Socoteala de-acasă și cea din târg

Ca și în alte țări, majoritatea locuitorilor Rusiei întâmpină dificultăți în gestionarea veniturilor, care, mai întotdeauna, sunt neîndestulătoare pentru satisfacerea tuturor necesităților. Alegerea celor mai fericite opțiuni pentru a împăca și capra și varza dă bătaie de cap cu prilejul oricărei cumpărături. În pofida majorărilor salariale și a indexării pensiilor, veniturile rușilor de rând nu pot ține pasul cu inflația și de aici, necesitatea unei interminabile „strângeri a curelei”.
După scăderea impozitelor cuvenite, salariul mediu pe țară ajunge la 38.000 ruble (60 ruble = 1 dolar). La Moscova media este 92.000 ruble, datorită salariilor de peste 100.000 ruble ale miniștrilor și altor înalți demnitari. Dar nici angajații care primesc sume mai consistente, cum ar fi personalul bancar (la Moscova 62.000 ruble sau la Sankt Petersburg – 47.000 ruble), nu sunt mulțumiți, deoarece în orașele mari și viața este mai scumpă. Pentru a-și completa veniturile, mulți salariați recurg la angajări suplimentare, cele mai frecvente fiind în cadrul instituțiilor științifice și de învățământ.
Foarte rău o duc angajații cu salariu minim, respectiv, cam 12.000.000 persoane (16,8 la sută din totalul populației active), mai ales dacă au de întreținut familii cu mulți copii. Venind în sprijinul lor, Guvernul federal a decis ca, de la 1 ianuarie 2018, acesta să fie majorat la 9.489 ruble, reprezentând 85 la sută din plafonul minimului existențial, iar, de la 1 ianuarie 2019, ele să se egalizeze la nivelul de 11.163 ruble. Dar, potrivit multor comentatori, și un asemenea venit este neîndestulător, un nivel de viață normală necesitând o sumă de trei ori mai mare. Din raportările Comisiei federale de statistică („Rosstat”), reiese că, în prezent, circa 2.000.000 persoane primesc salarii sub minimul existențial.
Un aspect care nu trebuie pierdut din vedere este faptul că, în urma crizei economice, un mare număr de angajați (circa 13.400.000, în 2017) au ajuns să lucreze „la negru”, primind salariile în plic, adică fără ca patronul să plătească și impozitele aferente, ceea ce face ca salariatul să rămână descoperit în eventualitatea pensionării, a unei îmbolnăviri sau a șomajului. Pe de altă parte, datorită faptului că în Rusia nivelul de îndatorare bancară a populației este relativ ridicat (32 la sută din totalul populației), o bună parte din salariul încasat de către mulți angajați se duce pe plata ratelor bancare, ajungându-se, uneori, ca acestora să nu le mai rămână mare lucru pentru acoperirea celorlalte nevoi.
Situația pensionarilor este ceva mai bună. Datorită indexărilor anuale sau chiar bianuale, puterea de cumpărare a pensiilor a depășit, în acest an, rata inflației, pensionarii fiind, de fapt, singura categorie socială ale cărei venituri reale au crescut cu câteva procente. Pensionarii care încă lucrează o duc și mai bine, dar s-a calculat că, totuși, în ultimii doi ani, puterea de cumpărare a acestora s-a micșorat cu 52.000 ruble. Despre puterea de cumpărare a șomerilor (5,4-5,6 la sută din populația activă) se poate vorbi în termeni vagi, mai ales în cazul celor care au ieșit din termenele de plată compensatorie, dispărând din orice evidențe, și care își asigură existența prin diverse expediente. Faptul că 20 la sută din totalul tinerilor apți de muncă sunt șomeri evidențiază proporțiile îngrijorătoare ale fenomenului.
Pe ansamblu, potrivit „Rosstat”, puterea de cumpărare a populației a scăzut, în ultimul an, cu 1,3 la sută, fiind puține speranțe ca ea să crească în anul viitor (vezi „Kommersant”, din 21 noiembrie 2017). Reducerea ritmului inflației chiar și sub 4 la sută, nu s-a dovedit suficient de semnificativă. Fondul de salarii pe Federația Rusă a crescut, în prima jumătate a anului 2017, de la 10.465 miliarde ruble, în 2016, la 10.963 miliarde, dar fără prea mare folos, deoarece prețurile produselor alimentare, consumurile energetice, chiriile și tarifele pentru servicii comunale depășesc mereu media inflației. Pentru a face, însă, o analiză completă a situației, ar trebui cunoscute și date concrete privind veniturile obținute din munca „la negru”, reprezentând cam 20 la sută din totalul veniturilor reale ale populației.
Bugetul federal pe 2018 și pe perioada 2019-2020, caracterizat ca „buget al creșterii”, preconizează o majorare de 15-20 la sută a salariilor bugetare, respectiv, o sporire cu 4 la sută a puterii de cumpărare a acestora, după cum a declarat ministrul finanțelor, Anton Siluanov (vezi „Komsomolskaia Pravda”, din 27 noiembrie 2017). Pentru creșterea salariilor, în 2018, s-au alocat 771 miliarde ruble, din care pentru învățământ – 86 miliarde și pentru sănătate – 60 miliarde. Majorarea salariilor minime, în 2018, va necesita alocări suplimentare de 4,4 miliarde ruble, în 2019, de 16,3 miliarde iar, în 2020, de 19,2 miliarde. (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, din 24 noiembrie 2017). De asemenea, vor fi alocate și 10.150 miliarde ruble pentru majorarea pensiilor, implicit pentru ridicarea pensiei medii la cota de 14.075 ruble. Din considerente de echilibru, pensiile persoanelor care încă lucrează vor rămâne neschimbate.
Puțini sunt, însă, cei ce cred că majorările preconizate vor duce la o îmbunătățire sensibilă a condițiilor de trai al populației. Creșterea simetrică a prețurilor la produsele de primă necesitate va atenua mult efectele scontate de guvernanți. În prezent, șapte din zece salariați sunt nemulțumiți de câștigurile lor, deoarece nu le ajung pentru toate cheltuielile. Potrivit unui sondaj de opinie, în anul trecut, 30 la sută din respondenți declarau că au banii doar pentru nevoile elementare (hrană, întreținerea locuinței, transport și plata ratelor bancare), în anul curent procentul acestora ajungând la 35 la sută. Cele mai mari cheltuieli se fac pentru asigurarea hranei, prețurile alimentelor făcând, în timp, adevărate salturi acrobatice. Un sondaj de opinie a consemnat că, datorită inflației, 80 la sută din respondenți își cheltuiesc salariile doar pentru mâncare (vezi „Moskovskii Komsomoleț”, din 24 noiembrie 2017).
Între comunicatele oficiale privind rata inflației și percepțiile populației asupra acestui subiect există discrepanțe notabile. Dacă prognoza „Rosstat” pentru 2017 estimează o inflație anuală de 2,9 -3,1 la sută, cetățenii Rusiei cred că ea este de cel puțin 9,6-9,9 la sută (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, din 9 noiembrie 2017). În timp ce statisticienii au în vedere evoluția prețurilor la toate produsele aflate pe piață (la grămadă – turbine, strunguri, nasturi, ață, castraveți ș.a.), omul de rând este preocupat doar de prețul produselor de care are nevoie (alimente, haine, încălțăminte, medicamente, transport, servicii comunale etc). Așa că, dacă prețul avioanelor, locomotivelor, tractoarelor și autoturismelor sporește cu doar 1-2 la sută, iar prețul alimentelor cu 20-25 la sută, ajungându-se, prin ponderare, la un spor mediu, global, de 4-5 la sută, pentru populație contează doar prețul alimentelor și al bunurilor de primă necesitate. Îi afectează faptul că, în pragul sărbătorilor de iarnă, prețul cartofilor și cepei va spori cu 4 la sută, al morcovilor cu 10 la sută, al ouălor cu 5 la sută, al vinurilor cu 10-15 la sută.
Nu întâmplător, pentru a se orienta în privința efectului inflației asupra populației, Banca Centrală a Rusiei alege repere din domeniul alimentației. Astfel, în luna octombrie, a fost luat în considerare prețul zahărului și al cafelei, iar, în noiembrie, prețul ingredientelor pentru pregătirea salatei „Olivier”, dedicată sărbătorilor de iarnă. Guvernatorul Elvira Nabiullina a calculat că pentru o porție de salată sunt necesare produse în valoare de 312 ruble, în timp ce pentru respectarea rețetei originale sunt necesare ingrediente de 887 ruble (vezi „Izvestia”, din 27 noiembrie 2017). De unde concluzia că totul este relativ. Depinde după ce rețetă vrei să pregătești salata. Elvira Nabiullina a pus mai mulți castraveți și cartofi, iar în rețeta originală figurează mai multe ouă, maioneză, raci și icre negre.
În întâmpinarea zilei internaționale a cumpărăturilor („Vinerea neagră”), un ziarist, ținând seama de penuria de resurse financiare ale populației, a sugerat cititorilor soluții de cheltuire a banilor disponibili, pentru a nu intra în imposibilitate de plată. El consideră, astfel, că este foarte important ca oamenii să nu se lase tentați de primul impuls de a achiziționa un obiect, deoarece s-a dovedit că graba este un rău sfătuitor. O reflecție mai aplicată poate evita eventuale dezamăgiri ulterioare. Se propune ca, la intrarea într-un magazin, potențialul client să aibă o listă precisă de cumpărături și să nu se abată de la ea în niciun chip, chiar și în cazul tentației unor mărfuri cu preț redus. Apoi, nu trebuie aruncați bani pe reclamă și ambalaje, adică pe mărfuri cu „brand”-uri cunoscute și prețios ambalate, deoarece se pot găsi și produse de aceeași calitate sau chiar superioară mai puțin lăudate sau mai modest ambalate dar și mai ieftine. Totodată, cititorul este sfătuit să nu renunțe intempestiv la un obiect învechit sau stricat (haină, pantof, utilaj gospodăresc), fiind mult mai rentabilă repararea acestuia (vezi „Argumentî i Factî”, din 24 noiembrie 2017).
Subliniind că modestia reprezintă un atribut al omului civilizat, că, implicit, ea este dușmanul magazinelor ai căror clienți nu fac parte din această categorie, comentatorii ruși avertizează asupra pericolului de a cădea pradă tentației luxului și extravaganței, inutile și costisitoare. Omul cu venituri mici trebuie să se ferească de asemenea magazine chiar și dacă ele oferă două produse la prețul unuia singur. Atunci când cumpără cartofi, morcovi sau alte legume, trebuie să se orienteze spre cele nespălate și neambalate, care se vând la jumătate de preț. Este insistent recomandată evitarea împrumutului bancar pentru achiziții de bunuri, deoarece el induce o povară financiară suplimentară, în timp fiind posibile și surprize neașteptate. Alternativa, în situația omului sărac, o reprezintă obișnuința economisirii, preferabil lunare, a unei părți din veniturile realizate, astfel încât, în momentul apariției unei necesități neprevăzute, aceasta să poată fi satisfăcută din economii, fără a se recurge la împrumuturi înrobitoare.
Se pare că, fără să mizeze pe posibilele progrese ale economiei, în viitor, și pe îmbunătățirea măsurilor de protecție socială luate de către guvernanți, asemenea soluții rămân, pe moment, singurele fezabile