Declarații ale lui Constantin Boștină, președinte al ASPES în cadrul conferinței „România 2025-2040. Politici de industrializare a României prin promovarea unor industrii inovative bazate pe cunoștințe și digitalizare, IT, IA, biotehnologii, nanotehnologii, industria cosmosului” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 16 octombrie 2025, la Banca Națională a României.

Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), într-un parteneriat instituțional cu Academia Română, cu Academia de Științe Agricole și Silvice, cu Academia de Studii Economice, Asociația Facultăților de Economie, cu Asociația Generală a Economiștilor din România, cu Camera de Comerț și Industrie a României, cu Asociația Oamenilor de Afaceri din România organizează a doua dezbatere – toate dezbaterile noastre fiind găzduite de Banca Națională a României – pe o temă ce reprezintă o nevoie a perioadei pe care o parcurge economia României: „Restructurarea și reconstrucția economiei naționale românești într-o lume în schimbare”. Vă rog să rețineți sublinierea „a economiei naționale românești”. Am ajuns la această subliniere, ținând seama de modul în care, în ultima perioadă, evoluează economia românească. Nu vrem să dăm calificative, pentru că nu pentru asta ne întâlnim. Nu vrem să ne exprimăm nemulțumiri, pentru că nu pentru asta ne întâlnim, ci vrem, pe baza unei expertize pe care fiecare din participanți o are, să relevăm o apreciere de pertinență normală asupra situației actuale a economiei, în termeni foarte bine documentați și, în mod deosebit, să livrăm autorităților niște puncte de vedere și nu numai puncte de vedere, ci și soluții pentru ceea ce ar trebui să se întâmple în economia României. Noi, ASPES, în parteneriat cu partenerii instituționali, apreciem că e momentul foarte favorabil pentru guvernarea României ca, în situația europeană și mondială pe care o parcurgem acum, când lumea încearcă să se schimbe, încă își caută „picioarele” pe care să se sprijine, România, la rândul ei, de vreo 35 de ani, caută felul cum „să stea pe picioarele ei” (și nu prea „stă pe picioarele ei”), în această situație, e momentul favorabil să folosim ceea ce se întâmplă pe plan european și mondial, să ne configurăm un anumit mod de a restructura și de a reconstrui economia națională a României.

Avem o anumită viziune asupra modului în care ar trebui evoluat în acest sens. Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale a făcut, la zece ani de la intrarea României în Uniunea Europeană, o analiză foarte atentă – împreună cu mediul academic, cu mediul universitar, cu mediul de business – o apreciere a poziției în care ne aflăm și a elaborat o carte document: „Modelul economic românesc. Să gândim mai departe decât azi”. Noi ne-am exprimat public opinia că, în România, „se gândește până diseară. Ce-o fi mâine, o să vedem”. Deci, să gândim mai departe decât azi. La ce? La un model economic românesc în Uniunea Europeană și nu numai în Uniunea Europeană, „România – Orizont 2040”. Acum, ne găsim într-o etapă mai favorabilă, legat de ceea ce se întâmplă și în plan european, și în plan mondial. Sunt aceste intenții de schimbare, care, într-un fel, ne pot favoriza. Am plecat de la ideea că ar trebui să încercăm să definim construcția prezentă și viitoare a economiei naționale românești, bazată pe câteva domenii care ar determina o înscriere într-un cadru favorabil pentru ceea ce ne interesează. Prima dezbatere (care a avut loc tot la Banca Națională a României) a confirmat, inclusiv prin aprecierea guvernatorului Băncii Naționale, că momentul ales pentru a încerca să oferim o variantă de evoluție a economiei românești este favorabil. Din acest punct de vedere, cred că BNR e singura instituție din România care poate să emită o apreciere fundamentată pe date reale asupra modului în care trebuie gândit viitorul economiei. Pornind de aici, am conturat patru piloni pe care să se așeze evoluția viitoare. Primul pilon este cel despre care discutăm astăzi: industriile viitorului în România. Al doilea pilon este agricultura și industria alimentară. Al treilea pilon, serviciile și turismul, încadrând și turismul balnear. Al patrulea pilon este finanțarea economiei naționale românești. Sigur, ținem seamă de ceea ce se întâmplă în structura instituțiilor bancare din România, de problemele legate de creditarea capitalului productiv, de prestările de servicii, de educație, de sănătate. Sperăm să găsim, împreună cu Banca Națională, o modalitate de a crește întâi ponderea capitalului românesc și a pieței de capital din România în finanțarea economiei României. Încercăm să identifică criterii mai economice de creditare, de orientare a creditării către mediul de afaceri, către producție și mai puțin pentru susținerea statului (dacă s-ar putea, deloc). La ora actuală, situația în piața de finanțare arată că finanțarea capitalului productiv și a mediului de afaceri este văduvită în favoarea avantajelor bancare pentru susținerea finanțării statului. De pe aceste coordonate, încercăm să conturăm, în final, un document așa cum l-am făcut pe acela la zece ani de la intrarea în Uniunea Europeană. Mai intenționăm, cum am convenit cu conducerea Băncii Naționale a României și cu conducerea Academiei Române și cea a Academiei de Studii Economice, cu conducerea Academiei de Științe Agricole și Silvice, să facem, la începutul anului viitor, probabil, în februarie, o conferință națională pe această temă, a restructurării și reconstrucției economiei naționale românești. E foarte greu să facem o asemenea restructurare și o reconstrucție, în condițiile în care aproape 75% din capitalul productiv în România nu este controlat de statul român. Nu avem interese politice, avem interese naționale. Nu vrem să dăm afară capitalul străin, dar vrem să lucrăm într-o colaborare, cu respectarea regulilor economice și financiare din România. În opinia mea personală, nu se mai poate amâna prea mult această abordare, pe care să o punem în fața politicului, pe care îl văd la mijloc, el fiind „cu tracțiunea”, având în stânga viziunea mediului de afaceri, a celor care produc și susțin în fapt activitatea economică și financiară statală, iar în dreapta, gândirea academică, universitară, cu soluții pertinente, pentru a putea să ieșim din această situație. 

