Răgaz salvator pentru datornicii la credite ipotecare

Date:

Odată cu libertățile democratice și descătușarea inițiativei private, trecerea la economia de piață în Rusia a adus majorității locuitorilor numeroase privațiuni, dintre care cele mai dureroase sunt lipsa locurilor de muncă, nesiguranța locuinței, scumpirea asistenței medicale, a accesului la învățământ superior și alte nevoi de primă necesitate. Contrar proiectelor guvernamentale, privind ridicarea nivelului de trai al locuitorilor, mare parte a acestora se descurcă tot mai greu, fiind afectați de escaladarea prețurilor la locuințe și produsele de larg consum, a tarifelor la serviciile comunale, precum și a impozitelor.


Un factor care contribuie la înrăutățirea situației multora ar fi, în opinia profesorului Igor Nikolaev, da la Școala Superioară de Economie din Moscova, și sporirea obligațiilor sociale de plată ale salariaților, ceea ce face ca ele să reprezinte procente tot mai mari din veniturile acestora, depășindu-le chiar și pe cele din perioada sovietică. Din anul 2000, cotizațiile sociale au ajuns la nivelul de 19,5 la sută. Este anormal, consideră el, ca, în timp ce veniturile companiilor, corporațiilor și ale statului cresc, în timp ce bugetul federal pe 2018 s-a soldat cu un excedent de 2.000 miliarde ruble, veniturile cetățenilor să bată pasul pe loc sau chiar să scadă (vezi „Moskovskii Komsomoleț”, din 1 august 2019).


O problemă preocupantă pentru guvernanți o reprezintă sporirea numărului de persoane nevoite să recurgă la împrumuturi bancare ipotecare pentru a-și putea cumpăra o locuință. Dintre acestea, multe nu pot face față, cu regularitate, obligațiilor de plată a ratelor bancare și ajung în mare dificultate. În 2018, peste 400.000 de persoane s-au aflat într-o asemenea situație. Datornicii tentați să recurgă la soluții de refinanțare pe piața neagră cad din lac în puț, deoarece aceasta practică dobânzi înrobitoare, de până la 200-300 la sută. Nu puțini sunt cei care, ajungând în insolvabilitate, își pierd locuința ipotecată.


Mai afectați de lipsa resurselor pentru acoperirea creditelor sunt salariații și pensionarii cu venituri mici. Salariul minim este de 11.630 ruble (192 dolari), iar pensia minimă – 4.982 ruble (85 dolari). Situația diferă în funcție de regiune. Pe scară națională, salariul mediu este de 30-40.000 ruble, iar pensia medie – 14.168 ruble. Dar în marile orașe salariile sunt mai consistente și, în consecință, și pensiile. La Moscova, de pildă, salariul mediu lunar, incluzând pe cel al miniștrilor, funcționarilor superiori, directorilor de companii sau al funcționarilor bancari, se ridică la 50.000 ruble (1.200 dolari). Marea majoritate a salariaților, însă, au venituri modeste, iar 21 milioane de cetățeni ai Rusiei, respectiv 14,3 la sută din populație, sunt considerați săraci, cu venituri sub nivelul minimumului existențial de 10.750 ruble.


Potrivit unui buletin al băncii Sberbank, în trimestrul II al anului 2019 cota parte a cheltuielilor pentru alimente, din plățile totale ale populației, a fost de 38,9 la sută, cea a cheltuielilor pentru serviciile comunale – 15,4 la sută, pentru îmbrăcăminte – 10 la sută, pentru îngrijirea sănătății – 7,1 la sută iar pentru acoperirea creditelor – 6,6 la sută, restul de 22 la sută reprezentând diverse alte cheltuieli necesare dar nu întotdeauna posibil de satisfăcut. Potrivit calculelor unor economiști, familiile care sunt nevoite să facă economii la alimente, îmbrăcăminte, îngrijire medicală sau studii trebuie considerate ca fiind „sărace” și, ca atare, în această categorie ar intra nu doar 14,3 la sută din populație, ci 30 la sută.


O categorie restrânsă a locuitorilor Rusiei nu sărăcește, ci își sporește prosperitatea, se îmbogățește. Capitalul privat se concentrează în mâinile unor persoane cu avere de peste 60 milioane ruble (1 milion de dolari), cărora le revin 55 la sută din acumulările de capital. Aproximativ 40 la sută din acumulările de capital sunt realizate de persoane a căror avere depășește 6 miliarde ruble. În această privință, Rusia se află la o înălțime a ștachetei de trei ori mai mare decât media mondială.


Îngrijorat de sporirea creditelor imobiliare, ministrul dezvoltării economice, Maksim Oreșkin, a atras atenția asupra pericolului apariției unui „balon ipotecar”, care poate exploda oricând, provocând o nouă criză economică asemănătoarei celei din 2008, și a sugerat necesitatea temperării ritmului de acordare a acestor credite. În replică, Elvira Nabiulina, ministrul finanțelor, a declarat că nu vede nici un motiv de relaxare și că, prin creditarea ipotecară se stimulează dezvoltarea sectorului construcțiilor de locuințe. Dar, din păcate, trei sferturi din creditele acordate în trimestrul IV al anului 2018 au fost utilizate nu pentru noi construcții, ci pentru refinanțarea unor credite anterioare, ale căror rate nu au putut fi acoperite de către debitori. An de an, nivelul de îndatorare crește, media pentru 2019 fiind de 260.000 ruble, cu
10 la sută mai mult față de anul trecut. Prin noi împrumuturi, subliniază
Maksim Oreșkin, volumul datoriilor populației sporește, umflând „balonul” care, după părerea sa, ar putea exploda în 2021 vezi („Moskovskii Komsomoleț”, din 30 iulie 2019).
Concomitent cu creșterea numărului datornicilor, o anumită parte a locuitorilor Rusiei reușește să-și sporească economiile. În prima jumătate a anului 2019, depunerile bancare au sporit cu 4,1 la sută, ajungând la 28.900 miliarde ruble. Din această sumă, 36,8 la sută o reprezintă depunerile de 100.000-1.000.000 ruble (vezi „Vedomosti”, din 31 iulie 2019). În schimb, 43 la sută din locuitorii Rusiei nu au făcut nicio economie.


În luna august a.c., președintele Vladimir Putin a semnat un decret potrivit căruia băncilor și altor organizații financiare le este interzis să acorde microcredite, pentru așa-zise nevoi personale, în condițiile garantării acestora cu locuința. Totodată, luând în considerare numeroasele defecțiuni din activitatea sistemului bancar, precum și regimul mult prea permisiv de funcționare al lor, decretul stipulează obligația ca, pentru a funcționa, ele trebuie să prezinte dovezi solide de calificare și ca, de la 1 iulie 2020, să aibă un capital social de minimum 1.000.000 ruble, urmând să-l majoreze, anual, cu 1.000.000 ruble, astfel ca, până în 2024, acesta să ajungă la 5.000.000 ruble. Până la noua reglementare, mărimea minimă a capitalului social cerut de lege unei bănci era de doar 1.000 ruble (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, din 2 august 2019).


La 1 august 2019 a intrat în vigoare legea creditului ipotecar, care prevede dreptul datornicilor ca, în momentul când ajung în insolvabilitate sau dificultate de asigurare a ratelor datorate pentru împrumutul luat, să-și poată lua un răgaz de maximum 6 luni, în intervalul căruia să fie scutiți de plată sau în care să plătească rate mai mici. În lege sunt menționate situațiile speciale în care se acordă acest drept, ca, de pildă, pierderea locului de muncă, recunoașterea gradului de invaliditate permanentă sau temporară (gr. 1 și 2), diminuarea veniturilor cu mai mult de 30 la sută, astfel încât nivelul ratelor lunare depășește jumătate din veniturile lunare, sporirea persoanelor aflate în întreținerea titularului (copii, părinți, rude). Datornicii pot beneficia de avantajul acordat prin lege doar o singură dată pe perioada stingerii datoriei și numai cu condiția ca locuința pentru care s-a făcut împrumutul să fie singura aflată în posesia lor și ca împrumutul să nu fie mai mare de 15 milioane de ruble (63 ruble = 1 dolar). Efectele legii se răsfrâng și asupra creditelor contractate anterior intrării ei în vigoare.
Numeroase voci incriminează sistemul bancar din Rusia pentru rapacitatea cu care își sporește veniturile pe seama celor care recurg la serviciile sale. Printre exemplele invocate, în acest sens, este profitul obținut de renumita bancă Sberbank, în trimestrul II al anului în curs, și anume 250 miliarde ruble. Suma reprezintă o creștere procentuală de
16,3 la sută față de anul 2018, permițând băncii să poată realiza, în 2019, un profit de 1.000 miliarde ruble. Pe primele 6 luni a obținut, deja, 476,9 miliarde ruble. O importantă sursă de îmbogățire rapidă a băncii o constituie finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii, precum și modalitățile electronice de servire a clienților. Dobânda trimestrială practicată pentru împrumuturi este de 4,6 la sută, iar comisionul trimestrial – 13,4 la sută.


Unele bănci au început să slăbească strânsoarea creditelor ipotecare. Față de media dobânzii pe sistem, de 16,79 la sută, din 2018, s-a ajuns la 12,79 la sută (vezi „Kommersant” nr.137, din 5 august 2019). În urma unui sondaj întreprins de către Universitatea Financiară de pe lângă Guvernul Federal, reiese că, în urma majorărilor salariale din ultimul timp, dar și din cauza surprizelor pe care le aduce ipoteca, apetitul rușilor pentru credite de acest fel a început să scadă. Situația este diferită în funcție de zona geografică. Tentația pentru credite scade doar acolo unde situația economică este mai bună. La 20 iunie a.c., președintele Vladimir Putin, plecând de la faptul că băncile acordă credite cu garanții reprezentând, practic, 40 la sută din salariul celor împrumutați, a atras atenția că pragul ar trebui coborât, deoarece este foarte riscant.


Comentatorii consideră de neacceptat faptul că, într-o țară generos dotată cu bogății naturale, minerale și vegetale, populația nu beneficiază de ele în mod satisfăcător și susțin că responsabili pentru această situație sunt, în primul rând, guvernanții. Li se impută acestora faptul că nu au acționat adecvat pentru ca, din 2018 până în 2019, veniturile marii majorități a populației să nu scadă cu 2,3 la sută, impozitele să nu crească cu 10 la sută și plățile pentru creditele primite să nu ajungă la 29 la sută. Reiese, sunt de părere unii comentatori, că, în Rusia, statul și economia sunt două entități care trag în direcții opuse, „cea și hăis”, populația zbătându-se între ciocanul și nicovala impozitelor și a inflației, respectiv în strânsoarea capitalismului de stat și a oligarhiei liberale.


Desigur, spre a îndepărta pericolul unei nedorite explozii sociale, guvernanții adoptă măsuri de protecție socială, indexări de pensii și ajutoare, facilități pentru o categorie socială sau alta. Dar, la o inflație anuală reală de 10 la sută, indexarea pensiilor cu numai 5 la sută, la 1 ianuarie 2019, nu pare a da rezultate. După o pauză de trei ani, la 1 august a.c. s-a produs și o modestă indexare a pensiilor celor 14.000.000 persoane care mai lucrează în continuare. Și aceasta, reprezentând, în medie, un adaos lunar de doar 262 ruble, în medie, în funcție de mărimea pensiei, constituie un sprijin infim. Nici cele 4,3 miliarde ruble alocate, recent, din bugetul federal pentru indexarea suplimentară a pensiilor în 13 regiuni defavorizate ale Rusiei nu pot face mare lucru. Odată cu rateurile din economie, afirmă economistul
Nikita Maslennikov, scad veniturile populației, iar în condițiile unui spor anual al PIB de doar 1 la sută nu se poate ajunge la bunăstare ci, mai degrabă, la o nouă criză, care ar putea surveni în 2020-2021 (vezi „Moskovskii Komsomoleț”, din 29 iulie 2019).


Opinia unor observatori de stânga este că măsurile de protecție socială adoptate de către guvernanții ruși nu sunt decât paliative, insuficiente pentru eradicarea unei boli determinate de evoluția nesănătoasă a economiei, de carențele modelului de relații sociale, la care s-a trecut în urmă cu trei decenii. Ele nu pot înlătura polarizarea excesivă a societății, care concentrează, la un pol, un pumn de oligarhi multimiliardari (în dolari) și afaceriști îmbogățiți peste noapte iar, la celălalt pol, marea majoritate a unei populații sărăcite. Sfidând programul federal de reducere a sărăciei la jumătate, desfășurat în ultimii doi ani, acest flagel crește (cu 500.000 de noi cazuri, în primul trimestru al anului 2019, datorită inflației de 5,2 la sută). În ce privește dimensiunile „clasei de mijloc”, părerile sunt împărțite, dar se pare că, în realitate, ele sunt nesemnificative.
În eventualitatea unei intempestive crize economice, pentru care, în Rusia, se acumulează tot mai multe premise, situația păturilor defavorizate, în principal a pensionarilor și angajaților cu salarii mici, este de natură să devină critică.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Studiu EY: politici și controverse fiscale – ce ar trebui să aibă în vedere companiile în acest an? 

Reformele fiscale globale implementate de guvernele din întreaga lume...

Rottaprint, investiții de peste 60 milioane euro în 33 de ani de activitate

Compania Rottaprint, prima tipografie flexografică cu acționat 100% românesc,...

Analiză iBanFirst asupra unor eventuale devalorizări competitive în Asia

O analiză făcută de fintech-ul iBanFirst relevă preocupările pieței...