Radu Magdin
CEO, Smartlink Communication
Suntem cu aproape un an înainte de startul ciclului electoral și al campaniei pentru alegerile europarlamentare. Între 2020 și 2023, pandemia a schimbat prioritățile noastre, făcându-ne să ne concentrăm pe proiecte personale și pe relațiile cu cei dragi. După 24 februarie 2022, războiul din regiunea noastră ne-a direcționat atenția către identitatea națională, făcându-ne să ne gândim mult mai mult la România și la locul nostru în regiune. În contextul procesului dificil prin care trece națiunea ucraineană, nu putem să nu ne întrebăm și noi cum am reacționa în fața unei agresiuni similare cu cea din țara vecină și cum ne-am putea apăra interesele și valorile naționale.
În România, discuțiile despre naționalism și patriotism sunt mai intense ca niciodată, poate doar la începutului anilor ’90 să fi fost aceeași vervă. În trecutul recent, acești termeni erau asociați cu extremele politice și erau evitați. Însă, în contextul actual, patriotismul, chiar și în înțelesul său modern, nu mai poate fi ignorat, având în vedere situația politică din Europa. În ciuda certitudinilor pe care ne-am construit viața din prezent, războaiele între state nu mai sunt astăzi imposibile, iar existența unor țări revizioniste, ale căror poziții pătrund din ce în ce mai puternic în realitățile noastre, prin intermediul unor ample operațiuni de influențare a opiniei publice, ne face să ne gândim mai mult la cum să ne raportăm la propria țară. Există două opțiuni: una defensivă, care se concentrează pe reacția la versiunile populiste și extremiste ale patriotismului (am auzit cu toții vorbindu-se, pe un ton inflamat, despre România ca o „colonie”, despre România „exploatată de străini”, despre „românii batjocoriți în Europa” sau despre „minoritatea românească discriminată în țările vecine”), și una ofensivă, care propune un patriotism modern și luminat, care să aducă laolaltă valorile de la nivelul UE și NATO și să împingă obiective de țară care să fie percepute ca naturale și îmbrățișate ca atare.