Evenimentul se înscrie în ciclul de conferințe cu tema „Restructurarea și reconstrucția economiei naționale românești într-o lume în schimbare” organizate de către Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR) și în parteneriat cu Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS), Academia de Studii Economice din București (ASE), Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), un demers comprehensiv de prefigurare a unor direcții de evoluție în orizontul următoarelor decenii.

Sponsori ai seriei de evenimente:

Declarații ale lui Daniel Apostol, prim-vicepreședinte al ASPES în cadrul conferinței „România 2025-2040. Politici de industrializare a României prin promovarea unor industrii inovative bazate pe cunoștințe și digitalizare, IT, IA, biotehnologii, nanotehnologii, industria cosmosului” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 16 octombrie 2025, la Banca Națională a României.

Am propus 10 pași pentru industria viitorului. Plec de la faptul că România are acum o șansă istorică, în plină tranziție de paradigmă politică, economică și energetică la nivel global. Ne îndreptăm toate eforturile spre energie verde, tehnologie și autonomie economică. Europa își reconfigurează toate lanțurile industriale. Investește masiv în digitalizare și în tranziție, în pofida ultimelor critici, de la Declarația de la Anvers, încoace. Competiția pentru resurse și pentru knowhow și pentru noi tehnologii este în plină accelerare. În contextul ăsta sesiza o întrebare fundamentală: Cum putem construi o industrie a viitorului inteligentă, sustenabilă și competitivă? Acesta fiind un deziderat european, știu foarte bine că suntem prinși în menghina Statele Unite-China, adică între două industrii, două economii cu ritm alert de dezvoltare. La această întrebare, propun un răspuns în zece pași. 

1 – O strategie națională de reindustrializare pe termen lung, un plan care să depășească ciclurile electorale și care să fixeze sectoare prioritare: energie, energie verde, microelectronică, inteligență artificială aplicată, biotehnologii, industrie medicală și robotică, industrie de apărare.

2 – Energie pentru industrie, nu doar pentru consum. Avem resurse naturale și vor intra noi resurse naturale din Marea Neagră, care trebuie exploatate și integrate în lanțuri valorice interne în sectoare industriale; vă vorbește cineva care a participat la redactarea strategiei energetice a României, un document formal asumat de statul român, dar care nu are continuitate în nici un plan de dezvoltare de preluare a energiei în dezvoltarea industrială. Cred că România trebuie să-și sporească capacitatea de energie regenerabilă, mai ales, în zone precum biometan, geotermal, eolian, solar, hidro și să dezvolte rețele inteligente de transport. 

