Proiecte și speranțe de viață mai bună

Date:

Încet, încet, economiile diferitelor țări ale lumii încep să-și revină de pe urma șocului pandemic și, acomodându-se cu noile realități, să-și caute nișele adecvate pentru necesara sporire a producției materiale și a serviciilor. Principalele direcții ale eforturilor, în acest scop, sunt retehnologizarea, reducerea consumului de energie, recursul la strategii bazate pe valorificarea inteligenței artificiale și, pe măsura posibilităților, reducerea poluării prin activități ecologice, prietenoase față de mediul înconjurător.

Prognozele privind dezvoltarea economică în următorii ani variază de la țară la țară, în funcție de datele concrete, de starea actuală a economiei, precum și de optimismul și de hotărârea managerilor. În ce privește economia Rusiei, de pildă, se estimează că, chiar dacă nu s-ar lua nicio măsură de stimulare, creșterea inerțială a acesteia, în deceniul 2021-2030, va fi de 2 la sută anual („Rossiiskaia Gazeta”, din 22 septembrie 2021). Dar guvernanții ruși doresc un spor anual de cel puțin 3 la sută așa că, pentru anumite ramuri, sunt preconizate măsuri de circumstanță.

Un element important al strategiei de redresare economică trebuie să fie, în opinia președintelui Băncii Centrale din Rusia, Elvira Nabiullina, reducerea superinflației determinate de iminenta relansare a cererii de produse și servicii, stopată, în ultimii ani, de blocajul pandemic. Nesiguranța așteptărilor și prognozele pesimiste complică lucrurile. Chiar dacă în anumite sectoare inflația este, în prezent, scăzută, zvonurile alarmiste pot determina, ca măsuri de asigurare pentru viitor, majorarea prețurilor multor produse. Managerii sau consumatorii de rând încep să-și facă rezerve mai mari, risipind bani necesari pentru alte cheltuieli, inclusiv investiții și impulsionând suplimentar escaladarea procesului inflaționist. De aceea, subliniază Elvira Nabiullina, este necesară reținere în emiterea prognozelor de către autorități, precum și mai mult calm și optimism din partea agenților economici.

Experții ruși sunt cvasiunanimi în convingerea că Rusia trebuie să opteze cu mai mult discernământ în privința celor mai indicate direcții de acțiune, să lanseze proiecte industriale de anvergură. În acest scop, sunt necesare resurse de care economia rusă nu dispune. Dacă, între altele, în perioada sovietică investițiile pentru apărare se ridicau la 18 la sută din PIB, actualmente ele sunt de doar 3 la sută. Rezervele bugetului de stat au fost epuizate pentru satisfacerea nevoilor de ordin social, așa că finanțarea marilor proiecte economice necesită soluții corespunzătoare. Recursul la împrumuturi pare a fi una dintre ele.

Valerii Kriukov, directorul Institutului Siberian de Economie și Organizare a Producției Industriale, afirmă că, abandonând, în anii ’90, modelul sovietic de dezvoltare, Rusia a preluat, în mod necritic, modelul anglo-saxon, model care contravine specificului, dezvoltării istorice, inclusiv din perioada sovietică, a economiei ruse, care a fost întotdeauna caracterizată prin diversitatea modurilor și relațiilor de producție. Iar dacă guvernanții moscoviți s-au lăsat vrăjiți de binefacerile economiei de piață, acum se pot mândri, și ei, cu marile monopoluri capitaliste ruse, comparabile cu cele occidentale, cu miliardarii și oligarhii bogați și puternici, trebuind să facă față, totodată, nivelului modest de bunăstare a majorității populației, sărăciei contrastante a unei falii a societății, precum și insuficienței serviciilor sociale oferite de stat cetățenilor.

În diferite dezbateri din mass-media, s-au făcut auzite reproșuri justificate la adresa economiei de piață, care, în opinia unor teoreticieni, ar trebui să fie menținută în limite rezonabile. Liberalizarea proceselor economice s-ar cere, chipurile, strict controlată, pentru a ține seama de interesele cetății și a nu le prejudicia. Dacă necesitatea existenței unui puternic sector de stat în domeniul sănătății, învățământului și culturii este lesne de înțeles, consideră aceștia, tot așa tot așa de logică este și concluzia că industria atomică, producția de medicamente și de vaccinuri sau funcționarea internetului ar trebui să aparțină statului, pentru a nu fi lăsate la mâna unor persoane private interesate doar de profit.

Un alt aspect de care guvernanții ruși sunt chemați să țină seama vizează cerințele protejării mediului înconjurător. Pentru Rusia, care s-a remarcat printr-o puternică industrie siderurgică, se pune întrebarea în ce măsură poate ea ține seama de imperativul unei siderurgii „verzi”. Părerile sunt nuanțate. Piotr Bobîleov, șeful departamentului pentru concurență din cadrul Ministerului Dezvoltării Economice, observă că, până în prezent, atenția guvernului central și a administrațiilor locale s-a concentrat mai mult asupra problemelor de ordin social și mai puțin asupra celor privind protecția mediului. În anul 2020, la producerea unei tone de oțel, se eliminau în atmosferă aproape două tone de bioxid de carbon. Pentru respectarea acordului de la Paris, semnat și de Rusia, va trebui ca până în 2050 să se ajungă la eliminarea în totalitate a emisiilor de gaze toxice sau să se asigure compensarea prin diferite mijloace a acestor emisii. De aceea, proiectele industriale preconizate de Moscova au în vedere soluții menite să împace și capra, și varza.

Autoritățile ruse practică pe scară largă stimularea agenților economici care introduc procese tehnologice „verzi”, reducând emisiile de gaze nocive. Este încurajată și introducerea proceselor de producție bazate pe surse energetice regenerabile, cum ar fi energia nucleară, eoliană, panouri solare, căderile de apă sau combustia hidrogenului. Câștigă tot mai mult teren ideea că industria siderurgică și, în general, orice activitate productivă este necesară numai în măsura în care ține seamă de om, deci și de ambianța sa naturală. Svetlana Radionova, șefa serviciului federal pentru ecologie, subliniază utilitatea unui plan de dezvoltare unic pentru întreaga economie, pentru a se avea în vedere, atât aspectele rentabilității activităților productive și ale asigurării nevoilor de ordin social, cât și cele privind protecția mediului. Punerea în operă a unei dezvoltări ecologice sustenabile este de natură să stimuleze inițiativa managerială și inventivitatea inginerească, în vederea introducerii unor tehnologii inovatoare capabile să asigure producții de calitate, cu un consum de energie scăzut și fără efecte destructive asupra mediului.

În campania pentru dezvoltare economică „verde”, care se profilează ca un boom financiar profitabil, se implică și sistemul bancar. Tot mai multe bănci din Rusia decid să deschidă linii preferențiale de creditare a agenților economici care prezintă proiecte ecologice de circumstanță. În aceeași ordine de idei, este solicitată impozitarea progresivă a întreprinderilor care păcătuiesc prin emisiile de gaze nocive.

Ținând seama de reglementările similare în materie, adoptate în Uniunea Europeană, guvernanții moscoviți încearcă să evite impozitarea de către UE a mărfurilor importate din Rusia, la a căror producție rezultă poluare. În baza cordurilor privind evitarea dublei impozitări, ei nu vor să lase la latitudinea vameșilor vest-europeni taxarea produselor rusești, preferând să facă acest lucru în Rusia. În nomenclatorul preconizat pentru impozitare intră produsele din oțel, fontă și aluminiu, cimentul, îngrășămintele minerale și energia electrică produsă în termocentrale.

Dimensiunea „impozitului pentru bioxidul de carbon” urmează să fie stabilită și în funcție de reglementările UE, de cotațiile acestuia la bursele europene. În prezent, s-a ajuns la 60 euro pentru o tonă de bioxid de carbon emis. Impozitarea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2026, pentru a da posibilitate agenților economici vizați să pună la punct producții cât mai puțin poluante („Vedomosti”, din 23 septembrie 2021). Nu s-a ajuns, încă, la un acord dacă vor trebui impozitați numai producătorii sau și exportatorii scutiți de impozitare în țările europene unde își exportă mărfurile incriminate.

Totodată, autoritățile ruse fac eforturi pentru a determina recunoașterea internațională a contribuției pe care imensele păduri ale Rusiei o aduc la purificarea mediului, contribuție care, în opinia lor, ar trebui considerată ca o compensație notabilă pentru poluarea produsă de către întreprinderile rusești. Viaceslav Rojnov, directorul institutului de ecologie al Academiei Ruse, ține să menționeze că reglementările ecologice ale UE, care se aplică și exportatorilor ruși, nu țin seama nici de faptul că, prin terenurile cu cernoziom producătoare de mari cantități de cereale care se exportă în UE, Rusia oferă o altă compensație pentru poluarea care i se impută.

