Sub povara numeroaselor sancțiuni occidentale, datorate confruntării geostrategice Est-Vest, cu precădere intervenției armate rusești în Ucraina, economia Rusiei gâfâie, făcând eforturi de Sisif pentru a-și păstra echilibrul și a compensa, prin mijloacele disponibile, pierderile provocate de perturbarea schimburilor comerciale și a cooperării cu agenții economici europeni și americani. Blocarea conturilor și activelor rusești din Occident, obstrucționarea exporturilor rusești de purtători energetici și a importurilor de tehnologie occidentală au creat o adevărată calamitate pentru ea. Numai de pe urma exporturilor de țiței, companiile rusești încasau, zilnic, aproape un miliard de euro. Scăderea exporturilor și sporirea importurilor determină o modificare sensibilă a balanței comerciale a Rusiei, putându-se ajunge, până la finele anului 2022, la o reducere de 15-20 la sută a excedentului existent în ianuarie a.c. Măsurile precipitate adoptate de guvernanții moscoviți fac față cu greu avalanșei de provocări intempestive în domeniul comercial, financiar, industrial, agricol și altele.
Una din cele mai îngrijorătoare probleme pentru autoritățile ruse este inflația galopantă, care, în contrast cu veniturile în scădere, afectează majoritatea covârșitoare a locuitorilor țării. Cu scopul de a reduce presiunea inflației și de a stimula importurile pentru investiții, autoritățile bancare centrale au permis întărirea rublei, al cărei curs a început să crească în urma scăderii cererii de valută pentru importuri. De la 85 ruble/dolar, în luna ianuarie 2022 s-a ajuns, în luna mai, la 50 ruble/dolar, respectiv de la 95 ruble/euro la 60 ruble/euro. Dacă, în prezent, cotația dolarului a coborât la nivelul de acum patru ani, cea a euro a scăzut la nivelul de acum cinci ani („Kommersant”, din 22 mai 2022). Experții cred, însă, că, în a doua parte a anului curent, în urma echilibrării schimburilor comerciale cu exteriorul și a scăderii prețului țițeiului, rubla s-ar putea deprecia din nou, revenind la nivelul de la finele anului 2021. Neplăcut pentru Moscova este și faptul că, potrivit prognozelor, spre sfârșitul anului 2022, în urma răcirii economiei mondiale, prețul țițeiului Brent ar putea scădea, de la 110 dolari/barilul, cât era în ianuarie, la 70 dolari/barilul, iar al țițeiului Urals la 50 dolari/barilul, sporind și mai mult deficitul balanței comerciale a Rusiei.
Odată cu decizia de a reduce, treptat, importurile de cărbune, gaze naturale și produse petroliere rusești, Uniunea Europeană a recomandat să renunțe și la importul de energie electrică din Rusia. Conformându-se recomandării, în luna mai 2022, Finlanda, Estonia, Lituania și Letonia au sistat în totalitate importurile de electricitate rusească. Pentru compania Inter RAO, care, în anul trecut, a furnizat acestor clienți 13 miliarde kWt/oră de electricitate, pierderea lor constituie o pagubă notabilă, dar pentru economia națională a Rusiei este o pierdere minoră, reprezentând doar 1 la sută din valoarea consumului său intern. Totuși, se caută alte piețe apropiate pentru a o compensa. Unul din posibilii clienți ar fi Kazahstanul. Mai duce lipsă de electricitate și China, căreia, în 2021, Rusia i-a exportat 4 miliarde kWt/ore de energie. Deocamdată, însă, infrastructura tehnică existentă nu permite sporirea livrărilor către această țară.
Extrem de dificilă și presantă este înlocuirea componentelor industriale performante pe care țările occidentale refuză să le mai vândă Rusiei. Pentru unele se găsesc alți furnizori externi, dar pentru altele nu și, în această situație, cei care au nevoie de ele trebuie să și le producă singuri. În opinia observatorilor ruși, cercetătorii și tehnicienii autohtoni sunt capabili să producă orice componentă necesară funcționării economiei, cu condiția să li se asigure condițiile și resursele financiare de circumstanță, sarcină ce ar cădea în seama statului. Comentatori malițioși afirmă că Rusia ar trebui să îl decoreze pe președintele american, Joe Biden, pentru că a forțat Moscova să adopte măsuri de restructurare a economiei, care ar fi trebuit să fie luate cu mult timp înainte, implicit privind producția în Rusia a tuturor detaliilor tehnice necesare diferitelor sectoare de activitate („Zavtra”, din
23 mai 2022). Încă din anul 2014, când, în urma declanșării crizei ucrainene, SUA și UE au adoptat sancțiuni economice împotriva Rusiei, guvernanții moscoviți au început să se preocupe de necesitatea găsirii unor soluții pentru rezolvarea acestei probleme. Menită să mențină buna funcționare a diferitelor ramuri ale economiei, operațiunea de înlocuire a importului de piese contribuie și la păstrarea unor locuri de muncă sau la crearea altora noi.
În unele sectoare, măsurile adoptate au dat primele rezultate. De pildă, dacă în 2014, în industria gazo-petrolieră, 60 la sută din piesele utilizate proveneau din import, în anul 2022, proporția acestora a scăzut la 40 la sută („Vedomosti”, din 22 aprilie 2022). Înlocuirea componentelor importate, inclusiv cibernetice, a dus la creșterea cu 10 la sută a eficienței proceselor de producție. Mai greu merge treaba în ce privește substituirea tranzistorilor performanți importați, pentru care lipsește materia primă. Dar întrucât SUA nu sunt singurul lor producător, piața internațională este în măsură să ofere alternative convenabile. Ca urmare a intrării în funcțiune a sancțiunilor aplicate de către SUA, Uzina de Automobile din Gorki (GAZ) nu mai are dreptul de a fabrica automobile Volkswagen sau de a folosi în producție detalii ale acestei mărci. Nevoiți să găsească soluții de remediere a situației, managerii GAZ acționează pentru înlocuirea urgentă a componentelor tehnice importate, căutând soluții, fie pe piața internă, fie în Asia, Africa sau America Latină.
Potrivit companiei Vygon Consulting, în 2020, piața de consultări și servicii de specialitate în industria gazo-petrolieră era acoperită doar în proporție de 48 la sută de către companii autohtone, restul revenind unor agenți externi. Se preconizează ca, până în 2024, cota parte a companiilor occidentale în furnizarea unor asemenea servicii să nu depășească 15-20 la sută. Așa se face că, în paralel cu crearea unui serviciu digital federal de consultanță privind înlocuirea componentelor industriale occidentale importate, au început să funcționeze centre regionale de consultanță. Centrul care funcționează la Samara, sub genericul „Afacerea mea”, a antrenat în producția de asemenea componente 70 de întreprinderi de stat și private din diverse sectoare (industria chimică, construcția de mașini, utilaje, transport, electronică, textilă), inițiind relații de colaborare cu firme din China, India, Turcia, Iran, Vietnam, Kazahstan, Belarus și alte țări interesate.
Facilități diverse, inclusiv finanțări avantajoase, se acordă de către stat companiilor farmaceutice autohtone, pentru ca acestea să poată realiza în țară cât mai multe produse de uz sanitar. Astfel, pentru mărirea capacităților sale de producție, compania PSK Farma a primit un credit de 500.000.000 ruble din fondul de dezvoltare a economiei naționale („Vedomosti”, din 12 mai 2022). Zona economică specială de la Dubna stă la dispoziția tuturor celor care au nevoie de laboratoare pentru cercetare sau spațiu și utilaje pentru producție. Autoritățile regiunii Moscova oferă gratuit teren și infrastructura corespunzătoare companiilor farmaceutice care doresc să amenajeze spații de cercetare și producție a unor medicamente autohtone. Terenul este acordat, pe trei ani, cu arendă de o rublă pe an, după care el poate fi cumpărat cu numai 15 la sută din prețul cadastral. Din fondul de dezvoltare a economiei naționale se pot acorda împrumuturi de până la 2 miliarde ruble, pe 5 ani, cu dobândă de 1 la sută.
Restructurări de circumstanță se produc și pe piața băuturilor alcoolice. Blocarea de către UE și SUA a exporturilor de vodcă rusească a determinat renunțarea, de către Rusia, la unele băuturi occidentale. Dar, procentajul deținut de exportul de vodcă și importul de băuturi occidentale în exporturile rusești este nesemnificativ, neputând influența notabil balanța comercială a țării. Pierzând piețele din Germania, Franța, Marea Britanie, SUA și alte țări occidentale, exportatorii de vodcă ruși se străduiesc să găsească alți clienți, orientându-se spre China, India sau America Latină. Cu firme din India au fost încheiate contracte reciproce privind importul de whisky indian în schimbul unui export echivalent de vodcă rusească. Cu țări din America Latină sunt în curs de realizare aranjamente asemănătoare, privind exportul de vodcă și importul de rom. Cu producătorii de băuturi alcoolice din Armenia, Georgia și Azerbaidjan ar putea fi încheiate acorduri pentru obținerea de coniac sau materie primă pentru producerea lui.
Rusia pune accent pe toate pârghiile prin care poate compensa pierderea veniturilor de pe urma exporturilor de purtători energetici. Una din aceste pârghii este producția de cereale. Din cele 100 milioane tone, realizate, în medie, anual, o mare parte este disponibilă pentru export. În 2021, recolta de grâu a fost de 76 milioane tone și se depun eforturi pentru a o spori până la 88 milioane tone, în anul curent. Prețul unei tone de grâu siberian, cu TVA, este în jur de 18.000 ruble. Rusiei îi revin circa 30 la sută din exportul mondial de grâu și, după unii comentatori, ar putea folosi acest fapt pentru a lovi economia țărilor „neprietene” („Pravda”, din 20 mai 2022). Rusia și Ucraina dețin o poziție dominantă pe piața mondială a cerealelor. În urma blocării transportului prin porturile ucrainiene de la Marea Neagră, cerealele ucrainene nu mai pot ajunge pe piețele externe în cantitățile obișnuite, ceea ce face ca, în eventualitatea și a unui șantaj din partea Rusiei, să se creeze condiții pentru o criză alimentară mondială. Aceasta cu atât mai mult cu cât, din diferite motive, mari exportatori de cereale, printre care cei din SUA, China și India, sunt nevoiți să-și păstreze recoltele pentru piața internă.
În opinia unor specialiști, datorită globalizării mondiale și a megaintegrărilor sectoriale, încercarea de a produce totul într-o singură țară nu are sens și nici șanse de reușită, orice strategie izolaționistă fiind sortită eșecului. Ca atare, susțin ei, soluțiile pentru compensarea greutăților provocate de refuzul unor țări de a avea relații normale de colaborare economică cu Rusia ar trebui căutate numai în interior, ci și pe plan mondial („Argumentî i Faktî”, din 28 mai 2022). Diversitatea intereselor economice pe planetă deschide un foarte larg câmp de cooperare în vederea obțineri de materie primă, componente industriale, piese de schimb, inclusiv programe de operare cibernetică. Moscova nu preconizează o dezvoltare autarhică a Rusiei. Președintele Vladimir Putin a ținut să precizeze că, în pofida numeroaselor impedimente, economia Rusiei va rămâne deschisă, că se vor continua demersurile pentru lărgirea relațiilor de colaborare reciproc avantajoasă cu agenții economici care doresc acest lucru, că, în noile condiții, nu se va schimba altceva decât direcțiile și traseele de transport ale produselor și serviciilor („Rossiiskaia Gazeta”, din 24 mai 2022). El consideră că acele țări care doresc să izoleze Rusia nu fac decât să se autoizoleze.
În contextul economiei mondiale puternic integrate, în care trăim, recursul la sancțiuni și încercări de a izola agenți economici este cu „dus și întors”. Așa se face că hotărârea Comisiei Europene de a renunța la importul purtătorilor energetici din Rusia afectează, mai mult sau mai puțin, și interesele țărilor membre, insuficiența țițeiului și a gazelor naturale dând impuls inflației și provocând perturbări în diferite domenii. Slovacia este dependentă de gazul rusesc în proporție de 70 la sută, Bulgaria – 77 la sută, Cehia – 66 la sută („Komsomolskaia Pravda”, din 28 mai 2022). Astfel, la protestele Ungariei, care, neavând ieșire la mare, nu poate să importe din alte surse carburant lichid, Comisia a recomandat amânarea închiderii conductei de țiței rusesc Drujba. Tot așa, dacă, în replică la reducerea importurilor de produse rusești, Moscova a decis să pretindă plata în ruble pentru gazele naturale și țițeiul rusesc, ulterior, în urma protestelor clienților, a trebuit să renunțe la această pretenție, mulțumindu-se cu plata în ruble doar pentru 50 la sută din produsele vândute. Cele mai multe țări refuză să se conformeze și acestei pretenții, dar Grecia și câteva zeci de companii occidentale și-au deschis, totuși, conturi în ruble pentru a plăti companiei Gazprom marfa livrată.
