștia și ce beneficii specifice aduc în analiză? Acesta este capitolul în care antreprenorii sunt invitați să-și testeze cunoștințele pe tema indicatorilor investiționali, pentru a fi mai bine pregătiți pentru oportunitățile reale din piață.
Orice investiție reprezintă o schimbare în fluxurile afacerii. Este lecția care îi învață pe antreprenori cum își poți pregăti mai bine compania pentru o investiție, precum și cum pot să-și maximizeze șansele de succes.
Un capital de lucru bine gestionat este esențial pentru funcționarea sănătoasă a oricărei companii. Antreprenorii primesc 7 sfaturi simple care să-i ajute să gestioneze inteligent finanțarea pentru capitalul de lucru, precum și alte informații utile despre cum îl pot optimiza.
Capitalul de lucru utilizat inteligent este unul dintre factorii care fac diferența între o afacere puternică, profitabilă și o afacere care trage să moară. Este lecția în care antreprenorii află care sunt cele 6 capcane fatale ale gestiunii capitalului de lucru care trebuie evitate cu orice preț.
Lecția finală din cadrul acestui curs reprezintă o invitație la acțiune. Antreprenorii pot afla oportunitățile pe care le prezintă programul IMM Invest pentru compania lor, direct de la specialiștii BCR.
BCR Școala de Business este o platformă online cu
lecții și sfaturi practice de business pentru antreprenorii aflați la început
de drum, dar și pentru cei experimentați, unde aceștia pot învăța cum să își
completeze abilitățile native și simțul afacerilor cu cunoștințele necesare
pentru a avea un business inteligent. Platforma s-a lansat pe 12 februarie 2020
și a ajuns deja la 7417 de utilizatori
în doar 5 luni, cu peste 200 de utilizatori noi săptămânal. Platforma cuprinde în prezent 4 cursuri,
ce au în total peste 30 de capitole, 37 de materiale video și 40 de teste.
Pe lângă noul
modul, Sfaturi utile pentru finanțare,
celelalte cursuri sunt: Management
financiar, Curs de antreprenoriat
și Soluții pentru antreprenori pe timp de
criză. Platforma conține și resurse folositoare pentru antreprenori,
precum: Schița modelului de afaceri, Schița propunerii valorice, Planșa de
dezvoltare a produsului și Traseul clientului.
LONDRA – În perioada 17-18 iulie, liderii Uniunii Europene se întâlnesc la Bruxelles pentru a încerca să ajungă la un acord cu privire la fondul de recuperare propus de 750 de miliarde de euro (852 miliarde de dolari). În prezent, statele membre nu sunt de acord cu mai multe aspecte, inclusiv cotele de subvenții și de împrumuturi din pachet precum și care sunt condițiile, dacă este cazul, în urma cărora se vor face plățile. Dar, odată ce liderii vor încheia un acord, cea mai importantă întrebare va fi modul în care statele membre ar trebui să cheltuiască banii. Răspunsul este departe de a fi evident.
Guvernele au două obiective potențial contradictorii. În primul rând, economiile europene au nevoie de o încurajare a cererii pentru a compensa restricțiile asupra formelor de consum „sociale” (restaurante, baruri, săli de concerte și altele asemenea) și pentru a sprijini cheltuielile persoanelor ale căror venituri au scăzut. Într-un recent document de lucru, cercetătorii de la Institutul Ifo din München au realizat sondaje la firmele germane pentru a arăta impactul deflaționist pe care îl are COVID-19 în prezent. Acest lucru sugerează că presiunile pe cerere sunt mai mari decât cele pe ofertă.
În al doilea rând, țările europene trebuie să-și asume mai deplin oportunitățile digitale și să progreseze rapid în direcția independenței de carbon în următorul deceniu. Prin urmare, Comisia Europeană a propus ca statele membre să cheltuiască o parte importantă din banii fondului de recuperare pentru investiții și reforme care promovează creșterea pe termen lung, încurajând tranzițiile ecologice și digitale.
