Recentele alegeri prezidențiale din Republica Moldova au scos, din nou, în evidență instabilitatea politică, confuziile și dilemele cu care se confruntă locuitorii ei în căutarea drumului spre o viață mai bună. Victoria candidatului socialist Igor Dodon, salutat de către unii și contestat de către alții, a confirmat existența, în continuare, a unor profunde frământări și controverse interne, privind soluțiile ieșirii din criza în care se află țara.
Victoria socialistului Dodon bucură Kremlinul
Fostul premier moldovean, Ion Sturza, nemulțumit de alegerea făcută de concetățenii săi, a felicitat-o pe Maia Sandu pentru scorul obținut, adăugând că, deși Igor Dodon nu este președintele său, nu poate ignora cele peste 52% voturi date în favoarea sa și, ca atare, trebuie să se resemneze. Nemulțumit de rezultatul scrutinului este și fostul președinte al României, Traian Băsescu, care nu demult a dobândit cetățenie moldovenească. El consideră că, sabotată de presa aservită și atacată de către biserica ortodoxă rusă, contracarată cu votanți aduși din Transnistria și cu lipsa buletinelor de vot la centrele din diasporă, candidata alianței „Acțiune și Solidaritate”, Maia Sandu, nu a avut nicio șansă de câștig. (Jurnal de Moldova, 14.11.2016).
În schimb, la Moscova, victoria candidatului socialist, Igor Dodon, a produs satisfacție, întrucât promisiunile acestuia, de temperare a cursului proeuropean al Moldovei și o mai mare apropiere de Rusia se armonizează cu dorința rușilor de a nu-și pierde influența în fostele republici sovietice. Felicitându-l pe noul președinte, Vladimir Putin și-a exprimat speranța că raporturile dintre cele două țări se vor îmbunătăți în ritm cât mai rapid, reiterând disponibilitatea Moscovei de a acorda tot sprijinul de care Chișinăul are nevoie. După cum se știe, Republica Moldova constituie o importantă și tradițională sursă de aprovizionare a Rusiei cu produse agricole (legume, zarzavaturi, fructe, conserve și vinuri), precum și de mână de lucru calificată și ieftină.
Societatea moldovenească puternic divizată
Actualul guvern proeuropean al Republicii Moldova are nevoie de sprijin extern pentru a putea face față problemelor complicate cu care se confruntă țara, eforturile sale nefiind însă de natură să satisfacă totalitatea populației. Aprobând programul de finanțare a Republicii Moldova, responsabilii FMI au atras atenția autorităților asupra necesității accelerării proceselor de reformă pe care ele trebuie să le înfăptuiască. Vicepreședinele FMI, Mitsuhiro Furusawa, consideră că pentru implementarea efectivă a acțiunilor de stabilizare economică și de sancționare a activității neglijente a băncilor, constatate în ultimul timp, rolul unei justiții independente și al Băncii Naționale va fi decisiv.
Guvernanții moldoveni pretind că au reușit să frâneze satisfăcător inflația, aceasta coborând, în luna octombrie a.c., la 2,5%. Pe întreg anul 2016, inflația este estimată la 6,3%, guvernatorul Băncii Naționale, Sergiu Cioclea, anticipând o reducere a ratei acesteia la 4%, în 2017. Perspective încurajatoare se întrevăd în ceea ce privește creșterea nivelului de trai al populației. Pornind de la sporirea cu 2,5% a PIB, în 2016, o hotărâre de guvern prevede măsuri pentru ca, în anul 2017, cuantumul salariului mediu pe economie să ajungă la 5.300 lei (în prezent, 20 lei mold. ≈ 1 dolar).
Statisticile par a-l contrazice pe Igor Dodon care susține că acordul de liber schimb dintre Moldova și UE nu dă rezultate, că se manifestă o tendință de reducere a exporturilor sale în UE. Potrivit datelor oficiale, din totalul exporturilor pe 2016, de 1,43 miliarde dolari, în primele nouă luni ale anului curent, au fost exportate în țările UE mărfuri în valoare de 914 milioane dolari, cu 1,7% mai mult decât în aceiași perioadă a anului trecut, în timp ce exporturile spre țările membre ale CSI au scăzut cu 17%, ajungând la doar 301 milioane dolari. Reexporturile de mărfuri străine prelucrate au reprezentat 25% din total. Mai rău stau lucrurile în privința asigurării locurilor de muncă. Din cei 3.500.000 locuitori ai Republicii Moldova, peste 1.000.000 au fost nevoiți să părăsească țara în căutarea de câștiguri cu care să poată asigura cele necesare familiei. Ei trimit anual acasă circa 2,5 miliarde euro, care însă nu pot conta prea mult în eforturile de dezvoltare a economiei naționale.
Dată fiind situația incertă pe planul vieții social-economice, nu sunt greu de înțeles opțiunile politice dihotomice ale moldovenilor. Se poate spune că, într-un fel, există două Moldove, una mai prosperă și mai optimistă și alta defavorizată și pesimistă. Dimensiunile acestor două categorii sunt greu de stabilit, dar, în linii mari, ele sunt aproximativ egale. Aceasta s-a văzut în rezultatele recentului scrutin prezidențial, ale cărui explicații constau, în primul rând, în așteptările de ordin social-economic ale populației, în speranța alegătorilor de a-și vedea rezolvate probleme arzătoare ale vieții de zi cu zi și mai puțin în apetența pentru diverse doctrine politice sau discutabile alinieri geo-strategice. O parte dintre ei au văzut ca posibilitate a satisfacerii așteptărilor lor în alegerea lui Igor Dodon, iar o altă parte în alegerea Maiei Sandu. De regulă, 800.000 din cei 1.650.000 alegători moldoveni votează cu socialiștii, așa că nu trebuie să mire prea mult victoria lui Dodon. Dar aproape jumătate din totalul celor cu drept de vot (45%) s-au abținut, considerând că nici una din formulele oferite de către cei doi candidați nu-i satisface.
SENTIMENTELE PRO-RUSE SUNT PREGNANTE ÎN MOLDOVA
Totodată, trebuie avute în vedere sechelele greu vindecabile ale celor 100 de ani de stăpânire țaristă și a 45 de ani de apartenență a Moldovei la Uniunea Sovietică. Rezultatul acestei realități istorice este că în Basarabia, pe teritoriul dintre Nistru și Prut, s-au produs importante modificări demografice, numeroși localnici fiind dislocați în alte regiuni ale Rusiei, locul lor fiind luat de etnici, în majoritate ruși, detașați din diferite regiuni de către autoritățile centrale. Urmașii lor trăiesc, acum, alături de moldoveni, fiind legați de aceștia prin relații administrative, de afaceri, de prietenie și, nu de puține ori, de familie. Așa că orientarea spre colaborare cu Rusia le este acestora mult mai agreabilă decât parcursul european și apropierea de România. Si nu trebuie uitat că o importantă parte a oamenilor de afaceri din Moldova sunt angajați în tranzacții pe uriașa piață rusă, că circa 800.000 de moldoveni și-au găsit de lucru în Rusia, fiind interesați în menținerea relațiilor economice cu această țară. Se prea poate ca asemenea realități să-l fi determinat și pe ambasadorul SUA la Chișinău să afirme, recent, că Republica Moldova nu este România.
Bineînțeles că în jocurile politice, în alegerile locale, parlamentare sau prezidențiale, un rol important îl joacă înșiși politicienii, opțiunile lor, precum și manevrele din umbră ale unor influenți oameni de afaceri. Se pare că nici în alegerile prezidențiale n-au lipsit intrigi de tot felul, puse la cale de către lideri politici precum Iurie Leancă (PPEM), Marian Lupu (PDM), Renato Usatâi (PNM) sau oligarhi de talia lui Vlad Plahotniuc și Victor Gușan.
Alegerea unui președinte al Moldovei care vrea să promoveze o politică rezervată față de UE și România nu este un fapt îmbucurător. Chiar dacă, în campania electorală, Igor Dodon a declarat că dorește relații bune cu UE și cu „prietenii din România”, el consideră că Moldovei i-ar fi mai bine dacă ar renunța la tentativele de apropiere de România și Uniunea Europeană și ar adera la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan.
