Alpha Bank: de 25 de ani în România

0

Economia Greciei: revenire economică accelerată

  • Anul 2019 marchează un nou început pentru economia elenă, pe măsură ce recuperarea activității economice se accelerează, PIB-ul real crescând cu 1,9% anual pe parcursul celui de-al doilea trimestru, în ciuda unui mediu internațional mai puțin favorabil. Mesajul primit din zona de business și indicatorii care măsoară încrederea consumatorilor s-au îmbunătățit semnificativ în Grecia, pe fondul întăririi stabilități politice în urma alegerilor și a așteptărilor setate de agenda politică procreștere a noului guvern. Prioritățile cheie ale acestei agende includ o reducere semnificativă a impozitelor, o accelerare a programului de privatizare și un angajament de reducere a birocrației.
  • Condițiile economice îmbunătățite s-au reflectat în ridicarea restricțiilor de capital, în continua scădere a ratei șomajului, precum și în redresarea pieței imobiliare rezidențiale și comerciale după un deceniu de declin continuu. Consolidarea încrederii din piață este, de asemenea, reflectată în scăderea dobânzii obligațiunilor guvernamentale grecești, dobânda la obligațiunile pe 10 ani atingând nivelul minim de 1,57%, ceea ce reflectă o scădere semnificativă a riscului de țară. În plus, lichiditatea sistemului bancar se îmbunătățește pe măsură ce depozitele continuă să crească, iar băncile au rambursat integral finanțările de urgență acordate de banca centrală și sunt capabile să atragă lichiditate de pe piețele monetare internaționale, prin urmare, să-și diversifice sursele de finanțare.

Grupul Alpha Bank: Mediul îmbunătățit sprijină restabilirea rentabilității

  • Îmbunătățirea mediului macroeconomic intern oferă baza pentru restabilirea profitabilității Grupului.
  • În trimestrul al doilea al anului 2019, Alpha Bank și-a sporit profitabilitatea (profitul după taxe fiind de 86,8 milioane euro față de 12,7 milioane în primul semestru 2018) și nivelurile de capital și a continuat implementarea planului de reducere a expunerilor neperformante, lansând două tranzacții considerabile.
  • Alpha Bank a continuat să extindă creditarea către sectorul privat, acordând noi împrumuturi în Grecia de 1,5 miliarde de euro, în primul semestru al anului 2019. Sunt așteptate noi finanțări în a doua jumătate a anului 2019.
  • În ceea ce privește adecvarea capitalului, Alpha Bank are cea mai mare bază de capital dintre băncile grecești, cu un raport total de adecvare a capitalului (CET1) de 17,8% la sfârșitul lunii iunie 2019, peste cerința stabilită de autoritatea de reglementare pentru 2019, de 13,75%.
  • La sfârșitul lunii iunie 2019, creditele totale ale Grupului s-au situat la 51,3 miliarde de euro, din care 86% sau 44,1 miliarde euro în Grecia, însemnând o cotă de piață de aproximativ 24% din împrumuturile din Grecia, ceea ce plasează Alpha Bank ca al doilea cel mai mare creditor din țară.
  • Depozitele Grupului s-au ridicat la 39,3 miliarde euro, din care 33,3 miliarde euro în Grecia, ceea ce înseamnă o cotă de piață de aproximativ 22%.
  • Pe baza îmbunătățirii condițiilor economice, Alpha Bank va comunica un plan strategic ambițios în ultimul trimestru al anului.

Alpha Bank Romania: subsidiara strategică a Grupului Alpha Bank

  • 25 de ani de creștere organică au propulsat Alpha Bank România între primele 10 bănci din țară, contribuind constant la creșterea economiei românești. Banca are o foarte bună capitalizare, la sfârșitul anului 2018 rata de solvabilitate fiind de 24,3%. În aceeași perioadă valoarea activelor băncii era de 3,63 milioane euro. La sfârșitul anului 2018, Banca avea o rețea teritorială formată din 130 de unități, iar personalul acesteia se ridica la 1.976 de angajați.
  • Începând din anul 2001, Alpha Bank România a acordat împrumuturi ipotecare care depășesc 1,1 miliarde de euro. Banca continuă să răspundă cererii pieței cu oferte interesante, cele mai recente fiind împrumuturile pentru construcții și cele pentru locuințe verzi. Pe parcursul acestui an, banca și-a îmbunătățit semnificativ baza de depozite prin atragerea de economii atât de pe piața internă, cât și de pe piața externă. La mijlocul anului 2019, depozitele se situau la 2,44 miliarde de euro, crescând cu mult peste ritmul pieței. Alpha Bank România și-a întărit semnificativ poziția pe segmentul plăților și e-commerce în prima jumătate a anului. Cele mai recente inițiative includ: parteneriatul cu UnionPay International (Alpha Bank este prima bancă din România ce acceptă începând din luna mai cardurile UnionPay în rețeaua proprie de terminale ATM), parteneriatul cu fintech-ul Symphopay pentru implementarea unei soluții de tip POS sharing și parteneriatul cu fintech-ul PayU ce a dus la implementarea cu succes a noii soluții instant money back / fast refund pe platforma online eMAG. Tipul de tranzacție certificat de Alpha Bank România este o premieră în Europa și folosește cele mai recente tehnologii Visa și Mastercard.
  • În ceea ce privește segmentul corporate, Alpha Bank România a excelat prin finanțări de pionierat ale unor noi zone de business, promovând inovația și abordarea sustenabilă; o echipă experimentată în relațiile cu clienții și analiști financiari specializați pe diverse domenii economice – de la energie, real estate, retail, servicii financiare – creează parteneriate de afaceri solide și oferă povești de succes remarcabile. Cele mai recente proiecte includ finanțarea dezvoltării clădirii de birouri UBC3, parte a iconicului Iulius Town din Timișoara, agribusiness, achiziții logistice, proiecte de ospitalitate etc., alături de sprijinul continuu acordat bazei de clienți existenți.
  • Alpha Bank România a lansat cu succes în mai 2019 prima emisiune de obligațiuni ipotecare, în valoare de 200 de milioane de euro, parte a unui program în valoare de 1 miliard de euro. Aceasta este prima emisiune de obligațiuni ipotecare din România, constituind un punct de reper atât pentru Alpha Bank, cât și pentru piețele de capital din România. Alpha Bank România deschide un nou capitol pe piața bancară locală cu acest nou instrument de finanțare, demonstrând încă o dată capacitățile sale de pionierat. Obligațiunile emise pe o perioadă de 5 ani, cu dobândă variabilă, sunt garantate cu credite ipotecare de foarte bună calitate și au ratingul Baa2 din partea Moody’s. Tranzacția a beneficiat de un interes puternic, atât din partea investitorilor instituționali locali, cât și internaționali, inclusiv IFC și BERD. Emisiunea a fost listată la Bursa de Valori din Luxemburg și la Bursa de Valori din București.
Sergiu Oprescu, președinte executiv Alpha Bank România și director al Rețelei Internaționale Alpha Bank Group:


„Alpha Bank România a îmbinat tradiția și inovația încă de la începutul activității sale. Am avut șansa să beneficiem de suportul unui grup financiar cu o istorie consistentă și o valoroasă expertiză în banking, iar în același timp am avut această permanentă dorință de a deschide noi drumuri, de a inova, ceea ce cred că definește ADN-ul nostru. De la înființarea Alpha Bank în România, strategia Grupului s-a bazat pe prudență, viziune pe termen lung, o atitudine de alergător de cursă lungă, acționând cu încredere și viziune. Alpha Bank România este astăzi o bancă robustă, matură, cu o poziție de top în sistemul bancar local, care a contribuit constant la creșterea economiei românești.”

Aceasta este moneda de la care a pornit povestea logo-ului băncii în anul 1972, aflată în Colecția Numismatică Alpha Bank.
Primele monede grecești au fost bătute în Aegina, în secolul al VI-lea î.Hr. Pe față, moneda are inscripționată o broască țestoasă, simbolul insulei. Pe verso, este încrustat un pătrat împărțit în mai multe forme triunghiulare și dreptunghiulare. Reversul acestor prime monede grecești a devenit în anul 1972 logo-ul Alpha Bank.

Băncile centrale cumpără sute de tone de aur. Noi ce facem?

Bloomberg semnalează faptul că, în primele șase luni ale acestui an, țările lumii au cumpărat peste 370 de tone de aur, ducând cererea pentru metalul prețios la maximul ultimilor trei ani. În acest context, prețul aurului a ajuns la maximul ultimilor șase ani.
Se remarcă în mod special creșterea continuă a rezervelor de aur ale băncilor centrale din Rusia și China, dar și cumpărările masive ale Băncii Centrale a Poloniei. Este o tendință la nivel global, care nu pare să dea semne de oprire. Conform Bloomberg, un sondaj recent în rândul băncilor centrale arată că 54% dintre respondenți se așteaptă ca această tendință să continue în următoarele 12 luni.


Dacă e să ne referim doar la China și Rusia, una dintre principalele cauze este, în mod evident, planul de a de-dolariza rezervele băncilor centrale din țările respective. Tensiunile geopolitice dintre aceste țări și SUA, precum și apetitul celei din urmă pentru utilizarea armei sancțiunilor economice încurajează unele dintre țări să găsească modalități de a fi mult mai puțin dependente de moneda americană și de sistemul de plăți bazat pe dolarul american.


Dar aceasta este doar una dintre explicații. Banca Națională a Poloniei a cumpărat 100 de tone de aur doar în al doilea trimestru al acestui an și nu poate fi suspectată de intenția de se proteja de sancțiunile americane. Mai mult, în ultimii 10 ani, deținerile de aur ale națiunilor au crescut cu 14%.


Aceste evoluții sugerează și o altă cauză. Cred că o motivație importantă, chiar dacă nerostită, este activarea tiparnițelor de bani de către principalele bănci centrale al lumii, emitente ale monedelor ce se regăsesc în rezervele băncilor centrale. Fără doar și poate, este o preocupare din ce în ce mai justificată. Prin astfel de politici de generare de monedă, cele mai importante bănci centrale au intrat într-un teritoriu necunoscut, iar consecința acestor demersuri sunt momentan doar parțial reflectate de piețele financiare prin „bulele” create pe piața obligațiunilor și chiar pe piața acțiunilor. În acest context, merită remarcată una dintre consecințe, comportamentul aberant al burselor care salută cu noi maxime politica monetară a Fed de a micșora ratele de dobândă în anticiparea… recesiunii.
Iar în lipsa unor alte instrumente, și cum dobânzile sunt deja mici, marile bănci centrale par din nou pregătite se reia relaxarea cantitativă (quantitative easing) prin cumpărarea obligațiunilor din propriul stat. Cu alte cuvinte, să tipărească și mai multă monedă. În acest condiții, chiar e de preferat să deții astfel de monede pentru conservarea avuției proprii sau mai bine te muți pe un alt activ, precum aurul, care nu are cum să fie înmulțit din pix? Cantitatea de aur existentă la nivel mondial nu poate crește decât prin ceea ce se scoate din pământ. Comparați creșterea incredibilă a bilanțurilor băncilor centrale, cu creșterea de 1,3% pe an a cantității de aur aflată la lumina zilei.


În aceste condiții, ar trebui să cumpărăm și noi aur pentru a ne proteja de tiparnița băncilor centrale? E o decizie mai complicată decât pare la prima vedere.
În primul rând, este foarte important de reținut faptul că aurul trebuie să fie parte a unui portofoliu de economii sau investițional. În niciun caz nu este recomandat ca toate economiile să fie investite în aur, fiind un activ care, de-a lungul timpului, s-a dovedit a fi volatil. Într-un protofoliu, aurul are rolul unei „polițe de asigurare” pentru evenimente extreme. Atunci când, în contextul unei crize, toate activele se prăbușesc, există câteva active de refugiu care performează bine și evoluează în sens opus. Aurul este unul dintre ele.


Este o strategie pe care o aplicăm și în cazul celor două fonduri de pensii private pe care le administrăm la BCR Pensii SAFPP și care, conform celor mai recente statistici ale ASF, sunt singurele fonduri de pensii din România cu expunere la aur. Dar expunerea nu o realizăm prin deținerea fizică a lingourilor într-un seif. Ceea ce mă duce la următorul comentariu.
Înainte de a decide adăugarea unei investiții în aur la portofoliul dumneavoastră trebuie să estimați în mod corect costul acestui demers. Cumpărarea și deținerea de aur fizic este cea mai costisitoare. În primul rând din cauza diferențelor mari dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare, chiar și dacă păstrați aurul în custodia băncii de la care cumpărați. Păstrare care presupune și ea un cost. În cazul în care nu îl păstrați în custodia băncii, prețul de răscumpărare va fi și mai penalizator.
În aceste condiții, o variantă mai interesantă ar putea fi utilizarea unor instrumente listate la burse și al căror preț urmărește îndeaproape evoluția prețului aurului și care se tranzacționează cu o diferență relativ mică între prețul de cumpărare și vânzare. Această evoluție în paralel a prețurilor instrumentului financiar și aurului este asigurată fie prin faptul că fiecare instrument are în spate o cantitate fizică de aur, fie prin faptul că are în spate tranzacții derivate care urmăresc prețul aurului.


Mie mi se par mai atractive cele care au în spate aurul fizic deținut la o bancă depozitară terță de renume deoarece, în felul acesta, riscul de contrapartidă este minimizat. Există o serie de astfel de ETF/ETC-uri care au în spate cantități fizice de aur și care, mai mult, la solicitarea deținătorului hârtiei de valoare, sunt perfect fungibile cu aurul din spate. Cu alte cuvinte, ETC-urile pot fi preschimbate în aur care să fie livrat fizic, bineînțeles după asumarea costurilor de transport și securitate aferente.
Investirea în ETF/ETC-uri care au în spate aur fizic cunoaște în mod clar un avânt în ultima perioadă, tendința prezentată și de Bloomberg în graficul de mai jos.

Rămâne în final la latitudinea fiecăruia să decidă dacă investiția în aur, un active nepurtător de randament, dar un activ de refugiu în vremuri de criză, reprezintă soluția pentru o perioadă prelungită de dobânzi real și chiar nominal negative, însoțită de o reluare a creșterii masei monetare până la niveluri de neconceput acum un deceniu.
Va fi interesant de urmărit și ce strategie va avea BNR pentru rezervele sale în acest context.

Provocări pentru politicile forestiere

0

Ştiința şi sportul s-au îmbinat în ediţia din acest an a Manifestărilor Internaționale ale Silvicultorilor, eveniment organizat la Băile Felix, în județul Bihor, de Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, în parteneriat cu Confederația Consilva și Sindicatul Silvicultorilor Oradea. Au participat specialiști din România, Bosnia și Herțegovina, Polonia, Republica Moldova, Spania, Turcia, Ucraina, Ungaria.


Reperul ştiinţific al reuniunii l-a constituit simpozionul internațional cu tema „Necesitarea adaptării politicilor forestiere la provocările actuale și viitoare în vederea restabilirii echilibrului între cele trei funcții principale ale pădurii – funcția ecologică, funcția socială și funcția economică”. A avut loc o întâlnire de lucru între conducerile Ministerului Apelor și Pădurilor, Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, Federației Silva şi reprezentanții delegațiilor participante.
Latura sportivă a fost ilustrată prin competiția internațională Cupa Federația Silva, cu întreceri la fotbal, șah, tenis de masă, tenis de câmp, darts, whist, table.


Şi la actuala ediţie a Manifestărilor Internaționale ale Silvicultorilor a participat ministrul apelor şi contextul evenimentului, s-a desfăşurat şedința Consiliului de Conducere al Federației Pădurilor. Adresându-se specialiştilor domeniului silvic, Ioan Deneș a evidenţiat importanța profesiei lor, apreciind-o a fi „din ce în ce mai evidentă, mai ales în acest context, în care schimbările climatice provocate de încălzirea globală ne pun în fața unor provocări nemaiîntâlnite”. În acest cadru general, a subliniat ministrul, „silvicultura, ca știință și silvicutorii, ca profesioniști, trebuie să găsească echilibrul cvasiperfect între nevoia de a exploata pădurea ca resursă, în folosul dezvoltării societății, dar, în același timp, cu grija ca aceasta să nu fie afectată, spre folosul Omului. De aceea, întâlnirile silvicultorilor care își desfășoară activitatea în aceeași regiune cu omologii lor care practică profesia în alte zone ale continentului, dar nu numai, creează oportunitatea de a împărtăși unii altora experiențele pozitive, noutățile din domeniu, previziuni, precum și moduri de acțiune în situații de criză”. Ioan Deneş a accentuat că unul dintre obiectivele prioritare ale mandatului său ministerial îl constituie, creșterea suprafețelor împădurite: „Când spun aceasta, mă refer atât la refacerea terenurilor forestiere afectate uneori chiar de nesăbuința și lăcomia oamenilor, cât și la împădurirea zonelor aride, deșertice, pe care nu mai crește nici măcar iarba. În actualul context climatic, fiecare arbore, fiecare arboret care se dezvoltă pe un teren afectat reprezintă tot atâtea victorii pe care omul le are în lupta cu deșertificarea. În acest demers, noi, ca autoritate a statului și dumneavoastră, ca profesioniști chemați să înfăptuiască acest demers, trebuie să luăm alături cetățenii, iar aceasta este posibil prin conștientizare și educație”.

Foto MAP

Un titlu mondial pentru Romsilva

0

Performanţă sportivă deosebită pentru Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva: armăsarul Neapolitano XXXI-42 de la Herghelia Beclean a Regiei este noul campion mondial la categoria Cai de 5 ani, prin victoria obţinută la Campionatul Mondial de Cai Tineri pentru Atelaje desfăşurat în Ungaria. Echipajul laureat cu titlul suprem reprezintă Clubul Hipic Romsilva şi este format din sportivul principal Roland Istvan Varga și secundul Leon Onișor.
Competiţia, organizată de Federația Ecvestră Internațională, a avut loc în localitatea Mezohegyes din Ungaria şi s-a situat la un nivel valoric foarte ridicat în domeniu. Au participat concurenţi redutabili, reprezentanți ai unor crescătorii faimoase: Herghelia de Stat Kladrub și crescătoria Tlumačov din Cehia, Herghelia de Stat Mezohegyes din Ungaria, gazdele evenimentului, crescătoria Zarodowa w Kamieńcu Zabkowickim Sp. din Polonia, Herghelia Federală Piber din Austria.


La Herghelia Beclean, din judeţul Bistriţa-Năsăud, preocuparea pentru performanţa ştiinţifică şi pentru cea sportivă este constantă. Victoria actuală reconfirmă aprecierea profesioniştilor în domeniu, că „specialiștii Romsilva de la Herghelia Beclean desfășoară un proiect amplu de perfecționare genetică și de punere în valoare a nucleului de rasă lipițană, iar victoria armăsarului Neapolitano XXXI-42 este o performanță unică pentru sportul românesc și o încununare a profesionalismului de care aceștia dau dovadă”. Directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, Gheorghe Mihăilescu, subliniază că Herghelia Beclean este „singurul loc din lume unde este crescut în mod sistematic lipițanul colorat cu roba neagră și murgă” şi îndeamnă publicul să viziteze Herghelia Beclean, să-i cunoască realizările şi performerii.
Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Creștere, Exploatare și Ameliorare a Cabalinelor, administrează 12 herghelii și 4 depozite de armăsari, unde sunt conservate și ameliorate genetic 13 rase de cai.
Detalii referitoare la caii de rasă din hergheliile administrate de Romsilva se găsesc pe pagina de internet www.hergheliidestat.ro.

,,Transmit felicitările mele sportivilor și colegilor mei implicați în creșterea cailor de rasă pentru această performanță deosebită, obținerea titlului de campion mondial pentru România. Este o premieră pentru țara noastră și o confirmare a anilor de muncă în care determinarea, pasiunea, răbdarea, respectul și încrederea reciprocă au fost calități esențiale pentru obținerea acestui rezultat și pentru stabilirea legăturii emoționale între cal și om”.
Gheorghe Mihăilescu, directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva

De ce nu investesc companiile?

0

În articolele anterioare am ridicat un semnal de alarmă serios referitor la nivelul foarte scăzut al investițiilor din sectorul privat (practic, nivelul cumulat din 2017 și 2018 reprezintă jumătate din investițiile realizate doar în 2016) și public (investițiile raportate la PIB fiind sub 2%, nivelul minim din ultimul deceniu). Un aspect important este legat și de supraconcentrarea investițiilor în sectoarele de consum cu amănuntul și ridicata, precum și industria alimentară și de băuturi, acestea concentrând aproape 45% din totalul investițiilor noi realizate pe parcursul anului 2018. Desigur, fenomenul este explicabil: consumul a contribuit aproape cu 70% la creșterea economică din ultimii doi ani. Acolo sunt banii, deci acolo se duc și investițiile. Probabil nerespectarea acestei reguli de aur în finanțe (randamentul necesar care să acopere costul investițiilor) explică ritmul foarte modest al dezvoltării investițiilor din celelalte sectoare. Dacă efortul (costul de finanțare al investițiilor) este superior efectului (randamentul acestora), cum să mai faci investiții? Haideți să vedem.


Orice companie atrage resursele financiare (pasivele contabile, respectiv datorii și capitaluri proprii) pentru a finanța investițiile în activele pe termen lung (terenuri, clădiri, utilaje, licențe, vad comercial, soft-
ware, active financiare etc.) și termen scurt (creanțe, stocuri, investiții pe termen scurt sau cheltuieli în avans). Activele respective sunt utilizate pentru generarea de venituri, care, la finalul anului, înregistrează o anumită profitabilitate. Prin raportarea profitului obținut la nivelul contabil al activelor obținem randamentul acestora (ROA, engl. Return On Assets). Practic, o companie solvabilă (cu un risc scăzut de insolvență) va obține întotdeauna un randament al activelor (efectul investițiilor) superior costului de finanțare pentru atragerea capitalului! Această logică simplă este sintetizată în schema de mai jos.


Mulți asimilează costul de finanțare cu nivelul dobânzii anuale efective pentru creditele contractate de la bănci. Foarte greșit! Practic, această gândire este valabilă doar pentru acele companii care se finanțează în exclusivitate doar de la instituții de credit și al căror grad de îndatorare este de 100%. Companiile se finanțează și prin capitaluri proprii (deși, în România, destul de puțin…), care implică un cost pentru acestea! Aici intervin, de cele mai multe ori, așteptările distorsionate ale acționarilor, deoarece acestea nu sunt ancorate în riscul de țara, de sector și specific companiei respective! Spre deosebire de nivelul dobânzii anuale efective, care este o variabilă calculabilă în baza declarațiilor financiare ale companiei, costul capitalurilor atrase de la acționari nu este direct observabil. Astfel, acționarii investesc în companie având diferite așteptări de randamente viitoare. Deseori, am observat foarte mulți acționari ale căror așteptări sunt stabilite în mod subiectiv, pe fondul unor circumstanțe personale.


Diferiți acționari vor avea așteptări diferite de la aceeași companie, în funcție de foarte mulți factori: percepția de risc (a companiei, a sectorului din care face parte compania, a țării în care activează compania respectivă, a contextului economic și geopolitic pe plan extern), contextul personal (educație, constrângeri, costuri de oportunitate, vârstă și modalitatea de acumulare a averii), obiectivele propuse (randament și toleranța la risc) sau limitări emoționale (ex.: lăcomia, supraîncrederea, frica de regret) / cognitive (ex.: iluzia de control, conservatism, comoditate în procesarea informației). Atunci, cum stabilim costul capitalului, având în vedere că, de cele mai multe ori, nu ajungem să cunoaștem atât de bine acționarii firmei subiect?
Așteptările obiective ale acționarilor ar trebui stabilite în funcție de trei prime: riscul de țară (în care este localizată compania), riscul sectorial (în care activează compania) și riscul fundamental al companiei respective. Aceste trei elemente de risc ar trebui să determine costul capitalurilor proprii, respectiv costul de oportunitate al acționarilor, și, implicit, așteptările obiective ale acestora. Pentru a înțelege conceptul, vom exemplifica cele două extreme, evident greșite, ale așteptărilor acționarilor:

  • Un acționar care își dorește un randament foarte mare atunci când investește într-o țară cu risc foarte mic (ex.: Germania), într-un sector cu risc scăzut (ex.: industria de mașini și echipamente) și o companie matură și foarte sigură (ex.: liderul de piață din acel sector);
  • Un acționar care își dorește un randament mic atunci când investește într-o țară cu risc foarte mare (ex.: Egipt), într-un sector riscant (ex.: agricultura) și o companie cu risc mare (ex.: start-up);
    În cele ce urmează o să prezint unul dintre cele mai simple modele de estimare a costului capitalurilor proprii: Modelul Build-Up. Acest model propune estimarea costului capitalurilor proprii plecând de la rata dobânzii fără risc, la care se adaugă prima de risc. Acest model este utilizat cu precădere pentru estimarea costului capitalului pentru companiile private (care nu sunt cotate la bursă). Astfel:
  • Rata dobânzii fără risc: reprezintă randamentul titlurilor de stat emise pe un orizont similar duratei de viață a proiectului de investiții pentru care dorim să calculăm costul capitalului. De exemplu, dacă o companie dorește să calculeze costul capitalului pentru a finanța un proiect de investiții pe o durată de cinci ani, pentru componenta ratei fără risc din cadrul costului capitalurilor proprii va considera randamentul titlurilor denominate în Lei emise de către statul roman, cu o durată de cinci ani (aceste informații sunt publice, și pot fi obținute gratuit de pe site-ul Băncii Naționale a României sau al Ministerului Finanțelor Publice);
  • Prima de risc, constituită progresiv din următoarele componente: riscul de piață de capital: se estimează ca diferență dintre rentabilitatea generală a pieței de capital (variația relativă a indicelui bursier reprezentativ) și rata de dobândă fără risc; Riscul de sector: se estimează ca diferență între rentabilitatea medie a sectorului respectiv (în care activează compania subiect) și rentabilitatea generală a pieței de capital;
  • Riscul de mărime a firmei: remunerează investitorul pentru riscul care poate fi cauzat de mărimea companiei. Această primă de risc se determină în funcție de ratingul companiei, și variază între 1% (companii foarte mari și cu un grad redus de risc) și 5% (companii mici sau în perioada embrionară, respectiv sub 3 ani de la înființare, și care au o situație financiară mai fragilă);

Pentru a evalua dacă această regulă se respectă în cazul firmelor active în România, am analizat datele financiare aferente acestora pentru ultimii zece ani. Deși mediul de afaceri românesc înregistrează o ușoară îmbunătățire a indicatorilor de profitabilitate în ultimii ani (randamentul activelor s-a dublat în ultimul deceniu), creșterea acestora este insuficientă, având în vedere costul capitalului (WACC), alternativele de investiții, precum și riscurile implicate în mediul de afaceri din România. Astfel, conform cifrelor ilustrate în tabelul următor, firmele active în România nu au fost capabile să genereze un randament al investițiilor în active (ROA) superior costului finanțării (WACC) în niciunul dintre ultimii zece ani!

Desigur, randamentul economic calculat la nivel sectorial este subdimensionat din cauza valorilor negative (companii care înregistrează pierdere) și pozitive (companii care înregistrează profit) în același eșantion. De asemenea, evaziunea fiscală foarte ridicată din România determină subevaluarea profiturilor declarate în mod oficial pentru reducerea costurilor fiscale, amplificând astfel această problemă observată empiric. Altfel, nu-mi explic cum acționarii acestor companii își pot păstra motivația de a continua businessul respectiv…


Aceste cifre reflectă o realitate incontestabilă: majoritatea firmelor românești atrag capitaluri mai scumpe decât randamentele obținute prin investițiile finanțe cu aceste capitaluri. Deci, in medie, efortul este mai mare decât efectul, pentru aproape fiecare an din perioada 2008–2018.
Oare care sunt soluțiile de supraviețuire la care pot apela companiile care se regăsesc în această situație? Literatura de specialitate oferă câteva direcții, pe care le voi sumariza și prezenta în articolul următor. Pe curând!

