Adio salvări gratuite!

_________________

Mariana Mazzucato și
Antonio Andreoni

LONDRA – Criza și recesiunea COVID-19 oferă o oportunitate unică de a regândi rolul statului și în special relația sa cu mediul de afaceri. Vechea ipoteză că guvernul reprezintă o povară pentru economia de piață nu mai este azi valabilă. Redescoperirea rolului tradițional al statului de „investitor de primă soluție” – mai degrabă decât de “creditor de ultimă instanță” – a devenit o condiție prealabilă pentru elaborarea eficientă a politicilor în epoca post-COVID.

Din fericire, investițiile publice au crescut. În timp ce Statele Unite au adoptat un pachet de stimulare și salvare de 3 trilioane de dolari, Uniunea Europeană a introdus un plan de recuperare de 750 de miliarde de euro (850 de miliarde de dolari), iar Japonia injectează un trilion de dolari drept ajutor suplimentar pentru gospodării și întreprinderi.

Cu toate acestea, pentru ca investițiile să conducă la o economie mai sănătoasă, mai rezistentă și mai productivă, banii nu sunt suficienți. De asemenea, guvernele trebuie să restabilească capacitatea de a proiecta, implementa și aplica condiționalitatea destinatarilor, astfel încât sectorul privat să funcționeze într-o manieră mai favorabilă creșterii inclusive și durabile.

Sprijinul guvernamental pentru corporații are mai multe forme, inclusiv subvenții directe în numerar, scutiri de impozite și împrumuturi emise în condiții favorabile sau garanții guvernamentale – fără să vorbim de rolul expansiv jucat de băncile centrale, care au achiziționat obligațiuni corporative la scară masivă. Această asistență ar trebui să vină la pachet cu unele constrângeri, cum ar fi obligarea firmelor să adopte ținte de reducere a emisiilor și să-și trateze angajații cu demnitate (atât în ​​condiții de salarizare, cât și la locul de muncă). Din fericire, această formă de intervenție a statului nu mai este deloc un tabu, chiar și cu comunitatea de afaceri care redescoperă azi meritele asistenței condiționate – prin paginile unui Financial Times, de exemplu.

Investițiile: catapulta reclădirii economice!

La finalul lunii iulie, după summitul extraordinar în care liderii eruopeni au hotărât bugetul UE pentru 2021-2027 și valoarea planului de redresare economică postpandemie, președintele României, Klaus Iohannis, anunța că României îi revine o alocare record, de 79,9 miliarde de euro. Alocarea este împărțită între circa 63,2 miliarde de euro granturi și circa 16,7 miliarde de euro împrumuturi, a explicat eurodeputatul Dragoș Pîslaru, citat de Euractiv. Mai precis, aproximativ 46,3 de miliarde de euro sunt granturi din bugetul multianual, 16,7 miliarde de euro granturi pe planul de redresare (Facilitatea de Redresare și Reziliență – 13,7 mld. euro, Fondul pentru Tranziție Justă – 1 mld. euro, 0,6 mld. de euro pentru dezvoltare rurală, REACT – 1,4 mld. euro) și circa 16,7 miliarde de euro împrumuturi tot pe planul de redresare.

Dar tot Euractiv consemnează că, deși România nu are un „istoric senzațional în materie de absorbție a fondurilor europene”, tocmai a obținut aproape 80 de miliarde de euro pentru următorii șapte ani, de peste două ori mai mult decât în actualul exercițiu financiar. Dar nimeni nu a văzut încă cele 80 de miliarde: sumele sunt doar pe hârtie, iar banii vor deveni realitate doar dacă se fac proiecte care să convingă Comisia Europeană că merită să le finanțeze. „Alocarea sumelor este, în acest moment, doar un deziderat, cele aproape 80 de miliarde euro vor reveni României doar dacă știm să le negociem”, comenta europarlamentarul Corina Creţu, fost comisar european, citată de Financial Intelligence.
Așadar, banii alocați nu înseamnă bani atrași, iar experiența de până acum arată că guvernele României nu au reușit să cheltuie decât circa o treime (34%) din banii alocați de la Bruxelles. Este nevoie deci de proiecte realiste, convingătoare. România are nevoie de cele 80 de miliarde pentru că România are nevoie să desfășoare proiecte de investiții majore care să stimuleze creșterea economică pentru următoarele decade.

Guvernul de la București a lansat la 1 iulie un așa-intitulat „Plan Național de Investiții și Relansare Economică”, drept răspuns la impactul negativ profund al pandemiei de COVID-19, dar și ca document programatic de „reclădire” economică. Planul are 160 de pagini de obiective ambițioase ce ar trebui – conform documentului – realizate și finalizate în mai puțin de 160 de luni de aici încolo. Guvernul promite să aloce 100 de miliarde de euro în perioada 2020-2030, din fonduri europene și naționale, rambursabile și nerambursabile, pentru un program atât de larg de investiții publice încât cuprinde de fapt în el suma tuturor năzuințelor din ultimii treizeci de ani, planificate dar nerealizate.

Unii s-au entuziasmat aflând anunțul guvernamental de investiții, sperând că poate va și prinde viață. Alții s-au grăbit să strige că e doar o minciună, încă una din colecția electorală. Eu unul trăiesc doar sentimentul de „deja vu – deja connu”! În 30 de ani, 17 personaje s-au perindat pe la Palatul Victoria, de la Petre Roman până la Ludovic Orban. Din cei șaptesprezece, zece au condus guvernele din 2007 încoace, țara fiind membră a UE. Toți 17 ne-au prezentat programe de dezvoltare, de lansare și relansare economică și de investiții naționale. Și toate s-au dovedit mincinoase prin nerealizarea obiectivelor propuse.

Pesimismul guvernează economia

0

Anul 2020 începuse cu mult pesimism chiar și în absența semnelor că pandemia de Covid-19 (despre care în ianuarie încă nu se vorbea) va lovi crunt nu doar starea de sănătate a lumii, ci și economia ei. La Forumul Economic Mondial de la Davos, raportul PwC CEO Global Survey sublinia nivelul record al pesimismului manifestat de directorii generali față de evoluția economiei globale din acest an. Cei mai mulți conducători de companii trăiau în ianuarie cu teama unei „încetiniri” a economiei globale, din cauza „incertitudinilor privind tratatele comerciale, a problemelor geopolitice și în contextul lipsei unui acord internațional cu privire la modul de abordare a schimbărilor climatice.

Astăzi, la 9 luni după Davos, neîncrederea și teama de viitor a antreprenorilor și liderilor din economie și business sunt încă și mai accentuate. Potrivit Deloitte CE CFO Survey, directorii financiari din Europa Centrală au atins un nivel record de pesimism. Singura certitudine cu care trăim este că pandemia de COVID-19 guvernează viața economică și socială a planetei. Iar incertitudinile economice și financiare create de această certitudine conduc la scăderea accentuată a încrederii șefilor financiari în evoluția economiei și a întregului mediu de afaceri. Cea mai mare amenințare la adresa companiei în următorul an este reducerea cererii, 62% dintre firmele testate confruntându-se cu scăderea veniturilor.
Asigurarea lichidității e „urgența zero”: restructurarea gestionării capitalului de lucru, utilizarea noilor tehnologii, disponibilizările sunt la ordinea zilei, crescând multor oameni teama de ziua de mâine.

Schimbările sunt dramatice. Frica se adâncește (iulie 24% față de mai 20% – cercetare Unlock), iar odată ce frica pune stăpânire pe noi, ne pierdem empatia față de semeni (31% în iulie față de 39% în mai), ne pierdem speranța (37% vs 45%) și nu mai suntem recunoscători pentru ceea ce avem (sentimentul de recunoștință a scăzut de la 61% la 52%).

Anxietatea și incertitudinea se accentuează. Întoarcerea la normalitate arată din ce în ce mai mult a „fata Morgana”: un vis înșelător care nu face decât să ne sporească frustrările. Pierderea „normalității” o resimțim din plin și este acum dublată de o altă mare amenințare: pierdem venituri, pierdem joburi, pierdem profituri, pierdem valorarea unor bunuri deținute (vezi prețurile imobiliare).

Frica și pesimismul sunt alimentate de tirul de informații neclare, incomplete, nesigure, contradictorii. Incertitudinea fugărește banii din țară și din portofelele oamenilor, dar tot incertitudinea îi face pe oameni să întoarcă spatele autorităților. Mai speriați și mai pesimiști, avem o mare neșansă să devenim mai vulnerabili, mai bolnavi și mai săraci.

Pandemia a produs cel mai mare șoc în sectorul energiei din ultimii 70 de ani. Impactul pentru viitorul industriei

David Trow și Monica Biota, parteneri PwC România (foto)

În ultimele luni, sectorul energetic a suferit un dublu șoc: din cauza pandemiei de COVID-19 și a perturbării pieței petrolului pe fondul prăbușirii cererii și al surplusului de ofertă. Potrivit estimărilor PwC din cadrul raportului „PwC Power Utilities Future of Industries”, care are la bază datele Agenției Internaționale pentru Energie pentru 2020 (IEA), șocul cererii de energie din 2020 este cel mai mare din ultimii 70 de ani. În același timp, se anticipează că cererea globală de energie va scădea cu 6% în acest an, de șapte ori mai mult decât în criza financiară din 2009.

Recesiunea globală cauzată de restricțiile prelungite privind circulația oamenilor, bunurilor și activitatea socială și economică vor avea un impact semnificativ și asupra investițiilor în energie, care se estimează că se vor reduce cu 20% în acest an.

Ca răspuns la prăbușirea prețului petrolului și la continuarea incertitudinii prețurilor, OPEC a anunțat cea mai mare reducere a ofertei din lume, de 10 milioane de barili pe zi, însă este doar o măsură pe termen scurt. Chiar dacă există șansa unei recuperări economice în formă de V, șocul pandemiei asupra comportamentului viitor nu poate fi ignorat. Astfel că trebuie luate în calcul toate scenariile posibile: o recuperare mai lentă în formă de U sau o recesiune mai lungă în formă de L care vor avea implicații mai profunde. Indiferent ce va urma, lumea va fi diferită și companiile trebuie să se pregătească pentru noua normalitate.

Toate componentele lanțului valoric din energie sunt afectate – companii din amonte, midstream, aval și companii de servicii. Pe lângă implementarea măsurilor de siguranță împotriva COVID-19, companiile trebuie să acționeze toate pârghiile tradiționale în caz de declin, cum ar fi reducerile cheltuielilor de capital și conservarea numerarului. În același timp, strategiile viitoare de achiziții și de atenuare a riscurilor vor trebui să se bazeze pe analiza eficientă a tuturor scenariilor și a evoluției cererii. Este posibil ca producătorii cu costuri ridicate să fie nevoie să meargă mai departe și să ia în considerare parteneriate sau fuziuni care să le permită reducerea bazei de costuri.

Astfel, pentru companiile din sectoarele energiei, utilităților și resurselor va fi vitală combinarea unei planificări eficiente a scenariilor cu o examinare a modului în care evoluțiile diferite ar putea afecta afacerile lor pe termen scurt, mediu și lung. De asemenea, pe fondul noilor comportamente de călătorie, de muncă și de consum ale consumatorilor și accelerării digitalizării serviciilor, companiile au nevoie de strategii pentru a răspunde acestor schimbări.

Impactul asupra mixului energetic

Impactul crizei generate de COVID-19 este resimțit pe toate palierele sectorului energetic, de la alimentarea cu combustibil și la eficiență, cu implicații serioase pentru securitatea energetică și tranziția către energia curată.
Industria se îndepărtează tot mai mult de utilizarea combustibililor fosili și se îndreaptă către surse regenerabile. Cărbunele va înregistra cel mai mare declin de la cel de-al Doilea Război Mondial, alături de reduceri puternice pentru gaz și petrol.

În același timp, cererea de combustibili este puțin probabil să se recupereze pe deplin din cauza schimbărilor de comportament post-COVID-19 legate de mobilitatea locală și internațională. Concurența va crește între furnizori pentru a asigura accesul la piețele finale. Oferta viabilă va fi eliminată pe baza echilibrului de piață revizuit și a previziunilor prețurilor, ceea ce va conduce la o contracție permanentă a piețelor de petrol și gaze.
De asemenea, o schimbare perturbatoare va avea loc și în mobilitatea vehiculelor electrice cu baterii care înlocuiesc deja autovehiculele pe bază de gaz și diesel. Apoi există „hidrogen verde”, care folosește energie regenerabilă pentru a extrage hidrogenul din apă prin procesul de electroliză. Consumatorii se vor aștepta la o experiență energetică integrată, cu surse interschimbabile utilizate perfect pentru a-și alimenta casele, vehiculele și locurile de muncă.

Energia nucleară este mai puțin afectată de măsurile de blocare, în timp ce sursele regenerabile sunt singurele aflate în creștere în 2020. Astfel, energia solară, eoliană, maree și geotermală își majorează ponderea în mixul energetic global.