3 – Valorificarea resurselor de apărare prin valoare adăugată la nivelul industriei locale. Nu ne permitem luxul de a exporta materii prime brute. Avem materii prime precum litiul și cuprul, care pot fi procesate în fabrici de baterii și în microcomponente electronice în țară. Agricultură plus biotehnologie plus energie înseamnă dezvoltarea cu un alt ritm, mult mai alert, a întregii industrii. 

4 – Industria digitală și inteligența artificială. Am putea să devenim (dacă ne propunem) un hub regional. Am putea crea, de exemplu, un institut național pentru industria 4.0, care să aibă reverberații, filiale, puncte de lucru în Cluj, în Iași și în București, trei centre unde tinerii noștri și IT-știi români excelează în a gândi, a crea și a livra granturi pentru IMM-uri industriale care implementează automatizare și digitalizare, odată cu integrarea inteligenței artificiale în procesele de producție. 

5 – Educație și cercetare aplicate pentru industrie. O Românie dezvoltată nu poate fi o Românie needucată (ca să fac trimitere la sintagme politice fără valoare). Reformarea școlilor profesionale prin sistem dual, programe universitare adaptate industriei viitorului, crearea unor consorții universitare companie-stat, pentru proiecte de cercetare aplicată și dezvoltarea programe de Brain Regain, de recâștigare a inteligenței exportate oriunde în lume. Stimulente pentru tineri ingineri și cercetători, ca să revină în țară sau să rămână în țară. 

6 – Hub-uri industriale regionale. Trebuie să dezvoltăm clustere integrate, după modele care există. Avem exemple de posibile direcții: un model german, un model polonez. Hunedoara-Galați – siderurgie modernă, materiale verzi. Iași-Cluj – microelectronică și inteligență artificială, cu aplicativitate industrială. București-Timișoara – biotehnologii farmaceutice. Constanța – energie offshore și tehnologii maritime și multe altele. 

7 – Infrastructură pentru competitivitate. Nu există industrie modernă fără o infrastructură adecvată, nu doar infrastructura de transport, ci și cea de telecomunicații, de furnizare și transport de energie. Drumuri, căi ferate, porturi, rețele digitale. Trebuie să ne conectăm toate hub-urile industriale pe care le creăm cu coridoarele europene de transport. Ar trebui să avem investiții prioritare în portul Constanța, pe care-l văd ca o viitoare dezvoltare de centrul logistic pentru resurse și produse industriale pentru tot sud-estul Europei. 

8 – Stabilitate fiscală și cadru predictibil. Este o problemă care ne doare. N-am să fac rezumatul luptei trecute cu regimul fiscal. Investitorii cer întotdeauna reguli stabile, nimic altceva. Investitorii nu cer lipsa taxelor, dar trebuie să garantăm un cadrul fiscal fix pentru o perioadă limpede, în care o investiție prinde viață și are șansa să ajungă la maturitate. Minimum zece ani, stabilitatea cadrului fiscal. Este firesc să cerem stimulente fiscale pentru inovație și cercetare. Oricât de tare ne doare deficitul bugetar, nu putem vorbi de relansarea economiei fără relansarea industriei, iar industrie este echivalent cu energie, or acestea sunt cele mai supraimpozitate, cele mai împovărate fiscal sectoare economice. Eliminarea birocrației prin digitalizarea completă a proceselor administrative pentru investiții – o durere cu istorie, dar care poate fi totuși rezolvată în termeni extrem de scurți.

9 – Fond suveran pentru industrie și inovare. Cred că este posibilă crearea unui fond național care să fie alimentat din redevențe și din fondurile Uniunii Europene, dacă știm să negociem și să punem un astfel de dosar pe masă. Misiunea acestui fond să fie cofinanțarea proiectelor industriale cu adevărat mari, care să aibă reverberație pe orizontală și pe verticală în economie, nu să fie ateliere de baterii, ci uzine de baterii, uzine de microcipuri, uzine care folosesc energia verde și care produc energia verde. Fondul poate să funcționeze transparent, după modelul multor fonduri suverane, două exemple clasice fiind în  Norvegia și la Singapore.

10 – Statul trebuie ca, împreună cu mediul privat, să dezvolte o diplomație economică activă. Ambasadele României să devină centre de atragere a investițiilor cu indicatori de performanță clari, nu să fie centre de vizitare pentru rudele ambasadorilor. România trebuie să negocieze în Uniunea Europeană alocarea unor proiecte industriale strategice către teritoriul său și construcția unor parteneriate bilaterale cu state pe care le putem considera capete de pod strategic în industria viitorului, pentru transfer de tehnologie și know-how: Statele Unite, Germania, Coreea de Sud, Japonia.