Dar investițiile publice – pentru destinații precum noile legături feroviare de mare viteză, stațiile de încărcare a vehiculelor electrice sau pentru rețelele cu fibră optică – vor face prea puțin pentru a stimula cheltuielile în următorii ani. Astfel de proiecte de infrastructură au nevoie de timp pentru a trece prin comisii de planificare și necesită mulți ani pentru a fi ridicate. Tichetele de consum sau programele de tipul “rabla”, pe de altă parte, ar crește rapid cererea, dar nu ar face prea mult pentru a grăbi trecerea la o economie digitală durabilă, chiar dacă li s-ar oferi o tentă verde.
Cu toate acestea, există o modalitate prin care factorii de decizie politică pot sprijini cererea pe termen scurt, în același timp accelerând trecerea către neutralitatea carbonului: o reformă fiscală ecologică îndrăzneață, combinată cu compensații generoase prin intermediul sistemului de impozite și beneficii și cu finanțare ieftină pentru a ajuta firmele și gospodăriile să se adapteze.
Argumentul economic pentru un astfel de plan este simplu și larg acceptat. Prin creșterea costului de emisii nocive de gaze cu efect de seră, “impozitele ecologice” împing consumatorii și firmele să renunțe la activitățile poluante și conduc către conservarea rentabilă a energiei. Mai mult, impozitele ecologice cu o traiectorie ascendentă predeterminată stabilesc o cale credibilă pentru costurile viitoare ale poluării. Acest lucru oferă întreprinderilor și gospodăriilor claritatea de care au nevoie pentru a investi în inovații și echipamente care economisesc energie.
Sistemul european existent de comercializare a emisiilor de carbon nu a furnizat acest semnal de preț. Prețul carbonului a fost prea mic pentru prea mult timp pentru a induce modificări în consum și prea volatil pentru a oferi firmelor indicii credibile cu privire la costurile viitoare de poluare.
Corecțiile recente au adus sistemul mai aproape de o taxă pe carbon, dar prețul emisiilor de CO2 este încă de aproximativ 20 EUR pe tonă. Potrivit Băncii Mondiale, aceasta ar trebui să crească astăzi la aproximativ 50 de euro pe tonă și 70 de euro pe tonă până în 2030, pentru a fi în concordanță cu obiectivele de reducere a emisiilor din acordul climatic de la Paris.
Mai mult, schema de comercializare a emisiilor nu acoperă trei dintre cele mai poluante sectoare europene: construcțiile, transportul și agricultura. Aceste trei sectoare, împreună cu prelucrarea deșeurilor și alte activități, reprezintă 55% din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE. Astfel, sunt încă necesare reforme naționale îndrăznețe privind impozitele ecologice.
În plus, statele membre ale UE ar trebui să reducă permanent impozitele pe muncă și să crească beneficiile sociale, începând de acum. Acest lucru ar oferi economiei un impuls imediat al cererii și ar consolida stimulentele de lucru.
Responsabilii de politici ar trebui să se asigure că reducerile de impozite și cheltuielile suplimentare aduc mai mult decât o compensare pentru introducerea impozitelor ecologice, care la rândul lor ar crește treptat în următorul deceniu. Între timp, fondurile europene ar putea compensa parțial inevitabila creștere temporară a deficitelor bugetare rezultate dintr-un astfel de amestec de politici.
Adevărat, impozitele ecologice pot fi problematice din punct de vedere politic, deoarece mulți vor pierde: inclusiv muncitorii din industriile poluante și persoanele care nu își permit să își izoleze casele sau să-și cumpere o mașină eficientă cu combustibil. Dar noile fonduri UE pot contribui la atenuarea acestor efecte.
La nivel regional, noul Fond de tranziție (Just Transition) din UE poate sprijini economiile locale în care sectoarele poluante sunt angajatori majori. Guvernele ar trebui să completeze această asistență cu programe naționale de investiții pentru a face impozitele ecologice mai acceptabile din punct de vedere politic în aceste regiuni.
