Universitatea din București a realizat o analiză pe a cărei bază prezintă soluții pentru finalizarea actualului an școlar și universitar, atrâgând atenția asupra consecințelor economice și sociale pe care le-ar avea o așa-zisă înghețare a anului. Realizarea aprține unei echipe de specialiști în științele educației de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, coordonate de profesorii Lucian Ciolan – prorector și Romiță Iucu – președintele Consiliului de Orientare şi Analiză Strategică.
Efectul de domino în sistemul de educație trebuie evitat!
„Educația este unul dintre sectoarele cele mai afectate de situația actuală chiar dacă, în mod firesc, la nivelul percepției publice, lucrurile nu par să stea așa. În primă instanță, atenția noastră este acaparată de problemele vizibile ale momentului (criza medicală și evoluția exponențială a acesteia) și de perspectivele generice pe termen mediu și lung, legate de securitatea materială (iminența crizei economice).
«Închiderea» școlilor și a universităților reprezintă, pentru orice perioadă istorică și pentru orice societate, o măsură extremă, cu consecințe majore, mai ales pe termen mediu și lung. Sistemele educaționale sunt mecanisme fundamentale care asigură nu doar formarea tinerei generații, dar și stabilitatea familială, ordinea socială și dezvoltarea economică, în acord cu valori durabile, a căror importanță o semnalăm chiar acum. Nivelurile educației sunt organic legate atât între ele (preșcolar, gimnazial, liceal/ secundar superior, universitar, postuniversitar), dar și cu celelalte sisteme sociale (economia, piața muncii, sistemul de protecție socială, comunitățile și administrația publică centrală/ locală etc). Fiecare treaptă a educației este o piesă a acestui mare domino care este societatea românească în ansamblu. Intervenția asupra fiecăreia dintre piesele sistemului de educație are repercusiuni în lanț asupra întregului sistem social, asupra României în ansamblu. Piesele unui domino pot fi mișcate, rearanjate ușor, dar nu trebuie bruscate, pentru că pot produce efecte catastrofale asupra întregului ansamblu.
Specialiștii în științele educației de la Universitatea din București (Facultatea de Psihologie și Științele Educației) au evaluat scenariile publice aflate în dezbatere în România cu privire la evoluția anului școlar și universitar, au analizat opțiunile propuse în alte sisteme de educație din lume, aflate în același tip de dificultate, și au revăzut în literatura de specialitate comportamentul decizional al guvernanțelor centrale din educație, în momente disruptive, de întrerupere temporară a studiilor, din motive de forță majoră.
Noi ne aflăm acum în situația de închidere a școlilor și a universităților pentru tot ce înseamnă instruire directă, față în față, în paralel cu tentativa de a continua studiile în mediul online. Tocmai această migrație în online, tocmai digitalizarea forțată care, în mod evident, se face cu „viteze diferite” de la o comunitate la alta, de la o școală/ universitate la alta, de la un profesor/ elev la altul, a condus la dezbateri ample și la aducerea în discuție a opțiunii de a îngheța anul școlar/ universitar. Această opțiune a fost negată public de Ministerului Educației și Cercetării. Considerăm însă necesară configurarea până la capăt a unui scenariu post-criză, care să fie realist, fezabil și echitabil pentru toți, aducând în plus stabilitatea familială și socio-economică despre care vorbeam.
Mai întâi, să vedem în ce situație ne aflăm analizând, pe rând, situația din sistemul preuniversitar și pe cea din învățământul superior.
Al doilea semestru a început, în învățământul preuniversitar, la data de 13 ianuarie, iar finalul oficial este prevăzut pentru 12 iunie pentru toate clasele, cu excepția celor de final de ciclu: clasa a VIII-a termină școala pe 5 iunie, iar ultima clasă de liceu finalizează pe 29 mai.
Școlile s-au închis la data de 11 martie 2020
Dacă facem niște calcule simple, luând în considerare cele mai bine de două săptămâni de vacanță de Paște (4-21 aprilie) și zilele libere de 1 mai și 1 iunie, practic, în termeni absoluți, clasa a VIII-a ar avea un an școlar în condiții clasice, cu interacțiune directă, mai scurt cu aproximativ 2 luni, iar clasele finale de liceu cu aproximativ 1 lună și trei săptămâni. Toate celelalte clase ar avea o întrerupere a învățării clasice de două luni și o săptămână. Aceste perioade înseamnă undeva între 2% și 5% din întregul ciclu de studii. Nu este puțin, dar nici nu este foarte mult, mai ales că multe activități sunt compensate în sistem online. Desigur, Ministerul Educației trebuie să facă eforturi semnificative pentru a asigura elevilor din grupurile dezavantajate contactul cu școala și o formă de învățare care să nu adâncească și mai mult, în această perioadă, decalajele și inechitățile existente.