Evenimentul se înscrie în ciclul de conferințe cu tema „Restructurarea și reconstrucția economiei naționale românești într-o lume în schimbare” organizate de către Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR) și în parteneriat cu Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS), Academia de Studii Economice din București (ASE), Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), un demers comprehensiv de prefigurare a unor direcții de evoluție în orizontul următoarelor decenii.

Sponsori ai seriei de evenimente:

Declarații ale domnului Victor Ponta, deputat, membru al Comisiei pentru industrii și servicii,  Camera Deputaților în cadrul conferinței „România 2025-2040. Politici de industrializare a României prin promovarea unor industrii inovative bazate pe cunoștințe și digitalizare, IT, IA, biotehnologii, nanotehnologii, industria cosmosului” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 16 octombrie 2025, la Banca Națională a României.

La administrația americană, în perioada de final a mandatului președintelui Biden, s-a făcut o listă cu țările supuse restricțiilor exportului de tehnologie, de inteligență artificială. Sunt trei categorii de țări. În categoria I, sunt aliați de încredere, în care marile companii americane pot să transfere tehnologie de AI. Asta înseamnă că marile companii din energie construiesc facilități de producție, Centrele de date sunt mari consumatoare de energie, sunt cele mai mari proiecte care există în acest moment în lume ca sumă, ca cifra de investiție. Pe lista aceea, sunt țările considerate de Statele Unite ale Americii ca de încredere totală, adică Australia, Japonia, Coreea de Sud, Marea Britanie, precum și câteva din Uniunea Europeană – Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Olanda, Spania și Suedia. De când a preluat mandatul Donald Trump, au mai fost incluse două țări în acest grup de aliați ai Statelor Unite: Finlanda (pentru că președintele Finlandei, fost prim-ministru, joacă și el bine golf) și Emiratele Arabe Unite. Acest lucru înseamnă că toate firmele americane care produc cipuri și semiconductori pentru centrele de date pot să investească în aceste țări, implicit însemnând investiții uriașe în zona de energie. Dacă l-aș prinde pe Trump în toane bune, i-aș zice „domnule, nu aveți încredere în România? Nu suntem un aliat foarte bun?! Aveți militari aici, pune-ne și pe noi pe lista aia!” Eu cunosc multe companii dispuse să investească sume de la 100 de milioane de dolari în sus pentru centre de date în Europa de Est. În acest moment, astfel de centre nu există, dar trebuie să existe. Nu mă aștept ca în Europa să se investească așa cum să investește în America. În Texas, proiectul Stargate este o investiție de 400 de miliarde de dolari într-un singur loc, adică PIB-ul României, după cum zic Guvernul și Banca Națională. Dacă zice, eu cred că e. Avem 400 de miliarde, deci o singură investiție, un singur proiect. Nu vorbesc de un proiect de 400 de miliarde la noi, ci de faptul că România ar putea să fie prima țară din Europa de Est care să beneficieze de acest tip de investiții, printr-o decizie politică foarte simplă. Sper să trăiesc momentul în care în România se va deschide primul centru de date, de  inteligență artificială. Dacă nu se va întâmpla lucrul ăsta în următorii doi-trei ani, după aceea, se vor deschide toate centrele de date în Ucraina. Sunt convins de acest lucru și noi vom plăti serviciile de acolo. Ar fi încă o oportunitate pe care România a avut-o pe masă și nu a folosit-o, de felul „în ce ar trebui să investim în viitor?” Sigur că vorbesc de centre de date în anul în care se inchide Sidexul, se închide Hunedoara, s-a închis șantierul naval Mangalia, probabil că la anul se închide CE Oltenia, dar cred că ar trebui să ne gândim ce punem în loc.

Am avea nevoie în România de lucruri foarte simple. Nu suntem campioni la lucruri complicate, doar noi le complicăm; și lucrurile simple le facem foarte complicate. Nu cerem ceva special, ci doar „puneți-ne și pe noi pe listă alături de ceilalți” și asta ar însemna un green light pentru mari investiții în România și o oportunitate pentru tinerii din România. După ultimele schimbări legislative fiscale, mulți tineri de la noi lucrează fizic în Iași, în București, în Cluj, în Timișoara, dar, de fapt, lucrează la niște firme din Dubai sau din Polonia sau din Estonia, ceea ce este o mare prostie din partea statului român. Mă gândesc cum am fi putut să-i păstrăm și legal, și oficial ca tineri români care lucrează în România. Mi-a venit în minte acest exemplu scurt, simplu de înțeles, fără să încercăm să intrăm în prea multe detalii. Este o oportunitate pe care România, dacă nu o folosește în următorii doi-trei ani, o va pierde definitiv, în momentul în care se vor face centrele de date în alte țări: Polonia, care e foarte capabilă, ca stat, să se miște în acest sens și Ucraina, care are toate condițiile, în sensul care se vor face investiții acolo, fără condițiile restrictive din Uniunea Europeană. Să nu pierdem ocazia aceasta, pentru că o să folosim serviciile din alte țări, fiindcă n-am vrut să le folosim pe ale noastre.

Evenimentul se înscrie în ciclul de conferințe cu tema „Restructurarea și reconstrucția economiei naționale românești într-o lume în schimbare” organizate de către Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR) și în parteneriat cu Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS), Academia de Studii Economice din București (ASE), Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), un demers comprehensiv de prefigurare a unor direcții de evoluție în orizontul următoarelor decenii.

Sponsori ai seriei de evenimente:

Declarații ale Oanei Ijdelea, membru în consiliu de Administrație al Black Sea Oil & Gas în cadrul conferinței „România 2025-2040. Politici de industrializare a României prin promovarea unor industrii inovative bazate pe cunoștințe și digitalizare, IT, IA, biotehnologii, nanotehnologii, industria cosmosului” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 16 octombrie 2025, la Banca Națională a României.

Noi, la Black Sea Oil & Gas, suntem americanii care au dezvoltat resursele de gaze din Marea Neagră. Descoperiri de gaze făcute acum aproape 20 de ani au stat în nelucrare timp de aproape opt ani, apoi au stat zece ani stat într-o fază de dezvoltare, avizare, autorizare, reglementare – procese legislative necesare pentru a face asemenea proiecte. Am avut noroc că am avut investitori și acționari care au avut încredere și răbdare. Am început acum trei ani și un pic, pe 15 iunie 2022, să producem gaze din Marea Neagră. În acest moment, noi furnizăm peste 15% din din producția totală de gaze naturale a României. Pentru că proiectul nostru a fost de succes, am început să ne uităm la modalitatea prin care o companie tradițională din hidrocarburi poate să meargă mai departe și să devină un vehicul de tranziție energetică, cu o diversificare de portofoliu de activități. Primul lucru la care ne-am uitat a fost potențialul eolian ușor al României. Am lucrat activ în această direcție, care, dacă ar fi fost valorificată cu trei ani în urmă (așa cum inițial România își propusese) și dacă aveam strategii și politici în aliniere cu Bruxelles-ul, probabil că România acum ar fi avut producție de energie electrică din vântul din Marea Neagră. Ulterior, am spus să revenim mai aproape de businessul nostru și de ceea ce se poate face pe uscat și am identificat fantastica oportunitate a biometanului. Biometanul este gaz metan produs din surse biologice: gunoi de grajd, bălegar, găinaț, reziduuri agricole, reziduuri alimentare, reziduuri vegetale, care, printr-un proces chimic relativ simplu de digestare și fermentare, face o separație între fracția umedă, fracția uscată și partea gazieră, rezultând o moleculă extrem de curată de CH 4. România a fost identificată de Uniunea Europeană ca având unul dintre cele mai mari potențiale din cadrul UE în ceea ce privește producția de biometan, deoarece avem suprafețe agricole foarte mari. În același timp, avem dezavantajul că agricultura și tot ceea ce înseamnă industrie alimentară este relativ fragmentat și situat izolat, doar în anumite zone ale țării, ca niște clustere. Noi credem cu tărie că putem să dezvoltăm acest potențial în așa fel, încât ceea ce există acum în strategia energetică, o țintă de cel puțin 5% producției de biometan din totalul producției naționale de gaze naturale până în 2030, să provină din biometan. Am vorbi de 4 milioane de megawați pe an, dacă ar începe producția în 2027, așa cum OMV și Romgazul își doresc. Din 2027 până în 2030, această valoare ar fi de patru ori mai mare. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor noastre și ale altor actori din industrie (OMV Petrom, Engie, EON), România încă nu a reușit să aibă cadrul legislativ necesar care să permită realizarea acestui gen de proiecte. Tehnologie există, opțiuni operaționale există, furnizori de materie primă există extrem de doritori să-și pună la dispoziție aceste reziduuri, cei mai mulți dintre ei având o cheltuială cu modul în care scapă de ele. Am lucrat împreună cu ANRE și cu Ministerul Energiei la un draft de ordonanță de urgență care să rezolve această problemă de reglementare și legislativă. În prezent, nu știm unde este această legislație, între ce ministere și ce avizator preliminar se află.

Țări pe care, în mod tradițional, România le ia ca exemplu (Germania, Olanda) au niște industrii de producție de biometan extrem de robuste, cu portofolii foarte mari de proiecte. Moleculele de biometan, la modul ideal, circulă prin sistemele naționale de transport ale Uniunii Europene, intrând inclusiv în sistemul național de transport românesc operat de Transgaz, prin importurile de gaze pe care România le face. Fără să sune politic sau sloganistic, avem un mare potențial de dezvoltare pe orizontală, dincolo de industrie, pentru agricultură, pentru fermieri, pentru prestatorii de servicii. 90% din ceea ce înseamnă proiectul nostru de producție de gaze din Marea Neagră este făcut cu companii românești, cu tehnologii românești, cu muncitori români. Acest model poate fi replicat și la biometan. Avantajul fantastic al genului acestuia de proiect este că el este economic și fezabil, precum și ușor de realizat și de către investitori mai mici, nu doar de către investitori foarte mari, care au un aparat organizațional și birocratic cu care este greu de lucrat în hățișul legislativ și în instabilitatea fiscală și politică pe care România o are și despre. Poți să faci și proiecte de 1 megawatt, poți să faci și proiecte de 50 de megawați. În felul ăsta, am crea o industrie total nouă, care să se alăture mixului energetic extrem de echilibrat și extrem de valoros pe care România îl are. Am putea să avem o contribuție reală și obiectivă, pe măsura puterilor noastre ca stat membru, în tranziția energetică pe care o dorește Uniunea Europeană și în tranziția către industria verde. Permiteți-mi să spun că nu ne putem iluziona că mâine în România poate să oprească gazul și țițeiul și să trăim doar din fotovoltaice și eolian. Nu ne putem permite să facem lucrul acesta, pentru că noi nu avem industria pe care o are Europa de Vest.

Lumea a evoluat în ultimii 40 de ani mai mult decât în ultimii 200. Într-un asemenea ritm, Uniunea Europeană este la limita de a decide dacă dorește să continue cu politici frumoase, care însă, raportat la lucrurile care se întâmplă pe planetă, nu vor schimba nimic, pentru că sunt ca o picătură într-un pahar cu apă sau dacă dorește, într-adevăr, să capitalizeze ceea ce îi va asigura independența și prosperitatea pe mai departe, adică industrie. Altfel, piața europeană va fi exclusiv o piață de consum dependentă de Statele Unite, de China, care sunt foarte, foarte bogate în tot ceea ce înseamnă resurse naturale. Este necesară transparența, este necesară stabilitatea fiscală. Să nu ne trezim cu taxe noi, cu impozite noi, cu alte măsuri care nu încap juridic în definiția impozitelor și taxelor din Codul fiscal, dar care tot erodează modelul financiar al unor investiții, mai ales, investiții mari. Să nu cumva să vedem cum investitorii de bună calitate, care-și plătesc taxele, impozitele, nu fac evaziune fiscală cu TVA-ul vor evita jurisdicții ca România și se vor orienta pentru investițiile lor către alte țări din zonă, cu predilecție către Polonia. A spus foarte frumos, în deschidere, faptul că România se gândește doar până diseară, nu și până mâine. Îmi amintesc fraza de final din romanul „Pe aripile vântului”, în sensul că „o să mă gândesc la problema asta mâine, pentru că și mâine este o zi”. Eu cred că pentru noi, „mâine” este „astăzi” și a fost „astăzi” de foarte mult timp. Nu știu cât va continua să fie „astăzi” valabil pentru viitorul de mâine.

Evenimentul se înscrie în ciclul de conferințe cu tema „Restructurarea și reconstrucția economiei naționale românești într-o lume în schimbare” organizate de către Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR) și în parteneriat cu Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS), Academia de Studii Economice din București (ASE), Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), un demers comprehensiv de prefigurare a unor direcții de evoluție în orizontul următoarelor decenii.

Sponsori ai seriei de evenimente: