Guvernul Merkel IV la inceput de drumĀ 

Date:

E o situație nouă pentru Germania, apreciază, Ć®ntr-un comentariu, redactorul-șef al DW, Ines Pohl. De la Ć®nființarea Republicii Federale Ć®n 1949, unul din cele două mari partide ā€“Ā creștin-democrat sau social-democrat ā€“ Ʈși căuta, după alegeri, un partener, atunci cĆ¢nd nu avea din start suficiente mandate pentru a guverna singur. Iar Ć®n ultimii doisprezece ani situația se arată și mai previzibilă, căci Angela Merkel părea ā€“ și de fapt era ā€“ de neclintit Ć®n fotoliul de cancelar. Ǝnsă, odată cu intrarea formațiunii populiste de dreapta AfD (Alternativa pentru Germania) Ć®n parlament, vechiul tip, convenabil, de echilibru politic s-a spulberat peste noapte, marile partide au pierdut din anvergura de altădată, cele mici au crescut, iar alcătuirea majorităților guvernamentale a devenit tot mai complicată.

Conciliabulele pentru alcătuirea noii echipe guvernamentale, guvernul Merkel IV (și ultimul) ā€“ au fost purtate de creștini-democrați Ć®ntr-o primă fază cu liberali și ecologiști, dar fără a se putea finaliza cu succes, după care s-a revenit la vechiul partener social-democrat, cu care creștin-democrații au guvernat multă vreme Germania postbelică prin deja faimoasa Mare Coaliție. Este drept că, pentru a putea obține acceptul PSD, UCD a trebuit să facă o serie de semnificative concesii. Cancelarul a obținut, Ć®n sfĆ¢rșit, acordul de coaliție cu PSD, dar și ea, și partidul pe care-l conduce plătesc un preț mare, apreciază analistul Katharina Kroll. Ǝn noul guvern, social-democrații dispun de tot atĆ¢tea ministere cĆ¢t creștin-democrații ā€“ șase (e drept că UCD mai are și cele trei portofolii ce revin aripii bavareze a creștin-socialilor). Mai mult, social-democrații și-au adjudecat cĆ¢teva ministere foarte ā€žavantajoaseā€ Ć®n jocul politic, cu toate că la alegerile pentru Bundestag, din septembrie, au Ć®nregistrat cel mai slab rezultat din istoria partidului (20,5 la sută). Social-democrații Ʈși asigură așadar ā€žministerele cheieā€ ale Finanțelor, de Externe și Muncii. ā€žCheieā€, explică presa germană, pentru că acela care stă cu mĆ¢na pe robinetul de bani din Ministerul Finanțelor dictează Ć®ntreaga politică a guvernului federal, iar cine conduce resortul Externelor devine jucător pe scena mondială și primește, pentru succese,Ā aplauze acasă. Ǝn sfĆ¢rșit, social-democraților nu le strică un plus de popularitate Ć®nĀ actuala situație, iar prin deținerea portofoliului Muncii au o șansă: SPD ƮșiĀ poate pune amprenta Ć®n domeniul atĆ¢t de important pentru propriul electorat care este echitatea socială.
Nu este mai puțin adevărat că UCD este cel care deține șefia guvernului, dar Ć®n echipa Merkel IV nu are titular la nici unul din ministerele considerate cu adevărat importante. Nu trebuie uitat, Ć®nsă, că nu numai PSD, dar nici UCD n-a strălucit la recentele alegeri, și creștin-democrații au obținut cel mai dezavantajos rezultat din istoria de după război a Germaniei. Apoi, este drept că Angela Merkel a reușit să ducă la bun sfĆ¢rșit negocierile prin Ć®ncheierea acordului de coaliție, dar pe plan intern nu a prea a lăsat impresia de Ć®nvingătoare, căci a fost nevoită să negocieze de pe o poziție strategic nefavorabilă. Pe plan internațional, Germania a fost timp de o jumătate de an limitatăĀ Ć®n decizii, iarĀ germanii Ć®ncepuseră să-și piardă răbdarea să mai aștepte formarea unui nou guvern. S-au mai adăugat atacuri și critici din propriile rĆ¢nduri la adresa ei și chiar speculații cu privire la o posibilă formulă de succesiune la funcția de lider al UCD. Și totuși, Ć®ntr-un final, Angela Merkel și-a asigurat al patrulea mandat și ultimul din carieră. Merkel a reușit să-și asigure Ć®n continuare puterea, pe care va trebui să o folosească și pentru a căuta un succesor pe măsură, scrie ziaristul Jens Thurau. Și, Ć®ntr-adevăr, Ć®ncă din ā€žrotația de cadreā€ implicată de alegeri și noul guvern se constată preocuparea atentă a omului politic aflat timp de 12 ani Ć®n fruntea guvernului german de a asigura un transfer al puterii ā€žca la carteā€. ā€žRebelilorā€ din partid li s-a dat satisfacție, joburi pe măsură și șanse de afirmare.

TĆ¢nărul și neliniștitul creștin-democrat, Jens Spahn, care pledează pentru o politică de migrație mai restrictivă și e deranjat că Ć®n cartierele berlineze Ć®ndrăgite de tineri se vorbește prea multă engleză, primește portofoliul de ministru al sănătății, unde va gestiona relațiile dificile cu lobbyiștii spitalelor și va Ć®ncerca să-i convingă pe medicii tineri să opteze pentru zonele rurale. O altă tĆ¢nără speranță a conservatorilor, Julia Klƶckner, care s-a remarcat prin critica deschisă a politicii de migrație a cancelarului și prin pledoaria pentru o politică mai restrictivă față de refugiați, primește ministerul agriculturii, de unde va trata cu agricultorii recalcitranți și ecologiștii supărați.

Ministrul apărării Ursula von der Leyen Ʈși păstreaza funcția, dar nu pentru că ar fi prea agreată de militari, ci pentru că de aici are șanse sporite de a ajunge peste doi ani la conducerea NATO (ca secretar general al Organizației). Ǝn sfĆ¢rșit, un fidel al cancelarului, Peter Altmaier, a devenit ministru al Economiei, după ce a sprijinit-o constant pe Angela Merkel Ć®n ultimii ani, inclusiv Ć®n politica privind refugiații. Acum ā€“ remarcă observatorii politici de la Berlin ā€“ Ć®i revine sarcina de a obține sprijinul Ć®ntreprinderilor mici și mijlocii pentru UCD, Ć®ntrucĆ¢t ele sunt baza pentru exporturile germane.

Cea mai importantă schimbare postelectorală Ć®n cadrul UCD vizează Ć®nsă șefia partidului și este legată Ć®n mod concret de reformarea acestuia. Importanta misiune Ć®i va reveni lui Annegret Kramp-Karrenbauer, un aliat important al cancelarului și fost premier alĀ landului Saar, care a devenit secretarĀ general alĀ partidului. Și, nu mai puțin important, fostul ministru al Finanțelor, redutabilul Wolfgang Schauble, devine președintele Bundestagului, funcție cu atĆ¢t mai importantă pentru creștin-democrați Ć®n situația Ć®n care noua opoziție parlamentară la nivel federal, Alternativa pentru Germania, promite să asigure o activitate parlamentară agitată.

Mari schimbări sunt previzibile ā€“ și necesare ā€“ și Ć®n cadrul PSD, după Ć®nfrĆ¢ngerea electorală istorică Ć®ncercată Ć®n toamna lui 2017, dar și prin dispariția spectaculoasă din prim-planul vieții politice a două figuri considerate pĆ¢nă nu de mult redutabile ā€“ fostul lider european de la Bruxelles, Martin Schulz, și liderul precedent al partidului, Sigmar Gabriel, care aspirau, fiecare, succesiv la un moment dat, la postul de vicecancelar și ministru de externe. Social-democrații au trecut printr-un moment cert de derută după catastrofa lor electorală, fapt care a avut Ć®nsă și el partea lui bună, căci a precipitat acceptul lor de a se reveni la tradiționala GroKo (Mare Coaliție) care a constituit, de fapt, armătura politică a Germaniei Federale din postbelic. Astfel, social-democrații dispun acum de postul de vicecancelar și ministru de Externe (funcția nr. 2 Ć®n guvern), prin Heiko Maas, fost ministru al Justiției Ć®n precedentul cabinet. Cel mai important moment Ć®l va constitui Ć®nsă alegerea noului lider al partidului (căci Ć®n timpul crizei abia Ć®ncheiate social-democrații nu mai aveau lider ales). Șansele cele mai mari de a deveni succesorul lui Martin Schulz le are Andrea Nahles, fostul șef al grupului parlamentar al PSD și fost ministru al Muncii.

Pe măsură ce vĆ¢ltoarea electorală și agitația postelectorală se potolesc, comentatorii Ć®ncep să reflecteze la rece pe marginea acestui episod mai puțin obișnuit Ć®n viață politică că Germaniei reunificate.

ā€žCele două blocuriĀ mari ā€“ CDU/CSU respectiv SPD ā€“ și-au dezamăgit atĆ¢t de rău electoratul, Ć®ncĆ¢t acesta s-a radicalizat, Ć®ndreptĆ¢ndu-se tot mai mult spre partidele aflate pe marginea de dreapta și de stĆ¢nga a eșichierului politic ā€“ apreciază Ines Pohl, redactorul-șef al DW. Fostele partide mari nu au avut concepte politice pentru a răspunde temerilor multor germani care se simt nesiguri și copleșiți, care simt că li se alterează condițiile de viață. Partidele nu au găsit un răspuns la Ć®ntrebările legate de globalizare, integrare și identitateā€. Și, continuă comentariul pe același ton de alertă față de pericolul populist, care se profilează acum și asupra Germaniei, după ce și-a făcut simțită prezența Ć®n mai toate celelalte țări vesteuropene, ā€žpoliticienii trebuie să-i facă pe alegători să simtă că sunt luați, din nou, Ć®n serios. Clasa politică trebuie să demonstreze că a priceput semnalele din partea populației, fără a cădea pradă naționalismului vechi și periculos.

Ǝn ciuda guvernării comune, cele două tabere din marea coaliție trebuie să găsească un mod deĀ argumentare Ć®n interiorul alianței, pentru a se diferenția una de cealaltă. Doar profiluriĀ mai clare și mai distincte vor putea opri pierderea electoratului propriu. Dacă nu vor reuși, ambele partide se vor prăbuși Ć®mpreună Ć®n următoarele alegeri, cel tĆ¢rziu Ć®n 2021ā€.Ā Acest scenariu catastrofic Ć®i este sugerat avizatului comentator de presă de apariția unui factor nou Ć®n politică germană, populismul de dreapta: ā€žPrin intrarea AfD Ć®n Bundestag s-a declanșat o nouă cultură a dezbaterii politice. A sosit momentul disputelor Ć®n găsirea argumentului mai bun. Vremea lipsei de alternativăĀ s-a Ć®ncheiat. E un Ć®nceput bun după paralizia politică, de peste cinci luni, de la Ć®nceperea negocierilor pentru formarea unei coaliții guvernamentaleā€.
Este firesc ca, după o perioadă atĆ¢t de lungă de ā€žparalizie politicăā€, Ć®n fața guvernului abia intrat Ć®n funcție să se afle un munte de probleme Ć®nscrise pe o agenda ce abundă Ć®n priorități.

Noul guvern va avea un cĆ¢mp larg de acțiune Ć®n domeniul social. Ǝn primul rĆ¢nd, va trebui să demareze reformele anunțate Ć®n materie de locuințe sociale, Ć®nvățămĆ¢nt, digitalizare, sprijinirea familiilor, programme carora le sunt prevăzute, Ć®n total, 46 miliarde euro pentru investiții. Ǝn al doilea rĆ¢nd, Berlinul va trebui să-și reformuleze și gestioneze politica Ć®n domeniul migrației, pe care reputatul germanist Hans Stark o situa, diplomatic, ā€žĆ®ntre generozitate și fermitateā€. Partidele din coaliție s-au pus de acord pe cifra de 200.000 de intrări pe an. Conexă este noua politică lansată Ć®n privința Africii. ā€žGermania se va reĆ®ntoarce către acest continent, prin a promova o politică de stăpĆ¢nire a fluxurilor migratoriiā€, afirmă prof. Hans Stark, care amintește că procentul din buget consacrat dezvoltării va Ć®nsemna 0,7 la sută din PIB-ul Germaniei.

JudecĆ¢nd după chiar titlul contractului de guvernare, Europa Unită pare să devină o prioritate mult mai luată Ć®n seamă de noul cabinet de la Berlin: ā€žUn nou elan pentru Europa, o nouă dinamică pentru Germania, o nouă coeziune pentru țara noastrăā€. Și totuși, presa vest-europeană (Ć®ncepĆ¢nd cu cea franceză) nu este atĆ¢t de convinsă că Berlinul este dispus să se angajeze plenar Ć®ntr-un ā€žnou elan pentru Europaā€. Nici Ć®n ce privește mult discutata ā€žarmată europeanăā€, proiect care contravine reticențelor tradiționale Ć®n materie ale Germaniei postbelice, nici Ć®n ce privește creșterea procentajului din buget pentru apărare (cerută de Washington prin NATO), căreia i se opun categoric social-democrații. Apoi, Berlinul nu manifestă entuziasm nici pentru consolidarea Zonei Euro, idee scumpă președintelui francez Macron. Social-democrații germani se alătură colegilor lor creștin-democrați Ć®n privința controlului cheltuielilor ā€žeuropeneā€ și nu sunt Ć®ncĆ¢ntați de ideea unei ā€žmai mari solidarități financiare Ć®n Zona Euroā€.

Și totuși, cancelarul Merkel, la numai cĆ¢teva zile după reĆ®nvestirea sa Ć®n funcție, a făcut o vizită la Paris pentru a redeschide, Ć®mpreună cu președintele Macron, dosarul european, care-și așteaptă de multă vreme rĆ¢ndul și Ć®n care șeful statului francez a inclus propuneri ambițioase ce necesită Ć®n primul rĆ¢nd accept german. Dar raspunsul Berlinului a fost amĆ¢nat pĆ¢nă la summitul UE din iunie. Deocamdatăā€¦

Și, pentru că ā€“ vorba tot a francezilor ā€“ diavolul se ascunde Ć®n detalii, să amintim, Ć®n Ć®ncheiere, unul care a scăpat multora, Ć®n zarva electorală și postelectorală a ultimelor multe luni din Europa. La un simpozion organizat Ć®n luna februarie la London School of Economics, ministrul german al apărării, Ursula von der Leyen, declara, Ć®ntre altele, că Uniunea Europeană are Ć®n vedere posibilitatea adoptării deciziilor de politică externă prin votul majorității statelor membre, Ć®n locul unanimității necesare Ć®n prezent. ā€žNe gĆ¢ndim că am putea să ne Ć®ndreptăm spre un vot majoritar Ć®n diplomație și afacerile externe, astfel Ć®ncĆ¢t să putem reacționa rapid la crize și să vorbim cu o singură voce, vocea Europeiā€, a declarat von der Leyen. ā€žAstfel nu am fi blocați de o singură țară care nu vrea să spună nimic Ć®n direcția Ć®n care dorește Europa să vorbeascăā€, a explicat ea. Ce-o fi Ć®nțelegĆ¢nd ministrul german prin Uniunea Europeană care ā€žare Ć®n vedereā€, e greu de spus, dar nu e greu de intuit. Ce Ć®nțelege prin ā€žnu am fi blocațiā€, iarăși nu se spune. Păi cine sunt respectivii ā€žnoiā€, căci Ć®n Europa Unită, ā€žnoiā€ sunt și cei ce ar bloca, și cei ce s-ar considera blocați.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate