de Cornel Almășan,
jurnalist specializat în economie mondială
În peisajul relațiilor economice dintre state au apărut, în ultimul timp, aspecte bizare, greu de calificat, atât din punct de vedere teoretic, doctrinar, cât și practic, respectiv, al consecințelor concrete ale acestora. Avem în vedere perturbările provocate sistemului relațiilor economice internaționale de sancțiunile așa-zis „economice”, aplicate de către unele state altor state, pe considerente aleatorii, mai mult sau mai puțin credibile. Mitul unei economii de piață planetară, al unei economii transnaționale, al unor relații economice libere de amestecul și constrângerile factorului politic este tot mai greu de susținut, fiind pe cale de dispariție.
Restricționarea unor exporturi și importuri, impozitele „speciale”, amenzile, sancțiunile și diverse alte măsuri tracasante aplicate de către autoritățile SUA și UE unor țări „neprietene”, cu regimuri autoritare, ca Rusia, China, Iran, Corea de Nord, Venezuela și altele, precum și riposta acestor țări, măsurile lor punitive de răspuns, au creat un climat internațional viciat, contribuind semnificativ la diminuarea resurselor de dezvoltare și la încetinirea ritmului de creștere economică a tuturor actorilor implicați. Nu deținem date despre toate țările în cauză, dar, în ce privește Federația Rusă, aflăm că, în ultimii doi ani, de când este sancționată pentru invazia în Ucraina, exporturile ei s-au redus cu 30 la sută, importurile ei din țările europene cu 25 la sută și cele din țările Asiei, cu 17 la sută („Kommersant”, din 28 mai 2024).
Într-o măsură mai mare sau mai mică, bulversarea exporturilor de țiței, gaze naturale și alte materii prime, blocarea importurilor de componente industriale strategice din SUA și UE au prejudiciat, în primul rând, numeroase companii de stat și private rusești. Dar au avut de suferit și companii americane și vest-europene aflate pe piața rusă, unele dintre ele fiind puse în situația de a-și vinde în pagubă activele amenințate și de a abandona această piață. Pe bună dreptate, luând în considerare înrăutățirea relațiilor dintre partenerii ruși și americani, comentatorul Jeff Rubin, de la publicația „Business Insider”, își exprimă teama că, dacă duelul sancțiunilor va continua, dolarul și economia SUA vor avea mult de pierdut.
Autoritățile americane sancționează fără milă toate companiile americane care, prin comerțul cu rușii, lezează interesele strategice ale SUA. Sunt pedepsite, în mod special, firmele care furnizează întreprinderilor rusești strunguri în sistem digital, semiconductori, tranzistori cu diferite destinații, componente pentru armament, programe IT. Au de suferit atât întreprinderile rusești cu specific militar, cât și cele producătoare de bunuri de larg consum, dereglarea importului diferitelor piese de schimb împiedicând desfășurarea ritmică a producției acestora. Tangențial, regimul sancțiunilor lezează și unități ale sistemului bancar, precum filialele Raiffeisen Bank International, UniCredit și OTP Bank, care, acordând credite unor companii rusești, au contribuit, se pare, la întărirea eforturilor militare ale Rusiei.
În contextul sancționărilor „economice”, este insistent pusă în cauză soarta activelor de stat rusești existente în UE și SUA, vehiculându-se ideea confiscării lor. Pe ce bază? Potrivit dreptului internațional, arestarea proprietății suverane a unui stat nu se poate produce decât în urma unei hotărâri a Consiliului de Securitate al ONU. Dar precedente există. În 1991, pornind de la faptul că legislația americană prevede posibilitatea confiscării activelor aparținând unor companii de stat sau private din țări aflate în război cu SUA, autoritățile financiare au confiscat activele deținute de către Irak în SUA. Federația Rusă nefiind, însă, în război cu SUA, reiese că atacarea activelor sale suverane reprezintă o escaladare juridică discutabilă. Oricum, ministrul finanțelor SUA precizează că o decizie în această privință nu ar putea intra în vigoare decât după consultări cu secretarul de stat american.
Oficialitățile moscovite au făcut cunoscut că, la demersul american, vor răspunde „în oglindă”. Semnarea, în aprilie 2024, de către președintele Joe Biden a REPO Act, prin care se decretează confiscarea activelor de stat rusești, a fost urmată de semnarea, de către președintele Vladimir Putin, a unui decret potrivit căruia ministerul rus al finanțelor este împuternicit să folosească activele filialelor din Rusia ale companiilor americane, pentru a compensa daunele provocate activelor rusești din SUA. Decizia cu privire la confiscarea activelor străine urmează să fie luată de către o instanță judiciară, ministerului rus al finanțelor revenindu-i doar sarcina de a stabili în ce mod vor trebui folosiți bani confiscați. Decretul are în vedere compensarea doar a activelor rusești suverane, aparținând companiilor rusești de stat, nu și celor private, sau ale unor persoane fizice.
Potrivit decretului președintelui Putin, companiile private sau persoanele fizice ruse afectate de sancțiunile aplicate de către autoritățile americane se pot adresa instanțelor judiciare rusești pentru a reclama situația și a cere despăgubiri de circumstanță. Acestea urmează să fie acordate, acoperitor sută la sută, din resurse provenite din confiscarea activelor americane (imobile și mobile, depozite bancare, obligații și hârtii de valoare) existente în Rusia. În ultimele decenii, au fost investite în Rusia, de către oameni de afaceri americani, sute de miliarde ruble, care, la nevoie, pot compensa pierderile rușilor.
Ministerul de justiție american a făcut cunoscut că valoarea capitalurilor private rusești confiscate în SUA se ridică la 500 milioane dolari, dar nu a dezvăluit valoarea activelor de stat, suverane, rusești care pot avea aceiași soartă. Se estimează că în băncile și alte instituții financiare din SUA se află 4-5 miliarde dolari aparținând Băncii Centrale a Rusiei. Întrucât valoarea activelor americane din Rusia este de peste 288 miliarde dolari („Zavtra”, din 24 mai 2024), confiscarea nu pare a fi profitabilă pentru americani. Iată de ce ei insistă pe aplicarea unui regim de sancțiuni unitar care să includă toate țările din grupul G-7, în primul rând, Canada, Marea Britanie, și Japonia.
G7 a stabilit ca activele rusești suverane să rămână înghețate până când Rusia va plăti despăgubirile cuvenite pentru pierderile provocate Ucrainei („Vedomosti”, din 25 mai 2024). De asemenea, într-un comunicat al grupului, se subliniază că, pentru a diminua capacitatea Rusiei de a-și amplifica efortul militar îndreptat împotriva Ucrainei, țările membre preconizează menținerea sancțiunilor aplicate profitului realizat de Rusia de pe urma resurselor energetice. Guvernul SUA dorește ca, până în anul 2030, profitul obținut de Rusia din exporturile de țiței și gaze naturale să fie de două ori mai mic („Pravda”, din 1 decembrie 2023).
Oficialități bancare moscovite au atras atenția că la o asemenea provocare Moscova va răspunde în oglindă, confiscând activele numeroaselor companii americane prezente pe piața Rusiei. Sunt incluse, aici, active mobile și imobile, depozite bancare, obligații și hârtii de valoare. Ar fi vorba despre capitaluri în valoare de sute de miliarde ruble care au fost investite în ultimele decenii, în Rusia, de către oameni de afaceri americani și care ar compensa în măsură satisfăcătoare pierderile rușilor. Marea bancă americană, CityBank, deține, în Rusia, active de peste600 miliarde ruble, banca JP Morgan – de peste 200 miliarde și așa mai departe, totalul pierderilor pe care măsurile de răspuns ale autorităților rusești putând ajunge la circa 300 miliarde dolari. Așa cum arată șeful departamentului de analiză conjuncturală a BKF, activele rusești aflate în SUA nu se ridică la mai mult de 6,5 miliarde dolari, majoritatea activelor rusești afectate de sancțiunile occidentale. Totalul activelor rusești înghețate în occident este de 300 miliarde dolari sau 276 miliarde euro, marea majoritate aflându-se în țările UE. Numai valoarea activelor rusești aflate în administrația depozitarului belgian Euroclear se ridică la 191 miliarde euro („Pravda”, din 23 mai 2024).
Țările Uniunii Europene urmează exemplul SUA, dar, întrucât interesele lor economice diferă sensibil, sunt mai moderate în ce privește aplicarea de sancțiuni. Unii parteneri europeni, printre care și Ungaria, consideră că aplicarea de sancțiuni după modelul american slăbește autonomia economică, și așa destul de șubredă, a Uniunii. Ei nu sunt de acord cu înghețarea „sine die” a activelor rusești sau cu folosirea dobânzii aferente lor pentru achiziționarea de armament destinat Ucrainei, convinși că asemenea proceduri ar echivala cu confiscarea respectivelor active, tăind pofta eventualilor investitori care ar vrea să-și plaseze capitalul pe piața UE. Observatori din Franța și Germania cred că aplicarea de sancțiuni „economice” ar echivala cu o bombă nucleară lansată în economia UE.
În țările Uniunii Europene nu există o bază legală pentru confiscarea activelor unor corporații de stat sau private. La
21 mai 2024, Comisia Europeană a decis ca 90 la sută din dobânda la activele rusești suverane confiscate să fie vărsate într-un „Fond de Pace European”, pentru sprijinirea eforturilor militare ale Ucrainei, iar 10 la sută să fie folosite pentru finanțarea programelor europene de apărare.
Până în prezent, în mod efectiv a fost pusă în aplicare doar confiscarea dobânzii activelor rusești înghețate. Valoarea acesteia, pe întreg anul 2024, s-ar ridica la ceva mai mult de 3 miliarde euro („Rossiiskaia Gazeta”, din 26 mai 2024). Depunerile suverane rusești confiscate la depozitarul belgian de hârtii de valoare Euroclear, în valoare de 195 miliarde euro, cumulează, pe cei doi ani de când a început invazia rusească în Ucraina, circa
5 miliarde euro, bani pe care autoritățile de la Bruxelles au decis să-i folosească pentru acoperirea cheltuielilor de judecată în cele 94 de procese intentate împotriva UE de către companiile rusești păgubite. De pe urma activelor rusești confiscate, guvernul belgian a obținut o dobândă de 1,7 miliarde euro („Izvestia”, din 23 mai 2024).
Gazeta germană „Frankfurter Rundschau” relevă că și autoritățile ruse au recurs la confiscarea unor active străine. La loc de frunte sunt cele 333,5 milioane de euro aparținând filialelor Deutsche Bank și Commerzbank, confiscate de către Tribunalului din Sankt-Petersburg. În calitate de creditori garanți ai băncii rusești falimentare „Rushimalian, au avut de suferit filialele băncilor agricole germane Bayerische Landesbank și Landesbank Baden-Württemberg. Companiei italiene UniCredit i-au fost confiscate 463 milioane euro („Pravda”, din 20 mai 2024).
Reacția statelor sancționate „economic” de către SUA și UE (China, Rusia, Iran, Venezuela, Coreea de Nord și altele), recursul acestora la strategii de răspuns, a dus, implicit, la apariția unui nou tip de relații de colaborare economică. Lipsite de piețele de aprovizionare sau de desfacere din lumea occidentală, țările sancționate își găsesc debușeuri reciproce, ajungând să creeze noi circuite comerciale pentru toate tipurile de produse – hidrocarburi, metale rare, tranzistori, armament și multe altele. China, de pildă, primește țiței ieftin din Rusia, Iran sau Venezuela, în timp ce acestea primesc de la ea mijloace de plată pentru tehnica importată din China.
Anumiți comentatori, între care și unii de la „Wall Street Journal”, susțin că sancțiunile economice aplicate de către SUA diferitelor țări „neprietene” au contribuit la constituirea unei economii subterane, care începe să funcționeze după reguli proprii, paralele cu regulile în vigoare. Ar fi vorba de mugurii unui sistem de relații internaționale în măsură să se opună și să concureze cu sistemul de relații globale existent. Faptul că, de pildă, în tranzacțiile dintre ele, unele țări au convenit să renunțe la dolar sau euro și să folosească monedele naționale nu face decât să submineze supremația financiară a SUA și UE. Or, pierderea monopolului valutar asupra schimburilor internaționale restrânge, inevitabil, posibilitatea de control global de către centrele financiare actuale.
Rezumând cele de mai sus, constatăm că recursul la sancțiuni este ineficient, neputând constrânge, de pildă, pe guvernanții moscoviți să-și schimbe deciziile politice, să pună capăt intervenției în Ucraina. În schimb, duelul sancțiunilor a provocat prejudicii materiale tuturor țărilor implicate, contribuind substanțial la înrăutățirea relațiilor lor comerciale.
