Țările în curs de dezvoltare… se dezvoltă

Date:

Transformările structurale care au loc în lume, pe multiple planuri, creează condiții favorabile pentru accelerarea dezvoltării economice a țărilor din așa-zisa categorie „în curs de dezvoltare”. Considerate, până acum, a fi la periferia societății moderne, ajunsă pe culmile civilizației industriale și postindustriale, China, India, Rusia, Brazilia, Africa de Sud, Iranul, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Turcia, Argentina, Indonezia și numeroase altele în curs de dezvoltare înregistrează ritmuri de creștere mult superioare celor ale SUA, Canadei sau Uniunii Europene, asediind pozițiile de lideri planetari ale acestora. Ținând seama de performanțele lor actuale, ne putem aștepta ca, într-un orizont de timp nu prea îndepărtat, țările în curs de dezvoltare să surclaseze decisiv țările Occidentului superindustrializat.

Potrivit unei prognoze a Asociației Băncilor din Rusia, până în anul 2026, produsul intern brut al țărilor în curs de dezvoltare, în principal cele membre ale BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Republica Africa de Sud) va ajunge la peste 60 la sută din PIB-ul mondial. În anul 2023, PIB-ul țărilor BRICS și al celorlalte în curs de dezvoltare constituia 58 la sută din PIB-ul mondial („Izvestia”, din 16 ianuarie 2024). Experții ministerului rus al economiei au calculat că, în intervalul celor trei ani, ritmul de creștere anuală a economiilor țărilor menționate ar urma să fie de peste 3 la sută, în timp ce ritmul țărilor din grupul G7 (SUA, Marea Britanie, Germania Franța, Canada, Japonia și Italia) va fi de doar 1,6 la sută. În primul sfert de veac al mileniului trei, cota parte a țărilor în curs de dezvoltare, membre ale BRICS, la PIB-ul planetar global a sporit cu mai mult de 20 procente, în timp ce PIB-ul țărilor din grupul G7 s-a redus de la 65 la sută la 44 la sută. Acest decalaj implică automat și modificări substanțiale ale raportului de forțe pe plan mondial.

Locomotiva creșterilor înregistrate de țările în curs de dezvoltare este economia Chinei. În anul 2023, PIB-ul ei a fost de 126 trilioane dolari, cu 5 la sută mai mare decât în anul precedent. Totalul exporturilor chinezești, în anul 2023, a fost de 3,38 trilioane dolari, în timp ce importurile au totalizat 2,56 trilioane dolari, determinând un excedent comercial de 82 miliarde dolari. Ca urmare a reducerii masive a importurilor în dolari, ritmul inflației în China a scăzut până la -0,2 la sută, depășind numeroase țări occidentale, precum și obiectivul guvernului chinez pentru anul 2023, de 3 la sută. În luna decembrie, s-a produs chiar un puseu deflaționist de -0,3 la sută.

În contextul războiului comercial americano-chinez, schimburile de mărfuri dintre cele două țări au început să se reducă masiv (cu 11,6 la sută, în 2023). În anul trecut, din totalul de 664 miliarde dolari, exporturile chineze au totalizat 500 miliarde, iar importurile – 164 miliarde („Vedomosti”, din 13 ianuarie 2024). Reducerea schimburilor comerciale cu SUA face ca această țară să treacă pe locul al treilea între partenerii comerciali ai Chinei, după țările ASEAN și UE, deținând, totuși, un procent de 11,2 la sută din totalul schimburilor comerciale chineze. Într-un raport prezentat la conferința UNCTAD, din 11 decembrie 2023, se menționează că, din cauza instabilității geopolitice și economice planetare, în anul care a trecut, a avut loc o reducere de 2 trilioane dolari (8 la sută) a schimburilor comerciale mondiale, la care o contribuție notabilă a adus și înrăutățirea relațiilor economice dintre SUA și China.

Exporturile chinezești în țările UE, reduse, în 2023, cu 10 la sută, totalizau 500 miliarde dolari, importurile (reduse, și ele, cu 0,9 la sută) fiind de 281,7 miliarde. Scorul conferă UE locul doi între partenerii comerciali ai Chinei. Principalul partener al Chinei rămân țările ASEAN, deși, în 2023, și-au redus, și ele, cu 4,9 la sută ponderea schimburilor comerciale cu aceasta. Actualmente, din 911 miliarde dolari, exporturile chineze în țările respective se ridică la 523 miliarde dolari, iar importurile la 388 miliarde.

În timp ce își restrânge cooperarea cu țări din anumite zone, China și-o extinde cu altele. În primul rând cu Rusia, cu țări din America Latină, Africa, Orientul Mijlociu sau Australia. În anul 2022, schimburile comerciale ale Chinei cu Rusia au sporit cu 29 la sută iar în 2023 cu 26,3 la sută, ajungând la 240 miliarde dolari, volum care îi conferă locul patru între partenerii externi ai Chinei, cu o pondere de 4 la sută din totalul schimburilor comerciale ale acesteia. În anul care a trecut, de pildă, exportul de aluminiu rusesc în China a sporit de trei ori.

În pofida sancțiunilor economice aplicate ei de către SUA și UE pentru invazia în Ucraina și a blocării, din același motiv, a rezervelor valutare ale Băncii Centrale a Rusiei (300 miliarde dolari) în băncile occidentale, Rusia și-a asigurat un ritm de dezvoltare pozitiv (după unii, 0,7 la sută, după alții, 3 la sută), unele ramuri, cum este industria de armament, ajungând chiar și la un ritm de 40 la sută. Cu PIB-ul ei de peste 2.000 miliarde dolari, ea rămâne un furnizor important de gaze naturale, hidrocarburi, metale rare, cereale și alte produse, pentru multe zone ale planetei.

În 2021, PIB-ul Indiei a fost de 3.176 miliarde dolari, realizând procente de creștere substanțială în anii următori. Schimburile sale comerciale, în același an, s-au ridicat la 276 miliarde dolari, din care partea leului a revenit schimburilor cu SUA, principalul său partener comercial. Sporesc și relațiile economice cu UE. În primăvara anului 2023, premierul indian, Narendra Modi, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au încheiat un acord privind crearea unui Consiliu comun pentru comerț și tehnologie. În anul 2022, PIB-ul Braziliei a fost evaluat la 1.069 miliarde dolari, o parte importantă din produsele realizate de ea fiind destinate exportului. PIB-ul Republicii Africa de Sud în 2021 s-a ridicat la 419 miliarde dolari. După date mai vechi, în 2013, exporturile sale (platină, aur, crom, cărbune, diamante, uraniu, titan și alte metale rare) se ridicau la peste 90 miliarde dolari. La ora actuală, RAS este cea mai puternică economie a continentului negru, totalizând un sfert din PIB-ul acestuia.

Se știe că, în relațiile dintre ele, țările aparținând grupului BRICS practică politici menite să îngrădească cât mai mult rolul dolarului în schimburile și tranzacțiile economice internaționale. Semnificativă, în această privință, este întărirea pozițiilor valutei chinezești pe piața rusă. Din bilanțul pe anul 2023 al bursei moscovite reiese că yuanul a ocupat primul loc pe piață, cu o cotă parte de 42 la sută din totalul tranzacțiilor („Kommersant”, din 15 ianuarie 2024). Calculat în ruble, volumul tranzacțiilor în yuani a fost de 34,2 trilioane, înlăturând dolarul de pe poziția de lider al pieței. S-a îmbunătățit și cererea de valute ale celorlalte țări membre ale BRICS, dar, deocamdată, participarea lor la tranzacții este modestă. Au crescut mult tranzacțiile extrabursiere cu rupia indiană și dirhamul EAU, dar, pentru a evita sancțiuni economice din partea SUA și UE, nu se trece la tranzacționări bursiere. Au sporit cu 4 la sută și tranzacțiile bursiere („azi” și „mâine”) în ruble, atingând nivelul de 82 trilioane.

În diferite sectoare, țările în curs de dezvoltare figurează printre liderii pieței, strâmtorând din ce în ce mai mult tranzacțiile tradiționale în dolari. Rusia, de pildă, unul dintre marii exportatori de cereale, nu le mai valorifică în dolari, ci în valuta țărilor cumpărătoare. În anul 2023, a exportat în Pakistan 1,4 milioane tone cereale care au fost plătite în rupii. Exporturile de cărbune în Emiratele Arabe Unite se realizează în valuta EAU (dirham), cele de țiței, în China, în yuani. Aproximativ 90 la sută din schimburile comerciale dintre China și Rusia, din anul 2023, au fost executate în valuta celor două țări (ruble și yuani) („Pravda”, din 8 ianuarie 2024). De altfel, în anul 2023, și o parte a comerțului altor țări în curs de dezvoltare s-a realizat în monedă națională. Schimburile Braziliei cu China, evaluate la peste 150 miliarde dolari, s-au efectuat în reali și, respectiv, yuani.

Cu scopul amplificării colaborării economice dintre ele, țările în curs de dezvoltare folosesc strategii de circumstanță, cum este, de pildă, și crearea unei piețe energetice unice a Rusiei și Belarusului. Potrivit acestui aranjament, Belarusul poate achiziționa țiței și gaze naturale, din Rusia, la prețurile interne rusești, ceea ce este foarte convenabil pentru acest stat („Argumentî i Faktî”, din 12 ianuarie 2024). Includerea în piața energetică ruso-belarusă a energiei electrice este, însă, mai complicată, deoarece ambele țări sunt exportatoare de electricitate și, în condițiile pieței comune, ele devin, „volens-nolens”, concurente.

Relevante sunt și realizările țărilor în curs de dezvoltare la investigarea spațiului cosmic. În urmă cu câteva decenii, rușii au lansat primul satelit artificial al pământului („Sputnik”) și, ulterior, primul astronaut circumterestru (Iuri Gagarin). Tot ei au pus în funcțiune și prima stație spațială cu echipaj uman. În 2024, urmează să trimită în jurul pământului un modul comunicațional complex („Sfera”) și, prin sonde automate, tatonează terenul în vederea lansări unei misiuni umane pe Lună. În 2003, a fost trimis în spațiul extraterestru primul astronaut chinez, iar în 2018 prima stație extraterestră chinezească. În prezent, au loc pregătiri în vederea trimiterii pe Lună a unui echipaj uman. China intenționează să depășească sensibil performanțele americanilor. În 2023, India a lansat stațiunea spațială automată Chandrayan-3, iar, în 2024, va lansa în jurul pământului satelitul Gaganyaan, urmând ca, în 2025, să trimită în spațiu un echipaj uman format din trei astronauți („Izvestia”, din 19 ianuarie 2024). În realizarea proiectelor spațiale, țările menționate pun accentul pe utilizarea inteligenței artificiale, pe înlocuirea cu dispozitive robotizate a activității umane în periculosul mediu al neantului planetar.

Se afirmă, pe bună dreptate, că progresul social-economic al țărilor este determinat de gradul de industrializare a lor. În această privință, transformările economice din ultimul timp au dus la schimbări calitative ale peisajul internațional. Țări superindustrializate încep să cedeze locul unor nou veniți care devin motorul progresului mondial. Se pare că Europa Occidentală, Japonia, SUA, Canada și altele, care își datorează bogăția ritmului accelerat de industrializare din secolele trecute, au ajuns la saturație. Renunțând la întreprinderile industriale mari consumatoare de energie, devenită deficitară și poluatoare a mediului ambiant, ele se dedică robotizării, utilizării intensive a inteligenței artificiale în tot mai multe domenii. Produsele pe care nu le mai fabrică le cumpără de la țările care au început să se industrializeze (China, India, Vietnam etc). Dezindustrializarea unora devine, astfel, impuls pentru industrializarea și progresul rapid al altora. Dar, favorizând ecologia mediului înconjurător, dezindustrializarea duce la șomaj și înrăutățirea nivelului de trai al populației.

În clasamentul mondial, economiile principalelor țări în curs de dezvoltare vizează cu insistență locuri în vârful piramidei. China, deși contestată, se plasează pe locul întâi, Rusia pe locul trei, India pe locul cinci și Brazilia pe locul zece în lume. Cât privește contribuția acestor țări la desfășurarea relațiilor comerciale internaționale, ea sporește, nu numai în ce privește exporturile de materiile prime, ci cu precădere în materie de produse industriale pe care ele nu le mai importă, ci le produc în cantități tot mai mari. Fără îndoială că excedentul comercial, de 82 miliarde dolari, realizat de China, în 2023 s-a datorat și exporturilor de produse industriale de calitate (autoturisme, telefoane mobile, aparatură electronică, dispozitive IT și numeroase altele).

Consecința firească a succeselor economice obținute de către țările în curs de dezvoltare este creșterea continuă, în ultimul timp, a influenței acestora asupra proceselor social-politice, a restructurărilor geostrategice de pe mapamond. Dar, dacă restructurările respective vor fi sau nu benefice, mai prietenoase cu omul și mediul înconjurător, vor afla pe pielea lor generațiile viitoare. Este important ca România să-și poată găsi făgașul adecvat, care să-i permită să beneficieze plenar de pe urma schimbărilor în curs.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Lansarea unei noi game de PC-uri Maguay

Compania Maguay, caracterizată drept „cea mai veche companie...

Ziua Silvicultorului, marcată de Romsilva și Asociația Administratorilor de Păduri

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și Asociația...

CCIR și Romanian Board of Trade Toronto susțin parteneriatul economic România-Canada

Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR),...

MET România, 15 ani de activitate pe piața locală de energie

Compania MET România, parte a grupului elvețian MET,...