În majoritatea universităților, studiile din cel de-al doilea semestru au fost reluate la data de 6 ianuarie (cu mici diferențe, date de autonomia universitară). Dacă socotim și aici vacanța de Paște și faptul că anii terminali finalizează studiile mai devreme (începe sesiunea de examene și apoi sunt prevăzute examenele de finalizare a studiilor), avem o situație oarecum asemănătoare, cu „pierderi” chiar mai reduse decât în învățământul preuniversitar. În plus, învățământul superior are o capacitate mai mare de a genera învățare în mediul virtual iar studenții, beneficiind de consiliere și orientare potrivită, se pot angaja în experiențe consistente de învățare individuală.
Nu insistăm acum asupra învățării de acasă, a „mutării” forțate în zona digitală, a eficienței, a echității și a altor criterii de analiză a noului mod în care educația încearcă să supraviețuiască. Ceea ce dorim să susținem aici, pe baza cifrelor de mai sus, dar și a modelării comportamentelor în perioadele de criză, este faptul că anii terminali pot și trebuie să încheie semestrul, anul școlar/ universitar și ciclul de studii într-un interval cât mai rezonabil, în acest an calendaristic.
Pentru a se putea realiza acest lucru sunt necesare cel puțin două măsuri:
- revizuirea rapidă a programelor și a tematicilor pentru examenele de finalizare a studiilor, astfel încât acestea să nu cuprindă materia care trebuia parcursă după data de 11 martie 2020
Nu este rezonabil să anulezi ani de zile de studiu ai unui ciclu de educație, pentru mai puțin de două luni, sau cât va fi nevoie ca școlile să facă educație online. Competențele și conținuturile care erau planificate pentru această perioadă vor fi scoase din programele de examen și pot fi parcurse prin învățare online, acolo unde este posibil, dar vor fi reluate și consolidate în anul imediat următor de studiu. Acesta ar putea, eventual, să înceapă mai devreme, exact cu abordarea acestei părți a materiei;
- identificarea unor modalități flexibile evaluare de parcurs și de examinare finală; astfel, universităților trebuie să li se dea autonomie și posibilitatea de a organiza examenele de licență și disertație în acele modalități pe care le consideră potrivite, inclusiv online (susținerea lucrărilor) și de a identifica modalități de testare/ evaluare finală adaptate pentru acest context (platforme securizate de testare standardizată, evaluări orale online, predarea unor proiecte și portofolii în platformele de învățare utilizate etc.). În învățământul preuniversitar, evaluarea curentă și notarea pentru încheierea situației școlare se poate face în condiții asemănătoare, mai ales prin utilizarea metodelor alternative de evaluare: proiecte, portofolii, interviuri realizate cu ajutorul tehnologiei. Pentru examenele finale de Evaluare Națională și Bacalaureat pot fi identificate și aprobate rapid modalități eventual simplificate și flexibile de evaluare: testare standardizată pe platforme securizate – există deja practici diverse în acest domeniu, precum testele de certificare a competențelor de limbă străină –, extinderea timpului de evaluare, examinare orală online sau față în față, în condiții de distanțare fizică – săli mari – etc. Se pot identifica inclusiv modalități de testare la școală, folosind versiuni simplificate/ semi-standardizate de testare, cu o programare a examenului pe grupe mici, pe parcursul mai multor zile, pentru a respecta normele de distanțare, pentru cei care nu pot avea acces la tehnologie/ nu au abilități digitale suficient dezvoltate)
Singurul scenariu alternativ aici, dacă se prelungește perioada de izolare și, implicit, de educație online și există probleme de masă cu privire la sănătatea populației, este de a amâna data propriu-zisă a examinării finale până către finalul anului școlar/ universitar (septembrie).
Se pot analiza diverse versiuni și scenarii, dar credem că toate ar trebui să aibă ca scop finalizarea anului școlar și universitar actual, organizarea și parcurgerea tuturor formelor de admitere și absolvire, trecere în cicluri de studii superioare și începerea noului an școlar și universitar în toamnă sau, cel mai târziu, spre finalul anului 2020. Atunci când ne confruntăm cu situații de criză, măsurile sistemice ar trebui să se concentreze atât pe managementul situației curente, dar mai ales pe opțiunile de ieșire din situația critică și de funcționare post-criză.
În mod legitim, observăm cu bucurie că atenția și energia celor mai mulți sunt acum centrate pe a asigura acces la continuarea educației prin intermediul tehnologiei. Orice astfel de inițiativă trebuie încurajată și susținută, nu doar ca instrument de „supraviețuire educațională”, ci și ca modalitate de a contribui, cum am mai arătat, la stabilitatea emoțională și socială a copiilor și a familiilor, dar și a cadrelor didactice.
Considerăm însă că, la fel de importantă trebuie să fie și preocuparea de a menține funcționalitatea sistemului, astfel încât copiii de clasa a VIII-a să poată finaliza gimnaziul și să poată începe un nou an școlar la liceu în 2020, elevii din anul terminal de liceu să poată participa la Bacalaureat și, pe baza rezultatelor, să încerce continuarea studiilor în învățământul superior sau în cel terțiar non-universitar (sau să își caute un loc de muncă, dacă vor decide această cale).
La fel, studenții care finalizează studiile de licență, master sau doctorat trebuie sprijiniți să poată să își obțină certificarea finală, pentru a continua studiile și/ sau pentru a participa, ca angajați sau antreprenori, la reconstrucția economică și socială post-criză.
Eventuala „înghețare” a anului școlar și a celui universitar ar genera un efect de domino aproape imposibil de gestionat, cu dificultăți logistice legate de spații, probleme de încadrare și acoperire cu resursa umană necesară, provocări pedagogice imense generate de suprapunerea unor generații „inegale”, la care se adaugă o serie de cheltuieli considerabile, importante pentru economia națională.
Toată această argumentare de mai sus se aplică, evident, și elevilor/ studenților care nu sunt în ani de finalizare de ciclu, pentru care cu atât mai puțin se poate justifica o eventuală înghețare a anului. Astfel, pentru învățământul preuniversitar materia de studiu rămasă poate fi reportată pentru anul următor, (astfel încât să nu se adâncească inegalitățile și inechitățile din sistem) continuând, totodată, creșterea capacităților de lucru în mediul virtual (suport logistic, formare, asistență și consiliere, asigurarea accesului). În învățământul superior este nevoie de decizie instituțională, în funcție de situație. În tot acest timp, învățarea ar trebui să continue cu ajutorul tehnologiei, iar unde sunt dificultăți majore (unele practici, laboratoare etc.) să fie identificate creativ soluții pentru a diminua la maximum perioadele necesare pentru recuperare.
Specialiștii în științele educației de la Universitatea din București consideră că dezavantajele și pierderile pe care le-am avea în urma înghețării anului școlar și a celui universitar sunt incomparabil mai mari decât asumarea unor măsuri de flexibilizare, de agilitate instituțională care să mențină liniștea familiilor, ordinea socială, fluxul de forță de muncă și, nu în ultimul rând, starea de bine a elevilor și a studenților. Cei care nu au avut acces la tehnologie (logistică) sau la competențe pentru învățarea online, pot intra în programe remediale focalizate, pe parcursul anului următor. Există, în mod clar, soluții și chiar unele compromisuri foarte rezonabile, care merită făcute în acest context în care o înghețare a anului educațional ar antrena un efect de domino.
Principala obligație morală, de echitate, este să nu punem copiii, tinerii și familiile lor, societatea în ansamblu, într-o situație de precaritate, de risc și de incertitudine majoră, ca urmare a acestei perioade turbulente, cu provocări fără precedent. Adaptabilitatea, flexibilitatea, agilitatea și capacitatea de a gestiona situații de risc sunt competențe de secol 21 pe care încercăm să le formăm celor care învață.
Avem obligația să le demonstrăm că noi, cei care facilităm și coordonăm programele de studiu, dar mai ales decidenții din educație, avem aceste competențe și le putem aplica și demonstra tocmai când nevoia este atât de mare. Este nevoie să ne ridicăm odată cu această provocare și nu să ne lăsăm copleșiți de magnitudinea ei! Putem muta cu finețe piesele dominoului, fără a strica arhitectura, fără a genera efecte care să amplifice și să prelungească perioada de criză.
