Peste douăzeci de state, printre care și România, au chemat sâmbătă, într-o declarație comună la COP28, la triplarea capacităților de energie nucleară la nivel mondial până în 2050 în raport cu 2020, în scopul reducerii dependenței de cărbune și gaz. Asta după ce la nivelul UE cu greu s-a acceptat trecerea energiei nucleare în taxonomie și plasarea acesteia ca și combustibil de tranziție în anul 2022.
Disputa cu privire la modul de tratare a energiei nucleare în UE, privind modul în care Europa intenționează să avanseze către o energie mai curată, a fost tranșată în favoarea dezvoltării capacităților de producere a energiei nucleare în viitor. Din fericire conceptele inginerești au reușit să detroneze opiniile politicienilor și să prevină situații critice viitoare, dar și să vină cu soluții securitare privind modul în care UE își asigură sursele de energie pe măsură ce se dorește îndepărtarea de gazul rusesc, și modul în care industria UE poate avea prețuri accesibile la energie pentru a concura cu SUA și China.
În fapt dacă verificăm datele World Nuclear Association, vedem că în fapt la COP 28 doar se oficializează ceea ce în fapt multe țări au înțeles și au demarat de câțiva ani, faptul că este esențial în viitor dezvoltarea de noi capacități de producție energie nucleară.
La început de noiembrie 2023, aproximativ 60 de reactoare erau deja în construcție în întreaga lume și alte 110 sunt planificate să se realizeze. Urmare a disputei franco-germane privind viitorul energiei nucleare în UE, majoritatea reactoarelor aflate în construcție sau planificate sunt în Asia.
Astăzi există aproximativ 440 de reactoare nucleare care funcționează în 33 de țări, cu o capacitate combinată de aproximativ 390 GWe. În 2022, acestea au furnizat 2545 TWh, aproximativ 10% din electricitatea mondială.
Este foarte important să conștientizăm că în perspectiva anului 2050, necesarul de energie electrică securitară a României, și care pot asigura flexibilitate între variabilitatea producției de energie electrică din surse regenerabile și volatilitatea consumului (care va fi bazat în mare parte pe energie electrică), poate fi rezolvată doar cu reactoare nucleare mici, în absența energiei electrice produse din cărbune și gaz. În aceeași perspectivă încălzirea marilor aglomerări urbane se poate baza pe energia termică furnizată de aplicațiile nucleare mici – SMR, posibil de amplasat în proximitatea localităților.
Este foarte important ca România să dezvolte o strategie prin care să se statueze rolul important pe care energia nucleară (inclusiv SMR) poate să-l joace în viitor în ceea ce privește asigurarea necesarului de energie electrică sigură, echilibrarea sistemelor energetice bazate pe energie regenerabilă și mai ales încălzirea locuințelor din marile aglomerări urbane.
Această strategie trebuie să fie însoțită de planuri de implementare stricte care să garanteze securitatea persoanelor și bunurilor care se găsesc în apropierea capacităților de producție.
Oamenii au nevoie de energie electrică și căldură în mod continuu și la un preț acceptabil. Dezvoltarea unor sisteme energetice care pot genera prețuri mici, dar care nu-ți asigură necesarul de energie atunci când ai nevoie, nu e compatibilă cu cerințele societății de astăzi.
Mixul energetic viitor al României trebuie să conțină energie nucleară mică și mare.
