Disputa privind aserțiunea că statul ar fi un administrator inadecvat, incapabil, al activelor sale economice nu pare, încă, să fie tranșată convingător, realități din diferite țări oferind exemple din care se poate trage și o concluzie contrară. Între altele, asemenea exemple pot fi găsite și în economia Federației Ruse. În contrast cu trusturile, companiile sau întreprinderile de stat administrate necorespunzător, multe întreprinderi de stat obțin rezultate bune și foarte bune, demonstrând că eficiența nu poate fi atribuită „a priori” doar unui anume fel de conducere, ci rezultă din calitatea conducătorilor, din calificarea și corectitudinea lor, indiferent de tipul de proprietate pe care o administrează.
Un exemplu semnificativ de eficiență și competitivitate în sectorul de stat oferă corporația de stat ROSTEH, care încorporează mai mult de 700 întreprinderi de prim rang, îndeplinind rolul de adevărată locomotivă a industriei rusești. Unul dintre obiectivele sale este pătrunderea pe piața internațională a produselor rusești din domeniul electronicii, roboților, informaticii, noilor materiale, sistemelor de control și altele din domenii de vârf. Întreprinderile aparținând corporației dețin locul doi în lume la exportul de armament. Corporația de stat de stat pentru energie atomică ROSATOM, care înglobează peste 400 de întreprinderi diverse, ocupă locul al doilea în lume la producția de energie nucleară și înseamnă 17 la sută din piața mondială de combustibil nuclear, având la activul său construcția a 36 de reactoare nucleare în 14 țări.
În categoria de mai sus se înscrie și corporația ROSNANO, care înglobează întreprinderi cu profil nano (microproduse) din domeniul electronicii, telecomunicațiilor, aparaturii medicale, medicinii nucleare, biotehnologiei, metalurgiei, energeticii, diverselor aparate și dispozitive, chimiei și altele. În primele nouă luni ale anului 2018, corporația a realizat un export de 902 milioane dolari și a obținut un profit de 5,6 miliarde ruble, participând la realizarea a 50 de proiecte economice (vezi „Rossiiskaia Gazeta” din 28 februarie 2019). Corporația de stat ROSKOSMOS, din domeniul industriei și cercetărilor spațiale, care înglobează peste 300 de întreprinderi de profil, obține, și ea, rezultate remarcabile. În 2015, ea a funcționat cu un buget de 186 miliarde ruble (circa 3 miliarde dolari).
Nu dispunem de cifre globale ale eficienței sectorului de stat pe întreaga economie și nu putem face nici evaluări ale totalului capitalizării întreprinderilor de stat, dar ne putem forma o părere din faptul că, în prezent, cota-parte a întreprinderilor de stat la PIB-ul Rusiei este semnificativă. Desigur, evaluările diverșilor specialiști sunt contradictorii. Potrivit organelor fiscale rusești, în perioada 2005-2014, contribuția întreprinderilor de stat la PIB-ul Rusiei a depășit-o confortabil pe cea a întreprinderilor private, dublându-se de la 35 la sută la 70 la sută. Centrul de Cercetări Strategice, din Moscova, afirmă că, din 2006 și până în 2016, cota întreprinderilor de stat a sporit doar de la 39 la sută la 46 la sută, în timp ce din evaluările institutului de profil din cadrul Academiei de Științe reiese că, între 2000 și 2017, ea ar fi crescut de la 31 la sută, la 43,8 la sută (vezi „Kommersant”, nr. 41, din 11 martie 2019).
Ca urmare a sporirii eficienței marilor întreprinderi de stat și a creării de noi filiale ale acestora sau a unor noi întreprinderi, ponderea sectorului de stat în economia rusă devine tot mai consistentă. Fondul Monetar Internațional apreciază că, la ora actuală, are loc o concentrare a influenței întreprinderilor de stat în anumite sectoare ale economiei și impută acestora concurența neloială cu cele din sectorul privat, cu deosebire în materie de utilizare a resurselor naționale, de licitații și achiziții de stat.
În unele ramuri de vârf ale sectorului de stat prevalează producția cu caracter militar, proiectele de reconversie la producția de bunuri de consum pentru populație trenând de la an la an. Aceasta este situația și în domeniul construcției de nave, crucișătoarele și submarinele, inclusiv nucleare, militare depășind mult progresul calitativ al vaselor de pasageri, de transport sau pescuit. La o recentă consfătuire a constructorilor de nave civile, a reieșit că dacă Rusia ocupă locul doi în lume la exportul de crucișătoare, fregate și submarine, navele civile rămân în urmă, ocupând doar a cincea parte din vânzările pe piața internă și externă (vezi „Moskovskii Komsomoleț”, din 20 martie 2019).
Organele de stat centrale și locale intervin operativ atunci când constată disfuncționalități în modul de funcționare a întreprinderilor aflate în administrarea lor. În intenția de a revigora activitatea megatrustului Gazprom, deținător al unui monopol natural în materie, care, în ultimul timp, și-a redus exporturile într-o serie de țări, ministerul rus de resort a efectuat schimbări substanțiale în conducerea acestuia. Și-au pierdut posturile doi vicepreședinți, precum și trei dintre membrii administrației. Se zvonește că ar urma să se producă și importante restructurări, printre care scoaterea din dispozitiv a departamentului de transport, acesta urmând să funcționeze de sine stătător. Gurile rele susțin că măsurile luate ar fi fost precipitate și de faptul că Rauf Arașukov, consilierul șefului filialei surori a trustului (Gazprom Mejreghiongaz) a favorizat malversațiuni financiare care au produs trustului un prejudiciu de circa 30 miliarde ruble. Îngrijorează și faptul că, dacă, în 2007, Gazprom deținea o cotă de 17 la sută din producția mondială, în 2017 aceasta a coborât la 12 la sută. După comentatori mai critici, valoarea de piață a trustului s-ar fi redus, din varii motive, de la 360 miliarde dolari la doar 56 miliarde dolari (vezi „Moskovskii Komsomoleț”, din 14 martie 2019). Se speră că intervenția forurilor de stat superioare va restabili eficiența activității Gazprom, căruia, între altele, îi revine și construirea uriașelor conducte de gaz North Stream 2 (Rusia-Germania, prin Marea Baltică), Turețkii Potok (Rusia-Turcia, prin Marea Neagră) și Sila Sibirii (Rusia-China, prin estul Siberiei).
Recent, în dezbaterea Dumei de Stat s-a aflat un proiect de lege privind corporația Rosteh, preconizând îmbunătățirea modului de fabricare a anumitor produse, creșterea calității și reducerea costurilor acestora, atingerea unor parametri superiori de competitivitate pe plan internațional. Se preconizează ca, până 2035, întreprinderile rusești de profil să ajungă la nivelul de eficiență al corporațiilor Samsung, General Electric, Siemens și Boeing (vezi „Pravda”, din 14 martie 2019).
Cu scopul de a stimula dezvoltarea integrată a sectorului de stat și a celui privat, guvernanții ruși creează condiții avantajoase, stimulative, pentru atragerea întreprinzătorilor privați la realizarea proiectelor strategice naționale din diferite sectoare de activitate. Astfel, construcția podului peste strâmtoarea Kerci, spre Crimeea, în lungime de 23 km, cu benzi duble de cale ferată și auto, a fost încredințată trustului Mostotrest, al omului de afaceri Ghenadii Rotemberg. Aceluiași trust, contra sumei de 1.000 de miliarde ruble, i-a fost încredințată construcția unei foarte pretențioase magistrale auto, pe litoralul Mării Negre, de la Djubga la Soci, în lungime de 119 km. Costul extrem de ridicat al comenzii a ridicat legitime semne de întrebare, dar s-a argumentat că el se datorează complexității lucrării care include numeroase poduri, serpentine și tuneluri (vezi „Vedomosti”, din 10 martie 2019).
Sub genericul „Proiectele naționale – locomotivă a economiei”, se realizează o reciproc avantajoasă colaborare între numeroși investitori privați și autoritățile de stat, centrale sau locale. Reglementările existente asigură acestora facilități și condiții atractive. Recent, Ministerul Finanțelor a luat măsuri de optimizare a sistemului achizițiilor de stat, vizând simplificarea și, mai ales, sporirea accesibilității acestuia pentru toți agenții economici, fie ei de stat sau privați, mari sau mici. Se are în vedere relaxarea condițiilor de participare la licitații, cu deosebire în materie de construcții și arendarea unor clădiri aparținând statului. De asemenea, se pune tot mai insistent accentul pe organizarea licitațiilor în sistem electronic, pentru facilitarea concurenței loiale a participanților și înlăturarea posibilității influențării subiective a rezultatelor.
Trebuie avut în vedere faptul că, în contextul luptei pentru acapararea marilor piețe internaționale, numeroase companii de stat rusești au devenit, în ultimii ani, ținta unor sancțiuni occidentale care le-au afectat într-o anumită măsură activitatea și eficiența. Astfel, datorită legăturilor sale de afaceri cu compania de profil Petroleos de Venezuela (PDVSA), compania Rosnefti a fost amenințată de către ministrul energiei al SUA cu măsuri restrictive pe piața nord-americană („Moskovskii Komsomoleț”, din 13 martie 2019). La 12 martie a.c., pentru a contracara efectele sancțiunilor americane asupra companiilor rusești care întrețin relații cu companii din Venezuela, autoritățile de stat au recurs, între altele, la preluarea acțiunilor deținute de către Banca de Comerț Exterior, VTB, la banca Evrofinans Mosnarbank, al cărui acționar principal (49,99 la sută) era Fondul Venezuelean de Dezvoltare. Gazprom Bank și VTB dețin câte 25 la sută din acțiuni. Tot așa, Banca Centrală a intervenit pentru însănătoșirea Băncii Asia-Pacific, afectată, și ea, de sancțiunile americane (vezi „Vedomosti”, din 14 martie 2019).
Deținătoare ale unor importante active în mediul rural, autoritățile de stat ruse caută formule de sporire a producției agricole, fermele de stat reușind să fie deosebit de productive și rentabile. Faptul că, în ultimele trei decenii, potențialul agriculturii s-a redus continuu îi determină pe guvernanți să adopte măsuri, nu numai în privința întreprinderilor de stat, dar și a sectorului privat. Rezultate ale acestora au fost recoltele de cereale record și disponibilitățile crescânde pentru export, sporirea producției de carne și lactate.
În prezent, populația satelor este mai mică cu 2,5 milioane locuitori decât în urmă cu trei decenii, în momentul trecerii la economia de piață. Astfel, 20.000.000, din cele 153.000 de localități rurale, nu mai au populație constantă, în timp ce natalitatea la sate a ajuns să fie mai mică decât la orașe. Șomajul este de 8 la sută, dublu față de cel de la orașe, și circa 20 la sută din populația rurală trăiește din venituri mai mici decât minimul existențial, procentul pentru mediul urban fiind de 11 la sută (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, din 13 martie 2019). Numărul și calitatea instituțiilor sanitare și de învățământ de la sate lasă de dorit, ceea ce determină repetate intervenții legislative și organizatorice din partea guvernanților, în scopul ameliorării condițiilor a viață a locuitorilor din acest sector. Un nou program guvernamental de dezvoltare complexă a mediului rural, implicând atât modernizări ale proceselor de producție, cât și îmbunătățirea condițiilor de viață a locuitorilor, urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2020. Pentru realizarea lui, vor fi alocate, anual, 250 miliarde ruble, din care 200 miliarde din bugetul federal.
O problemă dureroasă a dezvoltării economiei ruse o constituie creșterea foarte lentă a productivității muncii. În această privință, potrivit estimărilor președintelui Curții de Conturi, Aleksei Kudrin, Rusia se află cu 40 de ani în urma țărilor dezvoltate. Din 2000 și până în 2018, productivitatea muncii ar fi sporit numai cu 55 la sută. Dacă productivitatea orară a unui lucrător este de 23 dolari, în SUA ea este de 70 dolari. Chiar și în Turcia nivelul trece de 30 dolari. Dar, dat fiind faptul că, în întreprinderile de stat, productivitatea este diferită față de cea din sectorul privat, care operează cu alte stimulente și constrângeri, evaluările globale rămân sub semnul întrebării.