În paralel cu eforturile pentru restructurarea ecologică a economiei, agenții economici ruși sporesc, totuși, nestânjeniți extracția de minerale energetice poluante (cărbune, țiței, gaze naturale) de care întreprinderile autohtone sau de peste hotare nu se pot dispensa, deocamdată. În condițiile actualei crize energetice din UE, exporturile de gaze naturale sunt foarte avantajoase. La sfârșitul lunii septembrie, bursele europene cotau la
1.100 dolari 1.000 mc de gaze („Rossiiskaia Gazeta”, din 30 septembrie 2021). Odată cu intrarea în funcțiune a mult controversatei conducte Nord-Stream 2, capacitatea de livrare a gazelor rusești pe piața europeană ar putea crește, anual, cu încă 55 miliarde mc.

Pornind de la faptul că este deținătoarea unor mari rezerve de gaze naturale, Rusia își permite să le pună la dispoziția cetățenilor săi în condiții avantajoase. Recent, președintele Vladimir Putin a promis că, pe lângă prețul scăzut, numeroși locuitori din localitățile limitrofe cu locurile de extracție sau cu conductele de transport al gazelor vor putea beneficia de introducerea gratuită a acestora. Gazificarea gospodăriilor în cauză trenează, însă, din cauză că Gazprom (companie de stat) se teme că numai din prețul foarte scăzut al gazelor furnizate beneficiarilor nu își va putea recupera, ulterior, costurile lucrărilor de gazificare. Până în anul 2030, programul preconizat implică cheltuieli de 2.000 miliarde ruble care urmau să fie compensate și din exporturi. Acestea s-au redus, însă, din cauza pandemiei (vezi „Pravda”, din 4 octombrie).

La ședința Consiliului de Miniștri din 20 septembrie a.c., premierul Mihail Mișustin s-a referit pe larg la problemele modernizării industriei, la planul de adaptare energetică și de reconsiderare ecologică a proiectelor de dezvoltare economică. Sunt semnificative, în acest sens, proiectele în domeniul digitalizării. Sectorul IT se numără printre cele mai puternice sectoare ale economiei rusești. Între alte măsuri de ordin administrativ pentru sprijinirea companiilor IT, guvernanții moscoviți au adoptat, anumite facilități fiscale, cum ar fi reducerea impozitului pe profit al acestora, de la 20 la sută la 3 la sută sau a contribuției lor pentru asigurările sociale, de la 14 la sută la 7,6 la sută („Kommersant”, din 10 august 2021). Se dorește o creștere a ponderii sectorului IT în PIB, de la 0,9 la sută, în 2019, la 4 la sută în 2036.

Utilizarea pe scară tot mai largă a aparatelor fără pilot sau introducerea de noi metodologii de sporire a siguranței codărilor prin folosirea amprentelor digitale scurtează mult drumul spre calitate și eficiență. Prin introducerea dronelor în domeniul transporturilor, de pildă, se pot obține o importantă reducere a personalului de deservire (șoferi sau piloți) și, implicit, alte economii la cheltuieli, precum și o sporire substanțială a siguranței vieții oamenilor și operațiunilor. Un șofer poate munci în condiții normale maximum 8 ore pe zi, pe când un șofer electronic nu obosește nici după 48 de ore sau mai multe. Pe de altă parte, pot fi evitate și numeroasele accidente rutiere care, în prezent, provoacă însemnate pagube materiale și jertfe umane.

Cu ajutorul dispozitivelor GPS, un șofer poate găsi fără dificultate orice adresă și, tot cu ajutorul serviciilor oferite de sateliți, pot fi localizate obiecte sau persoane. Larg răspândită este marcarea prin „brățări electronice” a unor persoane urmărite sau anchetate, care trebuie strict controlate. Se discută, deocamdată în contradictoriu, posibilitatea înlocuirii aparatelor și a dispozitivelor mecanice de urmărire prin dispozitive biologice, respectiv cipuri cu un anumit program, care, inoculate în corpul persoanelor sau unor animale, se mențin mai bine decât dispozitivele tehnice, nu se pot deteriora și nici nu pot fi înlăturate. Aria de utilizare a unor asemenea cipuri este, însă, imprevizibilă și de aceea utilizarea lor necesită serioase măsuri de siguranță.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate