CNIPMMR: Majorările salariale trebuie corelate cu evoluția economiei, în baza criteriilor de performanță
Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România – CNIPMMR – atrage atenția că viitoarea lege a salarizării unice trebuie să fie corelată cu evoluția economiei naționale și să conțină criterii de performanță pentru angajați, se arată într-un comunicat transmis redacției revistei Economistul.
Viitoarea lege a salarizării bugetarilor trebuie să țină cont de anumite criterii importante pentru ca aplicarea acesteia să nu conducă la o scădere a competitivității economiei românești, ceea ce ar afecta negativ sectorul privat și macrostabilitatea la nivelul întregii țări:
În acest sens, în viziunea CNIPMMR se impune fundamentarea amplă a noii legi, analizarea impactului socio-economic, al impactului financiar asupra bugetului de stat consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani), a modificărilor cheltuielilor și veniturilor bugetare, plus/minus, cu propuneri pentru acoperirea creşterilor de cheltuieli (fără creșterea fiscalităţii asupra mediului de afaceri și fără instituirea de noi poveri fiscale pentru întreprinzători), inclusiv calcule detaliate privind fundamentarea modificărilor cheltuielilor bugetare;
Asigurarea transparenței și a dialogului social calitativ, inclusiv cu confederațiile patronale reprezentative, care nu au fost informate cu privire la conținutul proiectului noii legi și nici consultate până în prezent;
Respectarea principiilor responsabilităţii, precauţiei și a ţintei de deficit bugetar de sub 2% din PIB;
Stabilirea măsurilor de creştere a salariilor bugetarilor corelat cu evoluţia economiei României și cu adoptarea unui mixt de politici pentru evitarea posibilelor dezechilibre macro-economice;
Corelarea salariilor bugetarilor cu salariile din industrie, astfel încât salariile din sectorul public să nu fie mai mari decât salariile din sectorul privat, pentru a preveni apariţia unor discrepanţe nejustificate, generatoare de multiple efecte negative (inflaţie, falimente sau necompetitivitate la export, etc.);
Stabilirea salariilor bugetarilor în cadrul unor limite minime şi maxime, pentru fiecare post, cu obligaţia plăţii salariului minim corespunzător postului şi cu criterii obiective de acordare în fiecare lună/trimestru a sumelor peste nivelul minim, în funcţie de responsabilităţile postului, munca efectiv depusă, cantitatea şi calitatea acesteia, rezultatele înregistrate şi contribuţia la realizarea scopului şi obiectivelor instituţiei publice, astfel încât să se plătească salarii în funcție de activitatea desfăşurată şi performanţele înregistrate de fiecare bugetar în parte;
Deblocarea fondurilor europene și a investițiilor publice, pentru a se asigura bază necesară creșterii veniturilor bugetare care să susțină creșterile salariale.
Nu în ultimul rând, noua lege a salarizării unitare trebuie să fie introdusă în paralel cu reforma profundă a sistemului bugetar care implică îmbunătățirea soluțiilor de e-guvernare, digitalizarea administrației publice, cu restructurarea posturilor din administrația publică locală și centrală care întrețin nejustificat birocrația, raportat la numărul foarte mare de bugetari (numărul de posturi ocupate în instituțiile și autoritățile publice în luna februarie 2017 a fost de 1.189.8731).
La nivel local, CNIMMPR solicită scăderea cheltuielilor publice și valorificarea bunelor practici la nivel european în structurarea administrației publice.
Prin comparație, Primăria Municipiului București, pentru 1,88 milioane de locuitori și o suprafață de 228 km², are 860 de funcționari publici, 10 consilieri personali ai primarului, în timp ce la nivelul Primăriei Berlinului sunt doar 207 angajați (69 funcționari și 138 personal contractual), este digitalizată complet și deservește 3,46 milioane de locuitori și o suprafață de 892 km² împărțită în 17 sectoare.
Cu 55 de consilieri locali, Primăria Bucureștiului este la egalitate cu Madrid, care are o populație de 3,2 milioane de persoane, ce se dublează dacă luând în considerare zona metropolitană în întregul ei și care administrează un buget de cinci ori mai mare.