Dar nu este suficient să oferi gospodăriilor și firmelor semnale de preț clare pentru a-și reduce emisiile. Au nevoie de mijloace de ajustare, de asemenea. Prin urmare, UE ar trebui să utilizeze o parte din noile sale fonduri pentru a oferi subvenții generoase și finanțare ieftină pentru investiții ecologice. Destinatarii ar trebui să includă municipalitățile, care sunt adesea responsabile pentru proiectele de transport public. Astfel de investiții nu numai că ar contribui la acceptarea politică pentru reformele ecologice, dar ar spori și eficiența noilor semnale de preț, ajutând firmele și gospodăriile să reacționeze la acestea.
Criza COVID-19 distrage lumea de la amenințarea continuă cu schimbările climatice. Dar nu ar trebui, deoarece fondul de recuperare al UE oferă guvernelor o oportunitate unică de a muta povara fiscală de pe muncă pe poluare. Iar asta guvernele ar trebui să o folosească.
Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol, director editorial Jurnalul, Economistul și ClubEconomic.ro
BRUXELLES
– Cu cinci ani în urmă la Viena, săptămâna aceasta, grupul E3/EU+3 (China, Franța,
Germania, Federația Rusă, Regatul Unit și Statele Unite, împreună cu Înaltul
Reprezentant al UE) și Iranul au convenit asupra Planului comun de acțiune
cuprinzător (JCPOA). Pentru a marca cea de a cincea aniversare a acestei
ocazii, ar trebui să recunoaștem o realitate simplă: fără acest acord, Iranul
ar fi putut dezvolta arme nucleare până acum, adăugând încă o sursă de
instabilitate într-o regiune volatilă.
Astăzi,
JCPOA se află sub o presiune considerabilă pe mai multe fronturi. Am
convingerea că măsurile de conservare a acestuia nu sunt doar necesare, ci și
urgente, din cel puțin două motive. În primul rând, a durat mai mult de 12 ani
pentru ca comunitatea internațională și Iranul să depășească diferențele și să
încheie un acord. Dacă JCPOA se pierde, nicio altă alternativă cuprinzătoare
sau eficientă nu așteaptă să îi ia locul.
Preocupările
comunității internaționale cu privire la programul nuclear al Iranului datează
de multă vreme. Discuțiile purtate pentru a pune bazele unei soluții negociate
au început în 2003 la inițiativa miniștrilor de externe francez, german și
britanic, cărora li s-a alăturat la scurt timp Înaltul Reprezentant al UE
pentru afaceri externe de atunci, Javier Solana.
El și succesorii săi, Catherine Ashton și Federica
Mogherini, care au fost sprijiniți de Serviciul European de Acțiune
Externă, au păstrat întotdeauna ușa deschisă pentru o soluție diplomatică. Și,
după multe încercări, JCPOA a devenit, în cele din urmă, o realitate.
Acordul
nu ar fi fost posibil fără perseverență diplomatică. Acesta a necesitat
implicarea deplină nu numai a Statelor Unite, ci și a Rusiei, Chinei și, bineînțeles,
a Iranului. Acordul final a fost solid. Având mai mult de 100 de pagini și mai
multe anexe, acesta stabilește toate detaliile pentru o reciprocitate clară:
Iranul respectă restricțiile stricte privind programul său nuclear în schimbul
ridicării sancțiunilor economice și financiare legate de domeniul nuclear.
JCPOA
este consacrat în dreptul internațional prin Rezoluția
2231 a CSONU (care trebuie să fie pusă în aplicare pe deplin). Acesta
reprezintă un exemplu concludent pentru ceea ce pot realiza diplomația
europeană și multilateralismul eficace în cadrul ordinii internaționale bazate
pe norme. Însă procesul care a condus la acesta a fost de lungă durată și
dificil, excluzând aproape orice altă șansă de a se ajunge la un acord.
În
al doilea rând, JCPOA nu este doar un succes simbolic. Acesta și-a îndeplinit
promisiunile și s-a dovedit a fi eficace. Datorită nivelului de acces fără
precedent pe care l-a asigurat Agenției Internaționale pentru Energie Atomică,
AIEA a fost în măsură să confirme în 15 rapoarte consecutive de monitorizare în
perioada ianuarie 2016-iunie 2019 că Iranul își îndeplinise toate obligațiile
care îi reveneau în temeiul acordului.
Ca
atare, Europa și alți parteneri au ridicat sancțiuni, astfel cum se prevede în
acord. Izolarea internațională a Iranului a luat sfârșit, creând premisele
restabilirii relațiilor economice și comerciale normale cu restul lumii. Cu
toate acestea, în mai 2018, SUA a decis să se retragă din JCPOA și să
reinstituie sancțiuni în vederea aplicării unei noi strategii de „presiune
maximă”.
Deși
reinstituirea sancțiunilor impuse de SUA a avut în mod evident efecte negative
asupra economiei și a poporului iranian, Iranul a continuat să adere la acord
timp de încă 14 luni. Însă acum, Iranul acumulează din nou niveluri
îngrijorătoare de uraniu îmbogățit și obține noi cunoștințe în domeniul
nuclear. JCPOA continuă să se erodeze, iar temerile din trecut ies din nou la
suprafață.
În
ianuarie, Franța, Germania și Regatul Unit și-au
exprimat în mod oficial îngrijorarea cu privire la activitățile reînnoite
de îmbogățire a uraniului ale Iranului și au îndemnat Iranul să revină la
conformitatea deplină. În mod similar, Iranul și-a exprimat propriile
preocupări, susținând că nu a primit beneficiile economice așteptate din
ridicarea sancțiunilor.
În
calitate de coordonator actual al JCPOA, voi continua să lucrez cu toate părțile
rămase în acord, precum și cu întreaga comunitate internațională. Vom face tot
posibilul pentru a menține ceea ce am realizat acum cinci ani și pentru a ne
asigura că acordul rămâne eficace.
Este
important de reținut că programul nuclear iranian continuă să fie supus unui
control strict, natura sa pașnică fiind verificată în mod
constant. Datorită regimului de inspecții al AIEA, cunoaștem în continuare
multe lucruri despre programul nuclear iranian, chiar și în condițiile actuale.
Însă, dacă acordul ar fi pierdut, am pierde această cunoaștere a situației și
am regresa cu două decenii.
Sunt
ferm convins că JCPOA a devenit o componentă-cheie a arhitecturii globale de
neproliferare, motiv pentru care doresc să solicit în continuare ca toate părțile
să își mențină angajamentul față de punerea sa deplină în aplicare. În ceea ce
privește Iranul, acesta trebuie să revină la respectarea deplină a obligațiilor
sale nucleare; însă trebuie, de asemenea, să poată beneficia de avantajele
economice prevăzute în acord. Având în vedere că am instituit deja măsuri de
protejare a societăților noastre împotriva sancțiunilor extrateritoriale impuse
de SUA, în Europa putem face mai multe pentru a satisface așteptările Iranului
în ceea ce privește comerțul legitim.
UE
își va intensifica eforturile de a construi punți și de a reduce decalajele
între toate părțile implicate. Am convingerea că, dacă reușim să menținem JCPOA
și să asigurăm punerea sa deplină în aplicare, acesta poate deveni un pas
înainte către abordarea altor preocupări comune, inclusiv cele legate de
securitatea regională.
Trebuie
să revenim la o dinamică mai pozitivă. Atunci când vine momentul, trebuie
să fim pregătiți să ne bazăm pe acord. UE este dispusă să facă acest
lucru. Însă, primul pas este protejarea acordului nuclear cu Iranul așa
cum este, în toate elementele sale, și ca toate părțile să își respecte pe
deplin obligațiile.
Josep
Borrell este Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica
de securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene
