Un nou sondaj ECFR dezvăluie diviziunile din rândul susținătorilor partidelor eurosceptice înainte de alegerile europarlamentare, proeuropenii riscând „sinuciderea” politică dacă vor imita extrema dreaptă în ceea ce privește migrația sau dacă vor face campanie pe baza succesului obținut de UE în diverse crize: războiul din Ucraina, COVID-19 și schimbările climatice.
Potrivit unui nou raport de cercetare sociologică publicat astăzi de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), deși se va înregistra multă susținere pentru partidele de extremă dreapta și partidele antieuropene la alegerile europarlamentare din acest an, principalele partide politice proeuropene s-ar putea afla într-o poziție mult mai bună decât se credea, inclusiv ajungând să aibă o majoritate viabilă în Parlamentul European. Ivan Krastev și Mark Leonard, autorii raportului și experți în politică externă, sunt de părere că partidele proeuropene trebuie să evite „să imite” politicile de extremă dreapta, cum ar fi migrația, pentru ca acest lucru să devină realitate.
Una dintre principalele constatări ale studiului intitulat „A new political map: Getting the European Parliament election right”(„Obținerea de rezultate la alegerile pentru Parlamentul European”)este că importanța migrației ca factor determinant al votului este relativ scăzută în Europa. „Extrema dreaptă” nu este văzută ca un fenomen unitar, unele partide reușind să se detoxifice, în timp ce altele fiind considerate radicale și periculoase, chiar și în ceea ce privește aspecte cheie legate de apartenența la UE. De asemenea, percepțiile referitoare la răspunsul UE la crize precum Covid-19, schimbările climatice și Ucraina sunt în general „negative”, așa că organizarea unei campanii electorale bazate pe rezultatele Comisiei Europene ar putea da greș.
Citând noile date ale sondajelor YouGov și Datapraxis din Austria, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Spania și Suedia, autorii Ivan Krastev și Mark Leonard observă că strategia actuală a proeuropenilor de neutralizare a migrației ca problemă politică prin „imitarea” politicilor de extremă dreapta și prin evidențierea răspunsului Comisiei Europene la Covid-19 și invazia Rusiei în Ucraina riscă să dea greș. În schimb, liderii europeni ar trebui să desfășoare campanii naționale bine direcționate pentru „a trezi” grupurile cheie de alegători și pentru a le face să-și dea seama de importanța menținerii unei direcții proeuropene în următoarea legislatură.
Concluziile sondajului ECFR, în contextul alegerilor europarlamentare, includ:
Lecția 1: Agenda UE nu va fi definită de extrema dreaptă deoarece mișcarea antieuropeană este divizată în ceea ce privește scopurile și ambițiile sale.
· În doar patru state membre – Austria (58%), Germania (55%), Țările de Jos (63%) și Suedia (59%) – majoritatea electoratului consideră că liderii partidelor de extremă dreapta pun la cale ieșirea țării lor din UE. Ceea ce este interesant este că foarte puțini susținători (15%) ai partidului de guvernământ din Italia, Fratelli D’Italia, consideră că Giorgia Meloni dorește să scoată Italia din UE, iar electoratul italian mai larg (17%) pare să se îndoiască și el de acest lucru. Prin urmare, opoziția italiană ar putea avea dificultăți în mobilizarea alegătorilor dacă va argumenta că un rezultat bun al partidului Fratelli D’Italia riscă să pună în pericol UE și poziția țării în cadrul UE. Proeuropenii din Spania, Portugalia și România se confruntă cu o constrângere similară. Acest lucru contrastează cu modul în care liderul PiS din Polonia, Jaroslaw Kaczynski, este perceput în țara sa. Doar unul din cinci respondenți (21%) la sondajul ECFR care intenționează să voteze pentru PiS consideră că Jaroslaw Kaczynski dorește ieșirea din UE, în timp ce 52% din electoratul mai larg consideră că acesta este obiectivul său. Acest lucru le-ar putea oferi forțelor proeuropene poloneze o oportunitate de a mobiliza alegătorii de rând în jurul pericolelor pe care le presupune succesul electoral al PiS. De asemenea, le-ar permite să demobilizeze alți alegători tentați de PiS, atrăgându-le atenția asupra elementelor tot mai antieuropene din pozițiile politice actuale ale partidului.
· De asemenea, există diviziuni în cadrul mișcării antieuropene în ceea ce privește anumite aspecte cheie printre care se numără migrația și războiul din Ucraina. Alegătorii PiS și ai Democraților Suedezi susțin efortul de război din Ucraina, 58% și, respectiv, 52% dintre ei indicând că Europa ar trebui să continue să sprijine Ucraina în vederea recâștigării teritoriului pierdut. Această opinie este adesea împărtășită de Chega din Portugalia (42% în favoarea sprijinului) și Vox din Spania (35% în favoarea sprijinului). Cu toate acestea, 88% dintre alegătorii Fidesz din Ungaria, 70% dintre cei aliați cu Partidul Libertății (FPO) din Austria și 69% dintre susținătorii AfD din Germania se opun unei astfel de acțiuni, considerând, în schimb, că Europa ar trebui să împingă Ucraina către un acord negociat cu Rusia. În ceea ce privește migrația, susținătorii partidelor antieuropene (81% dintre susținătorii PVV din Țările de Jos și 72% dintre susținătorii FPO, urmați de 60% dintre susținătorii Democraților Suedezi, 59% dintre susținătorii AfD, 59% dintre susținătorii Rassemblement National din Franța și 57% dintre susținătorii PiS) sunt mai preocupați de imigrație decât de emigrație. Totuși, acest lucru nu este uniform peste tot. Susținătorii Fratelli D’Italia (54%), Vox (53%), Chega (56%) și Fidesz (54%) sunt îngrijorați în principal de emigrație sau atât de emigrație, cât și de imigrație.
Lecția 2: Politica în domeniul migrației nu va defini alegerile
· Deși mulți observatori prezic o creștere a extremei drepte ca urmare a fricii de imigrație, importanța acestei probleme este supraestimată. Dintre toate opțiunile prezentate, doar 15% dintre respondenții intervievați consideră că imigrația este principala criză a ultimului deceniu, comparativ cu 21% care au ales frământările economice globale, 19% pandemia Covid, 16% schimbările climatice și 16% războiul din Ucraina. Dintre toate țările intervievate, imigrația este o problemă semnificativă doar în Germania și Austria. De asemenea, setul de date al ECFR arată că, în unele țări, alegătorii sunt mai puțin preocupați de imigrație decât de emigrație sau de „ambele în egală măsură”, acest lucru înregistrându-se în mod special în România (14% preocupați de imigrație față de 65% preocupați de emigrație sau de ambele în egală măsură), Italia (25% față de 60%), Spania (25% față de 66%), Ungaria (22% față de 63%) și Grecia (19% față de 73%).
· Alegătorii sunt mai interesați de motivațiile liderilor lor decât de politicile acestora. Unii cetățeni europeni cred că liderii lor lucrează în mod deliberat pentru a aduce mai mulți migranți în UE, pentru a crește prețurile la energie și pentru a transfera puterile politice către Bruxelles. Unnumăr mare de europeni (45%) consideră că liderii partidelor proeuropene vor să crească numărul de migranți și refugiați din țările lor, să crească prețurile la energie pentru a combate schimbările climatice (43%) și să transfere puterile politice ale țării lor către Bruxelles (33%). Opinia conform căreia liderii proeuropeni vor să aducă mai mulți migranți și refugiați în UE este cea mai răspândită în rândul simpatizanților partidelor antieuropene. 66% dintre susținătorii PiS, 57% dintre susținătorii AfD și 53% dintre susținătorii Vox consideră că aceasta este o prioritate pentru liderii țărilor lor (Donald Tusk, Olaf Scholz și Pedro Sanchez). Acesta este și cazul majorității susținătorilor PiS (66%), Fidesz (60%) și AfD (50%) atunci când au fost întrebați despre motivațiile Ursulei Von der Leyen în ceea ce privește migrația. Însă astfel de percepții nu sunt limitate doar la alegătorii partidelor eurosceptice. De exemplu, 28% dintre alegătorii CDU/CSU consideră că Olaf Scholz dorește, „mai presus de toate”, să crească prețurile la benzină și energie pentru a combate schimbările climatice. 24% dintre alegătorii opoziției de centru-dreapta din Portugalia și Spania au aceeași părere despre liderii guvernelor de stânga din țările lor. Krastev și Leonard observă că liderii europeni riscă să exacerbeze problema, concentrându-se „prea mult pe politică, părând indiferenți la preocupările de bază ale electoratului lor”.
Lecția 3: Nu trebuie făcută campanie electorală pe baza răspunsului UE la diverse crize
· Liderii europeni ar putea fi tentați să evidențieze rezultatele UE în ceea ce privește Covid-19, Pactul Verde European și sprijinul acordat Ucrainei. Însă performanța sa de succes în aceste crize nu este recunoscută de mulți alegători. De exemplu, în ceea ce privește pandemia, doar în Portugalia (56%) și Spania (42%) un număr mare de alegători consideră că UE a jucat un rol pozitiv, și nu negativ. În ceea ce privește Ucraina, rolul UE este, de asemenea, văzut într-o lumină negativă de o pluralitate dintre respondenți (în medie, 37%), cu excepții în câteva țări ca Suedia, Portugalia, Țările de Jos și Polonia, acolo unde opinia predominantă (41%, 39%, 37% și, respectiv, 34%) este că rolul UE a fost unul pozitiv. În ceea ce privește modul în care UE a gestionat criza financiară, doar 20% dintre respondenții intervievați consideră că rolul UE a fost unul pozitiv, față de o pluralitate de 41% care consideră că a fost unul negativ.
· De asemenea, politicile climatice ale UE creează diviziune. Atunci când, într-un scenariu ipotetic, respondenții au fost rugați să aleagă între urmărirea ambițiilor climatice „chiar dacă asta ar însemna o creștere a facturilor la energie” sau evitarea creșterii facturilor la energie „chiar dacă asta ar însemna ratarea obiectivelor privind emisiile de carbon”, o pluralitate dintre respondenți (în medie, 41%) au preferat cea de-a doua variantă, în timp ce 25% au ales-o pe prima. Doar în Suedia și Portugalia (37% și, respectiv, 31%) a predominat opinia că guvernele europene ar trebui să facă tot posibilul pentru a atinge obiectivele privind emisiile de carbon.
O strategie alternativă pentru alegeri
În loc să imite extrema dreaptă sau să se concentreze asupra rezultatelor Comisiei Europene, liderii proeuropeni ar trebui să-și reevalueze abordarea față de alegerile din iunie. Pentru a realiza acest lucru și pentru a obține un sprijin mai mare pentru mișcarea proeuropeană, Krastev și Leonard sugerează următoarea strategie:
1. Polarizare și demobilizare pentru atragerea de voturi de la extrema dreaptă. În 2019, proeuropenii au pus efectiv supraviețuirea UE pe buletinul de vot, însă acest lucru va fi mult mai dificil în 2024 și ar putea să le fie de folos euroscepticilor din mai multe țări. Pentru a contracara o creștere a sprijinului pentru extrema dreaptă, liderii europeni ar trebui să urmărească strategii polarizante în țările în care aceste partide sunt considerate extreme în afara bazinului lor electoral, inclusiv în Austria, Franța, Germania, Țările de Jos, Polonia și Suedia. Acest lucru este adevărat mai ales în Austria, Franța, Germania și Polonia, acolo unde 20% sau mai mulți dintre alegători sunt de părere că ieșirea din UE este o agendă prioritară pentru principalul lor partid antieuropean. În paralel cu eforturile de mobilizare a propriului bazin electoral, proeuropenii ar trebui să încerce să îi demobilizeze pe susținătorii partidelor antieuropene. Este puțin probabil ca euroscepticii să schimbe tabăra politică, însă aceștia ar putea fi descurajați să se prezinte la vot în ziua scrutinului, mai ales dacă nu sunt de acord cu anumite elemente ale platformei partidului sau dacă se confruntă cu narațiuni despre incertitudinile pe care partidele anti-sistem le-ar putea prezenta pentru propria lor țară și pentru UE. Expunerea inconsecvențelor și pericolelor platformei antieuropene i-ar putea determina pe unii susținători să-și reconsidere alegerea. Totuși, acest lucru s-ar putea dovedi dificil de realizat în țări precum Germania, Franța sau Austria, având în vedere natura extrem de mobilizată a acestor partide.
2. Argumente în favoarea unei Europe mai puternice în lume. Potrivitlui Krastev și Leonard, plasarea războiului din Ucraina în prim-planul unei campanii politice riscă să dea greș, având în vedere scăderea încrederii în capacitatea Ucrainei de a obține victoria (doar 10% dintre respondenți mai cred acum că Ucraina poate câștiga războiul, potrivit setului de date al ECFR). De asemenea, prezentarea rezultatelor Comisiei Europene și a politicilor sale emblematice, inclusiv Pactul Verde European, nu va aduce prea multe beneficii deoarece mulți europeni consideră că UE a avut performanțe slabe în fața mai multor crize. În schimb, liderii europeni ar trebui să pledeze pentru o Europă mai puternică și mai defensivă care poate contracara posibilele schimbări de politică ale SUA sub Donald Trump și acțiunile agresive rusești de la granițele Europei. Această strategie ar putea „trezi” grupurile de alegători care se tem de revenirea lui Trump și le-ar putea face să-și dea seama de importanța păstrării unei direcții proeuropene în următorul parlament.
Comentând asupra celui mai nou raport de cercetare sociologică, Mark Leonard, coautor și director fondator al ECFR, a declarat: „Oamenii se înșală dacă cred că cea mai bună modalitate de a învinge extrema dreaptă este prin imitarea politicilor sale de migrație. Sondajul nostru arată că migrația nu este principala problemă pentru cei mai mulți alegători din majoritatea țărilor și că simpla copiere a politicilor extremei drepte poate face ca partidele principale să pară neautentice. O alternativă mai bună este focalizarea pe slăbiciunile partidelor eurosceptice și evidențierea importanței geopolitice a Europei în vremea lui Trump.”
Ivan Krastev, coautor și președinte al Centrului pentru Strategii Liberale, a adăugat: „La aceste alegeri, liderii europeni nu ar trebui să se concentreze asupra migrației, ci mai degrabă asupra naturii granițelor europene: militare, economice și umane. Aceștia nu ar trebui să mobilizeze oamenii din solidaritate cu Ucraina, ci mai degrabă din preocupare pentru suveranitatea și securitatea europeană. În fața incertitudinii din politica americană și în fața agresiunii lui Putin, ei ar trebui să sublinieze că ne aflăm într-un moment în care, dacă UE nu ar exista, ar trebui inventată.”
_________________
Ivan Krastev este președintele Centrului pentru Strategii Liberale din Sofia și membru permanent al Institutului de Științe Umane (IWM) din Viena. Acesta este membru fondator în consiliul director al ECFR și membru în consiliul de administrație al Grupului Internațional de Criză. El este autorul cărții „Is It Tomorrow, Yet? The Paradoxes of the Pandemic”. Este editorialist pentru New York Times și Financial Times.
Mark Leonard este director fondator al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR), primul grup de reflecție paneuropean. Subiectele sale de interes includ geopolitica și geoeconomia, China, politicile și instituțiile UE. Cea mai recentă carte a sa, „The Age of Unpeace”, s-a bucurat de aprecierea criticilor și a fost inclusă pe o listă de „lecturi obligatorii” din Financial Times. De asemenea, acesta prezintă podcastul săptămânal al ECFR intitulat „World in 30 Minutes”.
Acest raport este bazat pe un sondaj de opinie desfășurat în rândul populațiilor adulte (cu vârsta minimă de 18 ani), în luna ianuarie 2024, în 12 țări europene (Austria, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Spania și Suedia). Numărul total de respondenți a fost de 17.023. Sondajele au fost realizate online de Datapraxis și YouGov în Austria (4-11 ianuarie, 1.111 respondenți), Franța (2-19 ianuarie, 2.008), Germania (2-12 ianuarie, 2.001), Grecia (8-15 ianuarie, 1.022), Ungaria (4-15 ianuarie, 1.024), Italia (5-15 ianuarie, 2.010), Țările de Jos (5-11 ianuarie, 1.125), Polonia (2-16 ianuarie, 1.528), Portugalia (3-15 ianuarie, 1.037), România (4-12 ianuarie, 1.030), Spania (2-12 ianuarie, 2.040) și Suedia (2-15 ianuarie, 1.087).