În ceea ce privește sectorul de utilități, care a suferit ca urmare a prăbușirii pieței la începutul crizei, acesta pare că ar fi mai rezistent decât altele, fiind inclus la servicii esențiale. Multe activități sunt reglementate sau desfășurate în baza contractelor pe termen lung, astfel că le este asigurată continuitatea ofertei. Multe companii de utilități au planuri de urgență elaborate pentru gestionarea perturbării și protejarea infrastructurii critice și au trecut la surse regenerabile în ultimul deceniu, beneficiind de prețuri fixe pe termen lung.

Pârghiile și strategiile cheie câștigătoare în lumea postcriză

Pe termen scurt, companiile ar trebui să se concentreze pe restructurarea strategică a costurilor și să se asigure că inițiativele de cost nu inhibă creșterea strategică viitoare. La fel de importantă este restructurarea lanțului de aprovizionare pentru a îmbunătăți rezistența și a reduce costurile. O poziție financiară puternică și asigurarea capabilităților de a construi infrastructură critică poate crea un avantaj competitiv durabil. Accelerarea agendei digitale poate oferi „mai multe servicii la costuri mai mici” și poate îmbunătăți eficiența întreținerii și a operațiunilor.

Construirea unor platforme digitale integrate care să permită interacțiunea perfectă între diverși actori poate constitui un punct de pornire pe piața emergentă a serviciilor energetice din aval și astfel accesul la noi modele de a genera venituri. Și nu în ultimul rând, inovația poate oferi produse și servicii moderne, care implică tehnologii precum realitatea virtuală / augmentată pentru a crea o soluții energetice integrate.

Oportunitățile de investiții sunt încă multe, iar companiile au suficientă lichiditate și acces la piețele de capital. Potențialele investiții vor depinde însă de capacitățile esențiale ale companiei și de prioritățile sale strategice: renunțarea la cărbune și investiții în gaze, dublarea mizei pe energiile regenerabile, construirea infrastructurii critice pentru baterii, tehnologia hidrogenului, concentrarea pe rețele critice.

De asemenea, se așteaptă ca activitățile de fuziuni și achiziții (M&A) să înceapă să crească din nou pe termen mediu-lung, pe măsură ce companiile scapă de efectele imediate ale crizei. Investitorii financiari încep să aibă mai mult interes pentru investiții în capitaluri / datorii pentru a capta oportunități de la companii aflate în dificultate, cu modele de afaceri sănătoase și poziții de piață, dar afectate negativ de criză. De asemenea, M&A pot fi utilizate ca o pârghie pentru a da prioritate competitivității pe termen lung, obținând acces la ideile, persoanele, capacitățile sau clienții țintei de achiziție.

Investițiile viitoare în tranziția energetică depind de acțiunile guvernamentale: guvernele ar putea alege să nu cheltuiască pe surse regenerabile, dar să favorizeze companiile să o facă prin stimulente economice. Mai mult, companiile din petrol și gaze, care au făcut investiții mari pe piețele de energie și utilități la nivel mondial în ultimul deceniu, ar putea continua această tendință de investiții, în special în sectorul regenerabilelor, determinată de necesitatea diversificării portofoliului.
Pandemia de COVID-19 a accelerat transformarea industriei energetice, iar singura întrebare pentru liderii din acest sector este dacă vor lua măsurile necesare pentru a-și transforma și a-și asigura securitatea companiilor în noua normalitate.

Telemuncă și încredere

0

Raportul elaborat de grupul mixt de cercetare al Comisiei Europene și Eurofound (The potential for teleworking in Europe and the risk of a new digital divide, 14 august 2020), întocmit sub presiunea Covid-19, relevă, dincolo de gradul mai mic sau mai mare în care statele membre ale UE au recurs la telemuncă ca măsură acompaniatoare a politicilor de lockdown, cât de pregătite sunt economiile naționale să se acomodeze la sistemul muncii de la distanță, dar și cât suportă structura economiilor ca munca să se preteze la altfel de desfășurare. Dintr-o asemenea pespectivă, faptul că România este pretabilă la telemuncă cu 10 puncte procentuale mai puțin decât media europeană (vezi graficul de mai jos), exprimă ocuparea unei părți importante a forței de muncă în domenii ale muncii manuale (industrie manufacturieră, construcții, agricultură), dar și o rămânere în urmă a serviciilor administrației, în primul rând din sectorul public, față de gradul de dezvoltare al serviciilor și programelor IT generate prin eforturi de creativitate la nivel național.