Capitala Marii Britanii, care este adiministrată de Autoritatea Londrei Mari reprezentată de primarul general și de Adunarea Londrei are cu 30 mai puțini consilieri locali decât Bucureștiul, la o populație de 7,4 milioane de locuitori și un buget de cheltuieli estimat pentru 2017-2018 la 11 miliarde lire.
La consilieri locali depășim și Budapesta: deciziile sunt luate de cei 33 de membri ai Adunării Generale (cu 22 mai puțini decât în București).
Pentru cetățeni, introducerea în practică a noii legi a salarizării unitare trebuie să se traducă prin creșterea calității serviciilor publice. În acest scop este necesară testarea periodică/perfecționarea periodică a bugetarilor; asigurarea cadrului necesar angajării răspunderii directe a bugetarilor pentru greșelile/abuzurile/neregularitățile acestora; evaluarea și monitorizarea permanentă a activității bugetarilor, cu rezultate directe asupra nivelului salariului lor.
Dragnea: Scandalul pensiilor private a fost declansat de Mișu Negrițoiu
Președintele Partidului Social Democrat, Liviu Dragnea, l-a acuzat miercuri pe președintele Autorității de Supraveghere Financiară, Mișu Negrițoiu, că este principalul vinovat de scandalul referitor la fondul privat de pensii, menționând că Parlamentul va demite în perioada următoare conducerea ASF.
„În ceea ce priveşte acest scandal despre naţionalizarea pensiilor private, este pornit de la domnul Mişu Negriţoiu care este preşedintele ASF, care ştie foarte bine că în foarte scurt timp Parlamentul va demite conducerea ASF pentru că ceea ce se întâmplă acolo este foarte grav şi au de suferit clienţii români şi asiguraţii români”, a afirmat Liviu Dragnea în timpul unei emisiuni la Antena 3, citat de News.ro.
Totodată, liderul PSD a adăugat că Guvernul României trebuie să tragă la răspundere nu doar conducerea ING, dar și guvernul Olandei „pentru că ceea ce a făcut această companie de asigurări în România poate puteau să o facă într-o colonie sau într-o fostă colonie olandeză”. Liviu Dragnea a subliniat faptul că nu a existat niciun fel de discuție despre naționalizarea pensiilor private și că această măsură nu apare nici în programul de guvernare, menționând că „ceea ce a făcut această companie de asigurări este nepermis”.
„Din punctul meu de vedere, ASF, Guvernul şi Ministerul de Finanţe trebuie să acţioneze foarte dur pentru că trebuie să fim exemplu şi pentru celelalte multinaţionale care fac zeci de miliarde în România şi care îşi bat joc de români şi de statul român. Nu există o astfel de discuţie nici măcar informală din punctul nostru de vedere”, a subliniat preşedintele PSD.
Întrebat dacă preşedintele ASF, Mişu Negriţoiu nu ar fi trebuit deja demis pentru furnizarea informației conform căreia pensiile vor fi naționalizate, Liviu Dragnea a afirmat: „În zilele următoare noi o să declanşăm procedurile parlamentare pentru a demite toată conducerea ASF”.
De asemenea, Dragnea a mai spus că această informaţie poate să ducă la prăbuşirea unui sistem, lucru care este nepermis în România.
„Eu vreau să revin la această companie de asigurări. Deci nu ai niciun fel de informaţie oficială de la Guvern, nu suni la Guvern să verifici dacă aşa ceva există în intenţia Guvernului şi începi să trimiţi sute, mii de mail-uri incitând clienţii băncii sau clienţii asiguraţi la proteste. Aşa ceva nu se poate. O asemenea informaţie poate să ducă la prăbuşirea unui sistem. Să nu creadă cineva că se poate glumi cu aşa ceva, se poate introduce panică în România”, a precizat liderul social-democraţilor.
Preşedintele Camerei Deputaţilor a mai spus că PSD intenţionează să facă o comisie de anchetă parlamentară care să stabilească de unde a pornit informaţia privind naţionalizarea pensiilor private.
