Romsilva menţine vânzarea pomilor de Crăciun la preţurile din ultimii ani
Regia Națională a Pădurilor – Romsilva pune anul acesta în vânzare peste 61.000 de pomi de Crăciun: 41.000 sunt brazi și restul, molizi. Romsilva precizează că „aproape 36.000 de pomi de Crăciun sunt recoltați din culturi dedicate, precum cele sub culoarele electrice, din operațiunile silvice de rărituri, prin îndepărtarea arborilor tineri care împiedică dezvoltarea pădurii din care provin, iar peste 25.000 sunt puieți ornamentali, din pepinierele proprii, aceștia putând fi vânduți cu rădăcină protejată sau direct în ghivece, urmând să atingă dimensiunile pomilor de Crăciun în timp de șapte ani.
Cei mai mulți puieți ornamentali de brad provin din pepinierele Romsilva din județele Suceava, Ilfov, Prahova și Cluj. Prețurile de vânzare sunt aceleași ca în ultimii ani – pentru pomii de Crăciun recoltați din regenerări naturale, între 10 și 30 de lei, în funcție de specie și înălțime, iar pentru pomii cu înălțimea de peste 3 metri, considerați comenzi speciale, prețurile sunt stabilite de direcțiile silvice, pornind de la 20 de lei pentru fiecare metru înălțime.
Pentru puieții ornamentali, prețurile variază între 30 și 150 de lei. Vânzarea pomilor de Crăciun se face de către fiecare direcție silvică în parte, în funcție de comenzile primite de la agenții comerciali sau direct către persoanele fizice”.
Sistemul bancar va încheia anul pe plus
Sistemul bancar din România va încheia anul 2016 pe plus, potrivit declarației pe care a făcut-o președintele de onoare al Asociației Române a Băncilor (ARB) Radu Ghețea în cadrul seminarului EU Cofile organizat de Banca Națională a României, Asociația Română a Băncilor și Alpha Bank. „Sistemul bancar va rămâne pe plus în acest an, însă nu toate băncile vor fi pe profit. Fiecare bancă are propria politică, propriul parcurs în ceea ce privește curățarea bilanțului. Sunt bănci care au preferat să facă sau au posibilitatea să facă curățarea bilanțului într-un termen scurt cu niște suișuri și coborâșuri. Fac referire în mod special la anul 2014 când sistemul bancar a avut un minus foarte puternic. Multe dintre băncile mari, în special băncile cu mamă, au procedat la externalizarea creditelor neperformante către companii din grup. Alte bănci, și aici este un exemplu pe care pot să-l dau – CEC Bank, nu a avut mișcări foarte ample în ceea ce privește curățarea bilanțurilor decât în ultimii doi ani și am făcut-o fără un impact de genul trecerii de pe un palier pe altul. Ne îndreptăm spre un an cu profit, dar nu cu un profit spectaculos. Această problemă a curățării bilanțurilor este încă în desfășurare. În plus, sunt cerințe legate de rata fondurilor proprii care înseamnă cerință de capital suplimentar. Vor crește capitalurile, vor crește fondurile proprii și atunci, chiar dacă sistemul va fi pe plus, nu înseamnă că vom vedea niște creșteri spectaculoase la ROE”, a declarat Radu Ghețea.
Referindu-se la rata creditelor neperformante, Ghețea a menționat că aceasta se va situa sub 10% în 2017. „Rata creditelor neperformante va fi sub 10% în 2017. O rată care va fi mai aproape de ceea ce se întâmplă în toată Europa. Eu am aici o poziție mai diferită de ceea ce spun la un moment dat unii, și anume, că trebuie să fim în media europeană. Da, trebuie să fim în media europeană, dar se uită de foarte multe ori că parcursul nostru în timpul crizei a fost cu totul și cu totul diferit de criza parcursă în Europa, și dau ca exemplu Grecia, Cipru, Olanda, Spania, Italia, Anglia, unde statele au pompat bani importanți pentru salvarea sistemelor bancare naționale. Nu trebuie să punem la zid România pentru că are un sistem în care rata creditelor neperformante este mai sus decât în alte țări pentru că, repet, cadrul a fost diferit. În România, sectorul bancar nu a avut nevoie de sprijin din partea statului, băncile fiind susținute de către acționari cu capital suplimentar”, a declarat Radu Ghețea.
Darea în plată și conversia creditelor, impact atenuat
În ceea ce privește efectele aplicării Legii dării în plată și conversia creditelor în franci elvețieni, Radu Ghețea a declarat că impactul nu este atât de puternic pe cât ar fi putut să fie dacă legislația rămânea în forma aprobată inițial.
„Legea dării în plată are un efect, dar nu mai este efectul pe care l-ar fi putut avea dacă se crea hazardul moral. Începe să aibă un caracter social din ce în ce mai accentuat. Indiferent care va fi compoziția Parlamentului sau a Guvernului, nu vom fi supuși unor noi presiuni care ar veni din partea unor propuneri legislative”, a declarat Ghețea la seminarul EU Cofile, organizat de Banca Națională a României, Asociația Română a Băncilor și Alpha Bank la Sinaia.
Propaganda antioccidentală în 15 pași
1. Obiectivul dumneavoastră va fi subminarea încrederii în faptul că România a beneficiat de pe urma integrării în UE și a investițiilor străine directe, prin autovictimizare. Nu veți promova reorientarea geostrategică a României, ci mai degrabă izolaționismul pe principiul că România nu are niciun partener adevărat cu care să aibă o relație reciproc avantajoasă.
Estimările arată că în perioada de preaderare la UE, România a fost beneficiara unei asistențe financiare nete de 26,5 miliarde euro, în timp ce, în perioada post-aderare, România a mai beneficiat de o finanțare netă (după scăderea contribuțiilor la UE) de 26 miliarde euro, bani care au fost transferați de la țările mai dezvoltate ale UE către România. Dar acest lucru este cunoscut doar de o parte a populației, polarizarea economică creând zone defavorizate, care practic au beneficiat prea puțin de aceste transferuri. Din acest motiv, în aceste zone veți găsi în primul rând contestatarii beneficiilor aderării la UE.
2. Atenție! Subminarea încrederii în relațiile economice și politice cu Occidentul nu se va face prin sugerarea la schimb a altor parteneri externi.
Pentru că pur și simplu nu există o alternativă reală la finanțarea dezvoltării României și, din acest motiv, nu aveți nicio șansă să o prezentați într-un mod credibil. Privind la sumele imense, menționate mai sus, de care a beneficiat România, devine limpede că nicio economie națională sau grup economic nu ar fi avut o motivație suficient de puternică sau capacitatea de a furniza o finanțare atât de generoasă. Mai mult decât atât, prin sugerarea unei alternative nu vă doriți să fiți etichetați ca avocați ai altor coordonate geopolitice. Trebuie să fiți văzuți ca avocați ai unui curent naționalist prin care puneți țara și poporul înainte de toate.
3. Atribuiți-vă eticheta de „naționalist” și purtați-o cu mândrie.
Nimeni nu o să vă acuze pentru asta. Mai mult, este un curent de opinie în creștere în Europa, care va prinde din ce în ce mai mult și în România. O astfel de etichetă vă va pune la adăpost de orice suspiciune de parti pris-uri, chiar dacă naționalismul izolaționist este un lux pe care nici cei bogați nu și-l mai pot permite, cu atât mai puțin o țară în curs de dezvoltare precum România.
4. Teza dumneavoastră este că eșecurile și neîmplinirile României din ultimele decenii sunt cauzate exclusiv de conspirația țărilor dezvoltate, care și-au propus să colonizeze România, să o dreneze de resurse și să îi distrugă industria, care, dacă ar fi rămas la locul ei, ar fi concurat de la egal la egal cu firmele occidentale, împiedicându-le să cucerească piața românească.
În 25 de ani, multă lume a uitat decapitalizarea accelerată pe care politica ceaușistă de rambursare forțată a datoriei externe a produs-o în anii ’80. Chiar dacă în comparație cu 1990 România exportă acum de aproape 11 ori mai mult, mulți vor fi uitat deja starea reală a firmelor românești din 1990 și vor fi tentați, mai ales nostalgicii, să vă dea dreptate și să vă susțină. Eventual vă puteți ajuta cu filmulețe din perioada liberală a regimului Ceaușescu, din anii ’70, imagini romanțate pe care mulți tineri, care nu au cunoscut regimul comunist, le-ar putea extrapola și pentru perioada anilor ’80.
Liberalizarea piețelor nu a adus doar avantaje României
Aderarea României la UE a fost cea mai bună opțiune în 2007. Economia națională era la pământ, 75% din capacitatea industrială era practic închisă, o perspectivă foarte sumbră privind ocuparea forței de muncă, o economie care nu era încă orientată spre piață și funcționa după vechile reguli ale economiei centralizate. În plus, economia era încă tributară vechilor relații din cadrul defunctului CAER – organizația de comerț a fostelor state socialiste. „Dar, cu toate acestea, ca o părere personală, îmi permit să spun că unele aspecte care țin de economia planificată erau mai bune decât în prezent, mai ales dacă ne referim la cele de natură socială”, a spus Augustin Feneșan, președintele Asociației Patronilor și Meseriașilor – Cluj.
În 2007, România intra în cea mai mare piață liberă din lume. Dar gradul de dezvoltare al economiei naționale nu era la nivelul celei europene și nu putea face față concurenței economiilor puternice. „Totuși, la vremea aderării, cele mai mari avantaje pe care le percepeam atunci constau tocmai în liberalizarea mișcării capitalurilor, a forței de muncă, a piețelor în general. Ceea ce a fost o eroare a constat în liberalizarea vânzării de terenuri agricole. În prezent se încearcă corectarea acesteia, dacă nu complet, măcar parțial”, consideră Feneșan.
„Intensitatea relațiilor româno-germane reiese în urma cooperării zilnice”
Interviu cu Ambasadorul Germaniei la București, E.S. Werner Hans Lauk
Excelența Voastră, ați preluat funcția de ambasador al Republicii Federale Germania în România în urmă cu mai bine de trei ani. Care a fost prima impresie despre România? Cum s-a schimbat „peisajul” economic și politic local în timpul mandatului dumneavoastră?
Când am sosit în vara anului 2013 la Bucureşti, m-am bucurat că mă reîntorc în Europa, privind cu interes spre noul meu post într-unul dintre cele mai tinere state membre UE. Din discuţiile şi lecturile pregătitoare referitoare la noua mea ţară gazdă, România, ştiam deja ce bogăţie peisagistică şi culturală mă aşteaptă. Relaţiile dintre România şi Germania sunt considerabil mai vechi decât statele noastre de astăzi Germania şi România. Acest lucru este dovedit până în zilele noastre prin moştenirea culturală şi lingvistică a minorităţii germane din România. Astfel, am avut deja o idee asupra faptului că relaţiile dintre România şi Germania nu vor fi doar strânse, ci şi foarte diverse. Această primă impresie s-a tot confirmat în decursul anilor trecuţi.
Desigur, relaţiile dintre noi au devenit mai intense şi mai strânse: per ansamblu, România poate privi în urmă spre nişte ani foarte prosperi sub aspect economic. Importanţi investitori germani şi-au extins prezenţa în România, iar cu precădere în domeniul învăţământului profesional dual – un subiect foarte drag mie – am înregistrat progrese importante printr-o mai intensă interconectare între companiile care susţin aceste şcoli profesionale în România, Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană şi Ministerul Educaţiei din România. În ultimii trei ani şi jumătate au existat numeroase progrese şi în domeniul politic; prin Klaus Johannis a fost ales pentru prima dată, după o campanie electorală foarte agitată, un membru al unei minorităţi etnice în funcţia de preşedinte al ţării – un eveniment remarcabil, care a conferit dimensiunii acestei funcţii o nouă conotaţie şi un nou format. Consolidarea statului de drept şi combaterea corupţiei au căpătat un avânt considerabil, fapt care a dus la o încredere mai mare a populaţiei în respectivele instituţii ale statului – aşa cum reiese din numeroase sondaje. Nu în ultimul rând, actuala campanie electorală aduce un suflu de prospeţime prin oferte noi, alternative pentru alegătorii care nu şi-au regăsit până acum interesele reprezentate în mod corespunzător.
Care sunt proiectele cele mai importante în care v-ați implicat în perioada petrecută aici?
Per ansamblu, am fost încântat de numărul mare de vizite bilaterale şi de diversitatea tematică a relaţiilor noastre bilaterale la care am avut prilejul să particip în ultimii ani. Un loc de frunte îl ocupă vizita preşedintelui federal Gauck şi a doamnei Schadt, în iunie 2016. Această vizită a subliniat, din nou, cât de strânse şi bazate pe încredere sunt relaţiile dintre ţările noastre la cel mai înalt nivel politic. Preşedintele Johannis şi prim-ministrul Cioloş au subliniat, la rândul lor, acest fapt prin multiple vizite în Germania.
Dacă ne referim la proiecte concrete, atunci preluarea patronajului asupra „Fundaţiei Biserici Fortificate” de către cei doi şefi de stat, ai României şi Germaniei, reprezintă un semn deosebit de vizibil al cooperării româno-germane. Şi finanţarea acordată de Bundestagul German învăţământului în limba germană din România contribuie în mod considerabil la intensificarea cooperării noastre bilaterale, la fel ca şi deosebitul angajament al companiilor germane în vederea consolidării învăţământului profesional dual în România – fapt pe care l-am menţionat deja anterior. Desigur că aceasta nu este decât o selecţie foarte limitată a preocupărilor Ambasadei Germaniei la Bucureşti şi a celor două Consulate la Sibiu şi Timişoara, în ultimii ani. Consider că aceasta este esenţa relaţiilor noastre cu România: ele sunt deja atât de diverse în viaţa de zi cu zi, încât nici nu sunt necesare proiecte majore, unice pentru a fi importante şi vizibile. Intensitatea reiese în urma cooperării zilnice.
Investițiile provenind din spațiul vorbitor de limbă germană s-au dovedit esențiale pentru economia românească. Care sunt principalele atuuri ale României în atragerea de investiții străine și sectoarele economice cele mai atractive în acest sens?
Avantajele României ca loc de amplasare a investiţiilor economice sunt evidente: este o piaţă mare, membră a Uniunii Europene şi are o populaţie deschisă, bine calificată în multe domenii, cu reale aptitudini lingvistice. În afară de aceasta, multe localităţi din România se bucură de o însemnată tradiţie industrială de la care au putut porni investitorii. De asemenea, există un real potenţial agricol care poate fi dezvoltat. Pornind de la premisa că investiţiile necesare în domeniile educaţie şi infrastructură se vor derula conform aşteptărilor, România va putea juca cu siguranţă, în viitor, un rol şi mai important în domeniile cercetare și dezvoltare, precum şi logistică.
Ce așteptări are mediul de business german de la factorii de decizie locali, pentru stimularea afacerilor existente și intrarea de noi jucători pe piața românească?
Investitorii germani aşteaptă înainte de toate ceea ce aşteaptă oricine este dispus să-şi utilizeze capitalul pentru realizarea unei investiţii: fiabilitate şi predictibilitate. Comunele, oraşele şi judeţele, precum şi administraţia naţională din România trebuie să comunice concret ce premise juridice, administrative şi fiscale există în vederea unei investiţii. Condiţiile numite ar trebui păstrate cât mai stabile şi să nu se modifice retroactiv. În opinia mea, acolo unde se impun modificări este recomandabilă informarea şi consultarea din timp a celor implicaţi. Investitorii observă cu atenţie situaţia altor companii stabilite în altă locaţie. O locaţie care se dovedeşte un partener corect şi fiabil pentru companii, se va bucura cu siguranţă de interesul sporit al altor investitori.
Ați participat, recent, la vernisarea expoziției „Minoritatea germană în România. Trecut și prezent în Europa unită”. Cum evaluați nivelul de integrare al minorității germane în spațiul românesc? Extrapolând, după experiența petrecută aici, cum apreciați atitudinea românilor față de minorități?
Minoritatea germană din România este integrată impecabil în societatea majoritară, fără a renunţa la tradiţiile sale culturale, chiar dimpotrivă. Una dintre cele mai importante activităţi este cea de menţinere a sistemului său de învăţământ în limba germană, ale cărui începuturi datează din secolul al XIV-lea. Aceste şcoli cu predare în limba germană sunt, desigur, la dispoziţia tuturor cetăţenilor români, doar o mică parte a elevilor vorbesc germana ca limbă maternă. Aceste şcoli aduc însă o contribuţie inestimabilă societăţii. Învăţând împreună, germanii şi românii învaţă şi unii despre alţii, şi unii de la alţii. Astfel, acest sistem de învăţământ reprezintă şi un motor al integrării. În afară de acestea, minoritatea germană joacă şi un rol de punte între România şi Germania, contribuind în mod activ la dezvoltarea relaţiilor economice între ţările noastre.
Nu mă refer doar la investiţii şi la crearea de noi locuri de muncă, ci şi la consolidarea învăţământului profesional de tip dual ca o alternativă la abandonul şcolar sau la studii. Minoritatea germană este şi în această privinţă una dintre forţele motrice. Înalta apreciere de care se bucură minoritatea germană în rândul societăţii româneşti se datorează şi faptului că reprezentanţii săi se implică în diferite moduri în viaţa socială, culturală şi politică din România. Alegerea lui Klaus Johannis în funcţia de preşedinte al statului şi rezultatele alegerilor locale dovedesc gradul ridicat de acceptanţă al populației majoritare faţă de minoritatea germană.
Din păcate, constatăm că nu toate minorităţile se bucură de aceeaşi mare apreciere şi încredere ca şi minoritatea germană. În acest sens, doresc României – atât responsabililor politici, cât şi întregii societăţi – să poată realiza, în continuare, o coeziune a tuturor comunităţilor etnice în România, recunoscând în mod echitabil contribuţia culturală, lingvistică şi socială a tuturor celor 20 de minorităţi oficiale ca parte a acestei ţări atât de bogate istoric şi cultural şi putând utiliza această contribuţie în cele din urmă şi sub aspect economic şi turistic.
În altă ordine de idei, la nivel european, votul favorabil dat de britanici pentru ieșirea din UE a încurajat vocile din ce în ce mai critice ale „doctrinei” eurosceptice. Care va fi impactul BREXIT-ului asupra proiectului european și Zonei Euro, pe termen mediu?
Nu cred că este cazul să mă lansez în speculaţii. Germania a regretat mult decizia majorităţii care a votat la referendumul britanic pentru ieşirea din UE. Dar, desigur, trebuie să acceptăm această decizie democratică şi să privim înainte, alături de ceilalţi 26 de membri UE şi de Marea Britanie, chemată acum să facă primul pas şi să prezinte celor 27 de ţări membre UE şi Comisiei Europene, care trebuie să conducă negocierile cu Marea
Britanie, viziunea sa concretă legată de genul de relaţii pe care doreşte să le întreţină în viitor cu Uniunea Europeană. Negocierile privind ieşirea din UE pot începe doar în momentul în care guvernul britanic va fi activat articolul 50, atât de des citat în ultima vreme. Prin urmare, din punctul meu de vedere este mult prea devreme pentru prognoze privind configuraţia viitoare a UE sau a Zonei Euro, dat fiind că aceasta va fi rezultatul discuţiilor pe care noi, cei 27 membri UE, le vom purta şi între noi, în cadrul negocierilor cu Marea Britanie.
România ultimilor ani a făcut progrese semnificative în combaterea corupției. Considerați că munca procurorilor a generat doar rezultate conjuncturale, sau că, dimpotrivă, sunt create premisele pentru o schimbare de mentalitate la nivelul societății și împrospătarea clasei politice?
Întrebarea este, într-adevăr, dacă paharul este pe jumătate gol sau pe jumătate plin. Mi-ar plăcea să cred că acesta este pe jumătate plin. În realitate, însă, justiţia, în frunte cu DNA, a generat în ultimii ani rezultate impresionante. Condiţiile-cadru în care aceasta şi-a desfăşurat activitatea sunt, însă prefigurate de către politic, acolo existând, după cum ştim, reprezentanţi de o oarecare notorietate care aduc critici dure şi de principiu la adresa justiţiei. Motiv pentru care, şi aceasta nu este de mirare într-o democraţie, decizia alegătorilor în data de 11 decembrie va face diferenţa, dacă vor vota candidaţi care înseamnă o schimbare de mentalitate şi alte reforme în justiţie, administraţie, politică şi societate, în sensul unei împrospătări a clasei politice, ori dacă vor vota candidaţi care doresc să dea timpul înapoi, respectiv să perpetueze vechiul model de a face politică.
Cum vedeți evoluția viitoare a relațiilor bilaterale între România, lider în acest an, la nivelul UE, din perspectiva creșterii PIB și Germania, „locomotiva” economiei europene?
Relaţiile economice dintre România şi Germania au devenit din ce în ce mai intense în ultimii ani. Nu văd de ce acest lucru să nu poată continua şi în anii ce urmează, dacă proiectele aflate acum în discuţie privind îmbunătăţirea, de pildă, a infrastructurii ţării, a sistemului educaţional şi a învăţământului profesional şi pentru eficientizarea şi profesionalizarea administraţiei publice sunt demarate cu celeritate. Consider însă că vocile naţionaliste, menite să obstrucţioneze piaţa comunitară, ce s-au auzit în ultima vreme pe alocuri – situaţie datorată, sper eu, în mod principal campaniei electorale – reprezintă, mai degrabă, o piedică din acest punct de vedere. În ceea ce priveşte relaţiile politice plec, de asemenea, de la premisa că tendinţa pozitivă de intensificare a relaţiilor noastre, perceptibilă până acum, va continua şi în viitor. România îşi doreşte o Europă puternică, vrea să se numere printre ţările proactive, care participă la procesele de integrare, un lucru, de altfel, pe care Germania îl salută în mod deosebit. Prin urmare, sper ca şi viitorul guvern al României să se considere tributar acestui curs comun.
Ce mesaj doriți să transmiteți comunității de business vorbitoare de limbă germană din țara noastră?
Permiteţi-mi să transmit mediului de afaceri, pe această cale, un apel pe care şi în trecut l-am formulat destul de des: continuaţi să vă implicaţi în configurarea societăţii româneşti, participând la proiecte sociale şi ecologice, la asociaţii şi camere de industrie şi comerţ, la dezbateri publice privind proiecte de lege, sprijinind crearea învăţământului profesional în România sau în orice alt mod pe care îl consideraţi oportun. Prin intermediul capacităţilor şi al experienţei de care compania dumneavoastră dispune, puneţi umărul la clădirea unui viitor durabil, de succes pentru România. Pentru că tocmai aceasta este urarea mea pentru naţiunea română: succes şi prosperitate, ca partener de nădejde într-o Europă unită şi unitară!
Interviu preluat din revista DeBizz cu acordul autorului