Interesant este faptul că, în mai toate statele membre ale UE, cea mai mare  discrepanță între potențialul de telemuncă și realitate este consemnată la nivelul funcționarilor, atât din sectorul public, cât și cel privat, ceea ce exprimă deficiențele de organizare a muncii în domeniile respective de activitate. Prima observație care se desprinde de aici este aceea că forma de socializare coezivă a team-builing-ului trebuie să fie înlocuită cu cea de pregătire pentru telemuncă, într-un sistem de interacțiune la distanță care să răspundă scopurilor organizației angajatoare, clienților și partenerilor, bazată pe dezvoltarea încrederii între angajați, dar si între aceștia si manageri, precum și între manageri și angajați.

Studiu RE/MAX Europe – Impactul Covid-19 asupra pieței imobiliare

RE/MAX România, parte a liderului mondial în real-estate şi franciza numărul 1 la nivel global pe acest segment, prezintă rezultatele unui studiu despre impactul Covid-19 în piața imobiliară, realizat de companie la nivel european. Printre cele mai importante concluzii se numără: corecții de preț pe segmentul vânzări, scăderi de preț pe închirieri, precum și o ușoară scădere a volumului tranzacțiilor.

Studiul a fost realizat pe un eșantion de 2.130 de agenți și brokeri de top, din 27 de regiuni din Europa, cu o participare aproximativ egală de femei și bărbați, majoritatea cu vârste cuprinse între 30 și 45 de ani. Jumătate dintre participanții la studiu au o experiență de minim trei ani în cadrul agențiilor RE/MAX.

În România, specialiștii estimează la o corecție medie la nivel național între 5 și 10% a prețului la apartamente

La nivel european, pe segmentul vânzări, peste 50% dintre specialiști estimează scăderi ale prețurilor între 5-10%. Excepție fac Franța, Finlanda, Olanda, Cehia și Turcia, care prezic o creștere între 2-5% a prețului la case. În România, la nivel național, specialiștii estimează o corecție medie între 5 și 10% a prețului pentru apartamente, cu variațiuni în funcție de piață/oraș.

Pe segmentul închirieri, respondenții prezic o scădere a prețurilor cuprinsă între 10 și 15%. Totodată, 70% dintre participanții la studiu indică scăderi între 10-20% ale prețurilor pentru proprietăție comerciale. Pe plan local, 28% dintre respondenți estimează scăderi atât în mediul rural, cât și în cel urban.

Peste 40% dintre respondenți estimează o stagnare sau o ușoara scădere a volumului de tranzacții imobiliare în România

În ceea ce ține de volumul tranzacțiilor, specialiștii estimează o ușoară tendință de scădere la nivel european, cu excepția Franței, Poloniei, Bulgariei, unde circa 50% dintre participanți preconizează creșteri pe segmentul case. Pe plan local, peste 40% dintre participanți estimează o scădere a volumului de tranzacții imobiliare, pentru toate tipurile de proprietăți.

De asemenea, mai mult de 65% dintre participanții la studiu preconizează o scădere a volumului de tranzacții pe segmentul comercial, atât la nivel de vânzări, cât și de achiziții. Totodată, peste 40% consideră că va scădea numărul tranzacțiilor pe segmentul proprietăți pentru investiții.

Potrivit rezultatelor obținute, printre motivele principale care determină scăderea volumului de tranzacții se numără rata ridicată a șomajului și incertitudinea generală, respectiv nesiguranța financiară din partea cumpărătorilor.

OMV PETROM ȘI ENEL X VOR INSTALA 10 STAȚII DE REÎNCĂRCARE RAPIDĂ PENTRU MAȘINI ELECTRICE ÎN STAȚIILE DE DISTRIBUȚIE A CARBURANȚILOR DIN ROMÂNIA

0

  • Fiecare stație de reîncărcare va avea o putere disponibilă de minimum 50 kW
  • Un ciclu de încărcare de până la 80% a bateriei unui autovehicul va dura aproximativ 25 de minute

OMV Petrom, cea mai mare companie de energie din Europa de Sud-Est, și Enel X România, companie membră a Enel X, divizia de servicii avansate de energie a Grupului Enel, vor instala, în următoarele luni, în stațiile de distribuție a carburanților din rețelele OMV și Petrom, 10 stații de încărcare rapidă pentru automobilele electrice.

