Eric Schmidt, Președintele Comisiei Naționale de Securitate pentru Inteligență Artificială
Anul trecut a oferit câteva lecții vechi despre competiția dintre marile puteri. Dar a introdus, de asemenea, unele noi despre modul în care tehnologia schimbă terenul strategic.
nu mai există nicio îndoială cu privire la provocarea pe care o reprezintă China, Rusia și alte regimuri autoritare la adresa statului de drept internațional, a respectării suveranității, a principiilor democratice și a oamenilor liberi. Aceste amenințări au crescut pe măsură ce China și Rusia au valorificat noi tehnologii pentru a supraveghea populațiile, pentru a manipula informațiile și pentru a controla fluxurile de date. Ele oferă un exemplu al modului în care autoritariștii pot să limiteze și mai mult libertatea de gândire, de exprimare și de asociere.
Creșterea tensiunilor geopolitice a coincis cu o creștere a intruziunilor tehnologiilor perturbatoare în toate aspectele vieții publice și private. Implicațiile pentru 2023 și nu numai sunt clare: platformele tehnologice ale viitorului sunt noul teren al concurenței strategice. Prin urmare, Statele Unite au un interes fundamental în a se asigura că aceste tehnologii sunt proiectate, construite, utilizate și guvernate de democrații.
Fereastra Ucrainei către viitor
Rezistența Ucrainei la invazia Rusiei (cu sprijin considerabil din partea altor democrații) cristalizează modul în care tehnologia transformă geopolitica. O țară puternic conectată, cu cunoștințe tehnice, s-a unificat rapid împotriva unui adversar mult mai mare, care inițial părea să aibă un avantaj militar copleșitor. În prezent, Ucraina câștigă război în rețea digitală, deoarece a valorificat inovația software și a maximizat utilizarea tehnologiei open-source și a operațiunilor descentralizate. Capacitățile sale tehnologice sunt toate îmbinate printr-un acces neîntrerupt la internet.
Ucraina oferă, de asemenea, o privire asupra modului în care ar putea arăta o democrație bazată pe tehnologie: serviciile bazate pe cloud permit guvernului să se conecteze direct cu cetățenii, mai ales prin intermediul dispozitivelor de zi cu zi, cum ar fi telefoanele personale cu criptare încorporată și software de confidențialitate. Liderii politici și factorii de decizie tineri și inovatori lucrează îndeaproape cu o forță de muncă talentată din domeniul tehnologiei, îndepărtând decenii de scleroză birocratică. Dacă Ucraina poate inova în condiții de război, toate celelalte democrații pot și ar trebui să poată face la fel.
Firmele mari și mici din întreaga lume democratică au ajutat la transformarea axată pe tehnologie a Ucrainei, definindu-se ca actori strategici importanți de sine stătători. Ele au protejat din timp datele critice ale guvernului ucrainean și pe cele financiare, mutându-le în cloud, au oferit avertismente și răspunsuri la atacurile cibernetice rusești, și au ajutat la menținerea ucrainenilor conectați direct unul la altul și la internetul global, astfel încât lumea să știe despre minciunile Rusiei, crimele de război și eșecurile militare. Fără acest ecosistem mai larg și fără accesul la platformele tehnologice, conflictul ar fi putut lua o cale foarte diferită.
Dar acum imaginați-vă un viitor în care statele autoritare controlează tehnologiile și firmele care supraveghează accesul la rețea, protejează rețelele de amenințările cibernetice, construiesc infrastructura digitală cheie, determină ce mesaje să cenzureze și gestionează fluxurile de date sensibile. Ar fi o lume a constrângerii politice sistematice și a invaziilor vieții private individuale, în care protecția de bază a libertății de exprimare a fost anihilată. Nici ucrainenii, nici orice altă țară democratică nu și-ar mai putea controla propriul destin.
Ar trebui să luăm în serios succesul Chinei în exportul de soluții de rețea integrate care cuprind hardware, software și servicii pentru clienții, în întreaga lume. Acestea extind sfera de influență a guvernului chinez și îi oferă un avantaj față de SUA și alte democrații, nu doar în cursa tehnologică, ci și în competiția geopolitică mai largă. Nu ar fi rezonabil să presupunem pur și simplu că avantajele firmelor occidentale în domenii precum tehnologia cloud, centrele de date și social media vor rezista în mod natural la nesfârșit.
Ascensiunea meteorică a TikTok, și preocupările legate de securitatea națională pe care le implică, este un caz în acest sens. Parcursurile Chinei în fintech, e-commerce și alte platforme – construite pe rețele gestionate de companii din China și care rulează cu hardware fabricat în China sau sub umbra sa – oferă o previzualizare a cât de contestat va fi viitorul.
Lecții pentru democrație
Pentru democrațiile lumii, provocările politice sunt clare. În primul rând, trebuie să abandonăm abordarea noastră nepractică în ceea ce privește dezvoltarea tehnologică. Evoluțiile periculoase descrise mai sus au venit într-un moment în care SUA a menținut o abordare
laissez-faire asupra strategiei tehnologice. În domeniile de bază ale dezvoltării hardware, software și a rețelei, SUA și partenerii săi au trebuit să reacționeze dintr-o poziție defensivă de tip „ghemuit“. Acesta a fost cazul campaniei conduse de SUA împotriva avantajului Huawei în domeniul 5G, a infuziei în valoare de 52,7 miliarde de dolari în cadrul CHIPS Act, pentru producția de semiconductori în SUA (copiată și în alte părți ale Occidentului) și efortului întârziat al Americii de a dezvolta o strategie națională cuprinzătoare de inteligență artificială. Aceste măsuri reactive nu fac decât să prevină dezastrul, în loc să inducă optimismul că suntem pregătiți pentru viitor.
În al doilea rând, SUA și partenerii săi ar trebui să identifice „următoarele cărți de joc” și să orienteze politica publică în consecință. Avem nevoie de un model public-privat repetabil pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a unei strategii tehnologice naționale pe termen lung. Riscurile marilor investiții publice în sectoare specifice – atât politice, cât și economice – pălesc în comparație cu riscurile de cedare a funcțiilor tehno-industriale de bază către un rival strategic sau de a le lăsa extrem de vulnerabile în punctele cheie ale lanțului de aprovizionare.
Statele Unite și aliații săi se îndreaptă în direcția cea bună, încurajând mai multă exploatare minieră și prelucrare a mineralelor, care vor fi esențiale pentru construirea tehnologiilor viitorului. Dar pot exista și alte sectoare de producție hardware care necesită o atenție sporită și investiții. De exemplu, Occidentul ar trebui să fie foarte îngrijorat de dominația Chinei în lanțurile valorice pentru baterii și panouri solare.
În al treilea rând, America și partenerii săi trebuie să identifice următoarele „decalaje” tehnologice și să accelereze dezvoltarea și implementarea acestor tehnologii. Încercarea de a reproduce fiecare bază de producție tehnologică în cadrul orbitei democratice este nerealistă și probabil prohibitiv de costisitoare. În schimb, SUA și aliații săi ar trebui să-și coordoneze investițiile în tehnologiile care vor conduce următorul val de dezvoltare economică. Văd bioproducția și alte tehnici avansate de fabricație ca domenii interesante în care cei mai competitivi dintre primii veniți pot avansa masiv. În egală măsură, descoperirile bazate pe AI în domeniul energiei de fuziune ar putea reprezenta o cale complet nouă către tehnologia curată, cu ramificații strategice uriașe.
În cele din urmă, democrațiile trebuie să-și păstreze optimismul cu privire la capacitatea noilor tehnologii de a oferi oportunități și beneficii neprevăzute. Mă tem că, dacă pierdem din vedere promisiunea AI, biotehnologiei și a altor tehnologii emergente – sau dacă ne oprim asupra provocărilor și devenim prea reticenți la riscuri – ne vom înlătura pe noi înșine din poziția de lider competitiv și ne vom îndesa într-o fundătură strategică. Nimeni nu neagă faptul că platformele tehnologice puternice ridică provocări etice, economice și politice profunde și că acestea vor necesita răspunsuri sistemice – mai degrabă decât ad-hoc. Dar trebuie să avem încredere că mijloacele democratice pot găsi un echilibru între inovare, reglementare și alte interese naționale în sectoarele perturbatoare.
Societatea civilă, guvernele și companiile din întreaga lume democratică sunt perfect capabile să găsească o abordare echilibrată asupra guvernării acestor tehnologii. În schimb, statele autoritare nu au o capacitate de guvernare echivalentă, nici controale asupra modului în care statul ar putea exploata platformele tehnologice în moduri care încalcă drepturile omului, fie în scopul extinderii propriei acoperiri geopolitice sau al subminării dușmanilor. Câștigarea competiției platformelor nu va rezolva dezbateri complicate în cadrul societăților democratice despre cum ar trebui guvernată tehnologia, dar este o condiție prealabilă chiar și pentru a iniția o dezbatere.
Spre o agendă tehnologică
Agenda sugerată aici va necesita conducere națională și organizare sistematică. Statele Unite și alte democrații s-au confruntat cu astfel de provocări și în trecut, de exemplu în timpul cursei spațiale de la mijlocul secolului al XX-lea, care continuă până în prezent.
Dar nu putem aplica aceeași abordare utilizată în timpul Războiului Rece pentru această nouă eră. Trebuie să ne adaptăm la apariția noilor actori în domeniul inovării tehnologice și al finanțării – de la mulțime la capitalul de risc. Trebuie să acceptăm faptul că lanțurile de aprovizionare cu tehnologie vor continua să traverseze lumea, la fel ca și rețelele de universități, cercetători și companii care construiesc viitorul, deși în modele schimbătoare, pe măsură ce ne adaptăm la noile realități ale concurenței strategice.
Aceste schimbări pot fi organizate și valorificate pentru a se asigura că SUA și alte democrații își păstrează poziția de lider în industria tehnologică. Dar democrațiile trebuie să țină seama de lecțiile din 2022, dacă lumea va avea posibilitatea de a alege ce platforme va folosi pentru a construi viitorul.
Eric Schmidt, fost CEO și președinte al Google/Alphabet, este președintele Comisiei Naționale de Securitate pentru Inteligență Artificială.
©Project Syndicate 2023