Piața berii a depășit 2 miliarde euro în 2016, după o creștere anuală de 6-7%
Valoarea pieței berii din România a înregistrat o creștere de 6-7% în 2016, comparativ cu anul precedent, depășind astfel 2 miliarde de euro, cu toate că volumul de bere consumat a crescut cu mai puțin de 1% în aceeași perioadă, a declarat miercuri Schachar Shaine, președintele Asociației Berarii României, citat de News.ro.
Conform Asociației Berarii României, volumul pieței berii a stagnat în 2016, rămânând la 15,8 milioane de hectolitri, același nivel înregistrat și în 2015, iar consumul de bere pe cap de locuitor s-a situat la 80 de litri în 2016, același nivel ca și cel din anul precedent.
„Valoarea netă a pieţei, adică berea care pleacă de la producător, o estimăm pentru 2016 la 1,2 miliarde de euro, dar dacă luam în calcul şi retailul atunci valoarea pieţei o estimăm la 2 miliarde de euro. Anul trecut, valoarea pieţei a crescut cu 6-7% faţă de 2015”, a afirmat președintele Asociației Berarii României.
Piața berii a contribuit la economia României cu 860 de milioane de euro anul trecut, conform asociației.
Totodată, asociația precizează că exporturile de bere au scăzut ușor în 2016, cu 0,08 milioane hl, la 0,42 milioane hl, iar exporturile au înregistrat o creștere de 0,09 milioane hl anul trecut față de 2015, ajungând la 0,44 milioane hl. „Piaţa berii din România continuă să îşi păstreze caracterul naţional, ponderea producţiei locale rămânând la peste 97% din consumul intern”, a adăugat asociaţia.
Tot în 2016, investițiile realizate de membrii asociației au crescut cu 14,2 milioane de euro față de 2015, la 69,7 milioane de euro, iar până în prezent, investiţiile cumulate realizate de membrii asociaţiei de la intrarea acestora pe piaţă au atins 1,4 miliarde de euro.
Producătorii de bere care fac parte din asociaţie au redus numărul de angajaţi anul trecut, la circa 3.600, de la 3.700 în 2015.
Asociaţia Berarii României a admis că majorarea accelerată a salariului minim pe economie din România a avut un impact asupra industriei, însă cea mai mare problemă este lipsa forţei de muncă.
„Salariul minim ne influenţează, dar primul lucrul care se observă ca producător este că se simte lipsa de mână de lucru în România. Cu modificarea salariului minim ne-am obişnuit şi ne-am aliniat, nu cred ca este un lucru rău. Trebuie să eliminăm diferenţa de salarii faţă de Europa, dar treptat”, a spus Shaine.
Ministerul Mediului: Programele „Rabla” și „Rabla Plus” demarează după 10 mai
Românii pot aplica pentru programele „Rabla” și „Rabla Plus” începând cu data de 10 mai. Anul acesta, suma acordată pentru achiziția unui automobil clasic va fi de 6.500 de lei și de 10.000 de euro pentru achiziționarea unui autovehicul electric, a anunțat marți ministrul Mediului, citat de Mediafax.
„În urma tuturor observaţiilor pe care le primim de la Agenția Fondului de Mediu, încercăm să ţinem pasul, să introducem, dacă e cazul, modificări, astfel încât pe data de 24 aprilie, când se termină dezbaterea publică, să avem ordinul de ministru pregătit şi să demarăm procedurile de acreditare a producătorilor. Aşadar, ne propunem că ambele programe, şi Rabla şi Rabla Plus, să demareze până la dată de 10 mai”, a declarat ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu.
În martie, fostul ministru al Mediului, Daniel Constantin anunța că pentru prima oară subvenția acordată prin Programul Rabla Plus, pentru automobile cu emisii zero de noxe, ar putea fi dublată, suma ajungând la 10.000 de euro, pentru a fi achiziționate astfel circa 1.000 de automobile electrice.
Tot atunci, fostul ministru anunța că anul trecut s-au vândut numai circa 40 de mașini electrice.
În luna martie, alimentele s-au scumpit, în timp ce produsele nealimentare și serviciile s-au ieftinit.
Creșterea prețurilor de consum în luna martie 2017 comparativ cu martie 2016 a fost de 0,2%, a anunțat marți Institultul Național de Statistică (INS).
În luna martie 2017, ponderea mărfurilor şi serviciilor care au înregistrat o scădere a preţurilor, comparativ cu martie 2016, este de 19,4%, cele care au avut creşteri cuprinse în intervalul 0 – 2,5% deţin o pondere de 65,8%.
Mărfurile şi serviciile ale căror preţuri au crescut cu mai mult de 2,5% deţin o pondere de 14,8%, se mai arată în comunicatul INS.
În termeni anuali, alimentele s-au scumpit cu 1,67%, în timp ce mărfurile nealimentare s-au ieftinit cu 0,25%, iar serviciile cu 1,39%.
Cele mai mari creșteri ale prețurilor s-au înregistrat în martie, în domeniul transportului aerian (+7,72%), citrice (+2,31%), cartofi (+2,07%) și fructe proaspete (+1,13%).
Banca Națională a României (BNR) a revizuit în scădere prognoza de inflație pentru finalul acestui an, cu 0,4 puncte procentuale, la 1,7%.
România a emis euroobligaţiuni în valoare de 1,75 miliarde de euro
Ministerul Finanțelor Publice a atras ieri 1,75 miliarde de euro de pe pieţele financiare internaţionale printr-o emisiune de euroobligațiuni în două tranșe. Prima este o emisiune nouă, în valoare de 1 miliard de euro, cu o maturitate de 10 ani şi un cupon de 2,375%. Cea de-a doua, în valoare de 750 de milioane de euro, este redeschiderea emisiunii lansate în octombrie 2015, cu maturitatea inițială de 20 ani şi cu un cupon de 3,875%, a comunicat azi Ministerul Finanțelor.
„Succesul emisiunii de euroobligatiuni lansate ieri indică credibilitatea de care se bucură România pe pieţele internaţionale şi aprecierea pentru evoluţiile economice, pentru perspectivele de creştere economică, cât şi pentru stabilitatea macroeconomică şi financiară, aspecte subliniate de altfel şi în recentele rapoarte ale agenţiilor internaţionale de rating”, a declarat dl Viorel Ştefan, ministrul finanţelor publice.
Astfel, Ministerul Finanțelor subliniază că pentru maturitatea de 10 ani s-a obținut un randament de 2,411%, cel mai scăzut nivel istoric pentru această maturitate. Emisiunea similară cu maturitatea de 10 ani, realizată în octombrie 2015, a avut un randament de 2,845% şi a fost redeschisă la un randament de 2,55% în februarie 2016. De asemenea, marja aferentă riscului de credit al României a înregistrat cel mai scăzut nivel pentru o astfel de maturitate, situându-se la 170 de puncte de bază peste cotațiile nivelului de referință mid swap.
Prin redeschiderea emisiunii scadente în 29 octombrie 2035 a fost realizata la cel mai scazut randament de 3,55%, în scădere față de cele înregistrate atât la lansarea inițială din octombrie 2015 (3,93%), cât şi la redeschiderea din februarie 2016 (3,90%). Cu noua redeschidere, volumul cumulat pe această serie a atins un nivel de 2 miliarde de euro, creând astfel premisele creşterii lichidităţii acestei emisiuni.
Strategia de execuţie a emisiunii a permis reducerea succesivă a costurilor pentru ambele tranşe, pe fondul unei suprasubscrieri. Astfel, în cazul maturităţii de 10 ani, marja de risc de credit a fost redusă de la 185 la 170 de puncte de bază, în timp ce pentru redeschiderea emisiunii scadente în 2035, randamentul a fost redus de la 3,65% la 3,55%.
Oferta totală a cumulat 2,86 miliarde de euro provenind din 281 de ordine de subscriere din partea investitorilor. Din total, 136 de ordine au fost pentru redeschiderea emisiunii şi 145 de ordine pentru noua emisiune.
Pentru tranșa de 10 ani distribuția geografică a fost următoarea: România (21%), Centrul și Estul Europei (18%), Germania/Austria (15%), UK (14%), Italia (8%), US (6%), Benelux (5%), Scandinavia (5%), Asia și Orientul Mijlociu (3%) și altele (5%). Ca tip de investitori, predominanţi au fost managerii de fonduri (42%), fiind urmați de bănci comerciale și bănci private (36%), fonduri de pensii și societăți de asigurare (19%) și bănci centrale (3%).
Pentru tranșa cu scadență în 2035 distribuția geografică a fost următoarea: UK (40%), Germania/Austria (16%), Centrul și Estul Europei (10%), Benelux (10%), US (8%), România (3%), Asia și Orientul Mijlociu (1%) și altele (12%).
În privința investitorilor, predomină managerii de fonduri (72%), fiind urmați de bănci comerciale și bănci private (14%), fonduri de pensii și societăți de asigurare (12%) și bănci centrale (2%).
Tranzacția face parte din planul de finanțare externă aferent anului 2017. Aceasta se încadrează în obiectivele strategiei de administrare a datoriei publice, prin extinderea maturității medii a portofoliului de datorie guvernamentală și distribuirea cât mai uniformă a serviciului datoriei în vederea reducerii riscului de refinanțare şi consolidare a rezervei valutare a Departamentului de Trezorerie şi Datorie Publică.
Emisiunea a fost intermediată de Barclays Bank PLC, Citigroup Global Markets Limited, Erste Group Bank AG, Société Générale și ING Bank NV.
Aladin și Lampa (Ne)Fermecată
Încă de dinainte de 11 Decembrie 2016, Aladin a luat Lampa în mână și a început să o arate celor din jur, spunându-le că e fermecată și că le va aduce bunăstarea. Acum, în Aprilie 2017, Aladin freacă de zor Lampa în speranța că toate năzuințele oamenilor vor prinde viață, iar promisiunile fi-vor respectate. Duhul din Lampă este sursa speranței lui Aladin. Dar, deocamdată, Duhul întârzie să se facă văzut, și nevăzută rămâne și realizarea năzuințelor poporului lui Aladin. Metafora Lămpii fermecate a lui Aladin o regăsim în actul de guvernare de la București. Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții pare să fie tocmai Duhul fermecat pe care Guvernul va dori să-l pună la treabă, astfel încât toate dorințele românilor să prindă viață curând, cât mai curând. Puterea incomensurabilă a Duhului din poveste pare să fie asemenea puterii uriașe asociată tradițional, încă din anii ’50, cu fondurile suverane care au mișcat munții la propriu, dar și la figurat. Dar tradiția acestor enorme pârghii financiare este să aloce capital către plasamente strategice din afara granițelor țării de origine, pentru a maximiza rata de creștere a valorii fondului pe termen lung și pentru a oferi statului-mamă o „parașută de aur” în cazul în care economia proprie dă semne de prăbușire, dintr-o cauză sau alta.
În cazul nostru însă, proiectul guvernamental încearcă să fabrice o lampă fermecată, dar fără a avea un duh pe măsură înăuntrul ei. Așa cum se aude până acum, fondul suveran al României ar fi de fapt, cum am văzut scris în presă, „un coș de companii de stat”, companii de stat pe spatele profitabilității cărora statul ar garanta construcția de autostrăzi, de șosele, de poduri, de porturi și de aeroporturi, de școli, clinici și spitale. România va freca zadarnic o lampă presupus fermecată din care nu va ieși niciodată vreun duh cu puteri supranaturale, atât timp cât duhul cu pricina nu-și va trage vigoarea din finanțele mondiale și din performanțele plasamentelor strategice pe plan global, ci tot din slăbita economie autohtonă, condamnată la efemeră creștere pe consum. „Prin noi înșine” a fost un program economic cu rezonanță la vremea lui, dar România de azi este foarte-foarte departe de a avea un alt Vintilă Brătianu. Avem însă un Aladin, și ăsta fără Lampa Fermecată.
Europa Unită, Grupul de la Vișegrad și „vitezele integrării”
În ultimele zile ale lui martie, toate drumurile europene (înafara celui de la Londra) au dus la Roma. Liderii celor 27 de state membre ale UE au reușit să încheie cu bine întâlnirea lor festivă, la care au celebrat 60 de ani de la semnarea actului constitutiv al Europei Unite, Tratatul de la Roma. Pentru depășirea în glorie a momentului pe cât de gingaș, pe atât de necesar, s-a recurs la o formulă căreia Ion Creangă i-ar fi zis: „Cele bune să se-adune/Cele rele să se spele”. Uitat fie, măcar pentru moment, gestul englezilor de a-și scoate țara din UE, uitate fie, până una-alta și rezervele de ultimă oră ale Greciei și Poloniei de a semna documentul final. Până la urmă, aparențele au fost salvate, prin redactarea cu o adevărată prestidigitație politico-diplomatică, a unui text „prudent”, cum l-au numit ziariștii, adică unul care a mulțumit cât de cât pe toată lumea prezentă. Oricum, fiecare are de luat din el, ca din viață, ce-i frumos și ce-i convine. Cei mari, din „nucleul european” au băgat formula „ritmuri diferite” de integrare (și , implicit, dezvoltare), în timp ce partenerii mai mici se bucură (precum președintele României) că în text n-a intrat sintagma „Europa cu viteze diferite”. Totu-i bine când se termină cu bine, dar problemele rămân.
Uniunea Europeană, această aventură geopolitică pe cât de aparent utopică, pe atât de pragmatică precum s-a dovedit, cel puțin până acum, trece din nou (a câta oară?) printr-o mare criză, dar de data aceasta una existențială, căci însăși existența constructului european este pus acum sub semnul întrebării, cel puțin în actualul său proiect. Problemele Uniunii rămân mai departe la fel de acute, dar nici succesele nu sunt de minimalizat. Spunea președintele în exercițiu al Comisiei Europene, altfel cam năzbâtiosul politician luxemburghez Jean-Claude Juncker: „Am reușit să înzestrăm acest continent cu o pace care durează. Am reușit să dăm acestui continent o monedă unică. Am statornicit cea mai mare piață internă din lume. Am reușit printr-un efort enorm, al voinței popoarelor din Europa Centrală și de Est, să unim prin mijloace pașnice istoria și geografia europeană. Mare performanță!” – a exclamat triumfător demnitarul „la zi” nr.1 al Europei Unite.
Un viitor cu mai multe viteze?
Dar performanța e și nu prea e chiar atât de certă. Istoria și geografia continentului s-or fi unit cumva, dar prezentul și viitorul Europei Unite nu prea dau semne că ar avea de gând să evolueze unitar. „UE a fost o încercare de a îngheța istoria în pace și prosperitate. Dar prosperitatea a eșuat și acum în atenție e pacea” – observa malițios politologul american George Friedman. Afirmație exagerată, desigur, căci un război clasic, în Europa este tot mai greu de imaginat, oricât de rău ar evolua relațiile dintre Rusia și lumea euroatlantică (cât despre războiul „hibrid”, el probabil că e în curs, dar nu realizăm…). Fapt este că solidaritatea europeană este solicitată la cote tot mai alarmante. O arată, la modul cel mai zgomotos, însuși cel mai important document oficial al UE (de dinaintea declarației festive de la Roma), raportul aceluiași intempestiv și derutant președinte în exercițiu al Comisiei Europene, Juncker, care, în plin șoc post-Brexit, detonează parcă înadins o altă bombă (sau petardă) de parcă ar vrea să dinamiteze ce a mai rămas din solidaritatea europeană: „Europa cu mai multe viteze”. Isprava dezinvoltului înalt demnitar de la Bruxelles a făcut și face valuri mari. Mulți văd aici sfârșitul proiectului european în paradigma sa de până acum: integrarea nu va mai urma același curs triumfal, nu este regulă ca toată lumea să se dezvolte în același ritm sau în aceleași condiții, pe scurt, integrarea își va urma cursul după principiul „văzând și făcând”. Chiar dacă, așa cum amintea cineva, continent și continuitate sunt cuvinte cu aceeași rădăcină. E drept că membrii fondatori ai constructului european – Franța, Germania, Italia, țările din Benelux, au încercat să dezamorseze bomba/petardă (sau balonul de încercare?) Juncker, teoretizând că, de fapt, UE și predecesoarele ei au cam funcționat cam tot timpul pe mai multe viteze – zona euro, zona Schengen etc. Dezbaterea europeană în materie este însă abia la început și împotriva formulei cu diverse viteze se coagulează cel puțin două vârfuri de atac: unul care cere mai multă Europă socială, reprezentată de Grecia și alte state puternic îndatorate din „periferia sudică” a UE și un alt vector contraofensiv, mai coerent, de fapt chiar instituționalizat, al țărilor din Grupul de la Vișegrad (V4, adică Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria), state aflate și ele, cumva, în zona de „periferie răsăriteană” a UE. Vrem o Europă mai bună, nu mai multă Europă sau mai puțină Europă” – a replicat tăios premierul polonez Beata Szydlo, la ideile puse în circulație de J.C. Juncker. Și iată cum promotorii, la început timizi, ai conceptului de contradicții crescânde între Centru și Periferie în cadrul UE par să-și vadă, din păcate, confirmate estimările.
PETRORUSIA LUI 2017
Deși sensibil grevată de provocările crizei economice, Rusia rămâne, în continuare, în topul producătorilor de hidrocarburi, consacrându-și ferm statutul de superputere energetică. Datorită intensificării activităților pe vechile câmpuri petrolifere din Siberia, precum și abordării unor noi zăcăminte din zonele arctice, în 2015, ea extrăgea 650 milioane tone țiței și exporta zilnic de 780.000 tone țiței brut și 320.000 tone produse rafinate, stabilind noi recorduri față de realizările din perioada sovietică. În 2016, ea a reușit să depășească performanțele Arabiei Saudite și ale SUA și să se situeze pe primul loc în lume la producția de țiței. Și cu rezervele sale de gaze naturale (47.000 miliarde mc) Rusia se situează pe același loc fruntaș. Din ianuarie până în septembrie 2016, ea a extras 580 miliarde mc. În eventualitatea creării unui preconizat cartel, împreună cu Iranul și Qatarul, după modelul OPEC, cele trei țări vor controla majoritatea rezervelor de gaze ale planetei (Rusia – 26%, Iran – 16% și Qatar – 14%, adică, aproape 60%).
Alături de companiile aparținând complexului militar-industrial, companiile petroliere (de stat sau private, cu capital autohtonn sau străin), Rosneft, Transneft, Gazprom, Lukoil, Surgut neftgaz, Tatneft, Bașneft, Novatek, TNK-BP, Exxonneftgaz, Exilenergy, Total, constituie piese de bază ale economiei rusești. În anul 2016, Gazprom a exportat în țările europene 179 miliarde mc gaze naturale. În primele nouă luni ale anului 2016, Rosneft a realizat o cifră de afaceri de 629 miliarde ruble (10 miliarde euro) și un profit de 182 miliarde ruble (trei miliarde euro). Poziții puternice deține și compania Lukoil care, pe piața distribuției din România, se situează pe locul trei, având 301 benzinării și 3.500 angajați.
Conjuncturile pieței – decisive pentru ramură
Strategia exporturilor de hidrocarburi depinde în mare măsură de conjuncturile pieței, precum și de necesitățile bugetului federal. După ce, în urmă cu doi ani prețul țițeiului a scăzut intempestiv, de la 110 dolari/baril, la 40 dolari baril, în luna martie a.c., el și-a revenit puțin, depășind pragul de 50 dolari. Faptul că, în februarie a.c., Arabia Saudită și-a sporit extracția de țiței cu 263.000 barili, zilnic, a dus, din nou, la scăderea cu 2,1% a prețului pentru țițeiul Brent, ajungându-se la 50,7 dolari/baril, iar pentru WTI cu 2,3%, coborând până la 47,58 dolari/baril (vezi Vedomosti, din 15 martie 2017).Patru întrebări pentru succesul sau insuccesul Fondului Suveran. Și întrebările pentru noi, contribuabilii
Tema constituirii Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții (FSDI) al României captează din ce în ce mai mult interesul publicului, începând să se discute despre necesitatea și modalitatea de structurare și funcționare a unui astfel de fond. Subiectul a fost lansat încă din campania electorală, iar acum mulți așteaptă câte ceva de la acest fond. Unii se gândesc că el va face „mărețe, din nou” niște companii de stat, alții se gândesc că va masca ineficiențele acestor companii, sau că fondul este doar un instrument de a scoate în afara bilanțului statului niște deficite și datorii viitoare. Se vehiculează și varianta de a avea două astfel de fonduri, cu domenii de acțiune diferite, însă întrebările de bază enumerate mai jos rămân valabile.
Sună bine să avem și noi Fond Suveran atunci când ne raportăm la exemplul Norvegiei. El există acolo de câteva decenii, investește și la nivel internațional, iar uneori devine un buffer în perioadele de criză sau de încetinire economică. Însă când ne uităm la ce înseamnă guvernanța corporativă a unei entități de stat, vedem că distanța între România și Norvegia nu este doar una geografică.
Și Polonia a creat un astfel de vehicul suveran. Fondul își propune să încurajeze anumite domenii – cum ar fi sectorul energetic, sau sprijinirea firmelor poloneze orientate către export și extindere regională. S-a înființat în 2012 și a început investițiile relativ recent, fiind acum mult în urma planului inițial. Dacă s-ar merge pe un astfel de model, atunci nici nu ar fi nevoie de Fondul Suveran care ni se prezintă acum, ci de extinderea atribuțiilor unor instituții deja existente: de pildă, Eximbank să se comporte ca bancă de dezvoltare în mod real, nu doar declarativ, iar prin alte scheme de sprijin și garantare, statul să încurajeze expansiunea capitalului românesc.
Nu cred că inițiatorii de la noi s-au gândit în mod real la modelul polonez sau la cel norvegian atunci când au avansat crearea Fondului Suveran al României. Modelele sunt enunțate doar formal, pentru a justifica ideea că și în țara noastră ar trebui să avem un astfel de fond.
Întrebări-cheie care pot duce Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții către succes sau insucces
În comunicările publice s-a avansat cifra de 10 miliarde euro ca primă bornă de atins pentru FSDI. Cum s-ar alimenta fondul într-o primă fază? Pesemne, din deținerile semnificative ale statului în diverse companii. Pe lângă aceste active, se mizează pe atragerea altor fonduri sub formă de împrumut, acele emisiuni de obligațiuni care să mărească anvergura întregului vehicul la câteva zeci de miliarde de euro în viitor.
De remarcat faptul că încă de la momentul audierilor în Parlament, ministrul Finanțelor, domnul Viorel Ștefan a enunțat următorul adevăr: „Fondul va trebui să fie validat de piață, altfel ar putea fi un eșec”.
Întrebarea 1: Fondul ar fi un vehicul dinamic, sau activele sale vor rămâne statice în portofoliu?
Dacă fondul devine un jucător activ în economie, respectiv va vinde treptat unele participații ale sale deblocând astfel capital, iar banii vor fi reinvestiți în alte proiecte – acelea de viitor și de dezvoltare – am putea avea un mecanism util pentru România. Însă avem aici o primă barieră psihologică și/sau ideologică: va fi dispus fondul să vândă din participații și să continue listările de pachete de 15-20% din companiile majore cu care statul a rămas în portofoliu?
Alternativa nefericită ar fi ca o nouă structură birocratică suplimentară – boardul Fondului, reprezentanții în CA-urile companiilor – să stea pe un munte de 10 miliarde euro și să aștepte dividende de pe unde se poate. Pentru asta nu ne trebuie vreun Fond Suveran, iar dacă s-ar limita doar la acest obiectiv, atunci proiectul Fondului trebuie oprit din fașă, pentru că nu își justifică existența și eficiența.