Stațiile de reîncărcare rapidă vor fi instalate în stații de carburanți din rețeaua OMV și Petrom, acoperind o distanță de aproximativ 380 de kilometri pe drumurile principale din România, urmând a conecta orașe din estul, centrul și vestul țării. În acest fel, OMV Petrom și Enel X își continuă planurile pentru dezvoltarea rețelei de puncte de reîncărcare în România, încurajând mobilitatea rutieră a clienților prin intermediul vehiculelor electrice.

Toate stațiile de reîncărcare pentru mașini electrice instalate în cadrul parteneriatului vor avea o putere disponibilă de minimum 50 kW, iar un ciclu de încărcare pentru 80% din capacitatea bateriei unui autovehicul se va putea efectua în aproximativ 25 de minute.

„Credem că răspunsul pentru nevoile de mobilitate ale clienților noștri este un mix care include carburanți și soluții alternative. Prin acest parteneriat, contribuim la dezvoltarea infrastructurii naționale de încărcare care să susțină tranzitul mașinilor electrice în România. Estimăm că, până la sfârșitul anului 2021, vor fi instalate în rețeaua noastră regională peste 40 de stații de încărcare pentru mașini electrice”, a spus Radu Căprău, membru al Directoratului OMV Petrom, responsabil pentru activitatea Downstream Oil.

„Prin programele noastre de mobilitate electrică, ne-am propus să facilităm transportul electric oriunde în țară, într-un mod sustenabil. Tocmai de aceea, ne bucurăm să putem oferi utilizatorilor de vehicule electrice din România, prin intermediul acestui parteneriat, mai multă flexibilitate pentru nevoile lor de mobilitate, contribuind totodată la dezvoltarea infrastructurii de încărcare, la nivel de țară”, a declarat Marius Chiriac, CEO Enel X România.

OMV Petrom este prezent pe piața de distribuție de carburanți în România, Moldova, Bulgaria și Serbia, operând o rețea de 802 stații de alimentare sub mărcile OMV și Petrom.

Ponderea autoturismelor electrice și hibride noi în totalul pieţei auto locale s-a situat, în prima jumătate a acestui an, la 3%, conform datelor statistice oferite de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Global Investment Banking Revenue Hit $56.1bn in September, a 9% Jump Year-on-Year

0

The devastating coronavirus outbreak left a huge mark on the global banking industry, causing significant drops in banks` market capitalization and cutting their profits in the first months of 2020.

However, the frenzied trading around the COVID-19 crisis helped the world’s largest investment banks boost their trading and investment banking revenues and to better position themselves in times of economic uncertainty.

According to data presented by StockApps.com, the global investment banking revenue hit $56.1bn in the first week of September, a 9% jump year-on-year.

JP Morgan, Goldman Sachs, and BofA Securities Generate 25% of Global Investment Banking Revenue

Before the coronavirus pandemic, the investment banking industry witnessed a slowdown. Trade tensions, slow growth, and low-interest rates cut revenues to $77.8bn in 2019, a 3% drop year-on-year.

However, 2020 witnessed a boost in investment banking revenues as the world’s largest banks focused on trading and investment activities amid unprecedented stock market volatility. Those with a higher proportion of investment banking and trading divisions managed to position much better than traditional lenders in the time of crisis.

Analyzed by region, the US banks witnessed the most significant growth, with their investment banking profits reaching $30.1bn in the first week of September, a 12% jump year-on-year, revealed the Wall Street Journal and Dealogic data. The Asian investment banking market also increased by 12% year-on-year to $7.4bn in revenue. European investment banks follow with a 7% year-on-year increase to $11.6bn in revenue in September.

As a market leader, JP Morgan gained a 9.5% market share in September, a 0.4% increase year-on-year. The total investment banking income of the US giant rose by more than $640m compared to the same period in 2019.

Goldman Sachs Group Inc, the second-largest investment bank globally, hit $4.6bn in investment banking revenue last week and an 8.3% market share. Statistics show the New York-based financial giant increased its investment banking profit by $700m year-on-year.

As the third-largest investment bank globally, BofA Securities reached over $4bn in total investment banking revenue and a 7.1% market share in September, a significant increase compared to $3bn profit and a 5.9% market share in the same month a year ago.

Statistics indicate the world’s three largest banks generated one-quarter of the global investment banking revenue from January to September, with a combined market share of almost 25%.

Financial Institutions as the Leading Field of Investment Banking Services

An investment bank’s key role is to help companies and governments raise capital from investors, like pension funds or other money managers. The banks take the role of the underwriter, making sure bonds or stocks are competitively priced and sold. Investment bankers also help clients manage mergers and acquisitions.

Analyzed by sector, financial institutions represent the leading field for investment banking services with $12.6bn in cumulative revenue in the first week of September. Technology ranked as the second-leading industry, with $8.5bn profit in the first nine months of 2020. Healthcare, Industrials, and Energy and Natural resources follow with $7.4bn, $7.1bn, and $5.5bn profit, respectively.

The statistics also indicate that JP Morgan represents the leading bank in seven out of ten investment banking sectors. Goldman Sachs ranked as the top investment banking service provider in the fields of industrials, and communications, media, and entertainment.

The full story can be read here: https://stockapps.com/global-investment-banking-revenue-hit-56-1bn-in-september-a-9-jump-year-on-year/

Inaugurarea Institutului King Sejong din Bucureşti, care va funcţiona sub tutela Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir

0

Institutul King Sejong este prezent pentru prima dată în România!

Marţi, 1 septembrie 2020, la Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir din Bucureşti, a avut loc inaugurarea Institutului King Sejong. Condiţiile distanţării sociale au impus alternarea participării live şi broadcast la eveniment, ceea ce a permis accesul unui număr mare de participanţi.

În urma unei competiţii internaţionale acerbe, în luna iulie 2020, Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir a câştigat proiectul prin care va găzdui Institutul King Sejong din Republica Coreea de Sud şi va organiza, pentru prima dată în România, cursuri şi evenimente culturale, sub egida prestigiosului institut coreean.

King Sejong Institute (coreeană: 세종 학당; RR: Sejong Hakdang) este numele de marcă al institutelor de limbă coreeană înființate de guvernul sud-coreean începând cu anul 2012. În prezent, funcţionează peste 190 de institute în peste 70 de ţări din toată lumea.

Numele institutului onorează personalitatea lui Sejong cel Mare (15 mai 1397 – 8 aprilie 1450), al patrulea rege al dinastiei Joseon din Coreea. Sejong a consolidat politicile confuciene și a adoptat „modificări legale” majore (공법; 貢 法). De asemenea, el a creat și promulgat personal alfabetul coreean Hangul şi a încurajat progresele tehnologiei științifice. Deși apelativul „cel Mare” / „(대왕; 大王)” a fost dat postum aproape tuturor conducătorilor din dinastiile Goryeo și Joseon, acest titlu este, de obicei, asociat cu regii Gwanggaeto și Sejong.

La inaugurarea Institutului King Sejong Bucureşti au participat reprezentanţii Conducerii Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir, Prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, Preşedintă a Senatului Universităţii, Prof. univ. dr. Cristiana Cristureanu, Rector, Prof. univ. dr. Ramona Mihăilă, Prorector Relaţii Internaţionale, directorul proiectului, Conf. univ. dr. Aurora Martin, decan Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, împreună cu profesorii nativi de limba coreeană, membri în proiect: dna. Ha Yong-Sun /Helen, dna. Ju Ji-Eun / Grace, Dr. Won Yousuk /Lidia, coordonator proiect, Kim Sang-Meen, instructor de Taekwando, oficiali ai Ambasadei Republicii Coreea de Sud, dl. Yoon Chu-Sok, Ministru-Consilier, dl. Lee Hyung-Keun, Cercetător, Preşedintele Asociaţiei Coreenilor din România, reprezentanţi media.

Cursurile de limbă coreeană de nivel începător, mediu şi avansat au început de la 1 septembrie 2020 şi vor dura trei luni. Deşi au fost peste 800 de cereri, numărul de locuri alocate proiectulului s-a limitat la 150. Numărul neaşteptat de mare de solicitări îi încurajează pe membrii proiectului să iniţieze o aplicaţie pentru un nou proiect, care să răspundă cererii mari de cursuri. Cursurile de limbă coreeană completează paleta de specializări din domeniul filologiei, oferite de Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine unde se predau 10 limbi străine (engleza, germana, franceza, italiana, spaniola, japoneza, rusa, turca, araba, chineza), specializarea limba şi literatura română şi programul de limba română pentru cetăţeni străini.

Ambasada Republicii Coreea de Sud a sprijinit demersul Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir, care a dovedit că dispune de toată logistica necesară pentru a pune la dispoziţia publicului larg cursuri de limbă şi cultură coreeană, atât în mediul online, cât şi în mediul offline.

Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir are colaborări instituţionale cu universităţi din Coreea de Sud (Universitatea Naţională Chungbuk, Universitatea Dongseo, Busan, Sunshin Women’s University, Seoul) şi organizează, în parteneriat cu Ambasada Republicii Coreea de Sud şi cu alte institute culturale coreene din România, evenimente culturale apreciate de un public larg.

În anul academic trecut, Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir a câştigat proiectul bilateral Europa – Asia, ASEM-DUO Fellowship Programme, focusat pe schimburile de studenţi între universităţi asiatice şi universităţi din Uniunea Europeană, prin care doi studenţi de la fiecare universitate primesc bursă pentru a studia pentru un semestru la universitatea parteneră, în cazul de faţă, Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir şi Universitatea Naţională Chungbuk, din Coreea de Sud.

Prezenţa Institutului King Sejong în cadrul Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir deschide noi perspective de colaborare între Uniunea Europeană şi ţări asiatice, cultivând rolul educaţiei în dezvoltarea cooperării multiculturale şi a relaţiilor diplomatice.

Dincolo de tehnologie, bani sau politica actuală: 5 acțiuni pentru ca România să inoveze și să se reinventeze

0

Suntem cu toții de acord că România are nevoie să se reinventeze, să inoveze în multe domenii pentru a urma un curs al istoriei pe care nimeni nu-l poate anticipa cu precizie în momentul de față. Sunt voci care arată că pentru a inova avem nevoie să ne proiectăm pe un teren vecin cu magia… Alți experți insistă asupra adoptării unei stări de spirit ce presupune asumarea unui pas în lateral pentru a vedea lucrurile din altă perspectivă și a ieși din rutina cotidiană care ne-a făcut să devenim de-a dreptul „orbi” la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Toți oamenii și organizațiile de succes acceptă însă ideea că, înainte de toate, este nevoie de o capacitate individuală și colectivă de a ne proiecta într-un univers transformațional. Așadar, dincolo de dimensiunea tehnică specifică fiecărei arii de activitate, de politica actuală, de resursele financiare ce trebuie alocate, cum trebuie să avem structurată mintea și comportamentele noastre pentru a inova? Ce trebuie să facem? Pentru a găsi soluții și răspunsuri la aceste întrebări, propun 5 acțiuni prioritare.

1. Înainte de toate, trebuie să fim în pas cu timpul. Trebuie să simțim viteza transformărilor, să nu mergem nici mai repede și nici mai încet decât epoca în care trăim, să integrăm propria inovație în societate. Pentru a fi în pas cu timpul, trebuie să-l înțelegem, să fim maturi. Această maturitate socială explică într-o mare măsură că sunt țări, națiuni sau organizații, ce au o apetență pentru inovație mai mare decât altele. Interferențele culturale pe care le-am avut de-a lungul anilor m-au făcut să identific o asemănare între nivelul de maturitate al unei societăți și nivelul de maturitate al unui individ. Există astfel societăți „infantile”, în care oamenilor le place să fie „mângâiați pe creștet” și să li se spună ce au de
făcut. Sunt după aceea societăți „adolescentine”, în care oamenii sunt plini de energie, vor să facă ceva, dar nu prea știu exact ce sau cum. În societățile „mature”, însă, oamenii știu ce vor să facă. Îl fac bine, și-l asumă și îl protejează. Trebuie s-o recunoaștem, România este încă la stadiul „adolescentin” în comparație cu societățile occidentale mature la care ne revendicăm de atâta vreme apartenența. Maturizarea socială va fi deci cea mai mare provocare a noastră pe termen mediu.

2. Să ne protejăm mai bine creațiile. Garantarea dreptului de proprietate intelectuală este o dimensiune a statului de drept la care marile companii internaționale se uită cu mare atenție atunci când investesc într-o țară și la care trebuie să ne uităm și noi prin prisma identificării cu precizie a propriilor noastre interese private, dar și naționale. Este din ce în ce mai dificil să-ți protejezi ideile, creațiile, chiar dacă reglementările legate de protecția dreptului de autor sunt din ce în ce mai sofisticate și mai extinse la scară planetară. Discursurile pe această temă au căpătat de altfel o tonaliate din ce în ce mai accentuată la Washington și Bruxelles, iar măsurile protecționiste în domeniul tehnologiei sunt din ce în ce mai ample, ele devenind deja o temă de suveranitate națională. În momentul de față, spiritul demersurilor de la noi pe această temă este mai degrabă conceput pentru a proteja proprietatea intelectuală pentru interese de grup sau de poziție dominantă, dar și așa-zise interese „românești”, pe care nimeni nu le-a definit cu precizie.