Mișcări și inovații pe piața transportului comercial internațional

0

Pe o piață dinamică, activă, dependentă în foarte mare măsură de sănătatea economică a țărilor europene, furnizorii de soluții de plată fac demersuri să inoveze și să vină în întâmpinarea clienților lor.
Printre aceștia, Eurowag este firma cu cea mai accelerată dezvoltare, având o creștere brută de 32% față de 2018 și un venit previzionat de peste 2 miliarde de euro la nivel de grup în 2019.
Prin urmare, la nivel de inovație, Eurowag a identificat câteva direcții și mișcări strategice în domeniul transportului comercial internațional.

1.Dezvoltarea serviciilor integrate de mobilitate

Serviciile integrate înseamnă interconectarea mai multor componente pentru a crea un sistem armonios care să preia informații de la un serviciu la altul, astfel încât munca operatorului să fie cât mai redusă, simplificată și cu grad de risc cât mai scăzut în ce privește posibilele greșeli.
În cadrul portofoliului de servicii al Eurowag, acest lucru înseamnă, de exemplu, aplicarea automată pentru rambursarea de TVA pe baza istoricului de alimentare al companiei sau înregistrarea în varii noi sisteme de taxe de drum pe baza documentelor deja existente în arhivă.
Toate componentele mari care operează în această industrie – carburantul, taxele de drum, rambursarea de TVA, varii obligații legislative, alături de salariile șoferilor, se ridică la peste 50% din cheltuielile unei firme de transport internațional, de aceea automatizarea și optimizarea acestora vor aduce beneficii notabile unei firme de transport internațional.

2.Parteneriatul Eurowag – Sygic

În 2019, Eurowag a anunțat parteneriatul cu Sygic, unul dintre liderii pieței de navigație bazate pe GPS pentru iPhone și Android, cu peste 200 de milioane de utilizatori înregistrați în lume. Această mișcare vine la numai 2 ani de la achiziționarea de către Eurowag a liderului de piață în domeniul managementului de flotă din Cehia și Slovacia.
Noul parteneriat presupune lansarea unei aplicații de navigare special concepute pentru transportul rutier internațional, optimizată pentru autovehiculele cu remorcă. O astfel de aplicație ar aduce beneficii majore acestor companii, care vor putea planifica rutele mai bine și evita ambuteiajele și situațiile dificile de pe drum. Totul se bazează pe hărțile offline oferite de Sygic, astfel încât șoferul să consume cât mai puține date mobile în roaming.
Această aplicație ar oferi atât șoferului, cât și persoanei care planifică rutele informații despre traseu, precum și notificări legale de care aceștia trebuie să țină cont.

3.Parteneriatul dintre furnizor și transportator

Eurowag s-a îndepărtat de simplul statut de furnizor de carduri de carburant, oferind consultanță clienților săi legat de opțiunile de rută, cadru legal, restricții și alte elemente.
Prin parteneriatele pe care le are, compania adună și interpretează variile informații din piață, oferindu-le clienților săi în timp util, alături de soluții.
Una dintre cele mai recente astfel de situații sunt restricțiile de pe drumurile europene.
În câteva țări, autoritățile nemulțumite de faptul că șoferii de camioane părăsesc autostrăzile pentru a alimenta mai ieftin în orașele de pe lângă autostrăzi au introdus amenzi și restricții pentru acest gen de practici. Recent, Austria a introdus restricții pe valea Inntal în dreptul orașului Innsbruck și la ieșirea Wattens/Fritzens pe o perioadă determinată, care s-ar putea extinde pe termen lung. Pentru a contracara impactul acestei restricții, Eurowag a pus la dispoziție șoferilor afectați alternative avantajoase, pentru ca aceștia să poată menține profitabilitatea pe rutele respective.


O altă noutate este reprezentată de o reglementare adoptată de câteva țări, cum ar fi Franța, Italia, Germania și Austria, care obligă transportatorii să ofere un salariu minim determinat șoferilor care tranzitează aceste țări cu vehicule de transport.
Aceste legi naționale prevăd completarea și înregistrarea obligatorie a unui certificat înainte de intrarea în țară a conducătorului auto și respectarea salariului minim prevăzut în acea țară. Certificatele au o valabilitate de 6 luni și trebuie obținute pentru fiecare șofer în parte.
De asemenea, începând cu 4 iunie 2019, Franța a crescut sancțiunile pentru încălcarea normelor privind detașarea șoferilor în această țară și a scurtat termenul necesar de răspuns pentru companiile cărora le sunt solicitate documente doveditoare. Astfel, agenții de control pot solicita societății străine să prezinte actele doveditoare în termen de 3 zile de la data notificării și, în cazuri grave, chiar de pe o zi pe alta. După acest termen, agentul de control poate suspenda temporar prestarea de servicii a companiei în cauză până la 2 luni.


Aceste legi, denumite Legea Macron în Franța (Decretul nr. 2016-418 din 07.04.2016), Legea MILOG
(Mindestlohngesetz – MiLoG) în Germania, Legea LSDB (LSDB-G-Lohn-und Sozialdumping-Bekämpfungsgesetz) în Austria, respectiv Legea DISTACCO (Decret 136/2016) în Italia, pot fi respectate cu ușurință cu ajutorul unei companii specializate, care cunoaște și monitorizează cadrul legislativ din aceste țări.
Și schimbarea furnizorului de taxe de drum din Cehia este un subiect de interes în această perioadă, dat fiind faptul că transportatorii trebuie să se înregistreze din nou în noul sistem cu fiecare vehicul de peste 3,5 tone care tranzitează Republica Cehă, fiind necesară de asemenea înlocuirea unității de bord cu una nouă. Pentru a veni în întâmpinarea clienților săi, Eurowag va prelua responsabilitățile administrative de înregistrare și va susține transportatorii, prefinanțând garanția care trebuie achitată pentru noile unități de bord.

4.Consultanță specializată

Eurowag oferă inclusiv servicii specializate de consultanță, precum cele pentru rambursarea de TVA și accize.
Ratele de rambursare TVA și acciză diferă de la țară la țară, precum și condițiile de rambursare. Și există situații în care transportatorul nu realizează potențialul de rambursare din anumite țări, pentru care există puține cereri tocmai din cauza lipsei de claritate. Astfel, în timp ce unele țări precum Ungaria, Belgia și Franța primesc cele mai multe cereri de rambursare TVA și accize din partea transportatorilor români, țări precum Slovenia, care permit rambursarea accizei, rămân cu un potențial neexploatat, unde Eurowag își încurajează și consiliază clienții să intervină.
Eurowag, prin echipa dedicată, consiliază transportatorii, maximizând rata de succes a aplicației și suma restituită prin depistarea și corectarea facturilor greșite, asigurarea comunicării cu instituțiile solicitante și stricta urmare a procedurii.

QUO Vadis turismul românesc

0

Potrivit experților, turismul mondial va crește anul acesta cu 4% față de cifra de afaceri realizată anul trecut. Europa a încasat în 2018 circa 540 miliarde de dolari: pe primele locuri în turismul european s-au situat Spania (74 mld. USD), Franța (67 mld. USD) și Marea Britanie (52 mld. USD). La coada clasamentului european se află Bulgaria – cu 5 mld. dolari – și ultima, din păcate, România, cu doar 3 miliarde de dolari încasări din turism. Dacă aruncăm o privire asupra structurii turiștilor din România, aflăm că majoritatea celor care „caută” țara noastră este dată de turiștii autohtoni: 76% turiști români, doar 24% străini. România a fost vizitată de aproximativ 2,7 milioane de străini, dintre care circa 1,2 milioane au sosit în scop turistic, restul venind în România pentru afaceri. Acesta este nivelul României de azi, iar comparația cu Bulgaria este dureroasă: bulgarii au avut cca 8,5 milioane de turiști în 2018, în mare majoritate străini.
Principala problemă a României, cred eu, este absența „culturii incomingului” (incoming = turiști care vin în România, aduc valută, astfel incomingul fiind asimilat exportului de servicii – n.red). Aproape nimeni nu înțelege ce enorm avantaj îl reprezintă turiștii străini pentru economia unei țări! Aceștia aduc bani „proaspeți” în țară, plătesc pentru cazare, masă, cumpărături de toate felurile, alimente, haine, suveniruri, chiar și combustibil. România nu a fost niciodată o țară turistică, iar cei care au condus turismul românesc dupa 1990 nu au avut o viziune despre ceea ce înseamnă aducerea de turiști străini. Din nefericire, nici măcar proprietarii de hoteluri din România nu înțeleg acest lucru. Există o meteahnă: dacă turiștii români le umplu buzunarele, la tarife mari, de ce să își mai bată capul cu oferte pentru străini?


Principalul efort al Federației Patronale din Turism a fost acela de a face lobby nu pentru incoming, ci pentru vouchere de vacanță – adică bani plătiți de la bugetul de stat, către românii bugetari, care se pot cheltui doar în țară. Simplu, ușor, de ce să ne mai batem capul pentru turism? Nu trebuie promovare, românul este obligat să își consume voucherul într-un an. În astfel de condiții, cu cererea asigurată (chiar impusă, prin vouchere), nu mai e nicio mirare că hotelierii români au crescut tarifele.
În 2019 se estimează că se vor aloca 300 milioane de  euro de la bugetul de stat pentru aceste vouchere. Din nou, trai, neneacă, pe banii publici! O soluție simplă, pe perioadă scurtă, nicidecum muncă grea, pe termen lung, de atragere de turiști străini. Ca să nu mai vorbim de faptul că Victor Ponta a scăzut TVA la hoteluri de la 19% la 9%, iar Mircea Dobre la 5%: astăzi, hotelurile din România plătesc TVA la cazare și masă de numai 5%! Credeți că s-a văzut această scădere în tarife? Nicidecum! Statul și-a făcut datoria, dar, evident, în capitalism, fiecare caută varianta cea mai ușoară de a face profit. Formula „TVA redus – vouchere de vacanță” este astfel câștigătoare! Pentru unii, nu și pentru economie. Ce ne facem însă când va veni dreapta la putere, după risipa PSD? Va tăia, evident, voucherele, iar hotelierul român se va vedea cu o problemă nouă în brațe! Deja turiștii români umplu avioanele spre Turcia, Grecia, Spania. De ce ar cheltui banii în țară?
Din punctul meu de vedere, România (ne)turistică are următoarele patru probleme:

1.Absența hotelurilor, lipsa investițiilor

Chiar să vrem să creștem turismul din România, nu prea mai avem unde. De ani de zile discutăm despre facilități pentru construcția de hoteluri, noi discutăm, nimeni nu pricepe! Se construiesc hoteluri noi în orașe, unde turiștii sunt relativ siguri, dar la mare, munte, în sectorul balneo, mai deloc. Pentru circuitele cu străini avem nevoie de hoteluri bune, decente, de 3 și mai ales de 4 stele. Investitorul român, ca orice investitor, se uită de unde poate să obțină un profit mai rapid și mai ales mai facil de realizat. Este mult mai greu să construiești un hotel, să îl exploatezi 15-20 ani până recuperezi investiția. Dar este mai ușor să construiești și să vinzi! Spre exemplu, în Mamaia Nord-Năvodari, vor fi finalizate câteva mii de apartamente anul viitor (probabil peste 5.000). Dintre acestea, 20% au destinație de uz personal, iar 80% merg către vânzare și închiriere. La rândul lor, investitorii străini vin doar dacă li se acordă facilități și dacă ei consideră că România atrage turiști. Ei văd turismul în general ca turism de incoming, adică pentru străini, nicidecum pentru autohtoni. Adică, dacă ar construi un hotel de 250 camere, s-ar aștepta să îl umple peste 50% cu străini… care nu prea vin. Investitorii străini vin numai în marile orașe, unde au traficul (clientela) asigurată. Nu există facilități de niciun fel. Avem nevoie de hoteluri în Brașov și mai ales în Sibiu, pentru circuite, în Bucovina. Avem multe pensiuni, e bine că ele există, dar nu prea intră în sfera turismului organizat. În general, își vând singure marfa. Agențiile evită pensiunile, pentru că nu respectă în general regulile, tarifele, atrag turiștii direct etc.

2.Turism de agrement

În Constanța nu găsești mai nimic, nu sunt organizate tururi zilnice cu vaporașele pe mare, nu prea există bărci de închiriat. Nu li se permite hotelurilor să facă pontoane… numai Apele Române Dobrogea știu de ce. La munte, perioada când putem conta pe zăpadă este scurtă, avem din ce în ce mai des iarnă cu temperaturi pozitive. Ce să faci în Predeal în decembrie, dacă sunt plus 10 grade? A început construcția unui aqua park, dar din păcate nu s-a terminat. Ce să mai spun dacă mergi la Călimănești-Căciulata? Nu poți să faci altceva decât să te plimbi, să te plimbi și iar să te plimbi.

3.Promovarea României

Ce să mai comentăm… Fiecare ministru are viziunea lui, nu există o continuitate… ba o frunză, ba o iarbă. Sumele alocate sunt mici, legislația de achiziții este „imposibilă” și nimeni nu vrea să o schimbe, de frica DNA. În ultimii ani, s-au reportat sume la bugetul de stat pentru că nu au putut să le consume din cauza legislației stupide.

4,Agenția de turism

Nimeni, dar absolut nimeni, nu înțelege rolul agențiilor de turism în aducerea turiștilor străini în România! S-a redus TVA la hoteluri și restaurante la 5%, dar la agenții a rămas 19%! Interesează pe cineva? Pe nimeni! Am făcut memorii la prim-miniștri, la miniștri de finanțe, nimănui nu îi pasă! Rezultatul? Circa 50 de agenții aduc străini în România,
2.500 „cară” români în străinătate! Și probabil așa va fi și în continuare. Acum se vorbește de „prima de incoming”, de
50 euro/turist, dacă acesta va sta minimum 5 nopți în România! O măsură extraordinară, dar încă extrem de puțin.
Acestea cred eu că sunt cele patru puncte slabe ale României „turistice” de astăzi. Asupra lor trebuie să ne îndreptăm atenția, dacă înțelegem care este rolul „incomingului”. Dacă nu, ne dăm vouchere între noi să ne foim singuri prin stațiuni.

Memorandum of Understanding Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”-Universitatea din Shanghai

0

Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” a conferit înaltul titlu de doctor honoris causa profesorului doctor Xiaotian Zhang, vicepreşedinte al Universităţii din Shanghai. De asemenea, profesor doctor Corina Adriana Dumitrescu, preşedintele Senatului Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir” şi profesor doctor Xiaotian Zhang au semnat un memorandum de înţelegere (Memorandum of Understanding) între cele două universităţi. În acest cadru, profesorul Xiaotian Zhang ne-a acordat un interviu.

Domnule profesor, care este semnificaţia memorandumului încheiat între Universitatea din Shanghai şi Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” în ansamblul relaţiilor academice româno-chineze?

– Internaţionalizarea este una dintre componentele cheie ale strategiei Universităţii din Shanghai. Universitatea noastră s-a dezvoltat în ultimele decenii şi în prezent este situată în Top 100 mondial în primul rând pentru că avem programe internaţionale de nivel înalt. Programele nu sunt destinate numai studenţilor chinezi, ci sunt deschise şi pentru studenţi internaţionali. De aceea am semnat acest memorandum de înţelegere. De asemenea, a fost semnat un contract între Şcoala de Studii Economice şi Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”.

– Ce perspective deschide memorandumul pe linia colaborării dintre cele două universităţi?

– Vom avea un program de studii cu diplomă dublă (Double Degree). Studenţii vor urma un an în România, la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” şi un an în China, la Universitatea din Shanghai. Candidaţii care vor aplica pentru acest program vor trebui să treacă examenul de admitere la Universitatea din Shanghai, conform regulilor acesteia.

– Cum apreciaţi dumneavoastră, domnule profesor, rolul universităţii în societatea actuală şi în perspectivă?

– Universităţile au avut întotdeauna o poziţie centrală în cercul format de educaţie, inovare şi cunoaştere. Universităţi cum sunt Bologna, Oxford, Cambridge s-au dezvoltat din vremuri îndepărtate ca adevărate centre de educaţie şi cultură. De-a lungul timpului, mari universităţi s-au dovedit esenţiale în domenii importante pentru dezvoltarea societăţii. Aşa sunt, de exemplu, Stanford din California, în special cu studiile în electronică din Silicon Valley, sunt studiile şi cercetările economice de pe Wall Street din New York. Astfel de universităţi duc mai departe lumea.

– Care sunt limitele în disponibilităţile de impunere a vocii academice în problematica lumii?

– Una dintre limite provine din faptul că, din păcate, universităţile sunt de multe ori izolate, nu colaborează cu entităţi din societate. Universităţile ar trebui să aibă parteneriate cu societatea, precum şi între ele, să facă schimburi de studenţi, de profesori. Universităţile trebuie să-şi folosească tot potenţialul de educaţie şi de ştiinţă pe care-l pot oferi. De asemenea, universităţile este necesar să fie în conexiue cu guvernele, cu mediul economic, cu bursa.

– Ce împiedică să se întâmple aşa?

– Limitările din punct de vedere politic, limitările economice. Fără colaborare economică, şi colaborările în educaţie sunt puţine. Limitări apar şi din cauză că fiecare universitate are autonomia ei. Relaţiile sunt influenţate de asemenea de starea economică a fiecărei universităţi, de condiţiile de admitere, de politica managementului din instituţie. Într-un cuvânt, sunt foarte mulţi factori care determină colaborarea între universităţi şi societate, economie.

În acceaşi ordine de idei, profesor doctor Marja-Liisa Tenhunen, fost preşedinte al Universităţii de Ştiinţe Aplicate din Kokkola, Finlanda şi colaborator permanent al Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, accentuează:

Întreprinderile mici şi mijlocii nu au aproape deloc colaborări cu universităţile şi acest lucru ridică mari probleme în dezvoltare. Întreprinderile mici şi mijlocii nu prea sunt interesate să conlucreze cu universităţi din punctul de vedere al educaţiei şi al valorificării cunoştinţelor care se transmit într-o universitate, ci fac apel la alte companii în rezolvarea unor diverse probleme.        

La Constanța s-a înființat ASPES – Filiala Dobrogea

0

Interviu cu conf. univ. dr. ec. Ion-Dănuț Jugănaru,
preşedintele ASPES Dobrogea

Dle președinte Ion-Dănuț Jugănaru, vă rugăm să ne faceți o prezentare a nou înființatei ASPES Dobrogea.
Prima filială a Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) s-a înființat, în regiunea istorică Dobrogea, la Constanța, în prima jumătate a anului 2019. Având un număr de 19 membri fondatori, cu profesii și preocupări diverse (economiști, ingineri, juriști, socio-pedagogi, cadre didactice de la trei universități constănțene, antreprenori etc.), filiala Dobrogea a ASPES își propune să acționeze, potrivit statutului său, „în scopul promovării interesului general al dezvoltării tehnico-economice, sociale, geopolitice, ecologice, durabile, a României, în particular în regiunea Dobrogea”. Evident, filiala Dobrogea a ASPES va colabora, în desfășurarea activităților sale, în primul rând cu ASPES, organizația-mamă, cu sediul în București. În data de 27 ianuarie 2019, la Casa de Cultură din Constanța, în cadrul zilei a doua a unei întâlniri publice anuale deschise, organizate de comunitatea locală constănțeană, eveniment care a atras numeroși participanți din medii profesionale, administrative, universitare și asociative, dedicat, în anul 2019, declanșării unui „Proiect de țară” (promovat ca idee la ediția din 2018), a participat și dnul dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES. Atunci s-a luat decizia înființării ASPES Filiala Dobrogea. A fost o inițiativă aprobată de conducerea ASPES.


Care sunt principalele obiective pe care și le propune ASPES Dobrogea până la sfârșitul acestui an, dar și pentru anul 2020?

În contextul scopului și obiectivelor statutare ale ASPES Dobrogea, ne propunem o serie de obiective realizabile, pe termen scurt și mediu. Pentru realizarea acestor obiective, ASPES Dobrogea va corela capabilitățile sale interne cu nevoile pieței. Astfel, avem două abordări convergente:

  • una bazată pe cerințele „pieței”. Suntem în perioada de identificare a segmentelor de „clienți” (publici și privați) cu care putem lucra. Evident, începând cu sectorul public, care este un client important, în orice țară. Exemplu de segment: primăriile și consiliile județene. Dar ne vom adresa, totodată, și companiilor, private sau publice. Lucrăm la identificarea nevoilor acelor segmente şi la elaborarea de propuneri de valoare atractive; acestea includ produsele și serviciile pe care le putem oferi, precum și caracteristicile acestora. Exemplu: nevoia unităților administrativ-teritoriale (UAT) de studii de fezabilitate pentru anumite proiecte sau de strategii de dezvoltare economico-socială, eventual de strategii sectoriale. Serviciile oferite de noi ar fi deci realizarea de astfel studii de fezabilitate sau strategii, la calitatea și cerințele UAT-urilor.
  • alta bazată pe capabilitățile membrilor ASPES Dobrogea-competențe (în special) și resurse. Mulți dintre membrii asociației noastre au, deja, pregătirea și experiența necesară în elaborarea de studii și analize economico-sociale, în cadrul instituțiilor sau organizațiilor în cadrul cărora își desfășoară activitatea (de ex. Camera de Comerț, cele trei universități etc.). Încercăm să colaborăm în cadrul asociației, pentru a face, împreună, mai bine, ceea ce am făcut, până acum, fiecare dintre noi și să realizam lucrări mai diversificate, mai complexe, de mai mare amploare.

Deocamdată, încercăm să identificăm capabilitățile interne necesare pentru livrarea produselor și serviciilor. Aceste capabilități includ competențele (construim o matrice a competențelor, bazată pe CV-urile membrilor, pe competențele și experiența profesională a acestora). Vom recurge și la colaboratori externi. Concret, am identificat că putem realiza lucrări precum:

  • strategii de dezvoltare (locale și regionale): Realizarea auditului inițial; Analiza SWOT; Analiza PESTLE, PORTER; Identificarea direcțiilor prioritare; Identificarea surselor de finanțare; propuneri de dezvoltare prin accesarea de fonduri; Consultanță pentru accesarea de fonduri și implementarea proiectelor.
  • diagnoze și profiluri economice. Aceste servicii răspund următoarelor nevoi organizaționale: Analiza dezvoltării și a ciclului de viață al organizației și competitivitatea serviciilor și produselor; Studiu economic privind poziția companiei pe piața locală, regională și națională; Analiza și furnizarea de soluții de creștere și dezvoltare economică durabilă; Analiza PEST, PORTER etc.; Analiza și personalizarea culturii organizaționale la specificul companiei; Prognoze şi strategii pentru dezvoltare.
  • studii și cercetări sociologice: Identificarea și analiza gradului de accesibilitate a unui produs/serviciu pe piața românească; Studii privind percepția populației privind calitatea serviciilor și produselor achiziționate; Studii privind necesitatea și oportunitatea lansării unor servicii/produse noi; Analiza dinamicii comportamentului populației în funcție de calitatea serviciilor și produselor de pe piața românească; Cercetări de marketing privind comportamentul consumatorilor; Cercetări de marketing privind investigarea pieței bunurilor de consum și a serviciilor; Cercetări de marketing privind comportamentul organizațiilor; Cercetări de marketing privind evoluția structurală a pieței la nivel local, regional și național.

Lucrăm și la identificarea parteneriatelor cheie. Vom realiza parteneriate cu acele organizații cu care ASPES Dobrogea poate colabora, ca partener, în întocmirea de studii de fezabilitate, pentru ca noi să putem să dovedim ulterior îndeplinirea criteriilor minime (experiența organizațională). Suntem conștienți că începutul va fi dificil, pentru a câștiga licitații organizate de UAT-uri, în realizarea de studii, strategii sau alte lucrări, deoarece, așa cum este legislația în vigoare în țara noastră, se cere experiență anterioară, în domeniu, a persoanelor juridice participante la astfel de licitații, iar noi, ca asociație nou înființată, neavând experiență anterioară, nu vom putea fi acceptați de către unii beneficiari. O soluție, pentru depășirea acestui impediment, ar fi preluarea, ca subcontractor, de către ASPES Dobrogea, a unor lucrări licitate de alte organizații. Ne gândim, în primul rând, la Camera de Comerț din Constanța, la universități, care au deja experiențe bune în acest domeniu.

ASPES – Filiala Dobrogea își propune să organizeze, la Constanța, o conferință-dezbatere publică având ca temă investițiile în profil teritorial, la sfârșitul lunii octombrie a.c. (vom stabili, în zilele următoare, data exactă a evenimentului). În scopul pregătirii acestui eveniment, în data de 13 august a.c., a avut loc o întâlnire a unui grup de inițiativă, format din membri ai ASPES – Filiala Dobrogea, dar și din câțiva invitați, cu un accent deosebit al dezbaterilor pe ideile inovare și aplicabilitatea lor în economie. Acest subiect va fi dezbătut mai pe larg la conferința din această toamnă.
Oferirea de servicii, efectiv, se va putea realiza, începând cu 2020. Ne gândim că, până la sfârșitul anului 2019, să inițiem câteva grupuri de lucru, care să creioneze 2-3 seturi de modele de business pentru câteva servicii și categorii de clienți, urmând ca în anul viitor să începem să oferim efectiv serviciile respective. Am folosit cuvintele „servicii” și „clienți”, deși nu excludem acele servicii cu beneficii intangibile, adresate comunității; depinde de ceea ce își vor dori membrii asociației.


Dacă, în urma evaluării feedbackului din partea comunității, oferirea de servicii către terți nu va prezenta interes, atunci putem explora și funcționarea asociației noastre ca un think tank, care să propună teme de discuție comunității, să elaboreze studii (sociologice și de piață), pe care mai apoi să le ofere (contra cost sau nu) membrilor și nonmembrilor asociației. Studiile pot servi ca analiză de nevoi pentru inițierea unor programe finanțate la nivel local, sau al unor proiecte finanțabile în cadrul programelor naționale și europene existente.
Unul dintre fondatorii asociației susține, creșterea capacității și a rolului profesiilor în definirea legislativ-procedurală și eficientizarea unor domenii de funcționare ale societății, propunând înființarea unei camere a profesiilor în țara noastră.


Mai mulți membri ai asociației noastre și-au exprimat dorința de a realiza o strategie de dezvoltare economico-socială a județului Constanța, dar și a municipiului, pornind de la o radiografie a situației actuale. Și cu identificarea de soluții privind re-industrializarea economiei județului, pe alte baze decât cele din perioada de dinainte de anul 1989, cu o mai mare orientare către export a produselor și serviciilor oferite și cu soluții pentru depășirea situației actuale, de deficit acut al forței de muncă disponibile pentru a fi angajată, cu calificările cerute în prezent.

Ce sugestii aveți pentru activitatea ASPES la nivel național?
Noi considerăm că, după exemplul înființării filialei Dobrogea, ar trebui încurajată și sprijinită înființarea și a altor filiale ale ASPES, în toate regiunile țării. Iar filialele să conlucreze strâns cu ASPES Național, dar și între ele. Ar fi de dorit ca fiecare dintre filiale să contribuie la realizarea de strategii de dezvoltare economico-socială pe județe și regiuni ale țării, iar ASPES Național să încerce realizarea unei convergente a acestor strategii, la nivelul întregii țări.
În urma dezbaterilor, a schimbului de idei cu filialele, ASPES ar putea să propună guvernului, partidelor politice, obiective și direcții de dezvoltare economică prioritare, realiste, chiar dacă acestea sunt, uneori, altele decât cele avute în vedere de clasa politică.
În acest context, ASPES Dobrogea poate funcționa ca un punct de legătură între ASPES-mamă și comunitățile din Dobrogea (culturale, de business etc.).
Considerăm că activitățile la nivel național ale ASPES relevante pentru noi sunt acelea pentru care este îndeplinită condiția de convergentă strategică între cele două organizații (ASPES și ASPES Dobrogea). Iată câteva sugestii ce ar putea fi avute în vedere:

  • funcționarea ASPES ca un think tank de inițiere și promovare a soluțiilor pentru acele nevoi, prin propuneri de politici, strategii, obiective, ținte, mecanisme, colaborări și alte inițiative la nivel local, regional și național. Considerăm că este necesar ca ASPES să realizeze cercetări economico-sociale regionale, care să poată fi utilizate pentru benchmarking la nivel național.
  • de asemenea, ne-am dori participarea membrilor ASPES Dobrogea la întâlnirile și evenimentele ASPES-mamă, ca invitați, precum și participarea ASPES-mamă la activitățile noastre (ASPES Dobrogea).