This Content Is Only For Subscribers
de Simon Johnson
LOS ANGELES – Din păcate, nu există absolut nimic bun de spus despre anunțurile făcute de președintele american Donald Trump în cadrul recentului său eveniment „Ziua Eliberării” din Grădina cu Trandafiri a Casei Albe. Oricât ai încerca să „împachetezi frumos” politicile economice ale lui Trump, pur și simplu nu există nicio logică coerentă în spatele tarifelor comerciale „reciprocitare” pe care le propune.
Kim Clausing, de la UCLA, a rezumat perfect situația: „Cea mai mare creștere de taxe din ultimele peste cincizeci de ani va împovăra consumatorii americani, generând mii de dolari în taxe suplimentare pentru gospodăria medie.” Michael Strain, de la American Enterprise Institute, este la fel de clar: „[Aceste noi tarife] vor reduce, nu vor crește, numărul locurilor de muncă în industrie. Ele vor diminua competitivitatea companiilor producătoare.” Iar în ceea ce privește metodologia folosită pentru a calcula noile tarife, Doug Holtz-Eakin nu se abține: „Au o bază de neapărată apărare pentru o politică de neapărată apărare.”
Clausing a lucrat în Departamentul Trezoreriei sub președintele Joe Biden, iar Strain și Holtz-Eakin sunt economiști republicani respectați. Când acești trei sunt atât de uniți în opinie, este un semnal puternic că noile tarife ale lui Trump reprezintă un dezastru național iminent.
Interesant este că, cu o zi înainte de anunțul lui Trump, 50 de senatori – conduși de republicanul Lindsey Graham și democratul Richard Blumenthal – au avansat o propunere bipartizană de tarifare mai rezonabilă, menită să exercite presiune asupra Rusiei pentru a căuta o pace reală cu Ucraina. Structura generală a propunerii este rațională, iar cel mai evident defect – faptul că impune tarife țărilor care importă petrol din Rusia, și nu Rusiei în sine – este complet remediabil.
Important este că proiectul de lege din Senat poate avea un impact real chiar și fără a fi adoptat de Cameră. Doar amenințarea cu o acțiune a Congresului în această direcție este suficientă pentru a atrage atenția Kremlinului. După toate perturbările în comerț, ajutor extern și relațiile cu NATO și ceilalți aliați ai SUA, Trump are nevoie de o victorie pe plan internațional. Acest proiect de lege îl poate ajuta să o obțină și, poate, Graham, Blumenthal și Trump ar putea împărți Premiul Nobel pentru Pace, dacă Rusia chiar ajunge să caute o pace autentică.
Glenn Hubbard (fost președinte al Consiliului Consilierilor Economici sub George W. Bush) și Catherine Wolfram (care a lucrat pe teme similare ca oficial de rang înalt în Trezorerie în timpul administrației Biden) au expus foarte clar modul corect de a pune presiune pe Rusia. Hubbard și Wolfram subliniază că Rusia are nevoie de venituri constante în valută forte pentru a-și procura armament și alte echipamente de război din străinătate, iar exporturile de combustibili fosili (evaluate la aproximativ 600 de milioane de dolari pe zi) sunt singura sursă semnificativă de venit în dolari a Kremlinului. Strategia pe care o propun este simplă și ingenioasă:
„Administrația ar trebui să impună sancțiuni oricărei companii sau persoane – din orice țară – implicată într-o vânzare de petrol și gaze naturale rusești. Rusia ar putea evita aceste sancțiuni secundare prin plata unei taxe per transport către Trezoreria SUA. Plata ar purta numele de Tarif Universal Rus și ar începe de la o sumă redusă, dar ar crește în fiecare săptămână fără un acord de pace.”
Majoritatea petrolului rusesc este transportat pe mare, iar toate aceste transporturi (și tranzacțiile financiare aferente) sunt atent monitorizate de specialiști din sectorul comercial. Astfel, ar fi ușor de verificat dacă Rusia nu plătește tariful cerut pentru un transport, iar toate părțile implicate în tranzacție – inclusiv proprietarul sau operatorul vasului, asiguratorul și cumpărătorul – ar deveni pasibile de sancțiuni. Dacă aceste părți private refuză să plătească în termen de 30 de zile, ele însele ar fi supuse sancțiunilor. Dovezile recente confirmă că nimeni – nici măcar entități din India sau China – nu vrea să fie prins în plasa sancțiunilor americane.
Un tarif de 20 de dolari pe baril de petrol rusesc ar genera între 40 și 50 de miliarde de dolari anual, bani care ar ajunge la bugetul SUA. Ideal ar fi ca amenințarea cu aplicarea Tarifului Universal Rus (TUR) să convingă Rusia să intre în negocieri serioase, iar eliminarea tarifului să facă parte dintr-un acord care să pună capăt invaziei devastatoare și complet nejustificate și să aducă pace durabilă în Ucraina. Se poate stabili ușor ca orice nouă agresiune militară să activeze imediat noi tarife sau majorări în cadrul TUR. Pentru a scăpa de TUR, Rusia nu trebuie decât să înceteze să atace alte țări.
Dacă Rusia continuă să negocieze cu rea-credință, SUA tot ar colecta anual miliarde din TUR. În acest scenariu, cel puțin Rusia ar acoperi parțial costurile impuse altora prin agresiunea sa totală asupra Ucrainei. În timpul pandemiei COVID, Rusia nu a redus producția de petrol, nici măcar când prețurile mondiale au scăzut sub 20 de dolari. Sub TUR, Rusia va avea nevoie de venituri mai mult ca niciodată, deci nu ar trebui să apară o scădere a ofertei globale de petrol.
Tarifele lui Trump din „Ziua Eliberării” au fost apogeul unui început catastrofal pentru administrația sa pe scena internațională. Are mare nevoie de o victorie pentru a spori prestigiul SUA în lume și pentru a convinge investitorii că America nu a devenit un loc complet nihilist și autodistructiv. O versiune ușor îmbunătățită a propunerii bipartizane – una care impune costuri reale Rusiei – ar face exact acest lucru.
Simon Johnson, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2024 și fost economist-șef la Fondul Monetar Internațional, este profesor la MIT Sloan School of Management, director de facultate al inițiativei Shaping the Future of Work a MIT și copreședinte al Consiliului pentru Risc Sistemic al Institutului CFA. Este coautor (împreună cu Daron Acemoglu) al cărții Power and Progress: Our Thousand-Year Struggle Over Technology and Prosperity (Putere și progres: Lupta noastră milenară pentru tehnologie și prosperitate) (PublicAffairs, 2023).
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic.ro
