De peste patru ani, relațiile economice ruso-ucrainene trec prin grele încercări. Conflictul dintre cele două țări, izbucnit în urma evenimentelor din 2014, care au dus la schimbarea conducerii statale din Ucraina, la secesiunea a două regiuni din estul Ucrainei și la intrarea republicii autonome Crimeea în Federația Rusă, s-a adâncit tot mai mult, afectând și tradiționalele relații bilaterale de colaborare economică.
În anul 1990, Rada kieveană (Parlamentul) a proclamat independența și suveranitatea Ucrainei, iar în 2010 a adoptat legea privind statutul de neaderare la blocuri politico-militare. Dar, anulând aceste reglementări, în 2014, președintele Piotr Poroșenko a deschis calea spre intrarea țării în UE și în NATO. Încă din 2015, Ucraina a suspendat înțelegerile cu Rusia, privind zona de liber schimb, instituind embargoul asupra importului mai multor produse rusești. Totodată, au început să fie reduse livrările către Rusia de piese de schimb pentru industria de apărare, de motoare cu reacție pentru elicoptere, avioane și vase maritime, de blocuri și dispozitive electronice, de cabluri, odgoane ș.a.
Alterarea relațiilor de colaborare economică, a schimburilor comerciale cu Ucraina și perspectiva intrării acesteia în sfera de influență a UE și, mai ales, în NATO au devenit preocupante pentru guvernanții de la Moscova. Tradițional, Rusia a avut în Ucraina un important partener economic. În anii puterii sovietice, intensul proces de integrare economică a celor două țări s-a materializat în crearea a numeroase întreprinderi comune, cu secții răspândite pe teritoriul lor, precum și printr-o dependență reciprocă a celor două țări în materie de schimburi comerciale. Această dependență a continuat și după 1991, începând, treptat, să se atenueze. Potrivit declarației fostului premier al Ucrainei, Nikolai Azarov, în anul 2012 schimburile comerciale ruso-ucrainene se ridicau la 55 miliarde dolari, în prezent ele fiind de doar 15 miliarde dolari (vezi „Komsomolskaia Pravda”, nr. 41, din 25-31 octombrie 2018).
