„Legenda urbană” spune că în Canada oamenii au, dacă nu cel mai înalt nivel de trai din lume, măcar unul din „top 3”. Cât este adevăr şi cât este mit în această aserţiune rămâne să vedem în rândurile ce urmează. Cert este că prăbuşirea preţului petrolului a împins destul de brusc de pe roze şezutul guvernanţilor de la Ottawa.
Provincia Alberta, afectată direct de criza petrolului, a fost până la sfârşitul anului trecut cea mai prosperă din Canada. Cu o populaţie de 4,2 milioane de locuitori, Alberta concentrează 78% din producţia petrolieră a Canadei şi 67% din cea de gaze naturale. „Noi am fost bogătaşii ţării, cei care dădeau bani tuturor celorlalţi – cel puţin aşa gândeam – şi nu întotdeauna într-un scop caritabil. Dar astăzi, chiar dacă a întinde mâna ne răneşte orgoliul, avem nevoie de un ajutor financiar (federal)”, consemnau jurnaliştii cotidianului „Calgary Herald”, din cel mai mare oraş al provinciei amintite.
„MECCA” ŞISTURILOR BITUMINOASE
PROBLEME SOCIALE SAU DE MEDIU. CE ALEGEŢI?
Rata şomajului, care era de 4,7% la începutul lui 2015, a crescut anul acesta la 7,2%, cu o prognoză pesimistă. Aceasta va atinge, cel mai probabil, 7,5% până în decembrie, aspect ce dă serioase bătăi de cap guvernanţilor – atât celor provinciali, cât şi federalilor. Obişnuită cu un şomaj scăzut, Alberta nu are un sistem de ajutor social satisfăcător. Un cetăţean trebuie să fi lucrat cel puţin 600 de ore pentru a beneficia de o indemnizaţie de şomaj pentru o perioadă de 38 de săptămâni. Asta în vreme ce, în restul ţării, 420 de ore de muncă sunt suficiente pentru a avea dreptul la 45 de săptămâni de ajutor de şomaj. Totuşi, ar mai fi o speranţă pentru responsabilii politicii de la Edmonton de „a ţine sub obroc” tensiunile sociale. Guvernul federal ar putea grăbi proiectul construcţiei de mari conducte („pipe-lines”) care să lege energetic estul şi vestul Canadei de Alberta. Astfel, s-ar deschide noi pieţe de desfacere pentru petrolul local. Dar cum întotdeauna intervine câte o problemă, apărătorii mediului din Quebec şi din Columbia Britanică se opun vehement unui astfel de poiect. Însuşi preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, le-a dat recent o gură de oxigen, folosindu-şi dreptul de veto pentru a bloca începerea lucrărilor la oleoductul Keystone, care ar fi legat Alberta de Nebraska. Simţind că păşeşte pe un teren „minat”, carismaticul premier al Canadei, Justin Trudeau, a încercat să-şi păstreze simpatia (electorală) câştigată în rândurile locuitorilor Albertei. El a promis, încă din primele luni ale anului, că va pune un miliard de dolari la dispoziţia provinciei pentru a finanţa programele de infrastructură. „Alberta şi locuitorii ei au contribuit enorm la creşterea economică a Canadei din ultimii zece ani. Astăzi ei se confruntă cu dificultăţi şi este normal ca ceilalţi locuitori ai Canadei să-i ajute”, a spus Trudeau într-o vizită făcută la faţa locului.COLAC PESTE PUPĂZĂ
Pe de altă parte, deficitul prognozat de liberalii canadieni, reveniţi la putere după un deceniu, va fi mai mare decât cel estimat inițial. Ei promiseseră în campania electorală un deficit de 10 miliarde dolari pentru 2016-2017, incluzând aici şi cheltuielile legate de planul lor de relansare economică. Numai că ministrul de Finanțe, Bill Morneau, a anunțat în februarie că deficitul se va ridica la 18,4 miliarde dolari, fără cheltuielile de relansare. Pe scurt, deficitul canadian ar putea atinge 30 miliarde dolari.Parlamentul de la Ottawa Fotografie de George Rădulescu
Cabinetul condus de Justin Trudeau susţine că nu-i o situație ideală, dar că nici n-ar fi foarte grav. Responsabilii de la Ottawa nu interpretează această stare de lucruri ca pe o promisiune electorală neonorată, ci ca pe un motiv de a merge mai departe cu investiţiile importante. Să intre în planurile lor investiţionale şi construcţia de oleoducte? Greu de spus. Ministrul Finanţelor a estimat că încetinirea economică antrenează importante scăderi de venit la capitolul colectării de impozite de la particulari (7,6 miliarde) şi de la companii (1,2 miliarde), crescând povara de pe umerii Guvernului federal. Declinul economic antrenează el însuşi o pierdere de 14,5 miliarde dolari. În acest context, se aud voci care critică angajamentele electorale luate de liberali în privinţa primirii refugiaţilor sirieni (200 milioane dolari) şi a reorganizării misiunilor militare ale Canadei în Irak şi Siria (500 milioane dolari). Schimbând perspectiva, trebuie spus că, la nivelul străzii, totul apare mult mai simplu. Cetăţenii obişnuiţi au constatat de mult că valoarea unei sute de dolari canadieni s-a depreciat drastic. Dacă acum câţiva ani, cu „o bătrână” îţi procurai strictul necesar pentru aproximativ două săptămâni, astăzi, ceea ce cumperi cu aceeaşi sumă nu-ţi va ajunge mai mult de patru zile.