Ca urmare a prelungitei crize economice care a afectat din greu și Rusia, precum și a sancțiunilor occidentale aplicate acesteia dar, mai ales, a faptului că statul rus a renunțat la numeroase capacități de producție și, implicit, surse de venituri, transferându-le, treptat, sectorului privat, bugetul guvernului federal a ajuns să dispună de tot mai puține resurse pentru satisfacerea numeroaselor sale necesități și obligații. Ca de fiecare dată, în căutarea soluțiilor de circumstanță, experții guvernamentali și-au îndreptat atenția, cu precădere, asupra modalității verificate în veacuri de experiență și anume a impozitării, a implicării materiale a populației, prin împovărarea ei cu noi biruri.
Plecându-se de la faptul că în Rusia există un mare număr de persoane care obțin venituri din diferite activități fără să se supună rigorilor fiscale, așa cum prevede constituția țării, s-a decis luarea acestora în evidență, pentru a putea fi impozitați ca toți cetățenii. Potrivit unor statistici, numărul prestatorilor de servicii neimpozitate s-ar ridica la aproape
30 milioane de persoane, potrivit altora la mai mult. În anul 2013, vicepremierul Olga Golodeț menționa că, din cei 86 milioane de locuitori capabili de muncă, doar 48 milioane erau luați în evidență ca angajați în diferite sectoare de producție, sursele existențiale ale celorlalți 38 milioane fiind necunoscute, aceștia intrând în categoria lucrătorilor „la negru”, în economia subterană. Totodată, autoritățile estimează că și circa 40 la sută din angajații cu contract de muncă în regulă își completează veniturile prestând diferite activități „colaterale” neimpozitate.
Anumiți comentatori consideră că prestarea unor asemenea servicii nu este altceva decât o modalitate sui-generis prin care numeroși angajați își completează salariile de mizerie pe care au ajuns să le primească, în ultimele trei decenii, după trecerea Rusiei la economia de piață. Pe această bază, se vehiculează ideea că, în anii de criză, cum a fost perioada 2008-2013, ar fi indicată scutirea totală de impozite pentru prestatorii unor servicii de ocazie. S-au făcut și sugestii privind scutirea de obligații fiscale a persoanelor care din prestațiile colaterale obțin venituri mai mici decât minimul existențional, evaluat oficial. Ar fi cazul multor persoane din mediul rural care se angajează, cu ziua, la diferite munci agricole sezoniere, fără a avea alte venituri.
Pe la colțuri, se insinuează că, sustrăgându-se de la impozitarea legală, prestatorii ocazionali păgubesc statul cu mult mai puțin decât numeroși slujbași sau afaceriști care, pe diverse căi, prejudiciază bugetul acestuia cu zeci de miliarde de ruble. Din relatările presei aflăm că numai Aleksei Kuznețov, în câțiva ani, cât a funcționat ca ministru al finanțelor regiunii Moscova, a adus statului un prejudiciu material de 14 miliarde ruble. Denis Manturov, ministrul industriei și comerțului, apreciază că, printre altele, bugetul federal este păgubit, anual, cu 60 miliarde ruble din cauza comerțului ilegal cu țigări (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, din 12 decembrie 2018).
În încercarea da a lua în evidență pe toți cei care obțin venituri din activități profesionale de ocazie, guvernul federal a ajuns la ideea unui „impozit profesional”. Pentru început, în anul 2016, au fost identificate trei categorii de persoane care pot fi impozitate: repetitorii școlari, doicile și femeile de serviciu, cărora li s-a cerut să se înregistreze, ca atare, voluntar. Dar, până la 1 octombrie 2018, la oficiile fiscale s-au făcut doar 2.587 înregistrări. Recent, luând în considerare aceste slabe rezultate și încercând o reglementare legală corectă a problemei, Duma de Stat a adoptat o nouă reglementare, stabilind un cadru mai bine conturat de impozitare pentru categoriile menționate. Începând cu 1 ianuarie 2019, în doar patru regiuni ale Federației Ruse (municipiul Moscova, regiunea Moscova, regiunea Kaluga și Republica Tatarstan) intră în vigoare, experimental, așa-zisa „Lege a impozitului profesional”, urmând ca verificarea efectelor acesteia să se facă pe o perioadă de zece ani, până în decembrie 2028.
Legea adoptată de către Duma de Stat nu dă o definiție precisă a categoriei profesionale pasibile de fiscalizare, dar, totuși, definește „venitul profesional” avut în vedere. Acesta ar fi venitul obținut de către o persoană fizică nu de la un patron, ci aleatoriu și fără a utiliza vreun angajat propriu. Sunt avute în vedere, aici, și anumite categorii de întreprinzători privați individuali care, eventual, ar putea beneficia de prevederile noii legi. Impozitul pentru persoanele fizice luate în evidență urmează să fie de 4 la sută din venitul declarat, iar pentru persoane juridice aflate în această situație – 6 la sută. În cazul nerespectării prevederilor legale, se dispune perceperea a 20 la sută din venit la prima abatere și a 100 la sută din venit la a doua abatere. Recidiviștilor li se aplică sancțiunile prevăzute în Codul penal pentru activitățile economice ilegale (vezi „Ogoniok”, nr. 45, din 5 noiembrie 2018).
Categoriile prevăzute, deocamdată, în lege reprezintă doar o mică parte din prestatorii de ocazie. În afară de repetitori, femei de serviciu și doici, rămân neimpozitați numeroși alți prestatori de servicii, cum ar fi frizerii, coafezele și manichiuristele la domiciliu, designerii, instalatorii, depanatorii de televizoare, șoferii de taxi, tâmplarii, bucătarii, cofetarii, cizmarii, croitorii și alți prestatori de servicii ocazionali. Cineva, de pildă, și-a pierdut cheia de la garaj și nu mai poate pleca la serviciu. Cheamă în ajutor un vecin, mecanic, și acesta deschide ușa, primind, drept recompensă, o anumită sumă de bani. Ea reprezintă un venit care, ca orice venit, ar trebui impozitat potrivit legii. Per total, au fost identificate 16 domenii în care se pot presta asemenea activități, considerate, de către unii, ca fiind „subterane”.
Majoritatea prestatorilor de ocazie se găsesc în domeniul comercial (hamali, paznici sau vânzători ambulanți), dar ei au fost omiși de lege, din lipsă de
criterii plauzibile. Dacă prestatorii refuză să se înregistreze de bună voie, ei pot fi depistați cu greu, deoarece oficiile fiscale nu dispun de un personal suficient de numeros pentru a-i controla. Cum ar putea fi identificați, de pildă, taximetriștii de ocazie, repetitorii, depanatorii TV, negustorii ambulanți sau alți prestatori ocazionali? O problemă o constituie și faptul că, chiar dacă sunt luați în evidență, nu se poate pune bază pe declarațiile lor de venit, iar altă modalitate de a-l stabili nu există. Pe de altă parte, atunci când este vorba de a-și plăti impozitele, rușii nu se prea grăbesc. Așa cum reiese dintr-un sondaj de presă, în anul 2018, numărul celor care s-au achitat de această obligație a fost de zeci de ori mai mare la finele anului decât în primele luni ale acestuia (vezi „Vedomosti”, nr. 225, din 29 noiembrie 2018).
S-a constatat că numărul prestatorilor ocazionali oscilează în permanență, în funcție de starea generală a economiei naționale. Cu cât ea se confruntă cu mai multe dificultăți, cu atât sporește mai mult numărul prestatorilor colaterali. Iar pentru ca să se acrediteze pe piață, ei au nevoie de două lucruri: de o cerere cât mai mare de servicii în materie și de o bună reputație. Cel care, la prima ocazie, prestează un serviciu de proastă calitate sau se dovedește necinstit își pierde clienții. După comentatorii liberali, acesta ar fi unul din stâlpii de bază ai bunei funcționări a economiei de piață capitaliste.
Ca și alte măsuri guvernamentale în materie de impozite, noua lege a fost întâmpinată cu critici din partea adversarilor politici. S-a comentat că efectele experimentului asupra bugetului federal, respectiv încasările, vor fi minime, că se va da un nou impuls birocrației, fiind necesară crearea de structuri administrative suplimentare pentru gestionarea lucrurilor, că va trebui dotați cu aparatură și salarizați încă câteva mii de controlori fiscali, implicând cheltuieli de miliarde de ruble, că în cazul cel mai fericit, ar putea fi colectate, anual, în jur de 360 miliarde ruble, ceea ce, la scara economiei rusești, ar fi un mizilic. Statisticile oficiale consemnează faptul că, în prezent, sunt luați în evidență 5,7 milioane de agenți economici și plătitori de impozite care dau bugetului de stat, anual, 60.000 miliarde ruble, reprezentând aproape o treime din PIB-ul Rusiei (vezi „Profil”, nr. 45, din 26 noiembrie 2018). De menționat că, în raport cu volumul obligațiilor avute în evidență, ponderea încasărilor efective este de 76 la sută.
Unii comentatori afirmă că prin „Legea impozitului pe venitul profesional” se frânează inițiativa antreprenorială privată, libertatea de mișcare a micilor întreprinzători, descurajându-se orice demers privind lansarea unei afaceri. Desigur, măsura a provocat și nemulțumirea celor vizați direct, puși în situația de a-și vedea ciuntite micile câștiguri. Aceștia se tem că, dacă se vor înregistra la organele fiscale, lăsându-se convinși de impozitul mic, de 4 la sută, pe care va trebui să-l plătească acum, vor fi impozitați, ulterior, mai consistent, mergând până la nivelul impozitului general practicat pentru orice alte venituri. Cu alte cuvinte, vor fi păcăliți. Cei care, deocamdată, nu sunt vizați se tem că, mai târziu, vor fi și ei incluși în lege explicit și puși să plătească.
Confruntați cu numeroase solicitări stringente (proiecte de dezvoltare economică, de modernizare a infrastructurilor magistrale, plata pensiilor și ajutoarelor sociale, finanțările pentru sănătate, învățământ, obiective cultural-sportive etc.), guvernanții ruși sunt nevoiți să ia în considerare, cu mai multă hotărâre, obligațiile constituționale ale celor câteva zeci de milioane de persoane care sunt scăpate din evidența fiscală. Cifra de afaceri realizată în economia subterană a Rusiei este evaluată la 2,5-3.000 miliarde ruble, care include sau la care, eventual, se adaugă banii încasați „la negru” de către „întreprinzătorii ocazionali”. Autoritățile ruse consideră că, dacă nu s-ar lua măsuri corespunzătoare, s-ar putea ca, până în anul 2040, ponderea economiei subterane în economia Rusiei să ajungă la 40 la sută.
În anul 2018, veniturile bugetului federal s-au ridicat la 18.947 miliarde ruble, iar cheltuielile la 16.808 miliarde ruble, rezultând un excedent de 2.000 miliarde, respectiv, 2 la sută din PIB. Și în bugetele pentru 2019-2020-2021 se preconizează excedente notabile: 1.900
miliarde ruble în 2019, respectiv 1.200 miliarde în 2020 și 1.000 miliarde în 2021
O mare parte din resurse sunt alocate unor proiecte de dezvoltare, de interes național, și de modernizare a infrastructurilor magistrale. Până în 2024, totalul lor se va ridica la 13.000 miliarde ruble. Pentru balansarea bugetelor regionale, din bugetul federal se alocă acestora importante subvenții. Astfel, în 2018, regiunea Omsk a beneficiat de 1,4 miliarde ruble, regiunea Novosibirsk – 1 miliard de ruble, Republica Crimeea și orașul autonom Sevastopol de alte câteva miliarde și exemplele ar putea continua. În anul 2018, municipiul Moscova a sporit cu 29 la sută alocațiile bugetare pentru proiectele de protecție socială. Pentru susținerea acestora, în 2019, se alocă 13.000 miliarde ruble, respectiv, 51,3 la sută din cheltuielile bugetare (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, din 20 decembrie 2018).
Comentatorii ruși observă că, pentru reușita experimentului întreprins de către guvernanți, vizând cuprinderea în plasa fiscală a zecilor de milioane de prestatori ocazionali, sunt necesare două condiții, două soluții: ceea a morcovului și cea a biciului, respectiv facilități atractive pentru cei vizați și sancțiuni drastice pentru încălcarea legii de către aceștia. În cazul neplății impozitului pentru proprietate, de pildă, penalitățile aplicate, zilnic, se deduc înmulțind volumul impozitului datorat cu 1/300 din valoarea dobânzii de refinanțare practicate de către Banca Centrală, rezultând sume usturătoare. La Moscova, în anumite situații, se mai aplică și o amendă. Cât de abil vor fi aplicate asemenea soluții în practică, în cazul „impozitului pentru venitul profesional”, se va putea vedea doar peste 10 ani.
