Cum s-a schimbat piața laptelui după aderare

Date:

Laptele a fost unul dintre cele mai complexe și sensibile capitole pe care România le-a avut de negociat în vederea aderării la UE, atât în ceea ce privește calitatea, cât și cota alocată. După 2007, turbulențele de pe piața laptelui înregistrate la nivelul UE nu au ocolit nici industria laptelui din România.

Investițiile masive, atât în perioada de preaderare, cât și după 2007, au schimbat complet piața laptelui din România. În bine sau în rău, e greu de spus. Prețul scăzut al laptelui a dus la dispariția multor crescători de vaci, fermele mici și mijlocii sunt tot mai puține, în unele zone dispărând complet. Giganții europeni, precum Lactalis, au ieșit la cumpărături și au achiziționat procesatori autohtoni, iar piața este invadată de produse, multe de calitate și proveniență îndoielnică. „Normele europene ne-au civilizat, dar ne-au și restricționat. Nu mai avem controlul”, a declarat pentru ECONOMISTUL președintele Asociației Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL), Dorin Cojocaru.

„N-am fost pregătiți pentru intrarea în UE”

Infrastructura este unul dintre punctele slabe ale României, iar pentru industria laptelui acest lucru a contat enorm, iar în foarte multe localități izolate care au ca specific creșterea vacilor niciodată nu a ajuns cineva care să preia laptele. „Nu avem infrastructură. Infrastructura logistică generează costuri imense și industria laptelui nu e competitivă. Din cauza asta există zone în țară unde producătorii de lapte se plâng că nu au ce să facă cu laptele. Nu putem să ajungem acolo. Nu există centre de colectare și fabrici mici, aproape de producători. Nu există infrastructură nici pentru export. N-am fost pregătiți nici ca mentalitate, nici economic, nici politic să intrăm în UE. Am fost «carne de tun». Nu cred că exitul ar fi o soluție, dar o renegociere ar trebui făcută. Contextul geo-politic permite acest lucru. Suntem într-o criză interminabilă. Nu știm nici la ora asta unde ne situăm și unde vrem să ajungem. Industria alimentară reprezintă 6-7% din PIB și ar trebui să ne intereseze să nu dispară locuri de muncă. Această industrie ar trebui tratată ca un domeniu de interes național”, consideră președintele APRIL.

[is_guest]Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament[/is_guest]

[is_logged_in]Înainte de 2007, în fiecare județ aveam 4-5 fabrici medii pe județ și sute de făbricuțe la nivel național, autorizate sanitar veterinar. La ora actuală, potrivit lui Dorin Cojocaru, sunt cel puțin 11 județe în care nu mai sunt beneficiari ai laptelui din ferme, pentru că multe din aceste fabrici mici de procesare nu mai există. Și, odată cu dispariția lor, au dispărut și fermierii care creșteau vaci de lapte. Au fost fonduri europene care au stat la baza dezvoltării fermelor comerciale. Se producea mult în gospodării și erau multe ferme mici. Pentru un procesator ca să fie competitiv trebuie ferme mai mari de 50 de vaci. Au venit fonduri SAPARD și în loc să consolideze fabricile care existau deja s-au construit altele, pentru că cele vechi erau amplasate în orașe, în zone bune, și, pe lângă faptul că, potrivit normelor europene de mediu nu mai puteau funcționa, au apărut și interese imobiliare.

Industria laptelui din România nici nu a apucat să devină competitivă că o nouă criză, la nivel European, generată de eliminarea cotei de lapte din aprilie 2015 pentru statele membre, a lovit-o în plin. Eliminarea cotelor de lapte si prețul scăzut al laptelui la nivel european creează și în prezent probleme producătorilor de lapte. Prețul mic al laptelui a stat la baza numeroaselor proteste de amploare ale fermierilor din țările care reprezintă o forță în domeniu, cum este Franța.

Mulți crescători români de vaci au fost nevoiți să renunțe la efective, iar procesatorii spun că au rămas în urmă cu investițiile. „Multe fabrici de lapte din România au început să aibă probleme de natura tehnologică, din cauza lipsei investițiilor. Acum au probleme de calitate, pentru că nu au bani să-și retehnologizeze fabricile. Acestea sunt învechite, au început să aibă probleme la garnituri etc. Lipsa investițiilor din ultimii 4-5 ani a început să-și arate colții. E nevoie urgentă de investiții în fabrici, atrage atenția Dorin Cojocaru, președinte APRIL.

El afirmă că în lipsa unor investiții serioase, există riscul ca în România să rămână și mai puține fabrici de lapte. „Dacă nu înțelegem nevoia acestor investiții, tare mă tem că o să ajungem în situația de a vedea, într-un an de zile, multe anunțuri de insolvență. Situația nu e bună, mai ales dacă ne uităm cât de mult s-a diminuat cantitatea de lapte procesat pe fabrică. Existau unități care făceau 60 de tone, acum au ajuns la 3-4 tone”, susține Dorin Cojocaru.

Brandurile supermarketurilor scot din joc producătorii autohtoni

Pe lângă criza laptelui de la nivelul UE, actorii de pe această piață din România se lovesc și de alte probleme, cum este accesul dificil în lanțurile de supermarketuri și concurența cu produsele de proveniență îndoielnică.

„Noi am creditat extinderea supermaketurilor, care prin brandurile proprii scot din joc producătorii autohtoni. Dacă în 2005 brandurile supermarketurilor reprezentau 5%, acum au ajuns la 24%”, spune reprezentantul procesatorilor de lapte. Am pierdut și piața internă. Acum se merge pe un trend naționalist. Țările mari își permit, au cu ce. La noi, oamenii încă preferă produsele ieftine, nu pe cele de calitate.

Potrivit unor studii, 70% din români au ca principal criteriu când cumpără un produs, prețul. Am făcut numeroase demersuri la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) să nu se mai dea ștampilă decât celor care cumpără lapte lichid. Conform reglementărilor europene, în prezent, poate avea ștampilă și cel care taie și ambalează cașcaval, de exemplu.

Potrivit legislației, ultimul care ambalează are ștampilă. Ar trebui negociat la Bruxelles, pentru că nu mai avem instrumente de control. De asemenea, ar fi necesar ca pe etichetă să fie un semn distinctiv, astfel încât cumpărătorul să știe dacă produsul provine de la producător sau de la cineva care doar ambalează”, conchide Dorin Cojocaru.

De unde am plecat și unde am ajuns

În urma negocierilor de aderare, României i s-au alocat 3,057 de milioane de tone în 2007, din care 44% pentru livrări (către procesatori) și 56% pentru vânzări directe, adică total atipic față de ce s-a întâmplat în restul statelor membre, care au primit cotă mai mare pentru livrări. Motivul a fost specificul României, unde producția se realizează cu precădere în gospodării de mici dimensiuni. De altfel, România este singura țară din UE unde predomină cotele alocate pentru vânzări directe. În anul de cotă 2007-2008, spre exemplu, am avut 23,1% din totalul cotelor de livrări din UE-27 și peste 82% din totalul cotelor de vânzări directe din UE-27. Țara noastră nu a depășit însă niciodată cota sa de lapte alocată, fiind una dintre statele membre care produce mult mai puțin decât are dreptul. Spre exemplu, din cei 1,5 milioane de litri disponibili în cadrul cotei pentru livrări directe, România a realizat doar 47,3% în anul de cotă 2012-2013, în timp ce, în anul de cotă 2011-2012, realizarea a fost de 43,4%.

În 1990, România producea 4,29 milioane de tone de lapte, din care a procesat doar 41,9%. Până în 2007, anul aderării României la UE, când s-a introdus și la noi sistemul cotelor, producția națională a crescut treptat până la 5,42 milioane de tone de lapte, în schimb cantitățile procesate s-au diminuat, ajungând până la 21,4% din totalul producție. După 2007, producția a început să scadă, ajungându-se la 5,3 milioane de tone în 2008 și la 4,26 milioane de tone în 2013, potrivit datelor MADR. Potrivit raportului anual emis de Institutul Național de Statistică, producția de lapte colectat de la exploatațiile agricole și centrele de colectare de către unitățile procesatoare a scăzut în anul 2015 față de anul 2014. În anul 2015, comparativ cu anul precedent, cantitatea de lapte de vacă achiziționată de unitățile procesatoare de la exploatațiile agricole și centrele de colectare a scăzut cu 77.356 tone (‐7,8%). În același timp, cantitatea de lapte brut importat a crescut în anul 2015, față de anul 2014, cu 23.782 tone (+30,7%).[/is_logged_in]

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Lansarea unei noi game de PC-uri Maguay

Compania Maguay, caracterizată drept „cea mai veche companie...

Ziua Silvicultorului, marcată de Romsilva și Asociația Administratorilor de Păduri

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și Asociația...

CCIR și Romanian Board of Trade Toronto susțin parteneriatul economic România-Canada

Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR),...

MET România, 15 ani de activitate pe piața locală de energie

Compania MET România, parte a grupului elvețian MET,...