După un început de an promițător, companiile europene rămân din nou în urma omologilor americani, în principal din cauza decalajului din sectorul tehnologic. Sezonul de raportare a rezultatelor financiare pentru al treilea trimestru a relevat un contrast puternic între performanțele companiilor din Europa și cele din SUA, indicele STOXX 600 înregistrând creșteri mai modeste, în timp ce indicele S&P 500 a avut o creștere robustă, determinată în principal de giganții tech care domină piețele globale. În Europa, sectorul imobiliar, după ani de declin, a înregistrat o puternică revenire a profiturilor. De ambele părți ale oceanului, sectorul financiar înregistrează câștiguri solide.
Conform ultimelor rapoarte LSEG I/B/E/S, piețele europene au înregistrat o rată de creștere a profiturilor de 7,2% pentru trimestrul al treilea al anului 2025, comparativ cu același trimestru al anului trecut, rămânând semnificativ în urma creșterii impresionante de 14,7% a profiturilor indicelui S&P 500, în aceeași perioadă. Această diferență de performanță reflectă diferențe structurale mai mari în compoziția sectorială și dinamica economică de o parte și de alta a Atlanticului.
Situația veniturilor prezintă o imagine la fel de divergentă. În timp ce S&P 500 a înregistrat o creștere a veniturilor de 8,3% în trimestrul al treilea al anului 2025, piețele europene s-au confruntat cu o contracție medie de 1,1% a veniturilor în comparație cu trimestrul al treilea al anului 2024. Sectorul energetic s-a confruntat cu dificultăți pe ambele continente, dar în timp ce în SUA a înregistrat o ușoară creștere a veniturilor de 1,1%, în Europa acestea s-au contractat cu 7,5%. Rezultatul global evidențiază și mediul anemic al cererii pe vechiul continent.
Ratele de depășire a profiturilor estimate diferă, de asemenea, în mod semnificativ, 83% dintre companiile din S&P 500 raportând câștiguri peste estimările analiștilor, comparativ cu 54,3% dintre componentele STOXX 600. Această disparitate sugerează că companiile americane nu numai că au înregistrat performanțe absolute mai puternice, dar au și depășit așteptările în mod mai convingător, reflectând o execuție mai bună și o poziționare mai conservatoare a previziunilor.
Divergența sectorială explică în mare parte diferența de performanță transatlantică. Sectorul tehnologic din S&P 500, care reprezintă aproximativ 34% din capitalizarea totală a pieței, a înregistrat o creștere fenomenală a profiturilor de 30,1% în trimestrul al treilea al anului 2025. Acesta a fost, de asemenea, motorul performanței generale a indicelui. În contrast, sectorul tehnologic european a înregistrat o creștere a profiturilor de doar 5%. Sectorul imobiliar european a înregistrat însă o redresare impresionantă, cu o creștere a profiturilor de peste 228% după ani de amortizări și un mediu economic nefavorabil determinat de ratele ridicate ale dobânzilor, dar acesta reprezintă mai puțin de 2% din capitalizarea indicelui.
Sectorul financiar european s-a dovedit a fi punctul forte al regiunii, cu o creștere a profiturilor de 12,3% și o rată impresionantă de depășire a așteptărilor de 74%. În termeni reali, acesta a înregistrat câștiguri de peste 51 de miliarde de euro în trimestrul al treilea al anului 2025. Această performanță nu a putut compensa însă slăbiciunea sectorului bunurilor de consum ciclice, care s-a contractat cu 12,9% față de anul precedent. Piața americană a beneficiat de puterea mai multor sectoare importante, inclusiv serviciile de comunicații – un alt sector legat de tehnologie și AI – cu o creștere de 9,5%, și sectorul financiar, cu o creștere de 5,2%, creând un profil de câștiguri mai echilibrat și mai rezilient.
În peisajul european, din punct de vedere al creșterii profiturilor, companiile poloneze au fost campioanele continentului, cu o creștere de peste 45%, urmate de companiile din Irlanda și Germania (25%) și Elveția (22%). Companiile din a doua cea mai mare economie din Europa – Franța – au înregistrat o creștere a profiturilor de peste 6% dar sub media indicelui Stoxx 600. La capătul spectrului, avem Italia, cu o creștere marginală de 1%, Portugalia, cu o scădere de 14%, Norvegia (-16%) și Danemarca (-19%).
Aceste performanțe se traduc și în performanțe bursiere; indicele Stoxx 600 a crescut cu 12,9% de la începutul acestui an, dar indicele polonez WIG l-a depășit cu o performanță de 40% în aceeași perioadă de timp. DAX-ul german a crescut cu 19%, în timp ce CAC40-ul francez a crescut cu doar 9%. Indicele BET românesc a înregistrat, de asemenea, o performanță puternică în acest an, cu o creștere de peste 39%. În ciuda rezultatelor superioare în materie de câștiguri, indicele S&P 500 a crescut cu 16% în aceeași perioadă. Conform ultimului sondaj eToro Retail Investor Beat, la întrebarea care dintre piețele bursiere din aceste regiuni consideră că va genera cele mai mari randamente pe termen lung, 46% dintre investitorii individuali români au preferat SUA, 42% Europa și 26% China. La nivel global, 38% dintre investitori preferă SUA, în timp ce 28% preferă Europa și 26% China.
de Vasilis Pappas, Senior Meteorologist în cadrul MET Group
Specialiștii se așteaptă ca această iarnă să fie mai călduroasă (cu 1,0 până la 1,5 grade Celsius) decât iarna trecută, cu o cerere mai mică de gaze, atât în Europa, cât și în Asia. În România, prima prognoză ANM anunță un început de iarnă cu temperaturi peste cele obișnuite, însă acest lucru nu exclude posibilitatea unor episoade de ger sau ninsori. Fenomenul „La Niña” ar putea produce surprize în Europa.
Zilele sunt mai scurte și nopțile mai lungi în emisfera nordică, un prilej bun să analizăm la ce ar trebui să ne așteptăm de la piețele de energie în perioada următoare.
Anul acesta, observăm o serie de riscuri legate de starea atmosferei în emisfera nordică, dar și de cea a Oceanului Indian și a Pacificului. Aceste interacțiuni între regiuni diferite ale planetei sunt denumite teleconexiuni. Iată câteva dintre teleconexiunile și caracteristicile atmosferice care sunt considerate deosebit de importante:
Oscilația cvasi-bienală (QBO): Aceasta reprezintă o variație a vânturilor zonale din stratosfera inferioară, care se propagă treptat în jos și are o perioadă medie de aproximativ 28 de luni. În această iarnă, QBO se află în faza sa estică, ceea ce sugerează o probabilitate crescută de slăbire a curentului cu jet atlantic și de apariție mai frecventă a blocajelor atmosferice – condiții ce pot favoriza episoade mai lungi de vreme rece în Europa.
Dipolul Oceanului Indian (IOD): Acesta este asociat cu diferența de temperatură a suprafeței mării între regiunile vestice și estice ale Oceanului Indian. Această diferență influențează vremea din Europa, determinând cu precădere anomalii ale precipitațiilor în timpul iernii. Pentru iarna care se apropie, modelele pe termen lung indică un IOD negativ la începutul iernii (noiembrie-decembrie), o veste bună pentru precipitațiile din sud-estul Europei.
El Niño Southern Oscillation (ENSO): Probabil cea mai cunoscută dintre teleconexiunile climatice, ENSO este asociată cu variațiile de temperatură ale Oceanului Pacific și alternează între fazele El Niño, La Niña sau una neutră. În prezent, și pentru cea mai mare parte a iernii boreale, condițiile climatice favorizează menținerea fazei La Niña. Aceasta este, în general, asociată cu temperaturi mai scăzute decât cele normale în Asia de Est, având însă o influență mai puțin directă asupra Europei.
Vortexul polar: este o regiune extinsă de presiune scăzută și aer rece care se rotește în jurul polilor Pământului, mai slabă pe timpul verii și mai intensă iarna. Cu cât vortexul este mai puternic, cu atât aerul rece tinde să rămână concentrat deasupra polilor (în cazul nostru, deasupra Polului Nord), fără a coborî spre latitudinile medii. Totuși, această iarnă a început cu un vortex polar mai slab decât în mod obișnuit – ceea ce stârnește îngrijorări cu privire la apariția frecventă a valurilor de frig în Europa.
Ne așteptăm la o iarnă ușor mai blândă în acest an
Luând în considerare toate elementele menționate anterior, împreună cu cele mai recente prognoze sub-sezoniere și sezoniere, se estimează că temperaturile de pe continentul european vor fi, în medie, cu 0,5-1,0°C peste valorile normale ale iernilor din perioada 2018-2024, și cu 1,0-1,5°C peste mediile iernii 2024–2025.
Deși acesta este scenariul de bază, există și o variantă alternativă – cu o probabilitate de aproximativ 20% – care indică o iarnă mai rece cu circa 1,2°C, apropiată de media temperaturilor înregistrate iarna trecută.
Dacă analizăm strict relația dintre temperatură și cererea de energie (fără a lua în calcul măsuri de eficiență energetică sau modificări structurale ale consumului), cererea de gaze naturale este așteptată să fie mai scăzută față de anul trecut, atât în Europa, cât și în Asia. Totuși, influența fenomenului La Niña asupra Asiei de Est ar putea aduce surprize, prin episoade cu temperaturi mai scăzute decât cele anticipate.
Posibile creșteri ale prețurilor la gaze naturale și energie electrică în decembrie
În Europa, cele mai recente prognoze sezoniere indică o probabilitate crescută pentru apariția fenomenelor de tip „Dunkelflaute” în luna decembrie – perioade în care cererea de încălzire este ridicată, dar producția de energie solară și eoliană este foarte scăzută. Astfel de situații pot genera creșteri bruște ale prețurilor la gaze naturale și electricitate, din cauza necesității de a suplimenta producția termică pentru a acoperi cererea care, în mod normal, ar fi fost satisfăcută de energia din surse regenerabile.
Un astfel de eveniment major a avut loc pe 6 noiembrie 2024, când prețul mediu al energiei electrice a urcat la 231 €/MWh, iar în unele intervale orare a depășit chiar 800 €/MWh. Zilele caracterizate prin cerere ridicată și producție redusă din surse regenerabile limitează, de asemenea, eficiența sistemelor de stocare a energiei în baterii (BESS), care, în condiții normale, contribuie la reducerea vârfurilor de preț.
Situația hidrologică joacă, la rândul ei, un rol esențial, mai ales în Europa de Sud-Est, o regiune puternic dependentă de producția hidroenergetică. Conform celor mai recente prognoze, se așteaptă precipitații peste media sezonieră, ceea ce ar aduce o ușurare semnificativă, întrucât rezervoarele hidro se află în prezent la cel mai scăzut nivel din ultimii șapte ani.
În concluzie, interacțiunea dintre cererea meteo-dependentă din Europa și Asia va fi un factor important, deoarece o creștere a consumului în Asia ar putea influența diferența de preț a gazului natural lichefiat (GNL) dintre cele două regiuni și, implicit, redistribuirea livrărilor de GNL la nivel global.
România se află astăzi într-un moment de răscruce când vine vorba de gestionarea resurselor de apă, a producției interne de energie și a protecției populației împotriva fenomenelor extreme. În timp ce unele proiecte hidroenergetice au fost stopate sau amânate, realitatea ultimilor ani arată clar că nevoia de a finaliza aceste lucrări nu a fost niciodată mai urgentă.
Hidrocentrale începute și nefinalizate nu sunt doar șantiere abandonate, ci investiții publice valoroase, resurse energetice neexploatate și instrumente esențiale în lupta împotriva secetei și inundațiilor.
Demolarea sau finalizarea hidrocentralelor are costuri diferite pentru români
Construcția hidrocentralelor nefinalizate a fost realizată din prețul cu energia electrică plătită de consumatorii români. Astfel, în cei 38 de ani în medie de construcție a acestor hidrocentrale, considerând ponderea consumului de energie electrică medie a populației de 20%, estimăm că fiecare consumator casnic a achitat în medie cca 120 lei pentru a susține aceste lucrări.
Costurile pentru demolarea a 7 hidrocentrale sunt depedente de mulți factori — dimensiune, vechime, amplasare, mediul înconjurător, necesitatea remedierii mediului, sedimente, infrastructura etc. Plecând de la costurile demolărilor de astfel de amenajări hidrotehnice în SUA, pot sări la sute de milioane USD / hidrocentrală. Considerând costurile de demolare a hidrocentralelor și readucerea terenurilor la forma inițială, de cca 200 – 300 milioane USD/hidrocentrală, rezultă că pentru 7 hidrocentrale ar fi necesari cca 1.6 mld USD.
Astfel, în situația în care se va lua această hotărâre românii vor achita aceste sume, respectiv estimăm că fiecare consumator casnic ar achita în medie cca 160 lei pentru a demola aceste hidrocentrale. În același timp continuarea și finalizarea lucrărilor estimăm că ar determina achitarea în medie de 3,2 de lei de fiecare consumator în următorii 10 ani.
Hidrocentrala
Anul începerii construcției
Putere (MW)
Bazinul hidrografic
Investiții (mld lei)
Grad de realizare (%)
Rest de investiții (mil lei)
Răstolița
1989
35,3
Mures
1.45
93%
0.15
Bumbești–Livezeni
2004
65,2
Jiu
0.8
98%
0.07
Surduc Siriu / Nehoiașu II
1983
55
Buzau
0.8
85%
0.31
Pașcani
1985
9,4
Siret
0.5
80%
0.2
Cerna–Belareca
1981
14,7
Caras
0.32
80%
0.24
Cornetu–Avrig – Căineni
1989
26,5
Olt
1.1
60%
0.5
Cerna–Motru–Tismana II – Baraj Vaja
1975
8
Tismana
0.25
85%
0.09
Total
214.,1
5.22
83%
1.56
Sursa: conform documentelor Hidroelectrica / ministere / presei economice
Demolarea ar fi mult mai scumpă decât finalizarea lor, fiind necesară a fi plătită de fiecare român, iar sumele deja investite s-ar pierde definitiv.
Seceta din Moldova: hidrocentralele sunt partea lipsă din soluția pe termen lung
Regiunea Moldovei traversează cea mai gravă perioadă de secetă din ultimele decenii. În anul 2024:
306 localități au fost afectate de lipsa apei;
251 localități au raportat fântâni secate;
Aproximativ 400.000 de persoane au fost afectate direct.
Aceste probleme nu mai sunt excepții, ci tendințe accelerate de schimbări climatice.
Hidrocentralele și lacurile de acumulare au un rol fundamental în combaterea secetei:
reduc de 2–3 ori perioadele în care debitele râurilor scad la nivel critic;
asigură cu apă localitățile în perioadele secetoase;
permit menținerea unui debit minim ecologic;
sprijină irigațiile în lunile de vară.
Prin finalizarea amenajărilor hidrotehnice din Moldova, volumul de apă stocabil ar crește cu peste 1 miliard m³ , ceea ce ar reduce efectele secetei hidrologice cu peste 60% .
Protecție împotriva inundațiilor: un argument ignorat prea des
Moldova nu suferă doar de lipsa apei, ci și de excesul ei. În ultimii 30 de ani:
25 de persoane au murit în urma inundațiilor;
8.857 de locuințe au fost afectate;
168 de case au fost complet distruse.
Lacurile de acumulare asociate hidrocentralelor nefinalizate ar reduce:
vârful viiturilor cu 30–70% ,
frecvența inundațiilor majore de 2–3 ori .
Acestea sunt valori care pot face diferența între o gospodărie măturată de ape și una protejată.
Mai mulți oameni la robinet, aceeași apă. România și-a extins rețeaua de apă fără resurse noi
România a triplat în ultimii 50 de ani numărul persoanelor raccordate la rețeaua publică de apă, însă această extindere masivă nu a fost însoțită de dezvoltarea unor surse noi de alimentare. Nu s-au construit acumulări sau baraje noi, iar în multe localități fântânile gospodăriilor răcordate au fost închise, reducând alternativele oamenilor. În aceste condiții, presiunea asupra surselor de apă existente crește semnificativ, iar sustenabilitatea sistemului devine tot mai incertă în lipsa realizării acumulărilor de apă.
An
Persoane conectate
Ponderi din populație
1970
5.656.762
30%
1981
9.293.547
50%
1989
10,223,354
60%
2015
12.634.419
63,7%
2019
13.728.144
70,9%
2021
14.133.283
74,1%
2022
14.285.869
74,9%
2023
14.705.481
77,1%
2025Estimate
15.000.000
78,5%
La aceasta se adaugă faptul că populația urbană folosește din ce în ce mai multă apă potabilă, din cauza creșterii nivelului de trai și a conectării rețelelor moderne. În 1990, consumul mediu era de cca 120 l/persoană/zi; în 2024, se apropie de 160 l/persoană/zi în marile orașe.
Securitatea energetică: hidrocentralele pot reduce importurile cu 25%
România a înregistrat în 2024 un import net de circa 3 TWh , un nivel îngrijorător pentru o țară cu potențial hidroelectric mare.
Cele 7 hidrocentrale nefinalizate au:
putere instalată de 214 MW ,
pot produce 0,7–1 TWh/an ,
pot acoperi 15–18% din vârfurile de consum,
pot reduce importurile nete cu aproximativ 25% considerând importurile anului 2024. .
Asta se traduce în prețuri mai mici la energiecu 3-5%, mai puțină dependență de piețele externe și o mai mare stabilitate a sistemului energetic național.
Cele 7 hidrocentrale ar putea acoperi 15-18% din vârfurile de consum ale României, când prețurile sunt foarte mari.
Schimbările climatice cer infrastructură, nu ezitare
Resursa de apă a României s-a redus de la 2.200 m³/locuitor/an la aproximativ 1.800 m³/locuitor/an în ultimele decenii. În ritmul actual, țara riscă să ajungă sub pragul de stres hidric până în 2050.
Finalizarea hidrocentralelor este una dintre câteva măsuri care combină:
adaptarea la variabilitatea climatică,
producerea de energie regenerabilă,
managementul integrat al resurselor de apă.
România nu mai poate permite să lase la jumătate proiectele care devin tot mai necesare.
Moldova
Resursă utilizabilă actuală (mld. m³/an)
Cerere actuală (mld. m³/an)
2024
6,0
1,5
2050 (previziuni)
4.2
3
Ce ar trebui să se întâmple cu hidrocentralele începute de România?
Decizia privind viitorul acestor proiecte trebuie să fie luată de români, în mod informat:
Finalizarea hidrocentralelor ar aduce energie mai ieftină, mai puține inundații, reducerea lipsei apei pentru populație și agricultură, diminuarea efectului perioadelor de secetă, precum și valorificarea investițiilor deja făcute,
Oprirea lor ar implica costuri mari de demolare care ar trebui achitate de fiecare român, pierderea producției energetice și menținerea vulnerabilității hidrologice.
Hidrocentralele începute sunt investiții importante, cu beneficii potențiale pentru energie, gestionarea apei și siguranța comunităților, dar și cu responsabilitățile majore privind protecția mediului și respectarea legislației. De aceea, România are nevoie de o hotărâre matură, transparentă și bazată pe date, care să pună în balanță atât interesul public și securitatea energetică, cât și protejarea mediului, astfel încât soluția aleasă să fie cu adevărat în beneficiul cetățenilor și al naturii.
de Dumitru Chisăliță, Președintele Asociația Energia Inteligentă
În ultimele 24 de ore Hidroenergia a salvat România de la colapsul sistemului energetic românesc, după incidentul de la Barajul Paltinu și oprirea Centralei Electrotermice de la Brazi, exact în momentul în care vântul și soarele au dispărut complet din balanța electroenergetică națională. Aceasta este realitatea care de la cele mai înalte funcții în stat este ignorată, în timp ce întârzie sau blochează finalizarea hidrocentralelor și repetă obsesiv că „mai bine, vom face parcuri fotovoltaice decât să finalizăm hidrocentralele”.
Acest episod este un avertisment dur: fără hidro, țara posibil să fi fost în beznă. Iar dacă proiectele existente rămân blocate, data viitoare posibil să nu mai avem norocul de acum. Nu mai e vorba de dezbateri. E vorba de securitatea energetică a României și de siguranța cetățeanului. Cine nu vrea să recunoască asta va devenii parte din problemă.
Iar problema doar pentru Moldova generată de blocarea / întârzierea amenajăriilor hidrotehnice înseamnă:
cca 500 localități care vor fi afectate de lipsa apei;
cca. 400.000 de persoane care vor fi afectate direct de lipsa apei;
riscul ca zeci de persoane să fie rănite sausă decedeze;
mii de locuințe pentru care există posibilitatea reală de a fi distruse;
creșterea importurile nete (hidrocentralele existente pot reduce importurile cu aproximativ 25% considerând importurile anului 2024);
că obligă fiecare român să achite cca 160 lei pentru a demola aceste hidrocentrale, după ce fiecare român a plătit cca 120 lei pentru construirea lor;
obligă plata cu 3-5% mai mult pentru energia electrică ca urmare a dezechilibrelor care nu pot să fie eliminate prin funcțioonarea acestor hidrocentrale;
Asociația Energia Inteligentă a realizat o analiză a impactului nefinalizării amenajărilor hidrotehnice în perspectiva anilor 2050 pe care l redăm în continuare: Inundații, Secetă, Vieți Pierdute, Insecuritate Energetică și Prețuri Mari : Prețul Hidrocentralelor Nefinalizate
azitis.com, principala platformă de licitații pentru active în distress, listează spre două foste sucursale CEC Bank din București și Târgoviște, dar și un spațiu din Vaslui, care aparține băncii. Imobilul din capitală se află în sectorul 1, e compus dintr-o clădire multifuncțională și teren și se poate licita începând cu data de 9 decembrie 2025. Prețul pornește de la 980.000 de euro.
„Ne așteptăm ca activul din București să genereze interes pentru investitori, datorită faptului că se poate transforma ușor în clinică medicală, birouri sau spațiu rezidențial. Și imobilul din Târgoviște se poate reconverti în spațiu comercial, cu investiții minime, deci ne așteptăm la o sesiune de licitație dinamică și aici. De altfel, istoricul tranzacțiilor noastre ne arată că orașele medii și mici din România atrag investiții de zeci de milioane de euro anual iar activele imobiliare formate din clădiri și terenuri sunt cele mai căutate”, completează Flavius Drăghici, COO azitis.com.
Fosta sucursală CEC din Târgoviște are 76 metri pătrați construiți și teren de 22,74 metri pătrați și se scoate la licitație în data de 9 decembrie 2025, cu prețul de pornire de 26.700 euro. Banca mai vinde și un imobil în Vaslui, în aceeași sesiune de licitații, cu preț de pornire de 21.750 de euro.
Declarații ale doamneiSimona Constantinescu, președinte al Federației Industriei Hoteliere din România (FIHR), președinte al Consiliului Consultativ al Turismuluiîn cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A TURISMULUI ÎN ROMÂNIA. IMPORTANȚA DEOSEBITĂ A TURISMULUI BALNEAR ȘI DE WELLNESS” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 27 noiembrie 2025, laClubul BNR, Banca Națională a României (BNR).
Încerc să fac o prezentare la obiect, în sensul unor propuneri de politici publice legate de turism, în general, aflate la baza tuturor formelor de turism pe care le avem în România. Mă refer la tendințele actuale la nivel mondial și al Uniunii Europene. Soluțiile se regăsesc acolo, referitor atât la zona de legiferare și politici publice, cât și la zona de negociere în parteneriatul public-privat.
La Federația Industriei Hoteliere, am încercat să facem o analiză de context tot timpul, mai ales atunci când bugetăm. Analizăm în context care sunt tendințele de la mare la mic, adică tendințele mondiale și tendințele locale cu care ne confruntăm. Avem câțiva piloni principali: digitalizarea, care schimbă major modul în care se desfășoară activitatea furnizorilor de servicii turistice, în special, în relaționarea cu clientul; schimbarea de comportament al clientului, atât generațional, cât și contextual, pentru că, în general, industria noastră este prima afectată de orice tip de criză, climatică, politică, geopolitică, economică sau pandemică. Omul reacționează imediat prin a tăia călătoriile în momentul în care are o percepție de risc, pe care orice criză o induce și creează anxietate și schimbă, influențează procesul decizional de călătorie. Operatorii din ospitalitate sunt nevoiți să se adapteze și să se uite foarte atent să-și eficientizeze procesele, pentru a face față schimbărilor, fie ele fiscale, fie ele de comportament al turistului, fie legate de războaie, de climă. Totodată, suntem atenți la percepția generațională, pentru că avem consumatori care sunt mult mai înclinați spre autenticitate, emoție și sens, atunci când călătoresc, drept care, alegerile se fac în baza acestor criterii.
Care sunt tendințele observate în România? Vizitele sunt mai rare și mai scurte, pentru servicii mai bune. Se caută servicii mai bune, se cere și lumea e mai atentă la curățenie, autenticitate și personalizarea produsului. Aici vorbim de observare făcută, pentru că oamenii tind să dea review-uri. Noi trăim din reputație în turism și, cu cât ai o reputație mai bună, ai mai mulți clienți și poate și rate mai bune în oferta pe care o faci. Lumea tinde să vină pentru aceste atribute. Se caută experiență și sens și de aceea, turismul gastronomic rural, natura și tradițiile locale încep să fie un tractor în procesul decizional. Oamenii caută astfel de experiențe. De asemenea, se caută partea de prelungire a vieții, nu neapărat anti-aging, ci sănătate și prelungirea duratei de viață, în preferințele celor care vin în zona balneară ca produs turistic. Circa 64% din decizia de cumpărare a unui pachet turistic este legat de experiența culinară, și pentru români, și pentru străini. Interacțiunea turistului cu hotelul sau cu furnizorul se face preponderent pe mobil: rezervări, checkin, review-uri, plăți, toate trec prin sistem digital. De ce punctez aceste lucruri? Pentru că de la ele putem să ne obținem date, informații, profilare și politici publice bazate pe date corecte și cuprinzătoare.
Tehnologia schimbă fundamental modul în care noi, furnizorii de servicii turistice, ne desfășurăm activitatea. Tehnologia în hoteluri, în general, se face prin implementarea unor CRM-uri (Customer Relationship Management), a unor utilizări ale AI-ului, pentru că asta este etapa evoluției economice în care suntem. Fără ele și fără tehnologizare, nu mai suntem în piață. În cazul hotelurilor și mai puțin în cazul restaurantelor, vorbim de sisteme de channel management. Despre ce este vorba? Aceste sisteme de channel management ajută hotelurile să-și gestioneze prezența online pe platformele de vânzare. Din păcate, doar hotelurile mari folosesc aceste sisteme și consecințele sunt că rămân foarte multe hoteluri tributare platformelor mari – Booking.com, Expedia și, în cazul apartamentelor, Airbnb – care au o putere foarte mare și aplică comisioane foarte mari. Hotelurile care depind doar de booking achită între 16 și 25%, comision care este aplicat la venit. Practic, toată marja de profit a unui hotel este dată către booking, pentru că nu are alte sisteme de vânzare și de optimizare a prezenței în ochii clientului și rămâne doar în acest sistem de vânzare în OTL (Online Travel Agent).
O altă schimbare pe care noi o regăsim la nivelul Uniunii Europene, dar care la noi încă nu e reglementată, este check-in-ul digital. Avem foarte mulți turiști care doresc să-și facă tot acest proces de check-in și check-out digital. La ce ajută el? În primul rând, la digitalizarea prezenței turistului în unitatea hotelieră. Ajută și la eficientizarea personalului în hotel, adică nu mai ai doi-trei recepționeri într-un hotel mare, ci poți să stai cu unul singur, pentru că restul își face turistul singur și poți să optimizezi niște procese. AI-ul în perioada aceasta este utilizat pentru segmentarea pieței: știm cui să ne adresăm folosind AI-ul, știm care este profilul turismului de balneo sau profilul turismului de city-break, putem face campanii personalizate și putem optimiza răspunsul la recenzii și mesaje primite de la clienți, aspect extrem de relevant în cazul reputației online, în baza căreia se fac cele mai multe rezervări.
Platformele internaționale Booking, Expedia, cele foarte mari, deja, sunt integrate în sisteme AI, în ChatGPT, astfel încât, clientul se duce direct în ChatGPT și întreabă tot sejurul turistic. Aici apar debalansări, pentru că puterea pe care o au aceste platforme, raportându-ne la alți operatori din turism, agenții de exemplu, este foarte mare, iar agențiile de turism își pierd din clienți. Mai mult decât atât, în zona de legislație, există discrepanță, pentru că, în acest moment, agențiile de turism, dacă sunt în situația de a comercializa unități de cazare neclasificate, își pierd licența, în timp ce platformele online pot (legislația nu interzice încă) să afișeze unități de cazare neclasificate, fără a primi penalizări. Aici avem un prim aspect legat de concurență neloială, prin nelegiferare. Un alt aspect e cel legat de marketingul digital. Dacă aceste platforme, cum sunt Google și Booking, sunt gatekeepers considerați de Uniunea Europeană, cresc costurile unităților mici în a se promova în online, pentru că aceste platforme, având foarte mulți bani, îi declasifică în căutări pe cei care au bugete mici. Adică, tu chiar dacă-ți cauți un hotel cu site-ul, cu numele complet, în primele poziții, vor apărea întotdeauna platformele de rezervări globale și abia după a cincea-a șasea poziție, apare site-ul hotelului, chiar dacă l-ai căutat cu nume complet. Lucrurile acestea, la nivel Uniunii Europene, se încearcă a se legifera. Acesta este partea de tehnologie și statusul ei în acest moment, referitor la modul cum impactează activitatea hotelurilor.
Un alt aspect este cel legat de short term rentals, apartamentele de închiriat. De ce este important să discutăm despre asta? Pentru că, în contextul României de acum și în baza datelor pe care noi le obținem de la Booking prin DAC7, care este implementată de ANAF în baza unui ghid, în București, numărul de înnoptări la nivel de opt luni de la începutul anului a atins 50% în apartamente versus hoteluri fără Airbnb. Asta ne spune că avem un jucător relevant pe piață și anume, segmentul de închirieri pe termen scurt, care este parțial reglementat și legiferat, dar, cu siguranță, nu este suficient controlat, drept care apar inechități. Avem peste 12.000 de apartamente de închiriat în scop turistic și doar o minoritate sunt autorizate, ele concurând direct cu hotelurile.
Care sunt riscurile și impactul pe care îl aduc aceste apartamente în piețele turistice? În primul rând, fac distorsiuni majore între hoteluri și apartamente. Hotelurile au până la 14 autorizații de obținut, respectă norme stricte, plătesc taxe, angajează oamenii, în timp ce STR-ul (short term rental) nu are. Efectele sunt la veniturile bugetare, pentru că ei nu plătesc TVA, impozite parțiale, raportări incomplete, nu sunt obligați să raporteze dacă nu vor, deci nu raportează cazările. Avem impact de preț al locuințelor și de chirii în zonele cu cerere mare. Avem o migrație a turiștilor care sunt price sensitive, se duc de la hoteluri către apartamente. În analiza noastră, am constatat că, dintr-un tarif de cazare, un hotel achită 30% taxe, fie că vorbim de TVA, de taxe pe salarii, city tax, taxă de parcare, taxă salvamont, salvamar. Adunate toate, din 100 de lei, 30 de lei pleacă sub formă de taxe către autorități. Mai mult decât atât, în cazul city tax-ului, acesta se plătește de către hoteluri și probabil că undeva spre 95% nu se plătește de către apartamente. Consecința? Ajungem la o descurajare a investitorilor de a avea investiții în hoteluri și la o migrație către construcția de apartamente de închiriat. Reglementările europene care tratează aceste subiecte, digitalizarea, tehnologia și short term rental, există, sunt în vigoare și unele se vor implementa automat din mai anul viitor: Digital Market Act, pentru zona de platforme Booking și Google, precum și Short Term Rental Regulation, VAT in the Digital Era și regulamentul UE 2024/1028. Dintre acestea, niciunul nu este implementat în România, drept care avem o piață nereglementată.
Mai avem o zonă de reglementare, Green Claims, care și ea trebuie avută în vedere, pentru că hotelurile trebuie să se conformeze și costă, în timp ce short term rentals nu au nici un fel de reglementare aplicabilă. Practic, avem baza de la care să construim legislația pe plan local, care să ducă la o reglementare a segmentelor noi de piață, care ne afectează afacerile. Care e rolul reglementatorului? Licențierea short term rentals să fie obligatorie, cu reguli de raportare pentru siguranță, să aibă asigurări de răspundere civilă cum au hotelurile, să aibă un anumit nivel de calitate pe care să-l asigure pentru siguranță și pentru a avea nivelul de preț pe care îl aplică, astfel combătând concurența neloială. Implementarea VAT in the Digital Era ajută ca TVA-ul pentru cei care depășesc plafonul să fie colectat de la platformele online direct. Verificările digitale pot fi încrucișate: tot ce este digital, tot ce se rezervă digital poate fi controlat. Nu se colectează în momentul ăsta date și, din discuțiile noastre cu INS, am aflat că acesta nu colectează date de la apartamentele sub 10 locuri. Piața de short term rentals și apartamente de închiriat este 99% apartamente până în 10 locuri, drept care noi nu vedem în statistici o piață, un segment relevant.
Concluzia este că avem nevoie să actualizăm legislația, avem nevoie să ne uităm la politicile și direcțiile pe care Uniunea Europeană le abordează, pentru că nu ne confruntăm doar noi cu aceste situații. Avem nevoie să fiscalizăm echitabil toți jucătorii din piață și avem nevoie să ne promovăm.
Evenimentul este organizat în cadrul ciclului ciclului de conferințe inițiat de ASPES, cu tema: „Restructurarea și Reconstrucția Economiei Naționale Românești într-o lume în schimbare” și își propune să reunească experți, decidenți, reprezentanți ai mediului academic și universitar, antreprenori de succes, rețele de comercializare pentru un dialog aplicat asupra agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și dezvoltării rurale.
Declarații ale luiIon Dănuț Jugănaru,președinte al ASPES Filiala Dobrogea în cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A TURISMULUI ÎN ROMÂNIA. IMPORTANȚA DEOSEBITĂ A TURISMULUI BALNEAR ȘI DE WELLNESS” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 27 noiembrie 2025, laClubul BNR, Banca Națională a României (BNR).
Am făcut o scurtă prezentare a evoluției turismului anul trecut și pe primele nouă luni ale acestui an. Creșterea numărului de sosiri ale turiștilor anul trecut în România a fost cu 4,5% față de 2023. Ponderea turiștilor străini a fost doar de 16,7%. Din acest punct de vedere, suntem pe ultimul loc în Europa și, în ultimul timp, parcă mai mult regresăm decât să progresăm. La numărul de înnoptări, a fost o creștere importantă anul trecut. Cam jumătate dintre turiștii străini au venit pentru că au trebuit să vină, adică din motive profesionale și de afaceri. Alții au venit pentru că au vrut să viziteze România.
Am făcut o analiză a duratei medii a sejurului în marile destinații turistice ale lumii. Dacă pe total, suntem la 2,1-2,2 media de zile la străini, pe zone, în stațiunile litorale, exclusiv Constanța, media e ceva mai mare, dar socoteala se face doar la cât sunt deschise, adică 3-4 luni pe an cel mult. Dacă ar fi fost să împărțim la 12 luni, media ar fi fost catastrofală.
Pare ciudat că în zonele balneare, această medie este foarte mică, având în vedere că pentru un tratament balnear avem 12 zile. Cât de multe au fost sejururile de doar o zi ca să ajungi la o asemenea medie?! Sigur că mă simt dator să fac vechea precizare că datele Institutului Național de Statistică le luăm de bune, deși știm bine că sunt departe de realitate. Diferența de date de la „Ministerul… și Turismului” (o să-i spun așa, pentru că întotdeauna turismul e la coadă) este de zeci de mii de locuri de cazare față de ce are statistica și trebuie s-o luăm cu o marjă de eroare aici.
La nivel național, capacitatea de cazare a crescut binișor. Accentuez creșterea mare din ultimii ani a apartamentelor și camerelor de închiriat: cu 12,6% pe an. Mai mult de o treime din capacitățile de cazare din România sunt de acest fel și tot crește această pondere. Și aici e un subiect de discutat.
Evoluția numărului de înnoptări și de sosiri arată că, în primele nouă luni, a fost o creștere, dar o scădere de 0,9% per total, cu mari diferențe de la o zonă la alta. De pildă, pe Litoral, conform INS, am avut creștere la numărul de sosiri și am avut o staționare în privința numărului de înnoptări, cu marja de eroare respectivă. În context european, suntem undeva pe acolo la durata medie a sejurului, dar avem un grad de sezonalitate mult mai accentuat decât în majoritatea celorlalte țări ale Europei.
Nu suntem favorizați nici de conexiuni directe de zboruri. Aici trebuie încă mult discutat. La transportul feroviar nici nu vreau să mă refer. Știm cu toții cât de rău e.
Referitor la propuneri și la câteva soluții pentru diferite probleme, avem nevoie ca turismul să fie efectiv tratat în economia națională ca un domeniu prioritar. E scris undeva într-o lege, e scris în strategia pe care nu vrea nimeni să o ia în seamă, dar, până la urmă, trebuie să se întâmple în realitate. Suntem judecați, de cele mai multe ori, după ponderea în PIB. E ca un cerc vicios: „Nu stăm de vorbă cu voi, cu turismul, pentru că aveți o pondere prea mică în PIB, dar nici nu facem nimic ca să crească această pondere”. Atunci, rămânem în acest cerc din care nu ieșim. Știm cu toții ce s-a întâmplat în ultimii ani. Am avut miniștri care n-aveau nimic de-a face cu turismul. Ministerul a avut multe domenii importante și, la coadă, adăugat și turismul. Cred că în această etapă, în care ne aflăm, cea mai bună soluție până la urmă, decât turismul să fie uitat într-un colț, mai bine să revenim la Autoritatea Națională pentru Turism, în subordinea directă a prim-ministrului, că poate așa își face timp și de turism, să facă ce trebuie.
E mult de discutat aici, dar haideți să ne uităm puțin la vecinii bulgari. De mulți ani, deși la ei au fost mai des decât la noi schimbări de guverne, întotdeauna ei au păstrat Ministerul Turismului și rezultatele se văd. Or fi greșit ei sau noi?
A doua problemă pe care am identificat-o ca este necesitatea de a avea date statistice cât mai exacte. Am avansat puțin, dar e nevoie să impulsionăm acea inițiativă care trenează de foarte mulți ani: să avem un sistem informatic, în care să știm instant câte cazări s-au făcut, peste tot. Imaginați-vă cât de aberant poate să fie rezultatul statisticii, în momentul în care, să zicem, a venit un britanic, a făcut o călătorie în circuit în România de cinci zile, cu cinci înnoptări. După ce a plecat, din statistica noastră reiese că cinci turiști britanici au stat câte o noapte în România. E aberant, pentru că nu s-a putut identifica că același turist a fost în mai multe părți. E nevoie după părerea mea de o urgentare a punerii în practică a acelui sistem informatic.
Despre OMD-uri organizațiile de management al destinației – parteneriate public-private, cine a scris în PNNR la capitolul turism și cultură n-a înțeles nimic din ce înseamnă parteneriat public-privat. A scris că ministerul va înființa opt OMD-uri regionale. Ultimilor doi miniștri până cel actual, le-am spus în consiliul consultativ al turismului că este ca la o nuntă, unde ministerul nu poate să fie nici mire, nici mireasă, ci poate să fie, eventual, doar naș, dacă sunt de acord mirii. Nu poate să înființeze ministerul ceva ce se întâmplă în localitate, în regiune. De ce nu se înființează mai multe OMD-uri în România, că avem doar 31 sau câte avem?! Cele mai multe sunt locale. Este doar una regională, sunt vreo trei-patru județene și nu merge acest mecanism de înființare pe plan local. Primarul spune „de ce să plece din banii de aici de la noi pentru mai departe?!” Toată lumea e de acord că trebuie reformă, dar să nu se taie de la mine. Până la urmă, va trebui o reglementare care să spună din taxa, să-i spunem „city tax”, cu taxa hotelieră încasată, cât poate să rămână la primărie, cât merge la OMD-ul local, iar dacă nu există OMD județean, OMD local să dea la cel regional sau să dea la cel național, astfel încât, să înființăm odată acel OMD național, care să preia partea de promovare turistică de la minister. Noi n-avem posibilitatea de a face bugete multianuale și ne trezim prin ianuarie-februarie că începe târgul de la Berlin și noi încă n-avem stand plătit. S-ar rezolva în bună parte aceste probleme de promovare cu un buget echilibrat și prin contribuția turistului. Fiecare turistă în parte să plătească acea taxă, să pună măcar tot atât și ministerul și să se echilibreze, să avem un buget nu de un milion și ceva-două milioane de euro pe an, cât este bugetul de promovare a unei firme mai serioase în România. Este ridicol!
Am avut și situațiile acelea neplăcute în niște ani, când, după ce că au fost puțini bani alocați, nici nu s-au cheltuit toți, că s-au găsit motive să nu se poată cheltui suma respectivă. Foarte mult ar fi de discutat despre OMD-uri: ce facem, de ce n-are Bucureștiul OMD încă, deși ar fi putut să aibă de mult, cum putem reduce deficitul balanței comerciale la contul turist-călătorii? Dacă am făcut o evoluție în ultimii doi ani, cât a fost soldul? Cât a fost în 2022-2003 și crește din 2023: 3,6, aproape 3,7 miliarde euro sold negativ al balanței, anul trecut, 4,3 aproape miliarde de euro și tot așa. Dacă n-ar fi intervenit măsurile restrictive, de reducere a unor cheltuieli, am fi avut șanse ca anul ăsta să adâncim și mai mult. Evoluția la nouă luni arată că e pentru prima dată după mult timp când a scăzut puțin deficitul față de anul anterior, adică românii au cheltuit mai puțini bani în străinătate; să vedem cum iese la sfârșit de an. Altfel spus, mai puțin academic, din această afacere numită turism internațional, România pierde în fiecare an câteva miliarde de euro. Balanța se poate înclina într-o parte sau alta. Până la urmă, cred că n-o să mai întâlnim vreodată pe cineva care să spună „hai să-i împiedicăm pe români să mai călătorească în străinătate. Îi putem convinge, la un moment dat, pe unii dintre români să nu mai plece în străinătate, că avem o ofertă cel puțin la fel de bună în România, parțial se poate și acolo. Intenția discuției este cum aducem mai mulți turiști străini în România, care să cheltuiască mai mult și astfel să echilibrăm balanța. Din câte m-am uitat eu, dintre toate serviciile, turismul e singurul care trage în jos, care are deficit când de pe toate exporturile de serviciile. Mă întorc la discuții pe care le-am avut de-a lungul anilor cu miniștri. Nu înțelegea o doamnă ministru care venea de prin industria ușoară ce tot spun eu acolo cu turismul și exportul: ce legătură are?! Și am luat-o ca la cursul de economia turismului, cu studenții: „Luăm o bucată de brânză. Vrem s-o exportăm. Hai să vedem cât de complicat e cu ambalare, cu transport și celelalte. Aceeași bucată de brânză, o punem pe farfuria turistului și, lângă ea, mai punem o sticlă de vin și cu toate astea, am făcut un export de produse consumându-le. Acuma ați înțeles?” Nu înțelege mai nimeni cât de importantă este posibilitatea de a avea bani mai mulți din turism de la turiștii străini.
Ca măsuri de aducere la economia reală a mai multor afaceri din turism, să recunoaștem că nu vrem să încasăm mai mulți bani de la acele structuri neautorizate, că am fi putut să o facem mai demult. Avem (eu cunosc mai bine zona Litoralului) structuri neclasificate care au peste 10 camere. Ce e ăsta? Mini-hotel nu e, pensiune nu e. Ce este? E casa mea. Bun. Câte persoane sunteți? Trei. Și de ce aveți nevoie de 17 camere de baie? E clar că e făcut pentru așa ceva. Cum putem să identificăm foarte ușor? De la consumul de apă. Are de 10 ori, de 100 de ori mai mare consumul decât media. La gunoiul menajer adunat, are cantități imense. Rezultă că sunt niște turiști pentru care nu plătesc. Se poate identifica dacă se dorește, dar nu s-a prea dorit până acum. S-au făcut niște mici progrese anul ăsta, ca să-i mai aducă pe unii să plătească, dar e încă departe. Sunt rezerve mari și din ele o să crească PIB-ul, pentru că descoperim că banii vin în economia noastră. Se face în astfel de locuri și muncă la negru, pentru că nu există angajator persoană juridică și atunci oamenii care lucrează să facă curat și ce mai fac pe acolo sunt angajați fără forme legale.
Fac de ceva timp o propunere la care țin și nu prea mă aude nimeni: am fost cooptat într-un proiect dezvoltat de Universitatea Ovidius și de Geoecomar, am făcut consultanță pentru Ministerul Mediului pentru zona costieră, strategia de dezvoltare a zonei costiere. Eu am fost cooptat ca expert în turism și tot spuneam cum e cu turismul, dar au zis că „nu e treaba noastră, Ministerul Turismului să se ocupe de așa ceva”. Comitetele interministeriale nu funcționează dacă nu sunt prezidate de prim-ministru sau de o autoritate. Trebuie regândit acest mecanism.
Propun să ne gândim ce înseamnă eticheta ecologică pentru turism. Este un program european. Turistul străin vestic din zilele noastre este sensibil la așa ceva, la acele unități hoteliere prietenoase cu mediu. Putem acorda niște facilități fiscale. Am stat de vorbă cu diverși consilieri locali. Consiliul local zice „de ce să-i dau o facilitate?” Eu îi spun „cât încasezi acum de la unitatea respectivă, dacă o să aibă turiști mai mulți și de calitate mai bună, care plătesc mai mult, nu o să încasezi mai mult? Atunci, dă-i o facilitate, face un efort mare să-și îmbunătățească tot ce are acolo și să fie prietenos cu mediul și, pe urmă, o să fie mai bine pentru comunitate”.
Privitor la plajele blue-flag, în sezonul ăsta, am avut șase plaje. Haideți să vedem cam cât au avut alții. Unele țări (care au plaje mai multe, e adevărat, decât noi) au de ordinul sutelor: bulgarii au de câteva ori mai multe decât noi. Nu reușim să-i ajutăm să fie mai mulți cei tentați să facă astfel de lucruri, de amenajări suplimentare, ca să avem o cerere din partea turiștilor străin, mai ales.
Evenimentul este organizat în cadrul ciclului ciclului de conferințe inițiat de ASPES, cu tema: „Restructurarea și Reconstrucția Economiei Naționale Românești într-o lume în schimbare” și își propune să reunească experți, decidenți, reprezentanți ai mediului academic și universitar, antreprenori de succes, rețele de comercializare pentru un dialog aplicat asupra agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și dezvoltării rurale.
Românii se pregătesc pentru un sezon al sărbătorilor cu bugete mai ridicate față de anul trecut. Potrivit unui studiu realizat de Raiffeisen Bank, în parteneriat cu Appinio, 65% dintre respondenți se așteaptă la cheltuieli mai mari pentru Crăciunul din 2025, în timp ce aproximativ 1 din 4 români (26%) estimează costuri similare cu cele din 2024.
Jumătate dintre respondenți alocă între 25% și 50% din bugetul total pentru achiziția cadourilor, majoritatea menționând că se încadrează în intervalul 500 – 1.000 lei (41%), respectiv 1.000 – 2.000 lei (26%). Pentru a acoperi costurile din această perioadă, românii apelează în special la resursele existente. Economiile puse deoparte din timp reprezintă principala sursă pentru 47% dintre respondenți, urmate de salariul din luna decembrie (46%). Pe de altă parte, 18% utilizează cardul de credit pentru a gestiona cheltuielile aferente sărbătorilor.
Când vine vorba de cumpărăturile pentru masa de Crăciun, românii se orientează către:
supermarketuri/hypermarketuri: 75%
cumpărături online: 36%
producători locali sau piețe: aproape 30%
Conform sondajului, jumătate dintre respondenți intenționează să petreacă acasă Crăciunul, singuri sau alături de familie, 18% la rude sau prieteni și doar aproximativ 8% în vacanță, în stațiunile din România. În ceea ce privește pregătirile de sărbători, 41% încep organizarea cu 2 – 4 săptămâni înainte, iar o treime (33%) chiar și înainte cu o lună.
În această perioadă, românii se concentrează în special pe activitățile tradiționale care marchează începutul sărbătorilor, precum:
împodobirea bradului și decorarea casei: 78%
cumpărarea cadourilor: 77%
curățenia generală: 71%
Întrebați ce cadou simbolic și-ar dori de la Moș Crăciun, pe lângă sănătate și noroc, respondenții au menționat cel mai des banii și liniștea.
Metodele de plată preferate pentru achitarea cumpărăturilor de Crăciun sunt: cardul de debit 35%, numerarul 31% și cardul de credit 20%.
„Datele studiului ne arată că românii își gândesc tot mai atent bugetele de sărbători și că preferă să se bazeze pe resurse proprii pentru a-și acoperi cheltuielile. Este o evoluție care vorbește despre stabilitate și despre un interes real pentru echilibru financiar. La Raiffeisen Bank, ne propunem să fim alături de ei în acest proces, cu soluții care aduc claritate și siguranță în deciziile de zi cu zi”, declară Mihail Ion, VP Retail, Raiffeisen Bank România.
Studiul privind comportamentele de consum în perioada sărbătorilor de Crăciun face parte din seria Despre Bani 1:1, derulată de Raiffeisen Bank România. Cercetarea a fost realizată în colaborare cu Appinio, prin metoda CAWI, pe un eșantion de 750 de persoane cu vârste între 18 și 65 de ani, reprezentativ la nivel național, în noiembrie 2025.
Impactul economic generat de Sistemul de Garanție-Returnare (SGR), administrat de RetuRO, arată un efect semnificativ asupra economiei României în anul 2024, însumând, în termeni absoluți, prin contribuții directe, indirecte și induse, aproximativ 1,49 miliarde lei, potrivit unei analize realizate de Academia de Studii Economice (ASE).
Valoarea totală substanțială a impactului economic evidențiază rolul RetuRO de catalizator în economia circulară din România, prin sistemul care nu doar că gestionează fluxul de ambalaje returnabile, ci generează și efecte economice pozitive ample, extinse pe lanțul valoric – producători, comercianți cu amănuntul, reciclatori, autorități locale – și resimțite în întreaga economie.
Investițiile RetuRO au un important efect multiplicator economic în sectoare conexe, precum logistica, infrastructura, reciclarea, tehnologia. Studiul a demonstrat că economia circulară este și ar trebui să fie încadrată ca o oportunitate de investiție, nu doar ca o obligație de mediu, iar sistemele durabile pot crea valoare, locuri de muncă și reziliență a lanțului de aprovizionare.
„Studiul impactului socio-economic generat de Sistemul de Garanție-Returnare oferă o imagine clară și documentată a modului în care sistemul remodelează economia, comunitățile locale și comportamentele. În calitate de administrator al celei mai mari inițiative de economie circulară din România, am considerat că este responsabilitatea noastră să avem o evaluare a impactului sistemului din partea unei echipe independente de cercetători, printr-o metodologie riguroasă. În primul rând, pentru că transparența este motorul încrederii. O evaluare independentă contribuie la consolidarea încrederii românilor care participă la sistem. În al doilea rând, sistemul a fost construit pentru a oferi beneficii concrete și măsurabile pentru România. Înțelegerea acestor beneficii este esențială. Și în al treilea rând, pentru că, prin documentarea efectelor sociale și economice ale Sistemului de Garanție-Returnare, RetuRO se poziționează ca un partener de încredere și semnificativ la nivel european cu privire la economia circulară, inovație și gestionarea responsabilă a resurselor. Trasabilitatea, transparența și responsabilitatea sunt piloni esențiali ai SGR și valori care ne ghidează modul de operare. Studiul de impact socio-economic este o reflectare a principiilor noastre fundamentale”, a declarat Gemma Webb, CEO RetuRO.
Contribuția directă, de 677,8 milioane lei, reprezintă valoarea adăugată generată în mod nemijlocit de activitatea sistemului. Aceasta include efectele asociate operațiunilor curente: personal angajat, cheltuieli operaționale, investiții în infrastructură, centre de numărare și logistică, precum și servicii achiziționate de companie. Contribuția directă evidențiază faptul că RetuRO este, în sine, un actor economic relevant în economia circulară.
Contribuția indirectă, de 482,42 milioane lei, surprinde impactul asupra lanțului de furnizare. Cheltuielile pentru achiziții de bunuri și servicii stimulează activitatea economică a companiilor din amonte – transportatori, furnizori de echipamente, firme de mentenanță, servicii IT, logistică. Prin multiplicatorii aferenți, fondurile cheltuite de sistem generează activitate suplimentară în industrii conexe.
Contribuția indusă, de 331,26 milioane lei, reflectă efectele produse în economie de veniturile salariale generate direct și indirect. Angajații RetuRO și cei din firmele furnizoare își cheltuiesc veniturile în economie, prin consum de bunuri, servicii și taxe, generând cerere suplimentară în sectoare precum comerț, servicii, energie sau transport. Componenta indusă arată rolul SGR ca generator de activitate economică prin stimularea consumului gospodăriilor.
Impactul asupra PIB crește pe măsură ce sistemul se maturizează
La finele lui 2024, contribuția totală a SGR la PIB ajunge la 0,085%, odată cu operaționalizarea completă a sistemului.
Astfel, ponderea vânzărilor de materiale SGR în impactul total semnalează maturizarea fluxurilor de reciclare, iar efectele directe se amplifică, datorită creșterii veniturilor comerciale – materiale, consumabile, deșeuri secundare. Impactul economic al SGR nu este static, ci crește odată cu volumele colectate, eficiența logistică, investițiile în infrastructură și dezvoltarea capacităților de reciclare.
Contribuția totală a RetuRO la PIB este perfect coerentă cu structura economică a sectorului pe care îl deservește. Astfel, valoarea de 0,085% din PIB reprezintă un nivel aliniat structurii economice a industriei de referință, confirmând eficiența economică a sistemului SGR în raport cu piața pe care operează.
Pentru comparație, sectorul băuturilor răcoritoare, unul dintre principalii generatori de fluxuri de ambalaje, are o contribuție directă de aproximativ 0,48% din PIB, conform evoluției codului CAEN 1107 în perioada 2017–2020, în timp ce, conform raportului Oxford Economics, sectorul berii a avut, la nivelul anului 2023, o contribuție directă de 0,9% din PIB.
Nivelul de până în prezent al investițiilor realizate în sistem are un multiplicator economic ridicat, de 0,57 lei VAB (Valoare adăugată brută) pentru fiecare leu investit.
Sistemul generează un capital comportamental pozitiv, stabil
SGR are efecte societale profunde, remodelând obiceiurile și construind o cultură a responsabilității și o mentalitate cu preocupare pentru mediu. Sistemul a reușit să genereze un capital comportamental stabil, susținut de un set coerent de beneficii – financiare, psihologice și identitare.
În timp ce tinerii sunt ghidați de o motivație duală – recuperarea garanției (94%) și grija pentru mediu (93%), familiile cu copii valorizează SGR preponderent ca pe un instrument educațional și moral – exemplu pozitiv (97%), lecție de responsabilitate (94%).
SGR consolidează și legăturile familiale, iar 76% dintre părinți se simt „o echipă” la returnare, în timp ce seniorii manifestă o disciplină comportamentală ridicată, simțindu-se utili și implicați în comunitate (88%). Sistemul are un rol tot mai important și în incluziunea economică a grupurilor vulnerabile, oferindu-le o activitate economică legală și constantă.
Participarea la SGR generează schimbări pozitive extinse, incluzând reducerea deșeurilor menajere și o planificare mai bună a cumpărăturilor, dovedind transferul atitudinilor sustenabile în viața cotidiană.
Beneficii substanțiale pentru mediu
În intervalul ianuarie – august 2025, emisiile de CO2 reduse ca urmare a reciclării sticlei prin SGR ajung la aproape 110 milioane de kg. Doar pentru acest material, între 1,1 și 2,7 milioane de copaci plantați ar fi necesari pentru a absorbi aceeași cantitate de CO2.
În același interval, emisiile de CO2 reduse ca urmare a reciclării ambalajelor metalice prin SGR sunt de aproape 6 milioane de kg. De asemenea, prin tratarea plasticului, emisiile de CO2 reduse depășesc 194 de milioane de kg.
Avantaje pentru autoritățile locale
Autoritățile locale beneficiază de eliberarea bugetelor pentru prioritățile comunității și promovarea obiectivelor naționale de circularitate, prin costuri evitate ale salubrității publice de aproximativ 400 milioane lei și venituri fiscale suplimentare de circa 23 milioane lei.
Astfel, implementarea sistemului SGR eliberează resurse pentru bugetele locale, reduce presiunea asupra infrastructurii publice de deșeuri și contribuie la obiectivele naționale de circularitate.
Pentru evaluarea impactului economic al activităților asociate sistemului de garanție-returnare operat de RetuRO, analiza executată de echipa de experți ai Academiei de Studii Economice a fost realizată pe baza sectoarelor relevante din clasificarea CPA, care reflectă atât partea de producție a ambalajelor, cât și activitățile logistice, administrative și tehnologice asociate funcționării sistemului.
Analiza contribuției tuturor acestor diviziuni ce reprezintă domeniul de activitate al RetuRO în total economie a fost realizată cu ajutorul analizei input-output ce are la bază modelul Leontief, care, pe baza relațiilor intersectoriale în cadrul economiei, descrie modul în care un output dintr-un anumit sector poate deveni input într-un alt sector.
Analiza input-output furnizează o serie de multiplicatori specifici industriei vizate, care prezintă, la nivel dezagregat, modul în care creșterea cererii finale în industria supusă investigației va afecta economia românească. Un avantaj semnificativ al utilizării metodologiei input-output este că multiplicatorii rezultați încorporează nu numai efectele directe, ci și efectele indirecte și induse asupra economiei
Analiza beneficiilor comportamentale pentru familiile cu copii a fost realizată pe baza unui studiu al Centrului de Sociologie Urbană și Regională (CURS) pe un eșantion de 500 de respondenți – familii care au copii până la 18 ani. Colectarea datelor s-a desfășurat în perioada 2–19 septembrie 2025, prin interviuri față în față. Marja maximă de eroare este de ±4,4%, la un nivel de încredere de 95%. Datele sunt neponderate.
Inspectorii vamali din cadrul Biroului Vamal de Frontieră Constanța Sud – Direcția Regională Vamală București au efectuat controlul fizic asupra mărfurilor aflate într-un container sosit din China, aparținând unei societăți comerciale cu sediul în Ucraina și au reținut aproximativ 83.000 bucăți bujii auto, 2.200 bucăți nedeclarate.
Bunurile sunt susceptibile de a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală pentru o marcă protejată la nivel internațional. Valoarea totală a bunurilor, dacă ar fi fost comercializate pe piaţă la preţul de vânzare cu amănuntul al unui produs original, este de 4.932.000 lei.
În conformitate cu reglementările naționale și europene privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire, autoritatea vamală a reținut bunurile susceptibile de a fi contrafăcute în vederea trimiterii spre expertizare, la finalizarea cazului urmând a fi dispuse măsurile legale care se impun.
Autoritatea Vamală Română reafirmă angajamentul său ferm în combaterea contrabandei, a fraudei vamale și a oricărei forme de trafic ilicit, prin acțiuni coordonate și verificări riguroase în punctele vamale și zonele de risc.
