Reforma sistemului de pensii din Rusia, aflată în dezbaterea Dumei de Stat, potrivit căreia vârsta de pensionare a bărbaților ar urma să se majoreze, de la 60 la 65 de ani, și a femeilor de la 58 la 63 de ani, suscită un viu interes în această țară, provocând controverse și, implicit, contestări. Din explicațiile premierului Dmitri Medvedev, reiese că, pentru a-și primi pensia garantată de lege, rușii va trebui să muncească mai mult. Reforma ar urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 2019, eșalonându-se pe o perioadă de peste un deceniu. În fiecare an, vârsta de pensionare s-ar majora cu șase luni. Astfel, în 2028, s-ar ajunge la 65 de ani pentru bărbați, iar, în 2034, la 63 de ani pentru femei. În ce privește pensia socială, pragul s-ar majora, de la 60 la 70 de ani pentru bărbați și de la 60 la 68 de ani pentru femei. Pentru salariații din domenii de activitate cu mediu toxic sau periculos, din zonele cu condiții climatice extreme (Polul Nord, Orientul Îndepărtat etc.) termenul ar rămâne neschimbat.
Vârsta de pensionare în Rusia a fost stabilită prima dată în 1928, pentru muncitorii din industria textilă, fiind extinsă, în 1932, pentru toate celelalte categorii. În acea perioadă, media speranței de viață era de doar 40 de ani, în prezent ea fiind de peste 65 ani. Discuții despre o eventuală prelungire a stagiului de muncă au început după recenta criză economică, din 2010-2012. Deficitul fondului de pensii, în 2015, de 623 miliarde ruble, a readus în actualitate subiectul, prefigurând ca soluție fie sporirea impozitelor, fie majorarea vârstei de pensionare. Comentatorii observă că, în urma creșterii speranței de viață a populației, majorări ale vârstei de pensionare au avut loc în multe țări ale lumii, însă, în timp ce în Occident asemenea reforme s-au produs în perioade de avânt al economiei, reforma sistemului de pensionare în Rusia este declanșată în condiții de stagnare economică.
Amintind că actuala vârstă de pensionare (60 și 58 de ani) a fost stabilită cu o jumătate de secol în urmă, în 1956, când media speranței de viață și condițiile asistenței sociale se aflau la un nivel mult mai scăzut, reprezentanții guvernului consideră că, în prezent, există condițiile necesare pentru majorarea ei și că, prin aceasta, vor crește resursele financiare pentru plata pensiilor, la zi, precum și posibilitatea majorării lor. Pensia medie este, în prezent, de 13.337 ruble. În ultimii ani, ea s-a indexat, anual, cu circa 500 de ruble, iar în urma reformei se va putea indexa cu 1.000 de ruble (75 ruble = 1 euro), anual, ceea ce ar face ca, peste 10 ani, odată cu încheierea reformei, pensia să se dubleze.
Natalia Orlova, economist-șef la Alfa Bank Moscova, subliniază că reforma sistemului de pensionare reprezintă o încercare firească de acomodare a acestuia la realitățile economice ale Rusiei, realități pe care guvernanții nu le pot, deocamdată, îmbunătăți, trebuind, în consecință, să li se supună. Una dintre realități este aceea că deficitul Fondului Federal de Pensii crește mereu, ajungând, de la 1,1 la sută din PIB în perioada 2006-2009 la 2 – 3,5 la sută în perioada 2010-2013, prefigurând un trend ascendent. Sub presiunea factorului demografic, tendința ar deveni un real pericol pentru stabilitatea echilibrului bugetar. La ora actuală, numărul pensionarilor din Rusia se ridică la 36.000.000 persoane, adică 25 la sută din populație, în timp ce în anul 2000 procentul era de doar 20 la sută. Deși cheltuielile fondului de pensii din Rusia (8 la sută din PIB) se încadrează în media mondială, cota veniturilor proprii este de doar 34 la sută, față de media mondială de 54 la sută („Vedomosti”, din 17 iulie 2018).
Normal ar fi, notează unii comentatori, ca asigurarea resurselor financiare necesare plății pensiilor să se facă din fondurile de cotizații sociale plătite în timpul activității sale de către salariat. Acumulate într-un interval decent de muncă (35 de ani, în medie) și fructificate corespunzător de către stat sau de către companiile private la care au fost depuse, ele ar putea asigura plata unei pensii mai mari sau mai mici, în funcție de cuantumul cotizațiilor depuse de către salariat. Dar, întrucât evoluția economiei rusești este precară și imprevizibilă, antrenând după sine și o soartă incertă a acumulărilor pentru pensie, implicit falimentul unor societăți de asigurare private, soluția considerată de către guvernul federal ca fiind preferabilă este recursul, în continuare, la sistemul tradițional, adică la plata pensiilor din contribuțiile la zi pentru asigurările sociale ale salariaților aflați în activitate. Preconizând această cale, guvernanții se confruntă, însă, cu mărirea continuă a discordanței între numărul tot mai mic al salariaților și numărul tot mai mare al pensionarilor. Pentru a face față acestei discordanțe, ei trebuie să țină seama de resursele economice reale de care dispune țara.
În opinia multora, inclusiv a președintelui Vladimir Putin, reforma în discuție nu poate să placă cetățenilor Rusiei, deoarece lungește sensibil intervalul de muncă și reduce perioada de odihnă după pensionare. Pe de altă parte, actuala reformare a sistemului de pensii încalcă prevederile unui contract social încheiat între cetățeni și stat, fapt care poate șubrezi încrederea lor în partener. Odată ce statul își încalcă un angajament luat anterior, nu există garanția că el nu va proceda așa și în viitor. Până în anul 2035 sau 2045, când vor începe să iasă la pensie actualii salariați, se pot schimba multe în lume. Or, într-o asemenea problemă, oamenii vor o stabilitate certă.
Cele mai înverșunate critici provin din partea elementelor de stânga. Echilibrarea sistemului de pensii pe calea majorării vârstei de pensionare, în condițiile când media speranței de viață depășește cu puțin pragul preconizat, este socotită a fi o soluție greșită care condamnă cetățenii la muncă pentru aproape întreaga durată a vieții lor. Menționând că, în 36 de regiuni administrative, media speranței de viață a bărbaților este de numai 65 de ani, reprezentanți ai partidului comunist afirmă că autorul reformei sistemului de pensionare tratează populația ca fiind doar „combustibil pentru dezvoltarea economiei de piață”, combustibil care trebuie, chipurile, utilizat până la ultima sa picătură („Pravda”, din 27 iulie 2018). Ei susțin că nu se cer luate măsuri de majorare a vârstei de pensionare, ci măsuri în vederea sporirii populației și a dezvoltării multilaterale a economiei. Asigurarea de condiții materiale favorabile și de stimulente atractive ar putea face femeile să poată naște și îngriji mai mulți copii, iar aceasta, alături de îmbunătățirea asistenței medicale, ar duce la creșterea populației.
În același timp, avântul economic ar spori substanțial numărul locurilor de muncă, precum și veniturile bugetului de stat și, implicit, resursele pentru plata pensiilor („Pravda”, din 1 august 2018).
Dar nici reprezentanții cercurilor de afaceri nu sunt mulțumiți de anumite prevederi ale legislației muncii. Ei consideră inacceptabilă, de pildă, interzicerea disponibilizării salariaților în ajunul pensionării. Dacă, potrivit proiectului de lege aflat în dezbaterea Dumei, disponibilizarea unui salariat cu doi ani înainte de vârsta pensionării ar deveni o infracțiune, patronii amenință că vor proceda la disponibilizarea unor salariați cu trei sau patru ani înainte de limita fixată pentru pensionare. Apoi, întrucât, în perioada prelungirii stagiului actual, salariații bătrâni nu vor mai putea da randamentul necesar, patronii susțin că ar fi necesare stimulente materiale din partea autorităților statului pentru menținerea acestora în serviciu. Se face și observația că obligativitatea păstrării aceluiași număr de salariați, în condițiile introducerii echipamentelor performante, a robotizării și electronizării producției, ar constitui o frână în calea modernizării economiei rusești, grevând asupra productivității muncii și îngreunând stimularea angajaților prin sporiri salariale.
Se pare că singurul mulțumit de efectul noului sistem de pensionare ar fi guvernul federal, care, pe această cale, în primul an de aplicare a lui, ar putea beneficia de contribuțiile sociale a 1.500.000 de salariați rămași în serviciu și tot așa încă câțiva ani, astfel încât să facă față, pe moment, necesităților de plată a pensionarilor aflați în evidență. Ar fi vorba de un surplus bugetar, anual, de aproape 1.000 de miliarde de ruble („Vedomosti”, din 29 iulie 2018).
Nemulțumirile rușilor față de proiectul de reformă s-au materializat în scăderea indicelui încrederii în reprezentanții partidului de guvernământ, Edinaia Rossia. Potrivit Institutului Opiniei Publice, cota acestuia ar fi de numai 32 la sută. Iar pentru premierul Dmitri Medvedev, indicele a scăzut, de la 26 la sută la 24 la sută. A coborât la 63 la sută și încrederea în președintele Vladimir Putin („Kommersant”, din 11 august 2018). Desigur, ținând seama de rigurozitatea discutabilă și interesele diverse ale celor ce fac asemenea sondaje, rezultatele trebuie luate în considerare cu precauție.
La sfârșitul lunii iulie, la Moscova, Sankt-Peterburg, Ekaterinburg, Samara, Novosibirsk, Barnaul, Iaroslav, Kemerovo și în alte orașe ale țării, au avut loc demonstrații și mitinguri de protest împotriva reformei sistemului de pensionare. La demonstrația organizată de Partidul Comunist, la Moscova, pe 29 iulie 2018, au participat circa 50.000 de oameni, iar la demonstrația organizată, în aceiași zi, de Partidul Libertarian au participat câteva mii de oameni, printre care și cunoscutul dizident Aleksei Navalnîi. Deși, raportate la cei 15 milioane de locuitori ai metropolei ruse, asemenea participări nu pot impresiona, semnificația lor constă în faptul că au reprezentat categorii de protestatari provenind din toate mediile social-politice.
Este interesant de menționat faptul că propunerea unor reprezentanți ai Partidului Comunist, de a se organiza un referendum național privind vârsta de pensionare, a fost respinsă, pe moment, de către Comisia Electorală Federală, sub pretextul că formularea insuficient de clară a întrebării adresate populației de către inițiatori ar contraveni prevederilor legale, putând induce în eroare pe cetățenii chemați să voteze. Președinta Comisiei, Ella Pamfilova, a ținut să precizeze, însă, că dreptul poporului de a-și exprima voința prin referendum este garantat de constituție și că formulând întrebarea în mod clar, acesta poate avea loc. În urma protestelor și contestărilor, s-a hotărât continuarea dezbaterii proiectului de reformă, urmând o nouă citire a sa, în Duma de Stat, în cursul lunii septembrie a.c.
Guvernanții dau asigurări că, până la tranșarea problemelor aflate în discuție, drepturile salariaților și ale pensionarilor în plată vor fi respectate cu strictețe. Ministrul muncii, Maksim Topilin, a anunțat că, în intenția de a contracara rata inflației în anul 2019, pensiile pensionarilor care nu au alte servicii se vor majora cu cel puțin 7 la sută. Potrivit unei declarații mai vechi a ministrului de finanțe, Anton Siluanov, până în 2024, nivelul pensiilor se va majora cu 35 la sută („Lenta.ru”, din
9 august 2018).
Pentru o privire mai cuprinzătoare asupra domeniului, trebuie spus că statul acordă pensionarilor diferite facilități, în funcție de resursele disponibile pe plan central sau local. Recent, printr-un decret al președintelui Vladimir Putin, pensionarii care întrețin membri de familie invalizi au fost scutiți de contribuția obligatorie pentru reparațiile capitale ale imobilelor sociale în care locuiesc. Dat fiind faptul că, în capitală, tarifele serviciilor și prețurile produselor industriale sau alimentare sunt mai mari ca în provincie, Primăria Moscovei completează pensia federală a moscoviților cu un supliment municipal și gratuitate pentru transportul public urban și pe căile ferate care leagă Capitala cu regiunile sale periferice, respectiv pe distanțe de 100-150 km („Izvestia”, din 24 și 30 iulie 2018). Asemenea facilități sunt practicate și în alte orașe ale țării.
