Reflexe energetice în contextul concurenței globaliste

Date:

În urma ascuțirii contradicțiilor concurențiale dintre marile puteri – SUA, China, Rusia, UE și altele care se pregătesc să intre în joc –, relațiile economice dintre est și vest au suferit revizuiri drastice. Confruntarea ruso-occidentală datorată invadării Ucrainei de către forțele armate ale Rusiei a pus capac acestor revizuiri, ajungându-se, între altele, și la blocarea, de către țările occidentale, a importurilor de purtători energetici rusești. La începutul lunii martie a.c., Comisia Europeană și Agenția Energetică Internațională (AEI) au întocmit un plan în 10 puncte, potrivit căruia, în mod eșalonat și, eventual, până în 2027-2030, țările europene să pună capăt dependenței de gazele, țițeiul și cărbunele rusesc.

Potrivit planificării preconizate, în anul 2022, importul de gaze din Rusia ar trebui redus cu 50 miliarde m.c., de la 155 miliarde, cât a fost în anul 2021, la 100 miliarde. În anul trecut, valoarea importului UE de gaze din Rusia a reprezentat 45 la sută din valoarea importurilor rusești și 40 la sută din volumul consumului total de gaze al UE. Planul prevede renunțarea înainte de termen la contractele cu Rusia și diversificarea furnizorilor, inclusiv importul de gaze lichefiate. Printre furnizorii alternativi sunt avute în vedere SUA, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Qatar, Norvegia și Azerbaidjan. Pentru transportul gazelor din Azerbaidjan se pun speranțe în sporirea, de la 8 miliarde m.c. anual, la 10 miliarde m.c., a capacității conductei Trans Adriatic Pipeline, intrată în funcțiune în anul 2020.

Conducta petrolieră administrată de Consorțiul Caspic (KTK), cu o lungime de 1.500 km și cu o capacitate anuală de 67,5 milioane tone, asigură tranzitul țițeiului din Kazahstan până în portul Novorossiisk, la Marea Neagră, de unde este încărcat în vase petroliere și direcționat spre diverși clienți, în principal Italia, Franța, Spania și Portugalia, sau chiar SUA, cărora le revin 10 la sută din debitul conductei. Acționari ai conductei sunt Rusia, Kazahstan, Chevron, Lukoil, Exxon și Rosneft-Shell Caspian Ventures Limited.

În strategia compensării importurilor energetice rusești, se pune accentul pe valorificarea adecvată a potențialului rezultat din surse eoliene, solare și nucleare. Centralele electrice eoliene și panourile solare nu pot da, însă, un randament sigur. Acesta depinde de viteza vântului sau de zilele însorite. Astfel, dacă, în anul 2020, capacitățile de producție eoliene și solare au ajuns să o egaleze pe cea a capacităților bazate pe combustibili minerali, în anul următor, procentajul energiei eoliene și solare produse a scăzut la 37 la sută. Energia nucleară, a cărei producere ridică probleme ecologice demne de luat în seamă, este considerată acceptabilă, în condițiile în care poate înlocui, anual, consumul a 13 miliarde m.c. de gaze naturale.

Renunțându-se la argumentele ecologiste, la care s-a recurs pentru a pune pe butuci extracția de cărbune, se admite redeschiderea minelor. Se estimează că, prin reabilitarea cărbunelui și a țițeiului ca furnizori de energie, consumul de gaze naturale s-ar putea reduce cu 28 miliarde m.c., anual. Revenirea la consumul de cărbune și țiței a dus la majorarea spectaculoasă a prețului acestor purtători energetici. Dacă, în anul 2020, prețul unei tone de cărbune la bursa din Rotterdam a fost de 60-70 dolari, în 2022, el a ajuns la 450 dolari. Prețul unui baril de țiței Brent a sărit de 110 dolari.

Substituirea gazelor importate din Rusia cu gaze lichefiate presupune reprofilarea terminalelor existente și construirea unora noi, adaptarea capacităților de transport și utilizare. Unii apreciază că, în 2022, ar fi posibilă o sporire a consumului de gaze lichefiate echivalând cu 60 miliarde m.c. gaze naturale. În anul 2023, importul gazelor lichefiate ar putea spori cu echivalentul a încă 20 miliarde m.c. gaze. Este luată în calcul și obținerea energiei din biomasă, dar, deocamdată, contribuția acesteia în balanța energetică a UE va fi modestă. Nu mai mult de 6 miliarde m.c., anual. Per total, Comisia Europeană dorește ca, în viitorul apropiat, importurile de gaze rusești să fie reduse cu 100 miliarde m.c. Potrivit unor specialiști, însă, în viitorul apropiat, vor putea fi compensate din alte surse doar 30 miliarde m.c., anual.

Ca măsură de siguranță pentru prevenirea unor sincope intempestive, se prevede încărcarea deplină a rezervoarelor subterane de gaze ale țărilor UE. Ar trebui ca, până la 1 octombrie a.c., ele să fie încărcate în proporție de cel puțin 80 la sută. Recomandarea privește în mod special principalii consumatori – Germania și Franța. Depozitele din Germania sunt pline doar în proporție de 33 la sută, iar ale Franței de 25 la sută („Argumentî i Faktî”, din 23 martie 2022).

Ca obiectiv, forurile europene au în vedere și reducerea risipei de energie de către producătorii industriali și casnici. Măsurile de economisire a acesteia ar putea asigura reducerea consumului de gaze cu 10 miliarde m.c., anual. Discutabilă este, însă, recomandarea de reducere „benevolă” a încălzirii clădirilor și locuințelor cu 1 grad Celsius (Lenta.ru, din 15 martie 2022), deoarece, adesea, în unele regiuni ale Europei, încălzirea locuințelor este redusă „nebenevol” cu mult mai multe grade. Pentru a spori fondurile destinate sprijinirii consumatorilor vulnerabili, se preconizează majorarea impozitelor aplicate companiilor producătoare de energie. Țările UE, care au cheltuit, deja, circa 55 miliarde euro pentru ameliorarea consecințelor crizei energetice, vor avea nevoie de cel puțin încă 200 miliarde, pentru a continua programul de protecție a consumatorilor.

Avem de-a face cu premisele unui nou puseu al crizei energetice. Situația s-ar putea complica dacă, la un moment dat, din rațiuni tactice, Rusia ar pune capăt, brusc, tuturor livrărilor energetice. O asemenea tentație se lovește, însă, de dorința ei de a-și proteja veniturile obținute de pe urma acestora. În 2022, ele au adus în trezoreria țării 9.500 miliarde ruble, respectiv 40 la sută din totalul veniturilor sale bugetare. Din exporturile pe anul 2021, compania de stat Gazprom a realizat venituri de 56 miliarde dolari.
Pe lângă gaze, Rusia livrează, zilnic, pe piața externă, 5 milioane barili țiței brut și 2,3 milioane barili produse petroliere, beneficiarii principali fiind țările europene și SUA.

Embargoul asupra importurilor energetice rusești zdruncină drastic balanța comercială a Rusiei cu SUA și UE. În 2021, exporturile în UE au reprezentat 36 la sută, iar importurile 32 la sută din totalul exporturilor Rusiei. Nu trebuie pierdute din vedere nici dificultățile pe care le întâmpină țările UE în urma renunțării la furnizările rusești și în acomodarea cu pretențiile noilor furnizori, fie că este vorba despre piața americană, australiană, de cea din Emiratele Arabe Unite, Qatar, Iran sau Arabia Saudită. Dure sunt mai ales negocierile privind prețul produselor livrate, în condițiile penuriei lor.

Cererea de gaze naturale crește în întreaga lume. Din rândul țărilor neproducătoare, UE necesită, anual, 400 miliarde m.c., China – 127 miliarde m.c., Japonia – 100 miliarde m.c., Coreea de Sud – 53 miliarde. India, Pakistanul, Vietnamul și alte țări asiatice sunt tot mai mult interesate de acest combustibil. Din 340 miliarde m.c. gaze importate de țările UE, în 2022, compania rusă de stat Gazprom a furnizat 150 miliarde m.c.. Din cele 91 miliarde m.c. utilizate de Germania, 45 miliarde m.c. au fost livrate de Gazprom. Consumul Belgiei, de 18 miliarde m.c., a fost acoperit în întregime de Gazprom. Din cele 21 miliarde m.c. utilizate de Polonia, 15 miliarde m.c. au provenit de la Gazprom, iar din cele 10 miliarde m.c. folosite de Ungaria, Gazprom a furnizat 8 miliarde („Zavtra”, din 16 martie 2022).

Obstrucțiile occidentale, menite să scoată Rusia de pe piața exporturilor energetice, urmează să-și arate rezultatele. Deocamdată, sancțiunile aplicate unor companii sau personalități ruse, blocarea intrării în funcțiune a conductei de gaze Nord Stream – 2 și alte demersuri mai mult sau mai puțin elegante sunt în rodaj. Ele nu au rămas fără replica autorităților ruse. La 23 martie a.c., președintele Vladimir Putin a făcut cunoscut că, pe viitor, prețul pentru gazele importate de țările „neprietenoase” va fi perceput în ruble. Argumentându-și decizia, liderul rus a declarat că, din cauza sancțiunilor arbitrare aplicate Rusiei, valutele euro și dolar s-au compromis. Ar fi de neînțeles, a adăugat el, ca Rusia să exporte gaze în UE și SUA pentru euro sau dolari. Kremlinul nu a precizat care sunt țările „neprietenoase”, dar purtătorul său de cuvânt, Dmitri Peskov, a făcut aluzie, în treacăt, la atitudinea guvernului bulgar, care, ca protest în urma atacării Ucrainei de către Rusia, a expulzat 10 diplomați ruși. Din surse neoficiale, aflăm că lista țărilor „neprietenoase” ar include 48 de nume, în primele rânduri fiind SUA, UE, Marea Britanie, Japonia, Canada și Coreea de Sud.

O primă reacție la decizia Kremlinului a venit din partea Poloniei. Președintele concernului gazo-petrolier polonez, PGNIG, Pavel Maevski, a declarat că el nu vede posibilă trecerea la plata în ruble a importurilor de gaze. Ministrul de finanțe al Japoniei a declarat că țara sa va analiza solicitarea Rusiei și va lua decizia de circumstanță. Președintele concernului german Zukunft Gas a afirmat că o asemenea schimbare va produce inutile perturbări pe piața germană. Austria a anunțat că va continua să plătească gazele în euro, așa cum prevede contractul cu Gazprom.

Soluționarea diferendumului nu pare ușor de realizat. Moscova precizează că Rusia va continua să livreze la termen și integral cantitățile de gaze contractate de către fiecare țară, că prețurile stabilite în contracte vor rămâne neschimbate și că se va schimba doar valuta în care va trebui să fie făcută plata. Nedispunând de ruble, țările vizate vor fi nevoite să recurgă la schimburi valutare dezavantajoase care, ținând seama de volumul importurilor de gaze, reprezintă însemnate cheltuieli suplimentare. La declarațiile reprezentanților UE, că nu intenționează să dea curs pretențiilor Rusiei, Kremlinul a răspuns că disputa urmează să fie clarificată, separat, cu fiecare cumpărător. Este și cazul Ungariei și Serbiei, pentru care autoritățile ruse ar putea face anumite excepții.

Făcând abstracție de Rusia, criza afectează și unele țări occidentale. Din cauza penuriei de combustibil au de suferit numeroase întreprinderi și populația din aceste țări. SUA și UE își intensifică tatonările în vederea identificării unor noi furnizori de gaze și țiței. Țările vizate – Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Venezuela sau Iranul – nu sunt, însă, ușor de abordat, deoarece, în ultimul timp, ele au început să-și dezvolte tot mai mult relațiile economice cu China, Rusia și India. La cererea SUA adresată Arabiei Saudite de a spori producția de țiței, pentru a ține sub control prețurile care au luat-o razna, Riadul a dat un răspuns negativ, pretextând că nu poate încălca acordul la care au ajuns producătorii OPEC. Pentru a-i întărâta pe americani, Riadul și-a făcut cunoscută intenția de a vinde Chinei țiței pe yuani („Pravda”, din 23 martie 2022).

Recent, o delegație americană s-a deplasat la Caracas pentru a purta discuții cu președintele Venezuelei, Nicolas Maduro. Datorită faptului că, din 2019, în urma sancțiunilor din partea SUA, a fost nevoită să-și restrângă cu
80 la sută producția de țiței, Venezuela este foarte interesată de revenirea la normal. De altfel, de normalizarea relațiilor cu Venezuela sunt interesate nu numai SUA, ci și UE, care, cu acordul Washingtonului, ar putea beneficia de o nouă sursă de aprovizionare cu combustibil. În aceeași ordine de idei, ministerul economiei germane a inițiat negocieri cu emirul Qatarului în vederea punerii în funcțiune a infrastructurilor necesare transportului de gaze lichefiate. Germania este gata să asigure investițiile necesare construirii terminalelor și conductelor aferente („Izvestia”, din 20 martie 2022). România, care este afectată, într-o anumită măsură, și ea de renunțarea la importul de gaze rusești, va trebui să găsească, în cel mai scurt timp, soluțiile de rigoare.

Pierderea clienților tradiționali determină și companiile rusești exportatoare de țiței și gaze să se orienteze spre alte piețe. China, India, Coreea de Nord, Vietnam, Malaezia, Tailanda și altele sunt atrăgătoare, dar organizarea transportului spre aceste direcții necesită însemnate investiții și timp. Așa că, până una-alta, Rusia va trebui să facă față inevitabilelor reduceri ale veniturilor realizate de pe urma exporturilor energetice.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Sectorul turistic se așteaptă la un 2024 puternic 

Turismul internațional este așteptat să recupereze în 2024 pe...

HIDROELECTRICA: Barajului Izvorul Muntelui – în perfectă siguranță după seism

În data de 28 martie 2024, în regiunea Moldova,...

Prevenirea fraudei: investiție-cheie pentru succesul businessului

de Denisa Simion (foto), Manager, Consultanță Financiară, Servicii Corporate...

OMNIASIG a plătit daune în baza polițelor de sănătate aproximativ  47 milioane de lei în 2023

OMNIASIG Vienna Insurance Group a plătit pentru cele aproximativ...