Contakt, companie activă în retailul de accesorii pentru telefoane mobile şi furnizarea de servicii conexe printr-o rețea națională de 245 de magazine, anunță intenția de a se lista pe piața AeRO a Bursei de Valori București în toamna acestui an. În urma ofertei publice, cel puțin 10% din capitalul social al companiei va fi disponibil investitorilor, obiectivul managementului fiind creșterea treptată a free-float-ului către un prag de 30–40%, pentru finanțarea strategiei de internaționalizare, susținerea lichidității acțiunilor și pregătirea transferului pe piața reglementată.
Pentru 2025, compania estimează o cifră de afaceri de 138 milioane de lei şi un EBITDA conservator de aproximativ 22 milioane lei, în creștere de la 20,2 milioane în 2024. Contakt a finalizat anul 2024 cu afaceri de aproape 130 milioane lei şi o marjă de profit netă de peste 12%, peste media din retailul specializat.
Avansul estimat vine pe fondul extinderii planificate a rețelei proprii cu 25 de locații față de cele 245 din prezent şi al orientării strategice către produse premium şi servicii cu valoare adăugată.
Listarea pe piața AeRO reprezintă un pas strategic prin care Contakt își consolidează vizibilitatea în rândul investitorilor și își întărește poziționarea ca business solid, cu potențial de creștere accelerată. Obiectivul inițial este obținerea unui free-float de minimum 10%, cu o creștere treptată a lichidității asociată cu atragerea de capital, în condițiile unei evoluții bursiere corecte. Intenția de listare a fost validată de interesul manifestat de investitori din zona Banatului, iar seria de întâlniri cu investitorii și analiștii va continua în perioada următoare în Cluj-Napoca, Sibiu și București.
Prin expunerea pe piața de capital, Contakt va putea valorifica mai eficient oportunitățile de extindere pe plan intern și extern, inclusiv prin atragerea de capital în etape viitoare. În plus, compania intenționează să mențină o politică de dividend predictibilă și atractivă, în linie cu abordarea din anii anteriori, astfel încât investitorii să beneficieze atât de potențialul de creștere, cât și de distribuții recurente.
Managementul mizează pe o relație pozitivă între notorietatea în piață și profilul investițional de tip „value”, specific unei afaceri mature dar în continuă dezvoltare, care să genereze interes în rândul investitorilor de retail, într-un moment în care compania pregătește extinderea pe piețe externe precum Polonia, Cehia, Serbia și Ungaria.
„Această listare este un pas firesc în strategia noastră de consolidare și extindere regională. Am demonstrat că putem construi un model eficient, scalabil și profitabil într-o piață competitivă, iar acum ne dorim să oferim investitorilor oportunitatea de a participa la această traiectorie de creștere”, declară Manuel Iana, Director general Contakt.
Tranzacționarea acțiunilor pe piața AeRO este estimată pentru ultima parte a anului 2025, în funcție de condițiile de piață. În cazul unui context nefavorabil, compania ia în calcul amânarea procesului pentru prima parte a anului viitor. Managementul precizează că toate pregătirile administrative și strategice necesare listării sunt deja finalizate, iar decizia de calendar ține exclusiv de climatul de piață.
Contakt operează în prezent peste 245 de locații la nivel național şi a introdus recent servicii noi, precum abonamente lunare pentru servicii de telefonie mobilă și servicii de detailing pentru telefoane, ca parte a unui model de business care urmărește fidelizarea consumatorilor şi generarea de venituri recurente. În paralel, compania dezvoltă un portofoliu de branduri proprii, care acoperă segmentele value, mediu și high-end.
Cantitatea de materii reciclate intrate în economiile lumii crește ușor și depășește 7,3 miliarde de tone, dar, pe fondul exploatării galopante de resurse și materii prime virgine, indicele global de circularitate continuă să scadă și ajunge la 6,9%, potrivit raportului Circularity Gap 2025, realizat de Deloitte și Circle Economy Foundation. Acest dezechilibru este accentuat de faptul că o cantitate semnificativă de materii virgine neregenerabile ajunge la groapa de gunoi ca parte a unor categorii de deșeuri considerate greu reciclabile, așa cum sunt deșeurile industriale grele, bunurile de larg consum cu durată redusă de utilizare, vehiculele scoase din uz sau materialele de construcție. Acestea însumează aproape o cincime (18,1%) din totalul materiilor folosite la nivel global, iar în scenariul în care cele cu potențial de reutilizare ar fi reciclate și reintroduse în producție, indicele global de circularitate ar putea crește până la 25% chiar și fără a reduce consumul total de materii, mai arată studiul.
Construcțiile rămân un sector-cheie în economia măsurilor de stimulare a circularității, furnizând în prezent cea mai mare cantitate de materii secundare (49,6%). Totuși, potențialul este încă slab exploatat, dat fiind că, în prezent, numai 22% din deșeurile din construcții sau demolări ajung să fie reciclate, iar, odată transformate în materie secundară, cele mai multe sunt folosite sub formă de agregate cu valoare mică de întrebuințare. Pe locul al doilea, deșeurile industriale (deșeuri metalice, nămoluri, deșeuri chimice, resturi și ambalaje industriale ș.a.) contribuie cu 44% și au o rată de reciclare de 41%. La mare distanță, deșeurile menajere contribuie cu numai 3,8%, iar deșeurile speciale (deșeuri medicale, deșeuri periculoase sau deșeuri electronice) au o pondere de doar 2,6% în totalul materiilor secundare.
„Raportul explică pragmatic cauzele declinului global al indicelui de circularitate. Practic, este vorba despre faptul că efortul în creștere de a gestiona «curat» deșeurile nu ține pasul cu ritmul în care economiile lumii continuă să exploateze resurse virgine. Pe de altă parte, devine evident că abilitatea și totodată responsabilitatea de a deturna această tendință ține de aliniere și cooperare între autorități și industrii. Schimbarea începe cu reglementare și cu stimulente care să susțină activitățile de colectare și reciclare, astfel încât materiile secundare să devină accesibile atât din perspectiva lanțurilor de aprovizionare, cât și din cea a prețurilor. Provocările nu lipsesc, însă beneficiile există, iar experiența noastră în asistarea clienților în transformarea operațiunilor în sens circular ne spune că ele apar relativ rapid. Aș aminti în primul rând optimizarea costurilor, diminuarea amprentei de mediu și, cel puțin la fel de important, creșterea angajamentului în rândul angajaților și al clienților”, a declarat Adrian Teampău, Director, taxe indirecte și economie circulară, Deloitte România.
Studiul mai arată că activitățile de extracție s-au triplat la nivel global în ultimii 50 de ani, atingând recent pragul de 100 de miliarde de tone. În lipsa unor măsuri de contracarare a acestei tendințe, până în 2060 este de așteptat o creștere cu încă 60%. Efectele sunt resimțite nu doar în cadrul ecosistemelor naturale și al lanțurilor de aprovizionare, ci și în perpetuarea și aprofundarea unor dezechilibre de ordin socioeconomic. De exemplu, amprenta materială per capita (adică volumul de materii utilizate calculate pe cap de locuitor) din statele cu economii consolidate este de 24 de tone anual, adică de șase ori mai mare decât cea din țări în curs de dezvoltare. În schimb, statele prospere găzduiesc mai puțin de o cincime din populația globală. De exemplu, doar Uniunea Europeană și SUA consumă jumătate din materiile la nivel global, deși, împreună, găzduiesc doar 10% din populația lumii.
„Cifrele prezentate în edițiile succesive ale raportului Circularity Gap ancorează foarte convingător ideea că tranziția sustenabilă nu poate fi privită ca un plan de rezervă, nici ca o obligație care ține mai degrabă de companiile mari decât de actorii mai mici ai pieței. Cu atât mai puțin este cazul să o privim ca pe un impediment pentru creștere. Dimpotrivă, economiile și societățile se schimbă într-un ritm fără precedent, iar urmărirea criteriilor ESG în cadrul afacerii ține de capacitatea de a construi predictibilitate și reziliență, indiferent de profilul și dimensiunea organizației. În România, pachetul de propuneri Omnibus în sfera sustenabilității scoate de sub incidența CSRD peste 90% dintre companiile vizate inițial. Dar această schimbare nu ar trebui să inducă descurajare în materie de green, ci, din contră, este un răgaz binevenit pentru o analiză temeinică, cu ghidaj specializat, a operațiunilor, pentru alinierea eficientă a obiectivelor de business cu cele de sustenabilitate și pentru informarea și instruirea angajaților”, a declarat Ovidiu Popescu, Partener, Deloitte România, Lider al practicilor de energie și sustenabilitate Deloitte South Eastern Europe.
Schneider Electric, liderul mondial în transformarea digitală a managementului energiei și automatizării, a anunțat o colaborare strategică cu NVIDIA pentru a răspunde cererii tot mai mari de infrastructură sustenabilă, pregătită pentru AI. Împreună, cele două companii avansează inițiativele de cercetare și dezvoltare (R&D) pentru soluții de alimentare cu energie, răcire, sisteme de control și rack-uri de înaltă densitate care să permită apariția noii generații de „fabrici de AI” în Europa și la nivel global.
Acest parteneriat global deosebit, anunțat în cadrul conferinței NVIDIA GTC de la Paris, reunește liderii mondiali în sustenabilitate și computing accelerat, pentru a sprijini ambițiile UE în materie de infrastructură AI și inițiativa sa „InvestAI”, care urmărește mobilizarea a 200 de miliarde de euro pentru dezvoltarea AI.
Bazându-se pe expertiza în infrastructură AI-ready, sustenabilitate și coordonarea rețelelor energetice, Schneider Electric și NVIDIA răspund împreună „Planului de Acțiune AI pentru Continent” al Comisiei Europene, care își propune dezvoltarea a cel puțin 13 fabrici de AI în Europa și înființarea a până la cinci giga-fabrici AI.
„Schneider Electric și NVIDIA nu sunt doar parteneri — echipele noastre colaborează strâns în domeniul cercetării avansate, co-dezvoltând infrastructura necesară pentru a alimenta următorul val de fabrici de AI la nivel global”, a declarat Olivier Blum, CEO Schneider Electric. „Împreună, am înregistrat succese remarcabile în implementarea de soluții avansate de alimentare cu energie și răcire lichidă, special concepute pentru centrele de date AI. Acest parteneriat strategic — între liderii mondiali în sustenabilitate și computing accelerat — ne permite să accelerăm și mai mult acest progres, împingând limitele posibilului pentru sarcinile de lucru AI ale viitorului.”
„Inteligența artificială este tehnologia definitorie în zilele noastre — cea mai transformatoare forță care modelează lumea în care trăim”, a spus Jensen Huang, fondator și CEO NVIDIA. „Împreună cu Schneider Electric, construim fabricile AI: infrastructura esențială care aduce AI în fiecare companie, industrie și societate.”
În susținerea anunțului, Schneider Electric a lansat o gamă de soluții pentru centre de date AI-ready, inclusiv noua infrastructură de rack și capsule EcoStruxure™. Conceput pentru a accelera dezvoltarea AI la nivel global, centrul de date modular EcoStruxure Pod are o arhitectură scalabilă, pe bază de „capsule”, ce permite implementarea rapidă a infrastructurii AI.
În cadrul acestui demers, Schneider Electric a dezvoltat un nou sistem de rack inspirat de Open Compute Project (OCP), pentru a susține platforma NVIDIA GB200 NVL72, care utilizează arhitectura modulară NVIDIA MGX — integrând astfel Schneider Electric în ecosistemele NVIDIA HGX și MGX pentru prima dată.
Aceste noutăți se bazează pe o serie de realizări comune anunțate de cele două companii în cursul acestui an, inclusiv lansarea de către Schneider Electric și ETAP a primei soluții digital twin din lume pentru rețele electrice și sisteme de alimentare la scară largă dedicate fabricilor AI, folosind NVIDIA Omniverse Blueprint.
Prin acest parteneriat strategic extins și aprofundat, Schneider Electric și NVIDIA vor continua să accelereze inițiativele legate de infrastructura AI, grăbind lansarea de produse noi și dezvoltarea de soluții de referință pentru fabricile AI ale viitorului.
43% dintre angajații români sunt nemulțumiți de salariu, iar pentru 63% dintre aceștia un venit mai mare ar fi principalul motiv pentru care și-ar schimba jobul. Angajatorii cunosc situația, dar având în vedere contextul economic, doar 13% dintre ei ar majora semnificativ salariile în următorul an, iar 44% punctual, conform studiului „Salarii și beneficii – echilibru între așteptări și ofertă” realizat anul acesta de Undelucram.ro, cea mai mare comunitate online a angajaților din România și una dintre cele mai importante din zona Europei Centrale și de Est.
Sondajul a fost realizat în perioada 15 aprilie – 1 iunie anul acesta și au răspuns 8.898 angajați cu vârsta cuprinsă între 18-65 ani din România, Republica Moldova, Bulgaria, Grecia și Ungaria. Pentru o mai bună înțelegere a dinamicii dintre angajați și angajatori, studiul a implicat și 990 de specialiști în resurse umane din aceleași țări.
„Studiul ne arată prin cifre o realitate pe care o simțim deja – angajații români, dar și angajații din celelalte țări participante – își doresc salarii mai mari, dar sunt conștienți că următorii doi ani vor fi dificili și, cel mai probabil, veniturile vor stagna. Specialiștii în resurse umane știu ce își doresc oamenii, iar 44% iau în calcul să facă ajustări punctuale și 13% chiar semnificative. Putem spune că angajatorii sunt tot mai atenți la nevoile angajaților și își adaptează pachetele salariale pentru a-și mulțumi oamenii, dar în același timp rămân foarte atenți la cursul economiei. Dacă până recent vorbeam despre optimism și creșteri ambițioase, astăzi cuvintele cheie sunt precauție, adaptare și echilibru – atât pentru angajați, cât și pentru angajatori. Într-un context economic incert, fiecare pas este calculat cu grijă, dar e clar că dialogul între cele două părți devine tot mai important”, a declarat Costin Tudor, CEO Undelucram, parte a rețelei wherewework.
Datele arată că 72% dintre angajați se gândesc să își schimbe locul de muncă, 28% dintre aceștia căutând deja, iar 44% ar face acest pas doar dacă ar apărea o oportunitate foarte bună. 13% sunt mulțumiți de actualul loc de muncă, iar 8% iau în calcul o schimbare în 6-12 luni. Cei care se gândesc cel mai mult la o modificare a jobului sunt moldovenii, 79% dintre ei luând în calcul această posibilitate, ei fiind urmați de bulgari (74%). Grecii sunt la egalitate cu românii cu un procent de 72%, iar pe ultimul loc se află ungurii, 68% dintre aceștia gândindu-se la schimbarea locului de muncă.
Un pachet mai bun (salariu și beneficii) este în toate cele cinci țări principalul motiv de schimbare a jobului
Un pachet salarial mai atractiv (salariu și beneficii) este principalul motiv de alegere a unui alt job în toate țările participante la studiu. Pe locul al doilea – în România, Republica Moldova și Bulgaria – se află un program flexibil și posibilitatea de a lucra remote, în timp ce în Grecia și Ungaria, locul al doilea este ocupat de dorința de a avea un mediu de lucru mai plăcut (echipă, manager, cultură organizațională). Mediul de lucru este al treilea motiv pentru care românii și-ar schimba jobul (13%), urmat de oportunitățile de dezvoltare profesională (6%).
La nivelul celor cinci țări participante, 3% dintre angajați ar alege alt job pentru motive din zona de soft & life skills (comunicare asertivă, empatie, reziliență).
Aproape 20% dintre angajații români cred că munca lor ar valora mai mult de 3.000 de euro
Aproximativ 33% dintre respondenții români au salarii mai mici de 1.000 de euro, 27% au între 1.000-1.500 de euro, 18% între 1.500-2.000 de euro, 14% între 2.000 și 3.000 de euro, iar 7% peste 3.000 de euro. De altfel, salariile din România sunt cele mai mari din regiune – de exemplu, 70% dintre moldoveni au salarii sub 1.000 de euro și 6% dintre unguri au salarii de peste 3.000 de euro.
Cei mai mulți dintre angajații români – 27% – cred că ar fi corect să aibă un salariu între 1.500 și 2.000 de euro, iar 18% consideră că munca lor ar valora mai mult de 3.000 de euro. 6% dintre angajați spun că ar merita un salariu între 500 și 1.000 de euro. Comparativ, 20% dintre angajații din Republica Moldova cred că ar fi corect să câștige între 500 și 1.000 de euro, iar 40% între 1.000 și 1.500 de euro. Cei mai mulți bulgari (32%) și unguri (36%) consideră că ar merita 1.500-2.000 de euro, iar cei mai mulți greci (39%) cred că ar fi potrivit să aibă un salariu de 1.000-1.500 de euro. Astfel, ca așteptări salariale, românii și ungurii sunt cei mai apropiați, aproximativ 16% dintre unguri dorindu-și un salariu de peste 3.000 de euro, similar cu procentul românilor de 18%.
Grecia – țara cu cele mai mari procente de angajați cărora nu li s-a mărit salariul în ultimii doi ani. Ungaria – statul cu cele mai mari procente de angajați nemulțumiți de salarii
Românii își doresc salarii mai mari având în vedere că în ultimii doi ani creșterile salariale procentuale nu au fost semnificative, în timp ce inflația a fost constantă. Astfel, celor mai mulți angajați români (29%) le-a crescut salariul cu 5-10%, iar 26% nu au avut parte de nicio majorare în ultimii doi ani. De remarcat faptul că Grecia este țara din regiune cu cel mare mare procent de angajați (44%) cărora nu li s-a mărit salariul în ultimii doi ani, iar Republica Moldova este statul cu cel mai mare procent al angajaților (14%) cărora li s-a mărit salariul cu peste 20%.
În concluzie, 43% dintre angajații români sunt nemulțumiți de salariul actual (dintre care 13% foarte nemulțumiți), 26% sunt neutri, 27% sunt satisfăcuți de salariu, iar 4% foarte mulțumiți. Cei mai nemulțumiți la nivel regional sunt ungurii (59%), urmați de bulgari (56%), greci și moldoveni (ambele cu 48%).
Beneficiile pe care le primesc cel mai des angajații din România sunt: tichete de masă (68%), asigurare medicală privată (56%), program flexibil/remote work (40%), bonusuri de performanță (32%), zile suplimentare de concediu (28%), petreceri, teambuilding-uri și evenimente interne (24%), training și dezvoltare profesională (19%), transport decontat (18%), acces la platforme de învățare precum LinkedIn Learning (18%), abonamente la servicii de wellness/sport precum 7card, SanoPass (16%), asigurare de viață (12%), asigurare medicală privată pentru membrii familiei (10%).
În Republica Moldova, cel mai des oferite beneficii sunt tichetele de masă și bonusurile de performanță, în Bulgaria predomină tichetele de masă și asigurarea medicală privată, în Grecia situația este similară (dar pe locul întâi este asigurarea medicală urmată de tichete), iar în Ungaria cel mai des se oferă bonusuri de performanță, program flexibil/remote work și faptul că angajații au parte de petreceri, teambuilding-uri și evenimente interne.
8% dintre angajații din regiune nu au beneficii extra-salariale
Aproximativ 8% dintre respondenții din toate cele cinci țări au declarat că nu beneficiază de niciun avantaj extra-salarial. De asemenea, cele mai frecvent menționate beneficii suplimentare listei sugerate de Undelucram.ro au fost: bugetul flexibil pentru beneficii (10%), urmat de tichetele cadou (7%), mașina de serviciu și contribuție pentru pensie facultativă (Pilon 3) câte 6% fiecare.
Dacă ar fi să rămână în aceeași companie, principalele motive care i-ar reține pe angajații români sunt: creșterea salariului (85%), oportunitățile de avansare și dezvoltare (52%), bonusurile de performanță mai mari (45%), programul de lucru flexibil (38%) și asigurarea medicală mai extinsă (22%).
Creșterea salariului este factorul principal pentru care angajații ar rămâne într-o companie în toate țările din studiu.
Totodată, pentru 21% dintre respondenții din cele cinci țări, o conducere empatică, profesionistă, fără micro-management, bazată pe echitate, comunicare și susținere, este factorul principal care îi determină să rămână pe termen lung în companie.
Jumătate dintre angajați se așteaptă în următorii doi ani ca salariile să stagneze.
În cazul în care ar primi o ofertă cu 20% mai mare decât venitul actual, dar oferta ar fi în beneficii, nu bani, 48% ar lua decizia în funcție de beneficiile oferite, 31% ar spune „da” direct, iar 21% ar refuza.
Aproximativ 51% dintre angajați se așteaptă ca în următorii doi ani salariile să stagneze, iar 37% se așteaptă la creșteri moderate. Aproximativ 6% sunt mai optimiști și cred în creșteri considerabile ale salariilor și beneficiilor, în timp ce 5% se așteaptă la reduceri ale veniturilor. În Grecia, Bulgaria și Ungaria cei mai mulți angajați se așteaptă tot la o stagnare, în timp ce în Republica Moldova cei mai mulți angajați mizează pe o creștere moderată.
Dacă ar fi să adauge beneficii în pachetul actual, 50% dintre angajații români ar alege un buget pentru beneficii flexibile (un buget lunar pe care angajatul îl poate folosi în funcție de nevoile personale: sport, sănătate, educație, transport etc.), 48% ar vrea zile suplimentare de concediu, 44% carduri de vacanță sau tichete culturale, 43% program de lucru mai flexibil (work from anywhere), 36% un buget pentru dezvoltarea profesională și personală, 34% asigurare medicală extinsă (pentru familie sau servicii suplimentare), 25% abonamente la sport, wellness, terapie sau nutriție la egalitate cu sprijin pentru părinți (after-school, grădiniță, tichete pentru copii).
Bugetul de beneficii flexibile se află pe primul loc ca opțiune de îmbunătățire a pachetului salarial în toate țările din studiu.
Aproximativ 34% dintre specialiștii în resurse umane spun că valoarea medie a beneficiilor lunare acordate angajaților este de 100-200 de euro, în timp ce 23% declară între 200-400 de euro lunar. Circa 21% dintre angajatori afirmă că salariații primesc beneficii de 50-100 de euro, 12% spun că acordă beneficii mai mici de 50 de euro, iar 3% declară că echipele nu au niciun fel de beneficiu. La polul opus, 6% dintre experții din resurse umane spun că în companiile pe care le reprezintă beneficiile sunt mai mari de 400 de euro lunar.
În ceea ce privește structura beneficiilor în următorii doi ani, 48% dintre specialiștii HR nu și-au planificat schimbări, 33% iau în calcul beneficii noi, 12% vor să crească bugetul, iar 6% se așteaptă la reduceri de cheltuieli. Opiniile sunt similare la nivel regional, majoritatea experților neplanificându-și schimbări pentru anii care urmează.
De asemenea, în toate cele cinci țări angajatorii spun că principalul factor de retenție al oamenilor este pachetul salarial (salariul de bază și beneficii), 40% dintre specialiștii HR din România afirmând astfel. În restul țărilor, procentele variază între 43% în Ungaria și 58% în Republica Moldova.Experții HR mai spun că angajații români rămân pentru cultura organizațională (25%), echilibrul între muncă și viața personală (22%), oportunitățile de avansare (8%) și management (5%).
Aproape jumătate dintre angajatorii din România iau în calcul ajustări salariale punctuale
În jur de 44% dintre angajatorii din România se gândesc să ajusteze punctual politica salarială, 13% își doresc în mod semnificativ, iar 13% nu au de gând o astfel de modificare.
Principalele metode prin care specialiștii HR din România iau feedback de la angajați sunt discuțiile individuale (64%), sondajele interne (43%), 40% prin resurse externe precum platformele de recenzii, iar 34% iau din discuții informale. 12% nu iau feedback în mod activ.
Comparativ, în Moldova, 74% dintre angajatori nu iau feedback, în Bulgaria predomină discuțiile unu la unu (33%) și cele informale (31%), în Grecia discuțiile informale (37%) și sondajele interne (36%), iar în Ungaria 40% dintre companii nu iau feedback activ.
Pentru studiul „Salarii și beneficii – echilibru între așteptări și ofertă” au răspuns 8.898 angajați cu vârsta cuprinsă între 18-65 ani și 990 de specialiști în resurse umane din România, Republica Moldova, Bulgaria, Grecia și Ungaria. Sondajul a fost realizat în perioada 15 aprilie 2025 – 1 iunie 2025. Angajații și angajatorii care au răspuns acestui studiu sunt din domeniile IT&C, BPO & servicii, producție, inginerie, retail (non-alimentar), sănătate & farma, bancar, producție industrială, consultanță, retail (alimentar), telecomunicații, restaurante & cafenele, asigurări & IFN. Totodată, 46% dintre angajații români sunt seniori, 32% lucrează pe funcții de nivel mediu, 14% de management și 8% sunt începători. În ceea ce privește tipul contractului, 90% sunt angajați pe perioadă nedeterminată, 6% lucrează pe perioadă determinată, 1% ca freelanceri, iar 2% sunt colaboratori (proiect/parteneriat).
de Stela Andrei, Partener, People Advisory Services Leader, EY România, Geanina Ciorâţă, Senior Manager, People Advisory Services, EY România
Așa cum dentistul îți reamintește, din când în când, să folosești ața dentară pentru o igienă dentară sănătoasă, la fel și Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) vine acum cu o reamintire privind igiena fiscală pentru cabinetele medicale și stomatologice.
ANAF continuă să verifice mai atent obligațiile fiscale ale micilor afaceri și ale persoanelor fizice independente, de data aceasta în domeniul medical. Nu e o noutate: încă din 2022, fostul șef ANAF, Lucian Heiuș, declara că aproximativ 80% dintre medicii stomatologi nu își declară integral veniturile.
Așa că, pe principiul „mai bine prevenim decât tratăm”, din aprilie 2025 a fost lansată o campanie de conformare fiscală care vizează la nivel național cabinetele medicale individuale (CMI) și persoanele fizice independente (PFI). Pe scurt: ANAF vrea să închidă robinetul evaziunii și să aducă mai mulți bani la buget.
Haos (temporar) legislativ la început de an
Încă de la început, anul 2025 a venit cu ceva emoții pentru medici. Prin Ordonanța 9/2025, în februarie 2025, s-a introdus o regulă care le-ar fi interzis medicilor care au SRL-uri să mai colaboreze cu alte clinici decât ca angajați sau PFI. Asta însemna bătăi de cap administrative, reorganizări rapide și implicații fiscale importante: deși PFI e mai simplu de gestionat, taxele pot deveni mai mari odată cu veniturile, față de SRL.
După ce Colegiul Medicilor și alte organizații au tras un semnal de alarmă, Ministerul Sănătății a revenit asupra deciziei. Așa că, prin Ordonanța de Urgență 8/2025, această prevedere s-a anulat în martie 2025. Criza a fost evitată, cel puțin deocamdată.
Ce își propune ANAF, de fapt?
Campania de conformare fiscală are câteva obiective clare:
• Înregistrare fiscală corectă conform tipului de activitate • Declararea corectă și la timp a veniturilor • Calcularea exactă a impozitelor și contribuțiilor • Reducerea evaziunii fiscale și închiderea zonelor gri.
De data aceasta, ANAF vrea să joace mai mult rolul de consultant, nu doar de organ de control. Pentru a sprijini medicii și stomatologii, Fiscul a trimis scrisori personalizate, a publicat ghiduri și a organizat seminarii dedicate completării Declarației Unice.
Luna mai a fost „luna de foc” pentru cei care doreau să fie în legalitate. Dar dacă nu ai apucat să depui încă Declarația Unică în termen, până pe 26 mai, și vrei totuși să o faci, chiar și cu întârziere, ANAF mai organizează sesiuni de informare și în iunie (16 și 20 iunie), special dedicate activităților medicale:
Inspecțiile fiscale încep să prindă viteză
Au fost inițiate și acțiuni de control fiscal. În informarea ANAF din aprilie 2025, deja sunt semnalate inspecții efectuate la cabinete medicale individuale, unde s-au constatat diferențe între veniturile declarate și cele evidențiate în contabilitate, dar și neconcordanțe la plata contribuțiilor sociale. În unele cazuri, contribuabilii nici măcar nu depuseseră Declarația Unică pentru 2023.
ATENȚIE la riscul de TVA pentru serviciile estetice!
Pe lângă conformarea generală, ANAF a deschis un nou front: controalele TVA la cabinetele care oferă și servicii estetice, nu doar medicale. Vizate sunt mai ales:
Cabinete de dermatologie, stomatologie, nutriție sau alte specializări care includ și tratamente estetice;
CMI-uri și PFI-uri unde nu e clar delimitat ce este serviciu medical scutit de TVA și ce este serviciu estetic supus TVA-ului.
Problema? Dacă serviciile estetice nu sunt separate clar de cele medicale în documente și facturi, ANAF poate decide că toate veniturile sunt supuse TVA. Practic, dacă nu se poate demonstra clar prin documentația relevantă că activitatea e 100% medicală, s-ar putea să se plătească TVA inclusiv pentru sumele care ar fi trebuit să fie scutite.
Concluzia: mai bine acum decât prea târziu
ANAF are o serie de proceduri pentru a identifica și selecta contribuabilii pentru control – se analizează date din declarații fiscale, informații din registrul comerțului, declarații de venituri și alte surse ce indică anomalii sau situații care sugerează un risc fiscal (inclusiv verificarea rețelelor de socializare și a recenziilor acordate de clienți).
Pentru a evita surprizele neplăcute și stresul unui control fiscal, cel mai bine e să tratăm fiscalitatea așa cum tratăm sănătatea pacienților: cu prevenție.
România are al treilea cel mai rapid avans din lume în ceea ce privește cheltuielile pentru mesele în oraș, după Turkmenistan și China, dintr-un eșantion de aproape 80 de țări analizate din Europa, Asia și America de Nord, potrivit datelor Oxford Economics citate de Colliers. În 2024, o familie din România a cheltuit, în medie, aproximativ 830 de euro pentru a mânca în oraș, ceea ce înseamnă un total de aproape 6,2 miliarde de euro la nivel național, o sumă de peste 5 ori mai mare decât acum un deceniu. În opinia experților Colliers, creșterea reflectă un nivel mai ridicat de trai, urbanizarea accelerată și schimbarea de generații, toate cu efecte directe asupra comportamentului de consum și, implicit, asupra pieței imobiliare.
„Deși este o creștere semnificativă față de 2010, România rămâne în continuare în urma altor țări din regiune, ca sumă netă cheltuită, ca să nu mai vorbim de Europa de Vest. De exemplu, o familie din Ungaria cheltuie anual în jur de 2.000 de euro, iar una din Cehia – aproape 1.700 de euro. O posibilă explicație ar fi că România are încă una dintre cele mai mari populații rurale din Europa, ceea ce are un efect negativ asupra mediei. Totuși, diferența reală dintre un bucureștean, clujean sau timișorean și un locuitor din Budapesta, Brno sau Praga – când vine vorba de venituri sau de cheltuieli – este mai mică decât par să indice aceste cifre”, explică Liana Dumitru, Director Retail Agency la Colliers.
Creșterea de peste cinci ori a sumelor alocate pentru mesele în oraș depășește cu mult rata inflației și reflectă o schimbare clară în comportamentul de consum al românilor. Potrivit consultanților Colliers, această evoluție este susținută de majorarea veniturilor – creșterea salariilor, care aproape a dublat puterea de cumpărare în termeni reali în ultimul deceniu –, dar și de o schimbare de generații. Tinerii sunt mai deschiși să experimenteze, să exploreze gusturi noi și să transforme masa în oraș într-o formă de socializare, de răsfăț sau de descoperire. Mâncatul în oraș nu mai este un lux ocazional, ci devine tot mai mult parte din stilul de viață urban.
Totodată, succesul evenimentelor de tip „Străzi deschise” sau „Street Delivery”, în care anumite zone urbane sunt închise traficului auto și redeschise oamenilor, arată un apetit solid pentru comerțul stradal, în ciuda avansului rapid al cumpărăturilor online în ultimul deceniu. Potrivit experților Colliers, acest interes se explică și printr-o trăsătură culturală puternică: românii preferă, adesea, să vadă sau să testeze un produs înainte de a-l achiziționa. Datele Eurostat confirmă această tendință, sugerând că experiența directă contează în continuare foarte mult în procesul de cumpărare, ceea ce deschide oportunități semnificative pentru dezvoltarea zonelor comerciale pietonale și a investițiilor în retailul de proximitate.
„Comerțul stradal trece printr-o transformare vizibilă, care va deveni tot mai accentuată în anii ce vin. Marile orașe au deja zone în care localnicii și turiștii se adună firesc, însă aglomerația din aceste spații arată că există o nevoie clară de extindere. Tocmai de aceea, ne așteptăm la un val de investiții imobiliare care să valorifice acest potențial, vizând tot mai mult zonele centrale, dar și comunitățile rezidențiale aglomerate cu deschidere către comerțul de proximitate”, subliniază Liana Dumitru, Director Retail Agency la Colliers.
Românii alocă în medie doar 3,3% din venitul disponibil pentru mesele în oraș, potrivit experților Colliers. Prin comparație, în țările din sudul Europei, precum Spania, Grecia sau Portugalia, acest procent depășește 10%. Deși România este departe de acest nivel, ritmul de creștere al acestor cheltuieli ia avânt, iar specialiștii consideră că, pe termen lung, o dublare a ponderii este realistă, mai ales în contextul schimbărilor de stil de viață și al creșterii veniturilor. În aceste condiții, o creștere a sumelor cheltuite în total pentru mâncatul în oraș până la peste 10 miliarde euro este foarte posibilă în următorii 10 ani.
La invitația dl. Khaled Sharaf, însărcinat cu afaceri ad interim al Ambasadei Republicii Arabe Siriene în România, președintele Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București (CCIB), dl. Iuliu Stocklosa, a avut o întrevedere cu ministrul economiei și industriei, dl. Mohammad Nidal al-Shaar.
În cadrul întâlnirii, desfășurate la sediul misiunii diplomatice amintite, președinte CCIB a apreciat schimbările importante din Siria, exprimându-și speranța că acestea vor duce la consolidarea relațiilor bilaterale economice cu România. Cu acest prilej, dl. Iuliu Stocklosa a subliniat importanța cooperării între camerele de comerț și industrie, care va contribui la facilitarea contactelor între mediile de afaceri din România și din Siria, cu impact asupra creșterii schimburilor comerciale, în beneficiul ambelor state.
Potrivit președintelui Camerei București, companiile românești se pot implica în modernizarea complexelor industriale din Siria, construite de specialiștii români în anii ’70-’80, precum rafinării, fabrici de ciment și fosfați, stații de electrificare etc. De asemenea, Iuliu Stocklosa a invitat companiile siriene să dezvolte afaceri în țara noastră, beneficiind de facilitățile oferite de România investitorilor străini, precum și de oportunitățile ce decurg din calitatea sa de membru UE.
Ministrul economiei și industriei din Siria și-a exprimat disponibilitatea de a facilita contactul și de a sprijini încheierea unui acord între CCIB și Camera de Comerț și Industrie Damasc. De asemenea, i-a adresat președintelui CCIB invitația de a efectua o vizită în capitala Siriei, alături de oameni de afaceri români, care pot contribui la dezvoltarea industriei din țara sa cu tehnologii noi, know-how și investiții. În opinia înaltului oficial sirian, participarea companiilor românești la Damascus International Fair (27.08-05.09.2025) va oferi oportunități importante de promovare a produselor și serviciilor, precum și de stabilire de parteneriate în reconstrucția Siriei.
În anul 2024, valoarea schimburilor comerciale româno-siriene a fost modestă, atingând abia 5 mil. USD (-38% față de anul precedent), din care exportul a fost de 3 mil USD (-29%), iar importul de 2 mil USD (-48%).
de Aurelia Costache (foto), Partner, AI & Data Leader, EY România, și Ileana Guran, Senior Manager, AI Enabled Transformation,Technology Consulting, EY România
Inteligența Artificială a reușit, într-un timp foarte scurt, să se transforme dintr-un concept teoretic într-o realitate cotidiană. Pe măsură ce observăm și analizăm adoptarea acestei tehnologii de către companiile din România, apar două întrebări importante: în România, companiile valorifică pe deplin potențialul IA? această valorificare este pusă în practică atât pentru câștiguri economice, cât și pentru dezvoltarea oamenilor?
Un studiu realizat recent de EY despre tehnologiile emergente în România evidențiază faptul că, în timp ce 60% dintre organizații sunt implicate în utilizarea Inteligenței Artificiale, fie prin testare, fie prin planificarea adoptării, doar 11,2% au reușit să implementeze această tehnologie. Potențialul de transformare este evident, însă drumul către o integrare semnificativă nu este nici pe departe liniar și nu se bazează exclusiv pe aspecte tehnologice, ci dimpotrivă, este profund uman.
Această perspectivă centrată pe oameni se aliniază cu observațiile globale din cadrul studiului EY AI Sentiment Index, care a sondat peste 15.000 de persoane din 15 țări. Studiul a relevat că, deși 82% dintre oameni folosesc Inteligența Artificială, doar 57% se simt confortabil făcând acest lucru. Diferența dintre utilizare și confort reprezintă mai mult decât o simplă barieră tehnologică, această diferență arată o lipsă de încredere. Pentru ca tehnologia IA să fie integrată cu succes în societate și în forța de muncă, este absolut esențial ca încrederea, siguranța și prezența umană să devină o prioritate alături de inovație.
În România, companiile investesc în Inteligența Artificială pentru a automatiza sarcinile repetitive (60%) și pentru a spori productivitatea și viteza de execuție (63%). Aceste aspecte constituie priorități strategice pentru organizațiile de dimensiuni medii și mari, care sunt dornice să eficientizeze operațiunile și să reducă ineficiențele. Totuși, pentru ca adoptarea IA să se întâmple la scară largă, companiile trebuie să privească dincolo de câștigurile operaționale și să se concentreze pe consolidarea încrederii pe care oamenii o au în tehnologie, care ar trebui să fie fundamentul acestei transformări.
Atât la nivel global, cât și în România, companiile sunt dispuse să implementeze Inteligența Artificială și să o folosească, însă implementarea pe scară largă necesită mai mult decât o simplă aplicare tehnică, este necesar un leadership care să cultive înțelegerea, încrederea și autonomia.
Rezultatele studiului EY global arată șase tipuri de „persona” în ceea ce privește sentimentele și atitudinilie față de Inteligența Artificială, variind de la entuziaștii „Tech Champions”, până la scepticii „AI Rejectors”. Conform studiului, chiar și cei care sunt ezitanți față de Inteligența Artificială găsesc modalități de a se implica atunci când aceasta se aliniază cu nevoile și valorile lor. De exemplu, „Hesitant Mainstreamers” au îngrijorări legate de confidențialitatea datelor, însă 76% dintre ei sunt de acord că IA ușurează finalizarea diferitelor obiective, fie ele tehnice sau academice. Aici este momentul crucial, în care leadershipul companiilor trebuie să intervină. Adoptarea Inteligenței Artificiale nu trebuie impusă, ci trebuie ghidată. Acest lucru înseamnă crearea unor experiențe cu IA care să fie intuitive, relevante și să susțină potențialul oamenilor. De asemenea, companiile trebuie să se concentreze și să înțeleagă preocupările, de altfel absolut legitime, legate de confidențialitatea datelor, autonomia oamenilor în luarea deciziilor și înlocuirea forței de muncă umane cu cea tehnologică.
Companiile din România au ocazia de a se diferenția prin adoptarea la nivel de organizație a Inteligenței Artificiale prin programe structurate, care să includă o integrare centrată pe om. Atunci când IA este introdusă ca un copilot, potențând judecata umană și sporind productivitatea, această tehnologie devine un catalizator pentru dezvoltarea personală și profesională.
În ciuda potențialului imens, există mai multe bariere ce împiedică companiile din România să implementeze eficient această tehnologie. Principala barieră pentru adoptarea tehnologiilor emergente, inclusiv a Inteligenței Artificiale, este lipsa de forță de muncă calificată, așa cum au evidențiat 61% dintre respondenții la studiul „EY Emerging Technology Investment in Romania”. Alte aspecte care încetinesc și îngreunează adoptarea IA sunt absența programelor de formare profesională (37%) și constrângerile bugetare (52%). Pe lângă problemele interne ale companiilor, există și factori externi care îngreunează adopția IA, cum ar fi un sprijin guvernamental insuficient (78%), precum și sistemul educațional care nu este adaptat cerințelor actuale de pregătire a forței de muncă (76%).
Pentru a face față acestor provocări, în România, trebuie să privim adoptarea Inteligenței Artificiale ca pe o transformare multidisciplinară. Îmbunătățirea abilităților trebuie să fie o prioritate la toate nivelurile. Nu putem uita că trebuie să dezvoltăm atât politici și bune practici în utilizarea IA, o bună guvernanță a IA, cât și o cultură organizațională care să încurajeze experimentarea și care să ducă la creșterea încrederii oamenilor în IA și, implicit, în utilizarea acesteia pe scară largă.
De-a lungul anilor, în România, mediul de afaceri, în general, și sectorul tehnologic, în particular, au demonstrat multă energie și reziliență. Având în vedere acest lucru, următoarea etapă de creștere economică va ține de modul în care liderii de afaceri din România vor pregăti companiile și oamenii pentru o lume modelată de Inteligența Artificială.
Firma de avocatură Filip & Company anunță că „a acordat asistență juridică Roxanei Epure și lui Pierre-Yves Morlet, asociații companiei NextUp Solutions, furnizor de soluții software dedicate contabilității și managementului afacerilor, în procesul de vânzare către Symfonia, unul dintre liderii regionali în dezvoltarea de aplicații ERP și HCM destinate întreprinderilor mici și mijlocii, cu sediul în Polonia.
Tranzacția reprezintă un pas strategic pentru Symfonia, marcând extinderea operațiunilor sale în România, și oferă NextUp acces la o rețea regională solidă de resurse, expertiză și tehnologie. Vânzătorii, Roxana Epure și Pierre-Yves Morlet, acționarii companiei sunt cei care au condus dezvoltarea și consolidarea NextUp pe piața locală”.
Andreea Bănică (foto), counsel în cadrul departamentului de Fuziuni, Achiziții și Piețe de capital din cadrul Filip & Company: „Piața tech din România a crescut mult în ultimii ani și vedem din ce în ce mai des companii locale care reușesc să construiască produse solide, cu potențial real de scalare regională. Soluțiile software pentru IMM-uri, sunt tot mai căutate, într-un context în care digitalizarea a devenit o prioritate pentru tot mai multe businessuri.
A fost o reală plăcere să fim alături de asociații și echipa NextUp Solutions într-un moment important pentru parcursul lor. Tranzacția confirmă încă o dată că ecosistemul tech românesc este suficient de matur pentru a atrage interesul unor jucători internaționali serioși. Ne bucurăm că am putut contribui la această poveste de succes și le mulțumim pentru încrederea acordată.”
Echipa care a asistat NextUp Solutions în această tranzacție a fost formată din Andreea Bănică (counsel), Roxana Roșca (senior associate), Valeriu Iliescu (associate) și Paola Nardelli (associate).
Filip & Company subliniază că avocații firmei „au avut roluri importante în multe dintre tranzacţiile cheie de fuziuni & achiziţii din România. Fie că este vorba despre privatizări, tranzacţii de private equity, venture capital sau growth capital sau alte fuziuni şi achiziţii complexe, de foarte multe ori, cel puţin una dintre părţi a primit consultanţă juridică din partea Filip & Company. Totodată, avocații Filip & Company sunt clasați pe primul loc în cele mai prestigioase directoare internaționale – Chambers and Partners și Legal 500 în practica de Fuziuni și achiziții atât la nivel de echipă cât și individual”.
Financial Intelligence, cu sprijinul Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC) și al Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), organizează cea de-a șaptea ediție a FORUMULUI ROMÂNIA DIGITALĂ, marți, 17 iunie 2025, de la ora 10:00, la JW Marriott Bucharest Grand Hotel, Salonul AB.
Vom dezbate cele mai importante subiecte din sectorul digitalizării:
Transformarea digitală a României
Digitalizarea României prin investiții PNRR și Cadrul Financiar Multianual 2021–2027
Cum sprijinim transformarea digitală?
Dezvoltarea industriei în contextul Revoluției tehnologice
Guvernanța platformei de cloud guvernamental
Platformele de servicii digitale oferite de stat
Centrul european de competențe în materie de securitate cibernetică
Tehnologia 5G și impactul social
Abordarea globală, europeană și națională a securității cibernetice
Digitalizarea serviciilor din domeniul energiei
Implicațiile transformării digitale în sectorul financiar-bancar
Educația digitală și competențele viitorului
Inteligența artificială în sănătate
Inovare în era Inteligenței Artificiale
Orașe inteligente și infrastructuri digitale urbane
E-guvernare și democrație digitală
Cyber-resilience: pregătirea României pentru crizeledigitale
Speakerii evenimentului sunt:
Luca TAGLIARETTI, Director Executiv, Centrul European de Competență în domeniul Securității Cibernetice; Marius POȘA, Subsecretar de stat, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (tbc); Dan CÎMPEAN, Directorul Directoratului Național de Securitate Cibernetică; Cristin POPA, Director Monitorizare și control, ANCOM; Alexandru PETRESCU,Președinte, Autoritatea de Supraveghere Financiare; Alexandru DOBREV, Șef serviciu, Serviciul monitorizare a infrastructurilor pieței financiare, Direcția monitorizare a infrastructurilor pieței financiare și a plăților, Banca Națională a României; Vasile Ciprian RUS, Președinte, Comisia pentru comunicații, tehnologia informației și inteligență artificială, Senat (tbc); Radu MIRUȚĂ, Președinte, Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, Camera Deputaților; Lucian RUSU, Membru în Comisia pentru energie, infrastructură energetică și resurse minerale, Senat;
Bogdan PĂTRU, Government Engagement Director, Mastercard Romania și Croatia; Ana Maria BUȘONIU, Director General, Centrul Național de Coordonare Cybersecurity (NCC RO) din cadrul Autorităţii pentru Digitalizarea României; Andrei POPA, Consilier ministru, Ministerul Energiei; Teodor PORFIREANU, SAP Portfolio Manager, NTT DATA Romania; Emil CIORÎIA, Coordonator proiecte incluziune financiară, Poșta Română; Alex “Jay” BĂLAN, CISO, Superbet; Alin UNGUREANU, Expert în Securitate Cibernetică, Nextgen Software; Ioan DEMETER, Business Development Director, MWARE Solutions; Silvia DINICĂ, Fost senator, Președinte al comisiei de știință, tehnologie și inovare (2021-2024); Andreea PAUL, Președinte INACO – Inițiativa pentru Competitivitate; Yugo NEUMORNI, Președinte, CIO Council; Valerian VREME, Șef Compartiment Consilieri, ICI București; Edward CREȚESCU, Președinte, ANIS și Alin NIȚĂ, Președinte ATIC.
Evenimentul va fi moderat de Ancuța STANCIU, Membru Fondator și Redactor Șef la Financial Intelligence și Adina ARDELEANU, Membru Fondator și Redactor Șef Adjunct la Financial Intelligence.
Le mulțumim partenerilor pentru că au făcut posibilă desfășurarea evenimentului!
Parteneri instituționali: ANIS – Asociaţia Patronala a Industriei de Software si Servicii, ANSSI – Asociația Națională pentru Securitatea Sistemelor Informatice, ATIC – Asociaţia pentru Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţii din România, CIO Council, ICSS, IMM România, Camera de Comerț Româno-Britanică, Camera de Comerț și Industrie București.
Partener de monitorizare: mediaTRUST
Parteneri media: Agerpres, Economistul, România Durabilă, Club Economic, The Diplomat Bucharest, Finzoom, BiziLive TV.
Mai multe detalii despre eveniment puteți găsi aici.
După ce a înregistrat o creștere până la 110.000 de dolari și apoi o scădere până la 103.000 de dolari, bitcoin a încheiat săptămâna trecută la nivelul la care a deschis-o, în jurul valorii de 105.000 de dolari.
De la atingerea unui nou maxim istoric de 112.000 de dolari pe 22 mai, prețul bitcoin a variat într-un interval redus, ceea ce ar putea fi un semn că ne pregătim pentru o nouă creștere în următoarele săptămâni și luni.
Cumpărătorii sunt încă prezenți. Intrările pe ETF-urile bitcoin de tip spot au fost pozitive săptămâna trecută, totalizând 1,37 miliarde de dolari, iar companiile care dețin bitcoin au continuat să-și mărească deținerile.
Privind în perspectivă către această săptămână, piețele vor aștepta cu nerăbdare decizia Rezervei Federale privind rata dobânzii, precum și conferința de presă a președintelui Jerome Powell de miercuri.
Deși Powell este de obicei foarte prudent în declarațiile sale și nu oferă multe indicii cu privire la deciziile viitoare ale Fed, el ar putea fi confruntat cu întrebări mai presante cu privire la ceea ce trebuie să vadă Fed pentru a reduce ratele dobânzilor, mai ales că ultimele cifre ale indicelui prețurilor de consum (IPC) au fost mai mici decât așteptările pieței săptămâna trecută, indicând o încetinire a inflației, deși lentă.
De asemenea, Senatul SUA urmează să voteze în final legea GENIUS (Guiding and Establishing National Innovation for US Stablecoins) luni sau marți, după ce săptămâna trecută a invocat o procedură formală de încheiere a dezbaterilor. Dacă va fi adoptată de Senat, legea GENIUS va fi transmisă Camerei Reprezentanților pentru a fi dezbătută.
Știri din zona crypto
$AERO a înregistrat cea mai mare creștere pe piețele cripto săptămâna trecută, de 56%, după ce Coinbase a anunțat că va integra bursele descentralizate care se află pe rețeaua sa de nivel 2, Base, în aplicația principală Coinbase. În mod similar, $UNI a încheiat săptămâna cu o creștere de 20%.
Société Générale devine prima bancă importantă care lansează un stablecoin raportat la dolarul american pe blockchain public
SG-FORGE, filiala cripto a băncii franceze de investiții Société Générale, a anunțat săptămâna trecută lansarea unui stablecoin raportat dolarul american, USDCV (USD CoinVertible).
USDCV va fi disponibil atât pe Ethereum, cât și pe Solana, devenind astfel primul stablecoin al unei bănci de investiții importante emis pe blockchain public.
Ca token de monedă electronică, USDCV va fi pe deplin conform cu regulamentul european MiCA (Markets in Cryptoassets) și va sprijini o gamă largă de activități ale clienților, inclusiv tranzacționarea de criptomonede și plățile transfrontaliere.
Sectorul stablecoin a cunoscut o creștere semnificativă în ultimii ani. Un raport recent al Trezoreriei SUA a indicat că acesta ar putea crește până la 2 trilioane de dolari până la sfârșitul anului 2028, o creștere de 700% față de capitalizarea actuală a pieței stablecoin de 250 miliarde de dolari.
Nu doar instituțiile financiare intră pe piața stablecoin. Walmart și Amazon explorează, de asemenea, stablecoin-urile corporative ca opțiune de plată pentru clienți. Companiile care emit propriile stablecoins ar putea reduce potențial miliardele de dolari pe care acești retaileri trebuie să le plătească comercianților sub formă de comisioane de tranzacție.
PayPal extinde stablecoinul PYUSD la rețeaua Stellar
PayPal a anunțat săptămâna trecută că va extinde stablecoinul PYUSD la rețeaua Stellar, continuând demersurile pentru plăți mai rapide, comisioane mai mici și o utilitate mai largă în lumea reală.
PYUSD este deja disponibil pe Ethereum și Solana. Acum, pe rețeaua Stellar, PYUSD va fi disponibil unui grup și mai larg de utilizatori și dezvoltatori din întreaga lume.În prezent, PYUSD are o capitalizare de piață de 1 miliard de dolari, reprezentând 0,4% din capitalizarea totală a pieței stablecoin. USDT al Tether rămâne cel mai mare stablecoin după capitalizarea de piață, reprezentând 62%.
Situația actuală a datoriei României prezintă o paralelă îngrijorătoare cu cea a Greciei în primele etape ale crizei datoriilor suverane din 2009-2012. Există însă și diferențe importante, cum ar fi nivelul mult mai scăzut al datoriei și momentul în care ne aflăm, întrucât suntem încă într-o fază suficient de timpurie pentru ca măsurile fiscale decisive să prevină adoptarea unor măsuri de austeritate drastice care ar conduce la dificultăți ale economiei. Cu toate acestea, contextul actual al datoriei țărilor la nivel mondial este mai dificil decât era acum 15 ani.
Criza fiscală din Grecia a început cu un model similar de creștere necontrolată a cheltuielilor. Deficitul bugetar al țării a explodat de la niveluri gestionabile, ajungând la peste 15 % din PIB în 2009. Raportul dintre datorie și PIB era de 115%, al doilea cel mai mare din UE, după Italia, cu 116%. Dezvăluirea neregulilor statistice și a subestimării deficitului de către guvernele anterioare a creat o combinație nefastă între o poziție fiscală nesustenabilă și o lipsă de credibilitate. Criza datoriei suverane a Greciei a dus la una dintre cele mai severe contracții economice din istoria modernă. Și totul a început cu un deficit bugetar nesustenabil.
Deși România este încă departe de acest scenariu, deficitul bugetar, care pare atât de dificil de redus, este îngrijorător, deoarece poate contribui la o creștere accentuată a datoriei publice. Datoria publică a României a ajuns la 56,3% din PIB în februarie 2025 și este însoțită de unul dintre cele mai mari deficite bugetare din UE, de 9,3% din PIB în 2024. Deși nivelul datoriei rămâne semnificativ sub nivelurile maxime înregistrate de Grecia în perioada crizei, proiecțiile actuale sugerează că traiectoria datoriei României ar putea ajunge la 63% din PIB până în 2026, în scenariile de referință, cu posibile creșteri până la 70% din PIB până în 2028, dacă nu se vor lua măsuri de corecție fiscală suficiente.
Există însă o diferență esențială: momentul în care ne aflăm. România are posibilitatea de a implementa măsuri corective și de a menține creșterea economică înainte de a atinge niveluri nesustenabile ale datoriei. Experiența Greciei constituie un avertisment clar că este esențial să se ia măsuri fiscale decisive din timp pentru a preveni un proces de ajustare mult mai sever ulterior.
Cu toate acestea, situația globală actuală este mai complexă decât era acum 15 ani. Deficitul generat de pandemie a dus la o creștere fără precedent a datoriei globale, care a depășit 323 de trilioane de dolari în 2024, transformând fundamental peisajul investițional și creând provocări și oportunități complexe care remodelează strategiile de portofoliu la nivel mondial.
Această datorie reprezintă aproximativ 326% din PIB-ul global și nu este doar o preocupare statistică. Este o forță sistemică care redefinește modul în care investitorii abordează riscul, randamentul și alocarea activelor pe toate piețele. În plus, inflația post pandemie a dus la o creștere a ratelor dobânzilor, iar datoria este dificil de gestionat chiar și pentru economii mature precum SUA sau Marea Britanie, plățile dobânzilor consumând o parte din ce în ce mai mare din bugetele naționale.
Investitorii asistă la o schimbare fundamentală, în care veștile economice pozitive sunt umbrite de îngrijorările crescânde cu privire la sustenabilitatea fiscală. Erodarea bonității suverane reprezintă probabil cea mai profundă provocare cu care se confruntă investitorii în prezent. În grupul G20 al economiilor dezvoltate, cel mai mare raport datorie – PIB aparține Japoniei, cu 235%, urmată de Singapore (173%), Italia (135%) și Statele Unite (124%). În Europa, țara cu cel mai mare raport datorie/PIB este Grecia (154%), urmată de Italia (135%) și Franța (113%). Zona euro se situează la 87%. Germania se situează la 63%. Dintre țările est-europene din UE, Ungaria se situează la 73%, Slovenia la 67%, Slovacia la 59% și Croația la 58%. Polonia se situează la un nivel similar cu România, cu 55%, dar cu un deficit bugetar mai mic. În comparație cu acestea, datoria României nu se află la un nivel foarte ridicat, problema noastra principala fiind însă deficitul bugetar, cel mai mare din UE și ratingul de țară.
Standard & Poor’s și Fitch au acordat României ratinguri de credit BBB-, cu perspectivă negativă. Ratingul de credit acordat de Moody’s a fost stabilit ultima dată la Baa3, tot cu perspectivă negativă. Acest lucru înseamnă că România se află la un singur nivel fragil deasupra categoriei „junk”, în care investițiile nu sunt recomandate. Toate cele trei agenții au recomandat reducerea deficitului bugetar și au avertizat asupra provocărilor legate de implementare, fără măsuri fiscale decisive și credibile.
La nivel global, investitorii sunt într-un proces de căutare a calității în toate clasele de active, căutând active cu fundamentele solide și expunere redusă la efectul de levier. Acesta este un alt motiv pentru care menținerea ratingului de credit al țării și evitarea căderii în categoria „junk” devine foarte importantă. În acest caz ipotetic al pierderii ratingului investițional, noul guvern ar putea avea dificultăți în găsirea creditorilor dispuși să cumpere datoria sa, plătind eventual dobânzi mult mai mari decât în prezent, ceea ce ar exercita presiuni suplimentare asupra bugetului, deoarece s-ar cheltui mai mulți bani pentru serviciul datoriei și refinanțare. De aceea, dincolo de evitarea posibilei pierderi a finanțării UE, viitorul guvern al României ar trebui să abordeze provocările legate de deficit și datorie prin reforme guvernamentale și fiscale, un plan credibil și o strategie de implementare realistă. Declarațiile politice privind reducerea cheltuielilor inutile nu vor fi suficiente, deoarece piețele au învățat să fie sceptice față de astfel de promisiuni, mai ales având în vedere istoricul care arată incapacitatea guvernelor recente de a realiza reforme de reducere a costurilor.
Universitatea din București (UB) lansează, prin Fundația „Virtute et Sapientia”, ediția din 2025 aProgramului UB SEED – Sprijin Educațional pentru Elevii Defavorizați, un demers educațional care sprijină elevii din familii cu venituri reduse, ale căror condiții socio-economice le limitează potențialul academic, oferindu-le suport pentru promovarea primului examen important din parcursul lor școlar – Evaluarea Națională.
Programul se adresează elevilor de gimnaziu din clasa a VII-a care, odată selectați, vor fi sprijiniți pe o perioadă de cinci ani școlari, începând cu clasa a VIII-a până la finalizarea liceului, pentru a-și continua studiile și a progresa în parcursul educațional.De-a lungul clasei a VIII-a, profesori și studenți din cadrul Universității din București, dar și diverși profesioniști în varii domenii vor susține online cursuri de pregătire la matematică și limba română, mentorat individual, activități de dezvoltare personală, evenimente de formare și socializare, precum și sprijin material sau financiar în funcție de nevoile specifice fiecărui elev.
UB SEED evidențiază astfel angajamentul Universității din București de a se implica în viața comunității, în mod particular în reducerea inechităților educaționale din comunitățile dezavantajate, prin sprijinirea elevilor proveniți din medii defavorizate. La patru ani de la lansare, programul se află anul acesta la a patra serie de elevi beneficiari, venind în sprijinul a peste100 de elevi din 20 de județe. Ei au participat, în acest timp, la cursuri online de pregătire pentru Evaluarea Națională, la ateliere de orientare în carieră și autocunoaștere, au fost ghidați de mentori pregătiți în cadrul Centrului de Învățare al Universității din București și au primit diverse echipamente școlare, laptopuri și cărți. Totodată, programul s-a dovedit un succes: la Evaluarea Națională din 2024, 35% dintre elevii SEED de clasa a VII-a au obținut medii peste 8.
Pentru a putea beneficia de sprijin, elevii trebuie să îndeplinească următoarele condiții de eligibilitate: trebuie să provină din familii ale căror venituri nete lunare pe membru de familie nu depășesc 50% din salariul minim net pe economie (1.287 de lei / membru de familie), să fi obținut atât o medie generală de minimum 7 la sfârșitul clasei a VII-a, cât și medii de minimum 8 la disciplinele de examen – „Matematică” și „Limba și literatura română”. Pentru această nouă generație, programul SEED se adresează elevilor din județele Tulcea, Constanța, Brăila, Ialomița, Călăraşi, Giurgiu, Ilfov, Prahova, Dâmbovița, Teleorman, Argeş, Olt, Vâlcea, Gorj, Dolj și Mehedinți.
Înscrierea în programul UB SEED se desfășoară online în perioada 9 iunie – 15 iulie 2025 și va fi urmată de selecția dosarelor și susținerea interviurilor, iar rezultatele finale vor fi afișate în data de 14 august 2025.
Mai multe detalii cu privire la programul UB SEED inițiat de Fundația „Virtute et Sapientia” a Universității din București sunt disponibile aici.
de Amalia Fugaru, Consultant strategie, Banca Națională a României
Răspunsul la această întrebare ar trebui, mai întâi, să lămurească la ce se referă „parcursul economic european”. O posibilă explicație ar fi aceea că parcursul economic european se caracterizează prin convergența politicilor economice naționale către un model comun bazat pe economia socială de piață, piața unică și moneda comună. Acest model presupune liberalizarea comerțului între statele membre, armonizarea standardelor și regulamentelor, coordonarea politicilor macroeconomice și aplicarea regulilor comune de concurență. De exemplu, Cadrul de guvernanță economică revizuit (2024) introduce limite flexibilizate pentru deficitul bugetar și datoria publică, în timp ce Busola Competitivității (2025) stabilește priorități pentru reindustrializare, autonomie strategică și reducerea decalajelor de productivitate față de SUA și China. Aceasta subliniază necesitatea investițiilor masive în sectoare critice și reforma piețelor de capital pentru a menține relevanța economică a UE. Parcursul european include politici sectoriale comune în agricultură, transporturi sau energie, iar mecanismelor de redistribuire prin fonduri structurale și de coeziune li s-au adăugat Mecanismul de Redresare și Reziliență, care condiționează finanțarea de implementarea reformelor structurale și investiții în tranziția verde și digitală. Astfel, acest model se diferențiază de alte sisteme economice prin combinarea pieței libere cu protecția socială, reglementarea mediului de afaceri și promovarea integrării economice transnaționale.
Din punct de vedere strict teoretic se pot discuta posibilele alternative la parcursul economic european. O privire rapidă asupra funcționării diferitelor economii la nivel mondial arată că există și alte modele de funcționare a economiei. Spre exemplu, s-ar putea lua în calcul așa numitul model de economie de piață liberală anglo-saxonă, caracterizată prin reglementare minimă, flexibilitate ridicată a pieței muncii și sisteme de protecție socială reduse. O altă variantă ar putea fi modelul asiatic de dezvoltare, exemplificat de Japonia, Coreea de Sud sau Singapore, care combină intervenția strategică a statului în economie cu politici industriale active și orientarea către export. Este adevărat că după modificările structurale la nivel mondial apărute după pandemie și reevaluarea orientărilor strategice la nivelul principalelor puteri economice și militare, multe state au recurs la astfel de intervenții strategice. Un alt fel de organizare a relațiilor economice este cel dezvoltat de unele economii emergente, precum China, unde a fost încurajată o formă de „capitalism de stat”, în care întreprinderile publice joacă un rol important în sectoarele strategice. Modelul nord-european este caracterizat de un nivel ridicat al impozitării, compensată de serviciile publice extinse.
Viabilitatea oricărei alternative la parcursul european depinde de echilibrul dintre mecanismele de convergență generate de piața unică și factorii care conduc la menținerea particularităților economice naționale.
Convergența economică rezultă din presiunea competitivă a piețelor integrate, mobilitatea factorilor de producție și transferul de tehnologii. Regulamentele comune și standardele tehnice uniforme creează costuri de conformare care apropie structura economiilor. Investițiile străine directe transferă practici de management și modele de afaceri între țări. Educația standardizată și mobilitatea profesională facilitează omogenizarea competențelor. Divergența apare din dotarea diferită cu resurse naturale, moștenirea industrială specifică și structura demografică unică a fiecărei țări. Cultura economică națională, calitatea instituțiilor și rețelele sociale locale creează modele de evoluție distincte, care rezistă uniformizării. Geografia economică influențează modelele de specializare sectorială în funcție de accesul la piețe, costurile de transport și aglomerările industriale existente. Politicile fiscale naționale și prioritățile bugetare rămân instrumente de diferențiere în cadrul constrângerilor europene.
Aceste forțe de convergență și divergență operează prin mecanisme instituționale concrete ale integrării europene. Astfel, piața unică funcționează prin eliminarea barierelor tarifare și nontarifare între statele membre, permițând libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor. Reglementările și directivele europene creează un cadru juridic comun care standardizează condițiile de operare pentru companii. Politica comercială comună stabilește tarife uniforme față de țările terțe și negociază acorduri comerciale în numele tuturor statelor membre. Fondurile structurale și de coeziune transferă resurse de la regiunile dezvoltate către cele mai puțin dezvoltate, facilitând convergența economică. Banca Centrală Europeană coordonează politica monetară pentru țările din zona euro, în timp ce mecanismele de supraveghere macroeconomică monitorizează dezechilibrele economice. Rețelele transeuropene de transport și energie creează infrastructura fizică a integrării. Programele de cercetare și inovare finanțate la nivel european stimulează colaborarea transfrontalieră și transferul de cunoștințe.
Reversibilitatea integrării depinde de gradul de interdependență atins și de costurile decuplării. Brexitul demonstrează că ieșirea din UE este posibilă juridic, dar implică atât costuri economice substanțiale, cât și un proces de negociere complex. Decuplarea lanțurilor de producție integrate necesită timp și investiții pentru relocarea capacităților productive. Contractele comerciale pe termen lung și investițiile în infrastructura comună creează costuri care descurajează separarea. Revenirea la monede naționale pentru țările din zona euro ar genera instabilitate financiară majoră. Sistemele informatice integrate, standardele tehnice comune și calificările profesionale recunoscute reciproc constituie bariere practice la dezintegrare. Istoria economică arată că dezintegrarea piețelor (precum în perioada interbelică) generează contracții economice severe. Costurile de tranzacție reduse prin integrare se transformă în costuri suplimentare în cazul fragmentării pieței.
Înțelegerea limitelor reversibilității presupune măsurarea integrării economice ce poate fi evaluată prin compararea comerțului cu partenerii europeni versus cei extraeuropeni. Utilizând indicele Grubel-Lloyd la nivel agregat, se pot examina diferențele între comerțul intra-UE și extra-UE. Această comparație evidențiază măsura în care o economie este integrată în spațiul economic european față de relațiile comerciale cu restul lumii, oferind astfel un răspuns preliminar la întrebarea despre gradul de ancorare în economia europeană.
Indicele Grubel-Lloyd (Indicele GL), un instrument utilizat în analiza comerțului internațional, a fost dezvoltat în anii 1970 de către economiștii Herbert G. Grubel (canadian) și Peter J. Lloyd (australian) și publicat în „Intra-Industry Trade: The Theory and Measurement of International Trade in Differentiated Products” (1975).
Indicele a venit într-un moment de transformare al teoriei comerțului internațional. Pe de o parte, modelele radiționale, precum Heckscher-Ohlin (care explică comerțul prin avantaje comparative bazate pe dotarea cu factori de producție și presupunea că țările schimbă produse din industrii diferite), nu reușeau să explice intensificarea schimburilor de produse similare între țările dezvoltate după al Doilea Război Mondial (având în vedere că studiile empirice arătau că o proporție în creștere a comerțului între țările dezvoltate constă în schimbul de produse similare, de exemplu Germania exportă și importă simultan automobile). Pe de altă parte, valul de decolonizare din anii ’50-’60, când zeci de state din Africa și Asia și-au câștigat independența, a expus limitările teoriilor clasice în explicarea relațiilor comerciale Nord-Sud și a inspirat teorii alternative precum cele ale dependenței. În acest context, procesul de integrare europeană accelera comerțul intraindustrial și Grubel și Lloyd au oferit o metodă de măsurare a acestui fenomen, completând teoriile dezvoltate de Paul Krugman și alții, care explicau comerțul intraindustrial prin economii de scară și preferințele pentru varietate.
În deceniile următoare, indicele GL a devenit un standard în analiza empirică a comerțului, fiind adaptat și rafinat prin variante precum indicele GL ajustat pentru dezechilibre comerciale (Aquino, 1978), indicele GL marginal (Hamilton și Kniest, 1991, măsoară schimbările în comerțul intraindustrial) și indicele Brülhart (1994, o măsură alternativă a comerțului intraindustrial marginal). Relevanța sa a crescut odată cu accelerarea globalizării și fragmentarea internațională a producției. Astăzi, la aproximativ 50 de ani de la crearea sa, indicele Grubel-Lloyd rămâne un instrument important pentru evaluarea integrării economiilor în lanțurile valorice globale, măsurarea impactului acordurilor comerciale și analiza convergenței structurale între economii.
Studii din ultimii 20 de ani au arătat cel puțin două categorii de trăsături legate de indicele GL. Pe de-o parte, în ceea ce privește dinamica schimburilor comerciale s-au desprins trei idei principale. În primul rând, cercetările au demonstrat că intensitatea comerțului intraindustrial crește odată cu integrarea economică, progresul tehnic și investițiile străine directe, fapt evidențiat în special prin analizele efectuate asupra economiilor din Polonia și America Latină (Junior, Vartanian, Racy, 2021; Juszczak-Szumacher, 2008; Dekhtyar, Mazorenko, Serpukhov, 2018). În al doilea rând, indicele GL a ajutat la identificarea schimbărilor în tiparele comerciale, cum ar fi diversificarea destinațiilor de export și adaptarea industriilor la tendințele globale (Dekhtyar, Mazorenko, Serpukhov, 2018; Wyszomierski, Bórawski, Holden, Bełdycka-Bórawska, Rokicki, Parzonko, 2024).
Pe de altă parte, o limită a indicelui este necuprinderea fluxurilor de venituri provenite de la firmele multinaționale, ceea ce poate conduce la distorsiuni în măsurarea dinamicii comerțului. Cercetările recente au propus versiuni corectate ale indicelui pentru a aborda aceste deficiențe și pentru a surprinde mai bine impactul activităților multinaționale (Egger, Egger, Greenaway, 2007; Egger, Greenaway, Egger, 2004).
Indicele Grubel-Lloyd este important în teoria comerțului internațional pentru că oferă informații despre tipul de specializare economică între țări. Un indice GL aproape de zero indică specializare interindustrială, unde țara exportă dintr-un sector și importă din altul. Un indice GL aproape de unu indică specializare intraindustrială, unde țara exportă și importă simultan produse din același sector. Un tip de comerț internațional, în care o țară exportă componente auto și importă mașini finite reflectă avantajele competitive ale fiecărei țări în segmente specifice ale aceluiași sector. Valorile ridicate ale indicelui GL demonstrează participarea țării în lanțurile valorice internaționale. De exemplu, o țară poate produce componente electronice pentru smartphone-uri care sunt asamblate în altă țară și vândute într-o a treia jurisdicție. Toate aceste țări înregistrează importuri și exporturi în același sector electronic. Această interdependență creează relații comerciale stabile între parteneri.
Economiile dezvoltate tind să aibă valori ridicate ale indicelui GL pentru că produc bunuri diferențiate. Această producție necesită tehnologie avansată, forță de muncă calificată, capacitate de inovare și competențe de marketing.
Diferențierea produselor poate fi verticală sau orizontală. Diferențierea verticală implică produse de calități diferite, iar diferențierea orizontală implică produse cu caracteristici diferite dar calitate similară. Un indice GL ridicat arată capacitatea țării de a concura în ambele tipuri de diferențiere. Această complexitate face din indicele GL un instrument de bază pentru evaluarea maturității economice și a gradului de integrare în relațiile economice din prezent.
Indicele GL poate fi calculat pentru diferite niveluri de agregare. Agregarea la nivel de industrie sau sector economic înlesnește identificarea tendințelor în specializarea economică și în integrarea comercială. Calcularea indicelui la nivelul întregii economii oferă o imagine a gradului general de integrare a unei țări în comerțul intraindustrial global.
Din perspectivă temporală, evoluția indicelui GL oferă informații despre transformările structurale în modelele comerciale ale unei țări. Creșterea valorilor indicelui GL de-a lungul timpului indică tranziția către economii cu un grad de complexitate mai mare, bazate pe diferențierea produselor și pe integrarea în lanțuri valorice globale. Perioadele de accelerare a acestei tendințe pot coincide cu integrarea în blocuri economice regionale. Astfel de evoluții permit evaluarea impactului politicilor comerciale și a schimbărilor tehnologice asupra structurii comerțului.
În contextul analizei avantajului competitiv, indicele GL permite identificarea sectoarelor economice caracterizate prin diferențiere de produs și economii de scară semnificative. Valorile ridicate ale indicelui pot indica poziționarea avantajoasă a unei țări în lanțurile valorice globale, reflectând capacitatea de specializare pe anumite segmente ale proceselor productive transnaționale. Distincția dintre specializarea verticală (în diferite etape ale procesului de producție) și cea orizontală (în varietăți diferite ale aceluiași produs) oferă perspective nuanțate asupra naturii avantajului competitiv și a potențialului de dezvoltare industrială pe termen lung.
Când valoarea indicelui se apropie de zero, aceasta indică un dezechilibru comercial pronunțat în sectorul analizat. Acest dezechilibru poate lua două forme distincte: fie țara în cauză se poziționează predominant ca exportator, cu importuri minime în acel sector, fie se manifestă ca importator net, cu o activitate de export foarte redusă. Ambele situații indică o specializare interindustrială clară, în care economia respectivă fie deține un avantaj comparativ puternic (în cazul exportului net), fie se confruntă cu deficiențe productive semnificative (în cazul importului net).
Invers, când indicele GL se apropie de valoarea unu, se înregistrează echilibru comercial în sectorul studiat. Fenomenul indică existența unui flux comercial bidirecțional, în care țara schimbă simultan bunuri similare cu partenerii săi comerciali. Acest model de comerț intraindustrial este caracteristic sectoarelor cu diferențiere semnificativă a produselor, respectiv economiilor avansate, integrate în lanțurile de producție globale.
Indicele GL nu oferă informații despre mărimea schimburilor comerciale, ci măsoară exclusiv echilibrul relativ între exporturi și importuri într-un sector specific, independent de volumul total al acestora. Indicele GL este aplicat în special la nivel sectorial sau industrial, și nu pentru ansamblul comerțului dintre două țări. Calcularea indicelui pentru industrii specifice permite identificarea avantajelor comparative la nivel microeconomic. Prin proceduri de agregare adecvate, indicele poate fi extins pentru a caracteriza relațiile comerciale generale dintre economii, oferind informații, spre exemplu, despre gradul de integrare economică a partenerilor comerciali.
Unde se află România?
Rezultatele analizei gradului de integrare a economiei din România în lanțurile de valoare ale producției industriale din UE în perioada 2021-2024 se bazează pe calcularea indicelui Grubel-Lloyd pentru șase grupe de produse SITC care reprezintă peste 95 la sută din totalul schimburilor comerciale ale țării. Pentru asigurarea robusteții rezultatelor, au fost excluse din analiză patru grupe cu ponderi individuale sub 5 la sută în comerțul total: materii brute, necomestibile, cu excepția combustibililor (SITC 2), băuturi și tutun (SITC 1), uleiuri și grăsimi de origine animală și vegetală (SITC 4), precum și mărfuri neclasificate în altă parte (SITC 9). Analiza se concentrează asupra următoarelor sectoare: mașini și echipamente de transport (SITC 7), produse manufacturate clasificate după materia primă (SITC 6), articole manufacturate diverse (SITC 8), produse chimice (SITC 5), alimente și animale vii (SITC 0) și combustibili minerali (SITC 3).
Indicele GL se calculează folosind formula: GL = 1 – |X – M| / (X + M) unde: X reprezintă valoarea exporturilor într-un anumit sector industrialM reprezintă valoarea importurilor în același sector industrial|X – M| este valoarea absolută a diferenței dintre exporturi și importuri Interpretarea indicelui Grubel-Lloyd: Valoarea indicelui variază între 0 și 1 GL = 0: Comerț complet interindustrial (țara doar exportă sau doar importă bunuri din sectorul respectiv) GL = 1: Comerț complet intraindustrial (valoarea exporturilor este egală cu valoarea importurilor în sectorul respectiv)
Prima observație care rezultă din analiza valorilor indicelui Grubel-Lloyd constă în diferențele între gradul de integrare a României în lanțurile de valoare intra-UE comparativ cu relațiile extra-UE. Pentru patru din cele șase grupe analizate (mașini și echipamente, articole manufacturate diverse, produse manufacturate și combustibili), valorile indicelui în relațiile intra-UE sunt superioare celor extra-UE în anul 2021. Diferențele pozitive variază între 0,050 puncte pentru produsele manufacturate și 0,336 puncte pentru combustibilii minerali. În contrast, produsele chimice prezintă valori mai mici în relațiile intra-UE (0,367) comparativ cu extra-UE (0,564), o diferență de -0,197 puncte în 2021, tendință care se accentuează până la -0,293 puncte în 2024. Alimentele trec de la o diferență pozitivă de 0,068 puncte în 2021 la una negativă de -0,170 puncte în 2024. Aceste diferențe indică modele de integrare sectoriale distincte: pentru produsele manufacturate complexe, România este mai integrată în lanțurile europene, în timp ce pentru produsele chimice și alimente, integrarea este mai intensă cu piețele extra-UE.
A doua observație vizează ierarhia sectoarelor în funcție de gradul de integrare. În relațiile intra-UE, primele două poziții sunt ocupate constant de grupa mașinilor și echipamentelor de transport și articolele manufacturate diverse, care alternează pe primul loc de-a lungul perioadei. Mașinile înregistrează 0,995 în 2021, în timp ce articolele manufacturate diverse ating 0,995 în 2023. Pe poziția a treia se situează constant produsele manufacturate clasificate după materia primă, cu valori între 0,822 și 0,847. Combustibilii minerali ocupă poziția a patra, cu valori între 0,687 și 0,809, urmați de alimente (0,516-0,605) și, pe ultima poziție, produsele chimice cu valori sub 0,37 în toată perioada. Această ierarhie rămâne stabilă pe întreaga perioadă analizată. În relațiile extra-UE, ierarhia diferă: mașinile păstrează prima poziție, dar sunt urmate de produsele manufacturate (poziția a doua) și articolele manufacturate diverse (poziția a treia), în timp ce produsele chimice urcă pe poziția a patra, alimentele pe a cincea, iar combustibilii coboară pe ultima poziție în 2021. Diferențele de ierarhie între cele două tipuri de relații comerciale reflectă modele diferite de specializare: România este integrată în lanțurile europene de producție pentru bunurile manufacturate complexe (valori peste 0,9), indicând un model de comerț predominant intraindustrial pentru aceste categorii, în timp ce pentru produsele chimice valorile scăzute în ambele tipuri de relații (0,36 intra-UE și 0,56 extra-UE) indică un model de comerț predominant interindustrial, cu probabilitate ridicată de deficit comercial, mai accentuat în relațiile cu UE.
O a treia observație se referă la stabilitatea temporală diferențiată pe grupe de produse și tipuri de relații comerciale. În relațiile intra-UE, produsele manufacturate clasificate după materia primă prezintă cea mai mare stabilitate, cu variații de doar 0,025 puncte între valoarea maximă și minimă pe perioada analizată (0,847 în 2021 și 0,822 în 2024). În contrast, combustibilii minerali înregistrează fluctuații mai mari, de la 0,734 în 2021 la 0,809 în 2023. Pentru relațiile extra-UE, volatilitatea este în general mai mare pentru toate grupele. Analiza deviației standard confirmă această diferență: relațiile extra-UE sunt de 1,79 ori mai volatile pentru combustibili, de 2,35 ori pentru alimente, și până la 10,71 ori pentru produse chimice. Cele mai stabile relații intra-UE se înregistrează pentru produsele manufacturate (deviație standard de 0,0101) și mașini (0,0083), în timp ce cele mai volatile relații extra-UE apar la produse chimice (0,0736) și articole manufacturate diverse (0,0643). Această volatilitate superioară în relațiile extra-UE poate fi atribuită expunerii la șocuri geopolitice majore (războiul din Ucraina), fluctuațiilor pe piețele globale și absenței cadrului instituțional specific UE, care asigură stabilitatea. Diferența de stabilitate confirmă predictibilitatea lanțurilor de valoare europene față de incertitudinea piețelor globale, oferind companiilor românești un mediu de afaceri mai stabil în cadrul pieței unice. Stabilitatea superioară a relațiilor intra-UE reprezintă un beneficiu tangibil al integrării europene, permițând planificare pe termen lung și reducând necesitatea strategiilor complexe de gestionare a riscurilor, care sunt esențiale pentru operațiunile pe piețele extra-UE.
Cea de-a patra observație evidențiază tendințele divergente între relațiile intra-UE și extra-UE pentru patru din cele șase grupe analizate. Alimentele și animalele vii prezintă cea mai clară divergență: o tendință descendentă în relațiile intra-UE (de la 0,558 în 2021 la 0,516 în 2024) și o creștere în relațiile extra-UE (de la 0,490 în 2021 la 0,686 în 2024). Articolele manufacturate diverse urmează un model similar: scădere în relațiile intra-UE (de la 0,994 la 0,963) și creștere în extra-UE (de la 0,683 la 0,762). Produsele chimice prezintă o ușoară scădere intra-UE (de la 0,367 la 0,360) și o creștere extra-UE (de la 0,564 la 0,653), în timp ce mașinile și echipamentele înregistrează o mică scădere intra-UE (de la 0,995 la 0,981) și o ușoară creștere extra-UE (de la 0,931 la 0,945). Aceste tendințe divergente sugerează o reconfigurare graduală a fluxurilor comerciale, cu o posibilă reorientare parțială către piețele extraeuropene pentru anumite categorii de produse, fenomen care poate reflecta atât saturarea relativă a piețelor europene, cât și identificarea de noi oportunități pe piețele globale.
Analiza diferențelor absolute evidențiază trei categorii de integrare sectorială. Prima categorie cuprinde sectoarele cu integrare net superioară în spațiul UE: articolele manufacturate diverse (+0,20 până la +0,31 puncte diferență), combustibilii minerali (+0,07 până la +0,34 puncte) și, într-o măsură mai mică, produsele manufacturate și mașinile (diferențe pozitive de 0,04-0,09 puncte). A doua categorie include un singur sector cu integrare net superioară în relațiile extra-UE: produsele chimice, cu diferențe negative constante între -0,09 și -0,29 puncte. A treia categorie este reprezentată de alimente, care prezintă o tranziție de la integrare preferențială intra-UE în 2021 (+0,07) la integrare preferențială extra-UE în 2024 (-0,17). Aceste diferențe cuantificate oferă o imagine a avantajelor competitive: România este integrată în lanțurile de valoare europene pentru produsele manufacturate (în special articole diverse și mașini), moderat integrată pentru combustibili și produse manufacturate primare, dar depinde de piețele extra-UE pentru aprovizionarea cu produse chimice și, în creștere, pentru comerțul agroalimentar.
Cea de-a șasea observație se referă la evoluția valorilor medii anuale ale indicelui pentru cele șase grupe analizate. Pentru relațiile intra-UE, media anuală rămâne remarcabil de stabilă pe întreaga perioadă: 0,749 în 2021, 0,747 în 2022, 0,759 în 2023 și 0,738 în 2024, cu o variație maximă de doar 0,021 puncte. În contrast, pentru relațiile extra-UE se înregistrează o creștere graduală și consistentă, de la 0,644 în 2021 la 0,720 în 2024, reprezentând o creștere de 0,076 puncte sau aproximativ 12 la sută. Această evoluție diferită creează un fenomen de convergență parțială: diferența dintre valorile medii intra-UE și extra-UE se reduce de la 0,105 puncte în 2021 la doar 0,018 puncte în 2024. Convergența observată este influențată semnificativ de evoluțiile din 2022, când grupa alimentelor înregistrează o creștere bruscă de 31 la sută în relațiile extra-UE (de la 0,490 la 0,644), simultan cu creșterea de 56 la sută pentru combustibili. Aceste salturi coincid cu declanșarea războiului din Ucraina, ceea ce poate să sugereze că factori geopolitici excepționali au accelerat integrarea cu piețele extra-UE. Astfel, tendința de convergență poate nu reflectă o diversificare strategică planificată, ci adaptarea la realitățile geopolitice regionale care au transformat România într-un nod logistic pentru fluxurile comerciale est-vest.
Cea de-a șaptea observație vizează comportamentul diferit al sectoarelor în contextul crizei energetice declanșate de războiul din Ucraina. Grupa combustibililor minerali prezintă evoluții distincte în cele două tipuri de relații comerciale după februarie 2022. În relațiile extra-UE, indicele crește abrupt de la 0,398 în 2021 la 0,619 în 2022 (+55 la sută), pentru a se stabiliza apoi la niveluri moderate (0,583 în 2023, 0,542 în 2024). În relațiile intra-UE, după o scădere inițială de la 0,734 în 2021 la 0,687 în 2022, urmează o creștere semnificativă la 0,809 în 2023, stabilizându-se la 0,784 în 2024. Această evoluție divergentă reflectă impactul direct al războiului asupra pieței energiei din Europa: creșterea bruscă a integrării extra-UE în 2022 sugerează căutarea urgentă de surse alternative de aprovizionare în afara spațiului european, în timp ce creșterea ulterioară a integrării intra-UE (2023-2024) indică succesul măsurilor de solidaritate energetică la nivel european și reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare în cadrul pieței unice. Dinamica observată confirmă că șocurile geopolitice pot modifica modelele de integrare comercială, dar scot în evidență capacitatea de adaptare a piețelor europene integrate.
Cea de-a opta observație se concentrează asupra sectorului produselor chimice, care prezintă cel mai slab nivel de integrare dintre toate grupele analizate. Ele mențin constant cele mai scăzute valori ale indicelui în relațiile intra-UE (între 0,356 și 0,374), toate sub pragul de 0,4. În relațiile extra-UE, valorile sunt mai ridicate (între 0,460 și 0,653), dar rămân sub pragul de 0,7. Aceste valori scăzute în ambele tipuri de relații indică un model de comerț predominant interindustrial, caracterizat prin fluxuri unidirecționale. Diferența între valorile intra-UE și extra-UE (-0,086 până la -0,293 puncte) relevă mărimea deficitului comercial al României în acest sector. Concluzia este următoarea: România înregistrează deficit comercial pentru produse chimice pe ambele piețe, dar acest deficit este mai pronunțat în relațiile cu UE, România importând produse chimice de înaltă tehnologie fără a avea exporturi compensatorii. Valorile ceva mai ridicate în relațiile extra-UE sugerează un comerț relativ mai echilibrat, posibil prin exportul unor produse chimice de bază către piețe mai puțin dezvoltate, combinat cu importuri mai diversificate.
O a noua observație analizează relația dintre nivelul tehnologic al produselor și gradul lor de integrare în diferite piețe. Grupând cele șase categorii după conținutul tehnologic, se evidențiază un model clar stratificat. Produsele de înaltă tehnologie (mașini și echipamente de transport, articole manufacturate diverse) prezintă cel mai înalt grad de integrare în relațiile intra-UE, cu valori medii de 0,982 și respectiv 0,987, comparativ cu 0,924 și 0,772 în relațiile extra-UE. Pentru produsele de tehnologie medie, modelul devine mixt: produsele manufacturate mențin o integrare superioară în UE (0,839 față de 0,770), în timp ce produsele chimice sunt mai integrate extra-UE (0,575 față de 0,364). Produsele primare și cu valoare adăugată redusă prezintă cel mai variabil model: combustibilii sunt mai integrați intra-UE (0,754 față de 0,535), în timp ce alimentele au devenit mai integrate extra-UE (0,618 față de 0,563), evoluție influențată probabil și de războiul din Ucraina, așa cum s-a arătat și mai sus. Această stratificare demonstrează o corelație între nivelul tehnologic și gradul de integrare în lanțurile de valoare europene: cu cât conținutul tehnologic este mai ridicat, cu atât România este mai integrată în spațiul economic european. Modelul confirmă faptul că avantajul competitiv al României în UE se bazează pe participarea la producția de bunuri complexe cu valoare adăugată ridicată, în timp ce pentru produsele primare, factorii geopolitici și oportunitățile conjuncturale pot modifica semnificativ modelele tradiționale de integrare.
Ultima observație vizează implicațiile modelelor de integrare identificate mai sus pentru formularea politicilor economice. Analiza evidențiază posibila existență a trei direcții de acțiune. Prima direcție ar putea consta în consolidarea poziției României în sectoarele cu integrare maximă în lanțurile europene (mașini, echipamente, articole manufacturate), unde valorile indicelui depășesc 0,95, prin dezvoltarea capacităților de producție și inovare. A doua direcție s-ar putea concentra pe reducerea dependenței de importuri în sectorul chimic, unde valorile sub 0,37 în relațiile intra-UE indică un deficit structural major, necesitând investiții în capacități de producție locală sau atragerea de investiții străine directe în acest domeniu. În sfârșit, interpretarea datelor sectorului agroalimentar, unde creșterea indicelui extra-UE de la 0,490 la 0,686 reflectă probabil factori conjuncturali mai degrabă decât o schimbare structurală a competitivității, trebuie făcută cu mare prudență. De aceea, politicile pentru acest sector trebuie să distingă între efectele temporare ale crizei regionale și potențialul real de dezvoltare pe piețele globale.
În concluzie, analiza indicelui Grubel-Lloyd pentru perioada 2021-2024 confirmă integrarea adâncă și diferențiată a economiei României în lanțurile de valoare europene. Valorile ridicate pentru produsele manufacturate complexe în relațiile intra-UE demonstrează succesul integrării în rețelele de producție europene, în special în sectoarele de înaltă tehnologie. Stabilitatea generală a modelului de integrare intra-UE, contrastând cu volatilitatea relațiilor extra-UE, subliniază beneficiile apartenenței la piața unică europeană în termeni de predictibilitate și reziliență economică. Aceste constatări susțin importanța consolidării poziției României în lanțurile de valoare europene, simultan cu explorarea oportunităților pe piețele globale în sectoarele unde deține avantaje comparative clare.
Bibliografie:
Dekhtyar, N., Mazorenko, O., Serpukhov, M. (2018). Estimation of Ukraine’s foreign trade structure in order to determine the areas of export potential. Innovative Marketing. https://doi.org/10.21511/IM.14(3).2018.04
Egger, H., Egger, P., Greenaway, D. (2007). Intra-industry trade with multinational firms. European Economic Review, 51, 1959-1984. https://doi.org/10.1016/J.EUROECOREV.2007.01.004
Egger, H., Greenaway, D., & Egger, P. (2004). Intra-Industry Trade with Multinational Firms: Theory, Measurement and Determinants. International Trade eJournal. https://doi.org/10.2139/ssrn.715967
Grubel, H. G., & Lloyd, P. J. (1975). Intra-Industry Trade: The Theory and Measurement of International Trade in Differentiated Products. London: Macmillan
Junior, Á. A. de M., Vartanian, P. R., Racy, J. C. (2021). Foreign direct investment flows: An analysis for Argentina, Brazil, Chile and Mexico based on the Grubel-Lloyd index. Santiago: United Nations Economic Commission for Latin America and the Caribbean (ECLAC). Retrieved from https://www.cepal.org/en/publications/47525-foreign-direct-investment-flows-analysis-argentina-brazil-chile-and-mexico-based
Juszczak-Szumacher, G. (2008). The Impact of European Integration Processes on Poland’s Foreign Trade, pp. 95-105
Wyszomierski, R., Bórawski, P., Holden, L., Bełdycka-Bórawska, A., Rokicki, T., & Parzonko, A. (2024). The Trade of Woody Biomass in the Context of Environmental Economics in Poland. Energies. https://doi.org/10.3390/en17194822
[1] În procesul de elaborare a metodologiei de cercetare prezentate în această lucrare, am beneficiat de suportul oferit de tehnologiile de inteligență artificială, utilizate ca instrumente de brainstorming și sistematizare conceptuală. Asistentul AI Claude, dezvoltat de Anthropic, a fost folosit pentru a genera variante preliminare ale structurii metodologice, pentru a sugera opțiuni de analiză și vizualizare a datelor și pentru a oferi perspective privind interpretarea rezultatelor. Este important de subliniat faptul că toate aceste contribuții au fost evaluate critic, validate prin analiza datelor empirice disponibile și integrate în metodologia finală doar după o verificare a relevanței și corectitudinii lor.
România nu duce lipsă de crize – sociale, politice, bugetare sau de încredere publică. Dar criza, așa cum ne învață istoria altor state care au reușit să transforme șocul în șansă, poate deveni o rampă de relansare. Avem, poate pentru prima dată după 1989, oportunitatea de a vorbi despre un Patriotism Deștept – nu zgomotos, ci strategic; nu exclusivist, ci atractiv; nu retrograd, ci pregătit pentru viitor.
Într-o lume în care geopolitica se joacă la viteză mare, România are nevoie de un nou tip de ancorare în sine: o țară care se iubește suficient cât să vrea să conteze în lume. Iar pentru asta, trebuie să regândim paradigma patriotismului – de la una emoțională și defensivă la una smart, constructivă, cu rezultate.
Criza ca oportunitate: ce ne învață alții
Țări precum Irlanda, Portugalia sau Israel ne-au arătat că e posibil să ieși din criză mai puternic, cu condiția să ai un plan, o viziune și lideri care știu să articuleze o poveste de succes. Irlanda, odată „omul bolnav al Europei”, a mizat pe educație, fiscalitate prietenoasă și internaționalizare. Astăzi, este hub european pentru giganții tech. Portugalia și-a reinventat economia prin digitalizare, turism de calitate și atragerea de talente străine. Israelul, înconjurat de instabilitate, a investit în securitate, inovație și diaspora.
România poate învăța de aici: criza nu este doar o gaură bugetară, ci și un test de caracter național. Avem infrastructura de idei, avem capital uman și suntem pe radarul investitorilor. Ceea ce ne lipsește este o narațiune pozitivă coerentă și leadershipul care să o vândă cu credibilitate și rezultate.
Ce înseamnă un Patriotism Deștept?
Nu înseamnă discursuri bombastice despre „țara mea de glorii”, ci investiții în ce contează cu adevărat pentru viitorul ei. Patriotismul deștept înseamnă:
Să atragi investiții străine fără să-ți vinzi sufletul, oferind stabilitate, predictibilitate și acces la o forță de muncă educată.
Să sprijini capitalul autohton, fără să devii autarhic: antreprenorii români au nevoie de piețe externe, acces la finanțare și reguli clare.
Să digitalizezi statul, nu pentru că e „cool”, ci pentru că transparența reduce corupția și crește eficiența.
Să îți ții tinerii acasă sau să îi aduci înapoi, oferindu-le un cadru în care se pot afirma, nu doar supraviețui.
Să îți internaționalizezi economia, fără frica de concurență. România nu e condamnată la rolul de „low-cost destination”.
Această formă de patriotism se măsoară în exporturi, în firme românești care câștigă licitații în Europa, în fonduri europene atrase strategic, în orașe care devin atractive pentru „nomazii digitali” sau pentru diaspora cu capital și know-how.
Tranziția de la „supraviețuire” la „strategie națională de dezvoltare Și poziționare”
Astăzi, România este într-un punct critic. Criza bugetară riscă să taie exact din investițiile care ne-ar putea scoate din impas. Deficitul comercial arată că producem puțin cu valoare adăugată mare și importăm mult. Clasa politică este prinsă într-o luptă de uzură, în timp ce încrederea publică se erodează.
Dar exact acest context oferă șansa unei repoziționări istorice. România poate deveni, în următorii 10 ani, o economie mid-tech competitivă, un hub regional în energie, IT și agricultură sustenabilă, dar și un jucător credibil în politica europeană de securitate și extindere.
Pentru asta, avem nevoie de:
1. Un Minister al Viitorului sau un Consiliu Strategic Transpartinic care să lucreze pe scenarii de dezvoltare 2025–2040.
2. Pact pentru Educație Economică și Tehnologică, astfel încât școala să producă cetățeni globali, nu doar supraviețuitori locali.
3. Branding strategic de țară, nu doar campanii de imagine — un „why Romania” articulat pentru investitori, diaspora, tineri și parteneri internaționali. Trebuie să facem o revenire 3I ca imagine, influență și investiții.
4. Leadership public care vorbește despre România nu doar în termeni de probleme, ci de potențial, poziționare și soluții.
România deschisă, dar cu coloană vertebrală
Patriotismul Deștept presupune să nu închizi porțile sub pretextul suveranității, dar nici să le ții larg deschise oricum. Înseamnă selectivitate cu sens, reguli clare pentru investitori, dar și susținere reală pentru ce e românesc și bun.
Un stat inteligent este cel care negociază pentru interesul său, dar și pentru al regiunii sale. România poate deveni pivot regional pentru reconstrucția Ucrainei, furnizor de securitate energetică și digitală pentru vecini, sau hub de relocare pentru firme care fug de instabilitate.
Dar pentru asta, trebuie să transmitem că suntem mai mult decât „oportunitate de cost” — suntem un partener de cursă lungă, capabil, coerent și cu viziune.
Concluzie: de la „mândru că sunt român” la „mândru că pot construi aici”
Patriotismul Deștept nu e o lozincă, ci o alegere zilnică: a unui antreprenor care investește, a unui profesor care formează, a unui primar care administrează cu viziune. România nu are nevoie de miracole, ci de claritate strategică și încredere în forțele proprii.
Crizele vor mai veni. Dar dacă ne jucăm bine cărțile, putem fi printre cei care nu doar supraviețuiesc, ci dau tonul într-o Europă în transformare.
Viitorul aparține celor care știu să transforme vulnerabilitatea în viziune. România are tot ce-i trebuie – mai rămâne să creadă și să acționeze ca atare.
de Laurian Lungu, cofondator Consilium Policy Advisors Group
După ani de zile de stimulare a consumului – îndeosebi prin creșterea accelerată a salariului minim și a unor segmente a cheltuielilor bugetare – dezechilibrele macroeconomice au ajuns în punctul în care o corecție este inevitabilă. În ultimii patru ani, deficitele gemene, adică cel bugetar și cel de cont curent, au atins valori simultane record, media acestora în această perioadă fiind de -7,2% și respectiv -7,9% din PIB. O corecție, pe care în mod normal piețele financiare globale ar fi făcut-o la aceste niveluri în orice altă țară, a fost amânată datorită, cu preponderență, existenței PNRR. Aceasta în condițiile în care creșterea economică s-a aflat pe o pantă de decelerare evidentă în toți acești ani (vezi grafic). Valoarea adăugată brută a tuturor sectoarelor din economie a scăzut constant și a fost virtual zero în anul 2024, avansul PIB fiind generat, practic, de taxele nete.
– date semidefinitive; p – preliminar. Produsul intern brut (PIB) = valoarea adăugată brută (VAB) + taxele nete
Pachetele fiscale succesive adoptate la sfârșitul anilor 2023 și 2024 au frânat și mai mult o economie care oricum încetinea. Un nou pachet fiscal, necesar pentru a stăvili adâncirea deficitului bugetar, este așteptat după alegerile prezidențiale din luna mai, iar el va avea același efect, de reducere a creșterii economice. În aceste condiții întrebarea este ce pachet de măsuri economice ar putea genera reducerea deficitului bugetar astfel încât impactul negativ asupra creșterii economice să fie cât mai scăzut.
FIGURA 1. Contribuția VAB și a taxelor nete la creșterea PIB (%)
Politicile autohtone trebuie gândite în mod necesar în contextul macroconomic european și global. Incertitudinile generate atât de implicațiile politicilor tarifare la nivel mondial cât și de schimbările geopolitice vor duce, foarte probabil, la o încetinire a economiei europene în 2025. În acest context în care cererea externă scade, chiar și menținerea exporturilor la un nivel comparativ cu cel recent ar fi un câștig. Deprecierea recentă a RON versus EUR ajută parțial acest obiectiv. Această depreciere limitează într-o oarecare măsură și impactul negativ al tarifelor în economia României, atât pe cale directă, via exporturi către SUA, cât și indirect, via exporturi către Uniunea Europeană (UE). Creșterea volatilității RON față de EUR era necesară și prin prisma faptului că redă ratei de schimb scopul pe care acesta îl are într-o economie și anume acela de tampon de absorbție a șocurilor. Persistența deficitelor de cont curent la niveluri atât de ridicate făcea imposibilă o continuare a politicii deprecierii graduale a RON față de EUR menținând totodată o volatilitate atât de scăzută. Atât în Cehia cât și Polonia sau Ungaria volatilitatea monedelor autohtone vs euro este mai ridicată de ani buni.
Toate modelele econometrice arătau că la sfârșitul anului trecut RON era prea tare față de EUR. Este foarte probabil că această tendință de depreciere a RON să continue pe viitor până în punctul în care fundamentele macroeconomice vor fi în consonanță cu o rată efectivă de schimb care să le reflecte. Desigur, deprecierea RON are și efecte mai puțin dorite în economie, punând presiune ascendentă atât pe inflație cât și pe rata dobânzii. În particular, creșterea ratei dobânzii vine într-un moment în care necesarul de finanțare a deficitului bugetar este în creștere. Cheltuielile cu dobânzile la împrumuturi ale statului au trecut deja de echivalentul a 2% din PIB și vor atinge 3% din PIB, posibil și mai mult, foarte curând. Este un cost masiv pentru un buget în care spațiul de manevră este atât de limitat.
În acest context este esențial ca măsurile de corecție bugetară să mențină perspectiva de creștere a economiei. Pe termen foarte scurt pare destul de dificilă evitarea unei recesiuni însă efectele pachetul de măsuri luat nu numai că va crea premisele relansării economice ulterioare, dar va și influența adâncimea și durata unei posibile recesiuni. Aici se cuvin câteva remarci.
Prima este aceea că ajustarea bugetară ar trebui să remedieze cauzele care au generat-o. Cauza principală a exploziei cheltuielilor bugetare, care au depășit un maxim istoric recent, trecând de echivalentul a 41% din PIB, a fost creșterea pensiilor și a cheltuielilor cu salariile bugetare într-un an superelectoral. Ele au încălcat orice norme, documentația de fundamentare a veniturilor necesare fiind absentă total. Dacă aceste creșteri erau făcute gradual, în 2-3 ani, situația bugetului ar fi fost cu totul alta astăzi. În consecință, primă măsură pentru redresarea bugetului ar trebui să se concentreze pe reducerea cheltuielilor bugetare – oricât de dificil ar părea acest lucru. Ca o paranteză, reforma cheltuielilor bugetare trebuie să fie mult mai amplă astfel încât eficiența acestor cheltuieli să crească semnificativ.
A doua remarcă ține de măsurile de creștere a veniturilor. Acestea ar trebui să se concentreze îndeosebi pe reducerea evaziunii fiscale, în special a TVA, și mai puțin pe creșteri efective de taxe. Variantele luate în calcul și anume de creștere a TVA, a impozitului pe venit sau a impozitelor pe proprietate vor amplifica efectul contracționist în acest moment. Sunt șanse reduse să poată fi evitată o creștere a TVA, însă, în ipoteza în care ar avea loc, această măsură ar trebui complementată cu reducerea contribuțiilor sociale. Această politică ar da o gură de oxigen economiei prin majorarea venitului disponibil generând, pe net, o creștere a veniturilor bugetare. Discuțiile despre creșterea impozitului pe venit sunt din start contraproductive prin simplul fapt că sarcina fiscală în România este în acest moment printre cele mai ridicate din Europa. Aceasta în condițiile în care calitatea serviciilor publice este sub nivelul așteptat corespunzător unei asemenea sarcini fiscale.
Problema de fond este că în ultimii ani politica fiscală a încurajat o redistribuție a încasărilor la nivelul întregii economii care a sprijinit consumul prin reducerea competitivității sectorului privat. Acest fapt s-a repercutat și asupra investițiilor private – care sunt generatoare de creștere economică viitoare. Politica declarată a autorităților din ultimii ani de a sprijini investițiile pare că s-a referit în mod particular la cele publice, impulsionate de fondurile din PNRR. Vedem astăzi că reducerea investițiilor publice, forțată de nevoia de diminuare a deficitului bugetar, nu va putea fi contrabalansată parțial de investițiile sectorului privat tocmai datorită acestor efecte ale politicii fiscale din ultimii ani.
Ultima remarcă este legată de aplicarea unor politici care ar putea exploata anumite oportunități curente, generând astfel efecte pozitive de antrenare și a altor sectoare. În noul context geopolitic există o serie de oportunități pentru economia României. Noul plan ReArm al Comisiei Europene (CE) ar putea crește cu cel puțin 50% finanțarea apărării în România în următorii 4 ani – prin împrumuturi de la CE de aproximativ EUR 0,75 miliarde complementate cu un factor de levier de 1 la 4. Împreună cu o potențială negociere a autorităților pentru redirecționarea unor împrumuturi din PNRR, ce nu vor mai putea fi atrase, ar putea duce la creșterea cheltuielilor cu apărarea a României către minimum 3,5% din PIB până în 2030. Cu un factor de multiplicare de 1,5-2,5, aceste cheltuieli pot genera un efect de avalanșă relevant pentru economie, exploatând un ciclu economic emergent la nivel global. Această conjunctură, împreună cu oportunitatea obținerii de energie suplimentară sigură pentru industrie, îndeosebi prin extracția gazelor naturale din Marea Neagră, creează premisele relansării unei părți importante a industriei românești, chiar începând cu anul 2026.
În economie contează nu numai măsurile economice, dar și momentul în care acestea se aplică. Un pachet inteligent de măsuri economice ar trebui să conțină atât măsuri de relaxare, cât și de întărire a fiscalității astfel încât pe net să ducă la o creștere a veniturilor bugetare, dar să și favorizeze competitivitatea economiei. România are nevoie să-și protejeze creșterea economică potențială, iar un pachet fiscal așa cum este el preconizat a fi, axat preponderent pe creșterea taxelor, este o soluție suboptimală din acest punct de vedere.
de Mircea Coșea, Profesor universitar doctor, analist economic, membru al ASPES
Patriotismul economic este în general perceput ca o invitație adresată actorilor economici precum statul, consumatorii sau întreprinderile de a promova activitățile naționale. Patriotismul economic nu este doar un instrument care servește puterea industrială și comercială a unui stat sau un vector al puterii sale financiare, este și perfect compatibil cu dimensiunile sociale și de mediu ale dezvoltării durabile. Conceptul de patriotism economic, în acest sens, a fost examinat în logicile sale tradiționale de inspirație mercantilistă, listiană și keynesiană.
– Patriotism economic de inspirație mercantilistă
Patriotismul economic, dezvoltat de mercantiliști industriași în secolul al XVII-lea a fost o formă de intervenție a statului în domeniul economic, fie că este vorba de stimulente sau cadru de reglementare. Acest patriotism necesită apariția unui stat puternic și cuceritor, capabil să facă alegeri strategice în scopul dezvoltării industriei sale.
– Patriotism economic de inspirație Friedrich List
Patriotismul de inspirație listiană are trei obiective: crearea unui protecționism educațional, întărirea sentimentului de apartenență națională și înființarea unui stat de dezvoltare și catalizator energetic. Un puternic sentiment patriotic față de națiunea germană, care se regăsește la mulți autori romantici și istorici germani, a influențat fără îndoială opera lui Friedrich List.
– Patriotism economic de inspirație keynesiană
Patriotismul de inspirație keynesiană se bazează pe trei principii: independența politicilor economice naționale, primatul finanțelor naționale și posibilitatea de a reconcilia justiția socială și eficiența economică.
Un apel la patriotism economic a fost lansat în Franța de Dominique de Villepin la o conferință de presă în iulie 2005, în urma zvonurilor despre o posibilă ofertă de preluare ostilă pentru Danone. Politicienii francezi s-au referit în mod repetat la acest concept de patriotism economic, în special în 2006, pentru a apăra industriile emblematice franceze, amenințate de multinaționale străine.
Cum a apărut treptat acest patriotism economic?
Cum îl putem caracteriza?
Care sunt expresiile sau manifestările sale la nivelul comportamentului actorilor, în special state sau chiar uniuni regionale?
Care sunt, de altfel, adevăratele sale temelii? Se poate justifica, din punct de vedere etic, când are uneori consecința inevitabilă de a prejudicia interesele celor care nu aparțin comunității naționale?
De la începutul anilor 1990, am asistat la dezbateri acerbe în țările occidentale despre rolul pe care ar trebui să-l aibă statul în competiția economică, și mai ales în sectoarele strategice.
Globalizarea permite ca marile companii să nu mai fie protejate de granițele de stat.
Fiind legitimă, această observație este punctul de plecare al reflecțiilor politice având ca obiect structurarea lumii viitoare și locul pe care trebuie să-l ocupe în ea fiecare dintre actori, state, companii și indivizi. O primă observație este necesară: globalizarea a dus la o nepotrivire între spațiul instituțional și cel funcțional; marja de manevră și inițiativă a acestuia din urmă a fost redusă considerabil din cauza „deteritorializării” provocate de globalizare.
Pe baza acestei observații, mai multe dezbateri au alimentat reflecții care pot fi clasificate în trei categorii.
Prima abordare consideră începutul războiului economic al anilor ’90 „o strategie agresivă bazată pe utilizarea alocărilor economice în vederea realizării obiectivelor naționale”. Statele trebuie deci să-și susțină companiile naționale în lupta economică globală. Economia este înțeleasă ca un joc cu sumă zero în care nu poate exista decât un câștigător. Fără a intra în dezbaterea despre existența sau nu a unui astfel de război, nimeni nu poate nega astăzi faptul că anumite piețe strategice sunt câștigate datorită ajutorului foarte activ al guvernelor.
Este clar că situația economică actuală, uneori marcată de o anumită neloialitate, este departe de a îndeplini standardele liberale. Prin urmare, trebuie efectuată o reflecție puternică asupra locului statului în organizarea economiei.
A doua abordare vede deschiderea unei noi ere, cea a geoeconomiei.
A treia și cea mai recentă, sintetizându-le pe primele două, vorbește despre necesitatea patriotismului economic
Această noțiune este însă neclară și, așa cum mulți susțin, chiar perplexă. Într-adevăr, acest nou concept are potențialul de a speria și de a-i determina pe partenerii economici să fie precauți.
În fața „vagului” conceptului este necesar un efort de definire și înțelegere. Întrebarea pusă în ideea înțelegerii patriotismului economic este în primul rând dacă statul ar trebui să intervină în economie.
Dacă acesta este cazul, este necesar să se poată explica, pe de o parte, de ce, iar pe de altă parte, să se determine cum și ce potențiale riscurile implicate. Problema comună în aceste trei abordări ale globalizării este de a pune sub semnul întrebării rolul pe care statul îl poate și trebuie să îl joace în menținerea sau chiar creșterea statutului în contextul economiei globale.
Statul nu se poate dezinteresa de fapt (în sensul de a lăsa numai piața să acționeze) de producția companiilor naționale. Dar acest interes nu trebuie, și acesta este riscul, să cadă în corporatism sau protecționism. Dimpotrivă, trebuie să dea naștere unor politici voluntare sau, și mai bine, politici cu efecte strategice. Pe lângă aceste politici, statul trebuie să poată oferi o anumită securitate companiilor sale, nu prin declanșarea unor acțiuni ofensive agresive, ci ajutându-le să facă față amenințărilor reprezentate de practicile uneori neloiale ale concurenților lor ajutați de statele lor. Așadar, deși este cert că statul, garant al binelui comun, trebuie să fie interesat de fenomenele economice, intervenția sa trebuie să se limiteze la stabilirea condițiilor de securitate economică a țării și să nu se amestece în concurența dintre companii.
Un concept poate servi drept bază pentru politică numai dacă definiția sa este precisă. Dificultatea cu patriotismul economic este că e confuz. Pare să sugereze că statul ar dori să restabilească un anumit protecționism în beneficiul anumitor sectoare.
Statul ar trebui să susțină sau să prefere producția unor companii – cele care, în opinia sa, sunt importante pentru interesul național. Nu ar fi vorba de protecționism, ci de sprijin, fie pentru sectoarele cheie pentru viitorul național, așa numitele sectoare strategice, fie pentru sectoarele cheie, strategice, care se confruntă cu condiții de concurență neloială.
Definirea și identificarea sectoarelor strategice pot varia în funcție de zonele geografice și perioade. Cu toate acestea, ea răspunde în general la o dublă logică: continuitatea activității economice și protecția intereselor economice ale națiunii. Ideea de continuitate a activității economice include toate sectoarele care sunt absolut necesare existenței economice, cum ar fi sectoarele, alimentar, medicamente, energie și apă, transport și telecomunicații. Controlul complet asupra acestor domenii ale economiei este crucial pentru a evita să ne aflăm la cheremul altor jucători care ar putea acționa în așa fel încât să submineze competitivitatea unei țări. Pe de altă parte, un sector poate fi definit ca fiind strategic dacă răspunde unei logici de protecție a intereselor economice ale unei națiuni. Aceasta înseamnă, în special, că predarea controlului asupra unei companii dintr-un sector strategic unei entități externe, ale cărei interese nu sunt în mod clar în concordanță cu interesele națiunii de care societatea a fost atașată, nu va fi permisă de acea națiune.
Opțiunile făcute de țări cu privire la sectoarele strategice de protejat sunt, de altfel, susceptibile să se schimbe în timp. Pentru o țară, protejarea și sprijinirea sectoarelor strategice îi permite să-și mențină sau să-și restabilească locul în economia globală.
Așa după cum s-a văzut, patriotismul economic este un concept care nu are o referință teoretică clară în rândul economiștilor. Prin urmare, este susceptibilă la diverse interpretări care ar trebui distinse. Este necesar să se plaseze conceptul de „patriotism economic” într-o perspectivă istorică și de a încerca actualizarea întrebărilor adresate acestei forme de păstrare a interesului național.
Conceptul de patriotism economic presupune mobilizarea statului, a autorităților locale și a întreprinderilor în scopul dezvoltării sau întăririi competitivității acestora în contextul actual de globalizare și întărirea relațiilor competitive. Acesta cuprinde două componente, una defensivă, constând în definirea sectoarelor strategice de protejat, cealaltă ofensivă, desemnând capacitatea de a pune în aplicare manevre de sprijinire a sectoarelor identificate ca fiind strategice. Patriotismul economic se află, așadar, în centrul strategiei unei mari majorități a țărilor de astăzi. Prin urmare, este legitim să acordăm atenție problemelor legate de un astfel de concept.
Poate să placă sau poate să nu placă expresia „patriotism economic”, dar urgența pe care o semnifică este incontestabilă.
În fața războiului comercial declanșat de Donald Trump este util să reamintim câteva principii fundamentale. Actorii de stat concurează acum acerb pentru controlul surselor de energie, cucerirea piețelor strategice și controlul celor mai inovatoare tehnologii. Pe scurt, „războiul economic” există într-adevăr, iar competiția internațională dezvăluie strategii de creștere a puterii economice naționale. Acestea se bazează pe obiective și soluții ale problemelor economice și dezvăluie alianța intereselor publice și private pentru atingerea obiectivelor comune. Nimic din toate acestea nu este nou, dar stilul lui Trump și tabla de șah a confruntărilor dintre Statele Unite, China și Rusia le fac evident pentru toată lumea.
Să observăm, de asemenea că punerea împreună a acestor două cuvinte: „patriotism” și „economie” trezește inevitabil vechile fantezii ale unei reveniri la protecționism și la paternalismul statal. Problema este că această dezbatere sterilă ascunde adevărata problemă a actualității, și anume nevoia urgentă de a pune în aplicare o adevărată strategie de securitate și creștere a puterii economice (industriale, comerciale și financiare). Ceea ce trebuie admis este că dezbaterea asupra cuvintelor este aici total incidentală. Putem să ne placă formula „patriotismului economic” sau să o judecăm puțin depășită, chiar stângace: dar urgența pe care o desemnează este incontestabilă.
Desigur, patriotismul economic, sau ceea ce s-ar numi mai bine strategia de securitate națională și competitivitate economică, va trebui inserat în cadrul european. Prin urmare, ar fi necesar să se ia în considerare un sistem al Uniunii bazat pe reciprocitatea condițiilor impuse investițiilor străine și activității economice. Acesta nu ar trebui să fie un dirijism înăbușitor, ci o strategie de sprijin pentru afaceri (formare, producere de cunoștințe, cadru legal adaptat etc.).
În cele din urmă, cu titlul de concluzie, iată ce ar trebui să fie „patriotismul economic” și ce nu este:
Patriotismul economic nu trebuie să fie protecționism sau dirijism. Trebuie să meargă mână în mână cu o politică de deschidere către lume și inovare. Obiectivul său principal este să ne permită să beneficiem de schimburi, nu să le condamnăm steril și fără discriminare.
Patriotismul economic trebuie să urmărească reconcilierea intereselor sferei publice cu cele ale afacerilor prin sinergii îndrăznețe: este vorba despre construirea unui stat strategic și partener. Nu este refuzul oricărei dependențe, ci dorința de a construi dependențe reciproce și de a stabili logici ale reciprocității.
Patriotismul economic se bazează pe forme reînnoite de politică industrială și planificare regională (din care clusterele de competitivitate au fost o ilustrare majoră).
Patriotismul economic trebuie să fie național, dar și european. El este unul dintre pilonii fondatori ai Europei puternice, ai Europei politice. Mai mult ca niciodată, în sectoare strategice precum apărarea, preferința europeană trebuie să constituie un orizont de atins.
Ce nu este și nu ar trebui să fie „patriotism economic”?
O retragere naționalistă, un sistem protecționist, pretextul unui intervenționism dezordonat sau o birocrație digitală invazivă și ineficientă.
Ce ar trebui să urmărească „patriotismul economic”? Păstrarea perimetrului economic strategic al suveranității, vitalitatea și dezvoltarea teritoriilor, construirea unei Europe cu adevărat puternice.
Ce ar trebui să aducă „patriotismul economic”? O cultură a succesului și a puterii naționale și europene care depășește decalajul absurd public/privat și dă substanță proiectului unei Europe a națiunilor, unită și solidară, un parteneriat public/privat în beneficiul întreprinderilor, adică al ocupării forței de muncă și al cetățenilor, un mecanism de influență la scară europeană și internațională menit să promoveze ideea nobilă a Uniunii ca forță de echilibru în jocul global.
Ce necesită „patriotismul economic”? O formă reînnoită de politică economică și planificare regională: management strategic mai degrabă decât o înlocuire a actorilor, o obsesie pentru previziune, anticipare strategică și inovare controlată, o revoluție a elitelor și o metamorfoză a culturii politice pe termen scurt.
În încheierea acestei scrieri care a încercat, pe baza consultării unei largi surse bibliografice, să cuprindă principalele idei referitoare la acest controversat concept al patriotismului economic, ar fi necesară o referire și la modul cum el este înțeles de către politica economică românească actuală.
Ultima perioadă s-a caracterizat și prin referirea destul de frecventă în declarațiile actualilor decidenți politici guvernamentali la promovarea patriotismului economic îndemnând consumatorii spre „cumpărați mărfuri românești”. Evident, este o copie a bine cunoscutului „Buy American”. Că este o copie n-ar fi rău, dar este doar o copie semantică, nu este nici pe departe o „copie” a politicii „Buy American”. Buy American este politica implicării pieței naționale, adică a consumatorului american în finalizarea (vezi valorificarea) unei strategii ample și bine fundamentate de susținere a competitivității industriei americane, de selectare și de stimulare a sectoarelor strategice, de abținere a sprijinului consumatorului american (vezi raportul stat-privat) prin oferirea de produse la cel mai bun raport calitate/preț în comparație cu sortimente similare importate.
„Cumpărați românește” ar putea fi o dovadă a patriotismului economic dacă românii ar avea ce cumpăra din producția rezultantă a unei strategii coerente, pe baza evidențierii și stimulării sectoarelor strategice naționale, dar, în lipsa unei astfel de gândiri și politici de asigurare a securității economiei naționale în context de competitivitate global și consecințe ale războiului economic, când consumul intern este cca 70% asigurat prin import, ce se poate cumpăra cu adevărat românește?!
„Cumpărați românește” este, din păcate, doar o alăturare a două cuvinte fără nicio relevanță economică reală. Dovada? Cumpărați din supermarket cel mai accesibil produs românesc: 200 gr de brânză telemea într-un ambalaj pe care este desenat ostentativ tricolorul și se precizează că este produs în România. Dacă citiți cu atenție veți vedea mai mult: este brânză produsă în România cu lapte din Ungaria.
Mircea Coșea este profesor universitar doctor, analist economic, membru al ASPES.
O amplă analiză realizată de specialiști în sănătate publică ai Novartis România arată că pacienții români pot primi medicamentele inovatoare de care au nevoie abia după, în medie, 460 de zile de la momentul în care au fost aprobate pentru compensare de către Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (ANMDM). Aceasta este una dintre concluziile studiului intitulat „Delayed Access to Innovative Medicines în România: A Comprehensive Analysis of the Reimbursement Processes”[1], ce a fost realizat de o echipă de cercetători în sănătate publică de la Novartis România și publicat luna trecută în revista internațională „Frontiers in Public Health”.
Studiul a analizat toate rapoartele publice de evaluare a tehnologiilor medicale (ETM) din perioada 2015-2024, disponibile pe website-ul Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România: 613 rapoarte ETM, ce acoperă peste 660 de indicații terapeutice aprobate de Agenția Europeană a Medicamentului (EMA). Dintre acestea, 44% au fost aprobate condiționat[2], 42% necondiționat[3], iar 14% au primit decizie negativă[4].
Deși durata procesului de evaluare de la depunerea dosarului până la decizia emisă de ANMDMR s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani – de la o medie de 208 zile în 2020, la aproximativ 100 de zile în 2024 – accesul efectiv al pacienților la tratamente rămâne întârziat. Timpul mediu al parcursului administrativ de compensare, de la decizia ETM emisă de ANMDMR până la momentul în care medicamentele pot fi efectiv prescrise s-a dublat în aceeași perioadă, ajungând la 461 de zile în 2024. Cu alte cuvinte, în procesul de compensare a medicamentelor inovatoare în România, cea mai lungă și impredictibilă etapă, este de fapt, cea care urmează aprobării pentru compensare de către ANMDMR.
Indicațiile aprobate condiționat au necesitat, în medie, cu 274 de zile mai mult decât cele aprobate pentru compensare necondiționată. Analiza mai arată că, după 24 de luni de la decizia ETM emisă de ANMDMR, 98,3% dintre indicațiile ce au primit decizie de compensare necondiționată au fost rambursate, comparativ cu doar 60,1% dintre cele care au primit decizie de compensare condiționată. În paralel, numărul medicamentelor și indicațiilor noi care au primit evaluare pozitivă din partea ANMDMR, dar pentru care întregul proces administrativ de compensare nu a fost încheiat, a crescut de peste trei ori, de la 47 în 2022, la 146 în 2024, iar cercetătorii sugerează că, în lipsa unor reforme, acest număr ar putea ajunge la 247 până în 2026.
Aceste întârzieri afectează disproporționat zone terapeutice critice, cum ar fi oncologia, aceasta reprezentând aproximativ 40% din totalul indicațiilor analizate, ceea ce conduce la amânarea accesului la tratamente potențial salvatoare de vieți, pentru pacienți pentru care fiecare zi contează.
„Asigurarea accesului rapid la medicamente inovatoare pentru pacienții relevanți este un obiectiv fundamental al sistemelor moderne de sănătate. Întârzierile în rambursarea medicamentelor nu sunt o problemă exclusiv a României, însă țara noastră continuă să se afle printre țările cu cele mai mari decalaje între aprobarea EMA și accesul efectiv al pacienților, în ciuda ajustărilor punctuale ale cadrului legislativ. Este esențial ca factorii de decizie să implementeze reforme substanțiale în cadrul legal privind rambursarea condiționată și în modul de finanțare, după consultări cu experți și toți actorii cheie, inclusiv pacienții, pentru a crea un sistem de rambursare mai sustenabil, predictibil și echitabil, care să răspundă real nevoilor pacienților din România. Credem că rezultatele acestui efort de cercetare contribuie la o mai bună înțelegere a provocărilor din sistemul românesc de rambursare a medicamentelor inovatoare, iar publicarea acestui studiu într-o publicație internațională recunoaște, pe de o parte, munca de cercetare realizată în România, iar pe de altă parte confirmă angajamentul nostru de a îmbunătăți accesul pacienților la inovație. Sperăm că va contribui la reluarea dialogului cu autoritățile pe baza dovezilor științifice”, a declarat Nona Chiriac (foto), unul dintre cercetătorii implicați în studiu, expert în sănătate publică și Value, Access and Public Affairs Director la Novartis România.
Contextul compensării medicamentelor în țara noastră
În România, medicamentele aprobate de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) trebuie să treacă printr-un proces complex pentru ca românii care au nevoie de ele să le poată primi în regim compensat. După evaluarea tehnologiilor medicale (ETM) realizată de ANMDMR, doar indicațiile cu decizie necondiționată intră direct pe lista de medicamente gratuite și compensate, urmând publicarea protocolului terapeutic. În schimb, cele ce primesc decizie de compensare condiționată necesită un pas suplimentar: negocierea unui acord de tip Cost-Volum (CV) sau Cost-Volum-Rezultat (CVR) cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Aceste acorduri, valabile un an și finanțate dintr-un buget limitat aprobat anual de Guvern, sunt esențiale pentru accesul pacienților. În lipsa alocării unui buget acoperitor, decizia pozitivă de compensare condiționată nu garantează dreptul pacientului la tratament, neputând fi încheiat acordul de tip cost-volum. Compensarea unui medicament devine efectivă abia după includerea în lista oficială de medicamente gratuite si compensate, lucru ce se realizează prin hotărâre de guvern și publicarea protocolului terapeutic corespunzător.
Deși țara noastră are un sistem de sănătate universal, acesta rămâne cronic subfinanțat, cu unele dintre cele mai mici cheltuieli pe cap de locuitor din UE: doar 1.663 euro în 2021, față de media europeană de 4.030 euro. Sistemul este puternic orientat spre îngrijirea spitalicească (44% din cheltuielile totale de sănătate, cea mai mare pondere din Uniunea Europeană) și doar 45% din costurile farmaceutice fiind acoperite din fonduri publice (față de 59% în UE).[5]
de Cristian Popa, membru în consiliul de administrație al Băncii Naționale a României
În România, discuțiile pe teme economice se împart adesea între nostalgie și realism, înclinând adesea spre nostalgie. Pe de o parte, există tentația de a idealiza un trecut utopic, fără a lua în calcul realitățile, lipsa libertății și penuria unei economii centralizate, rigide și ineficiente. Pe de altă parte, există economia deschisă de astăzi, în care competiția, forța de muncă, capitalul și inovarea sunt cele care generează cu adevărat creștere și oportunități concrete și vizibile în jurul nostru.
România a cunoscut schimbări economice profunde de când a trecut la economia de piață, iar companiile s-au adaptat în moduri diferite la noile realități. Marele avantaj al capitalismului este că oferă stimulente de a performa mai bine pentru toată lumea – antreprenori, salariați, corporații și chiar administrația publică.
Însă tranziția nu a fost uniformă, după un prim deceniu pierdut: unele firme au crescut accelerat, altele s-au extins pe piețele internaționale, unele au fost scoase în afara pieței, iar altele s-au consolidat mai degrabă treptat, continuându-și drumul spre valorificarea întregul potențial. În spatele acestor diferențe se află o combinație de factori care influențează direct productivitatea și performanța firmelor.
În rândurile ce urmează, mi-am propus să analizez o parte din acești factori, fără a avea pretenția unei analize exhaustive, dar cu obiectivul de a contura un tablou al modului în care companiile din România generează valoare și contribuie la prosperitatea țării.
Aspecte metodologice:
Notă: Analiza de față se bazează pe datele oficiale pentru anul 2023 și urmărește productivitatea muncii în România printr-un indicator simplu, dar, cred eu, relevant: cifra de afaceri per salariat (CA/salariat). Acest raport reflectă valoarea economică generată, în medie, de fiecare angajat într-o companie activă, oferind o imagine de ansamblu asupra eficienței diferitelor tipuri de firme. Iar diferențele sunt mari și greu de ignorat.
Pentru a asigura o comparație relevantă, au fost incluse doar companiile care au realizat cifră de afaceri nenulă, excluzând firmele inactive sau cele care nu au raportat venituri. De asemenea, nu sunt incluse PFA-urile, sau alte forme similare de organizare, nici lucrătorii din administrația publică sau cei care muncesc pentru companii străine în afara țării.
Firmele sunt grupate după trei dimensiuni distincte:
În funcție de numărul de angajați, pentru a observa dacă productivitatea crește odată cu dimensiunea firmei.
În funcție de structura capitalului, unde companiile sunt clasificate ca private autohtone, private străine și de stat, pe baza acționariatului majoritar (>50%), pentru a observa dacă productivitatea se schimbă în funcție de proveniența capitalului.
În funcție de prezența capitalului străin (ISD vs. non-ISD), considerând o firmă ca ISD dacă are o participare de peste 10% din capital din partea unui investitor străin. Diferențele dintre categoriile „privat străin” și „ISD” sunt minore, dar ambele reflectă impactul investițiilor străine în economie.
În analiză am inclus și costurile salariale, care reflectă efortul total al companiilor pentru remunerarea angajaților, incluzând salariile brute, tichetele, primele și alte beneficii, raportate la numărul de salariați.
Desigur, fiecare firmă este diferită, iar media ascunde variații ample între sectoare și companii individuale. Știm exemplul lui Moisil, știm că media ascunde multe, dar scopul acestei analize este să ofere o perspectivă generală asupra modului în care diferite tipuri de companii contribuie la bunăstarea societății.
Un alt detaliu relevant este că, din totalul firmelor din România, aproximativ 170.000 de companii au declarat cifra de afaceri 0. Analiza de față se concentrează strict pe companiile care au generat venituri în 2023 și se bazează pe cifrele oficiale declarate către autoritatea fiscală, fără a include eventuala economie gri.
Mărimea contează
Dimensiunea companiei este un factor determinant al productivității acesteia. Asta spun datele a peste 650.000 de firme active analizate. Datele oficiale pentru 2023 arată clar că, pe măsură ce o firmă crește, capacitatea sa de a genera venituri per angajat se îmbunătățește:
Întreprinderi mari (> 250 angajați): 738.000 lei/salariat
Examinând cifrele, observăm că în România, peste 90% dintre firme sunt microîntreprinderi, iar acestea angajează un sfert din forța de muncă. Însă contribuția lor la cifra de afaceri totală este de sub 20%, ceea ce sugerează o productivitate mai redusă față de media economiei. În schimb, firmele mari, care reprezintă doar 0,2% din total, angajează aproape o treime din salariații din sectorul privat și generează peste 40% din cifra de afaceri.
De ce este relevant acest lucru? Pentru că productivitatea este principalul motor al creșterii economice și al bunăstării pe termen lung. Laureatul Nobel Paul Krugman spune că „productivitatea nu este totul, dar pe termen lung, este aproape totul”. Creșterile salariale nu pot fi sustenabile pe termen lung dacă nu sunt însoțite de o creștere a productivității. Pentru a consuma mai mult, trebuie să producem mai mult.
Concret, un angajat dintr-o firmă mare produce, în medie, cu 60% mai multă cifră de afaceri decât unul dintr-o microîntreprindere. Asta nu înseamnă că firmele mici sunt ineficiente. Creșterea constantă a productivității de la micro la macro se datorează, printre altele, economiilor de scară (costurile fixe sunt răspândite pe un număr mai mare de unități produse sau servicii oferite, ceea ce permite companiilor mari să investească în tehnologie și să automatizeze procesele, sporind eficiența), accesului la piețe mai mari și accesului mai facil la capital, fie prin bănci, fie prin piețele de capital. Acest cumul de factori permite extinderea operațiunilor, tehnologizarea și atragerea forței de muncă mai bine pregătită și mai bine remunerată. Nu întâmplător, companiile mai productive per salariat își recompensează mai bine angajații.
Pe măsură ce companiile cresc, costurile salariale cresc proporțional. Întreprinderile mici au cheltuieli operaționale reduse, iar costurile salariale medii (salariile brute, tichete, prime etc.) sunt la jumătate din media companiilor mari. Practic salariile unei microîntreprinderi sunt aproape de minimul pe economie, deși profiturile raportate sunt ridicate. Această situație ridică anumite semne de întrebare.
În schimb, marjele de profit scad progresiv pe măsură ce crește dimensiunea firmei: microîntreprinderile și firmele mici raportează marje ridicate, în timp ce companiile mari operează cu marje reduse.
Paradoxal, o întreprindere mare care domină o piață locală poate deveni prea rigidă și birocratică, pierzând din productivitate per angajat în comparație cu propriile performanțe anterioare sau chiar apropiindu-se de valorile firmelor mai mici, dar bine conduse. Dar piața este cel mai bun arbitru, ea va decide câștigătorii.
Economia românească este cumva polarizată între firme mici, cu profitabilitate ridicată, dar cu salarii reduse, și companiile mari, care generează cea mai mare parte a valorii economice și oferă salariile cele mai ridicate, operând cu marje mici.
Poate și din lipsa capitalului, multe companii mici rămân în sfera unor afaceri de familie, unde strategia nu este neapărat expansiunea, ci menținerea stabilității financiare. În plus, în România, multe IMM-uri funcționează într-un regim fiscal care încurajează menținerea statutului de microîntreprindere, deoarece pierderea acestui statut atrage taxe și contribuții mai mari, ceea ce poate descuraja creșterea naturală a afacerii.
O altă provocare pentru IMM-uri vine din reglementare/birocrație. Reglementările excesive și aplicarea lor ineficientă nu doar că adaugă costuri administrative inutile (crescând prețurile la raft), dar consumă și resurse valoroase care ar putea fi direcționate spre investiții și inovare. Birocrația sugrumă creșterea: în loc să se concentreze pe dezvoltarea afacerii, multe firme mici sunt forțate să navigheze printr-un labirint birocratic (al declarațiilor online depuse la ghișeul 3) care încetinește procesele și descurajează expansiunea.
Birocrația este o taxă invizibilă pe competitivitate. Cu cât această „taxă” este mai mare, cu atât companiile sunt mai puțin competitive. Pentru un IMM, fiecare document suplimentar, fiecare raportare, fiecare formular, fiecare coadă la ghișeu, fiecare autorizare întârziată sau procedură complicată reprezintă timp pierdut, costuri ridicate, oportunități ratate. Mai mult, interacțiunea cu instituțiile statului este adesea greoaie, iar impredictibilitatea fiscală creează un mediu dificil pentru planificarea pe termen lung.
La nivel european există deja inițiative pentru reducerea poverii administrative, dar ritmul implementării este încă lent. Mario Draghi, fostul guvernator al Băncii Centrale Europene, susține că suprareglementarea internă europeană afectează creșterea economică mai mult decât orice tarif extern, sufocând competitivitatea și inovația. Europa și-a ridicat propriile bariere, echivalente unor tarife autoaplicate economiei. Aceste constrângeri inutile trebuie eliminate rapid la nivel european și în România. Un stat eficient nu stă în calea celor care creează valoare, ci le permite să prospere. Antreprenorii trebuie lăsați să facă ceea ce știu ei mai bine: să creeze valoare și să dezvolte companii într-un mediu cât mai liber și competitiv.
Concluzia este că, pe măsură ce o companie crește ca efectiv de salariați, produce mai mult per angajat. Economiile de scară, accesul la capital și organizarea mai eficientă oferă firmelor mari un avantaj clar. Totuși, dimensiunea nu este singurul factor care determină productivitatea. Sunt și companii mai mici care reușesc să performeze peste medie prin specializare, digitalizare și integrarea în lanțuri valorice internaționale. Această analiză se concentrează pe medii, fără a surprinde aceste excepții. Într-un peisaj economic în continuă schimbare, flexibilitatea și inovația pot conta la fel de mult ca dimensiunea.
Să-ți iubești țara înseamnă să-ți dorești să fie prosperă. Nu există prosperitate în izolare sau autarhie. Pentru prosperitate este nevoie de eficiență, productivitate, cooperare, capital și muncă. Companiile mari fac România mai prosperă.
Companiile private sunt mai productive. Prezența capitalului străin contează
Diferențele de productivitate dintre firmele din România nu sunt determinate doar de dimensiune, ci și de natura capitalului. Proprietatea companiei (dacă este privată sau de stat, dacă are capital majoritar autohton sau străin) influențează eficiența cu care sunt utilizate resursele, după cum arată raportul dintre cifra de afaceri generată anual și numărul de salariați:
Companii de stat: 79.000 lei/salariat
Firme private autohtone: 501.000 lei/salariat
Firme private (total): 632.000 lei/salariat
Firme private străine: 960.000 lei/salariat
Firmele private cu capital străin sunt cele mai productive. Un angajat într-o companie cu capital majoritar străin generează, în medie, aproape dublu față de unul dintr-o firmă privată românească și de peste 2,5 ori mai mult decât unul dintr-o companie de stat (asta în condițiile în care multe companii de stat operează monopoluri). Această diferență nu este întâmplătoare. Capitalul străin aduce cele mai bune practici manageriale, tehnologii moderne, acces la piețe globale și o disciplină operațională superioară.
De asemenea, majoritatea firmelor cu capital străin sunt și de dimensiuni mai mari, ceea ce le permite să beneficieze de efectele economiilor de scară, de investiții constante în eficientizare și de acces superior la finanțare. Pe lângă resursele de capital, aceste companii tind să atragă și forța de muncă înalt calificată, ulterior investind puternic în training și dezvoltarea profesională a angajaților. Pe de altă parte, majoritatea firmelor autohtone sunt micro sau mici, operează cu resurse limitate și întâmpină dificultăți în a găsi/reține personal cu înaltă calificare, atât din cauza ofertei limitate, cât și a capacității financiare reduse de a oferi salarii la nivelul companiilor cu capital străin.
Există însă o divergență: salariile în companiile de stat sunt comparabile cu cele din multinaționale și mai ridicate decât în firmele private autohtone, deși productivitatea este sensibil mai redusă. Așadar un angajat dintr-o firmă străină produce de 2,5 ori mai mult decât unul dintr-o firmă de stat, în timp ce salariile lor sunt aproape egale. Salariile mari din sectorul de stat pot crea presiune pe piața muncii, obligând firmele private autohtone să concureze cu un angajator care nu depinde neapărat de eficiență.
În ansamblu, sectorul privat depășește clar companiile de stat la capitolul productivitate. Chiar și atunci când analizăm doar firmele private autohtone, media productivității este cu mult peste cea a companiilor de stat. Deși multe firme de stat sunt mari ca număr de angajați (aproximativ 240.000 de salariați în 1.200 de firme, în medie 200 de salariați la o companie de stat), acest lucru nu se traduce automat într-o productivitate ridicată. Am arătat în secțiunea precedentă că, în general, dimensiunea companiilor este corelată cu productivitatea. Companiile de stat sunt excepția: când vine vorba de acestea, mărimea în sine nu garantează productivitatea ridicată.
Privind datele, o altă anomalie care iese în evidență este productivitatea scăzută a companiilor de stat combinată cu profituri mari. Explicația stă în poziția strategică a unor companii-cheie din portofoliul statului. Multe dintre ele operează în domenii monopoliste sau cu acces privilegiat la anumite resurse naturale. În aceste cazuri, profitabilitatea nu vine din eficiența operațională, ci din poziția dominantă pe piață.
Perspectiva este obturată de faptul că o parte consistentă a rezultatului net al sectorului de stat este generată de un singur gigant, care concentrează peste 40% din profitul total al companiilor publice. Fără acesta, poza ar fi alta. Un asemenea „outlier” creează iluzia unei performanțe solide a întregului sector, deși, în realitate, multe dintre companiile de stat operează pe pierdere. O bună parte din profitul raportat de companiile de stat nu se traduce în investiții pentru creșterea eficienței, ci este redirecționat sub formă de dividende către bugetul de stat.
Este probabil că lipsa competiției directe, rigiditatea administrativă și ineficiențele operaționale afectează performanța companiilor de stat. În multe cazuri, aceste firme funcționează fără presiunea de a optimiza costurile sau de a crește eficiența. În contrast, firmele cu capital străin operează în medii concurențiale complexe, sunt conectate la lanțuri de producție globale, folosesc tehnologii moderne și zilnic înfruntă cel mai greu de mulțumit client: piața.
Astfel, în cazul companiilor de stat, creșterea transparenței și profesionalizarea managementului sunt pași necesari. Listarea la bursă (cum s-a întâmplat recent cu Hidroelectrica) este un model de urmat pentru că oferă companiei acces la capital și o pune sub disciplina și scrutinizarea pieței și a acționarilor. Există chiar un jalon în PNRR ce vizează reformarea guvernanței acestor companii, ceea ce ar putea aduce îmbunătățiri evidente.
Concluzia este că diferențele de productivitate nu sunt întâmplătoare. Firmele cu capital majoritar străin performează mai bine, pentru că sunt mai bine integrate într-un sistem care recompensează eficiența, inovația și competitivitatea.
Asta nu înseamnă că nu există oportunități pentru companiile autohtone, ecartul putând fi recuperat prin investiții, adoptarea tehnologiilor moderne, digitalizare și integrarea în piețele globale. În cele din urmă, diferența nu o face naționalitatea capitalului, ci eficiența cu care este pus la lucru. Nu cred să existe obstacole de netrecut pentru companiile autohtone.
Să-ți iubești țara înseamnă să-ți dorești să fie prosperă. Nu există prosperitate în izolare sau autarhie. Pentru prosperitate este nevoie de eficiență, productivitate, cooperare, capital și muncă. Companiile cu capital privat (autohton și străin) fac România mai prosperă.
Impactul investițiilor străine directe (ISD) este evident
O comparație directă între companiile cu investiții străine directe (ISD peste 10% din capital) și cele fără investiții străine (incluzând atât privat cât și de stat) arată o discrepanță pronunțată între companiile cu și fără capital străin în ceea ce privește cifra de afaceri generată anual, în medie, de un angajat:
Firme ISD: 960.000 lei/salariat
Firme non-ISD (incluse și cele de stat): 485.000 lei/salariat
Cu alte cuvinte, un angajat dintr-o companie susținută de investiții străine a produs aproximativ cât doi angajați dintr-o firmă fără capital străin. O parte din explicație constă în faptul că firmele ISD valorifică economiile de scară, beneficiază de acces superior la capital, tehnologii avansate, practici de management mai eficiente și piețe externe, toate acestea traducându-se într-un final într-o productivitate mai mare. Nu întâmplător, companiile ISD plătesc salarii mai mari, în medie, cu 80% (costuri salariale medii brute lunare de 9.500 RON față de 5.200 RON la non-ISD).
În plus, firmele străine beneficiază adesea de active intangibile (mărci, patente, sisteme informatice performante, know-how) provenite de la compania-mamă, care sporesc eficiența și competitivitatea. Spre deosebire de acestea, multe microîntreprinderi locale funcționează cu capital redus și fără echipamente de ultimă generație, ceea ce limitează productivitatea. Un alt aspect esențial este forța de muncă. Companiile ISD atrag, dar și formează angajați mai bine pregătiți, ceea ce contribuie direct la productivitatea ridicată. În schimb, firmele non-ISD, în special IMM-urile autohtone, întâmpină dificultăți în recrutarea și păstrarea specialiștilor. Este o spirală: salariile mari atrag specialiști, specialiștii susțin performanța și veniturile ridicate, ceea ce permite continuarea creșterilor salariale.
Deși firmele ISD sunt puține ca număr (aproximativ 5% din totalul companiilor cu cifră de afaceri nenulă), ele contribuie cu peste 40% la cifra de afaceri totală a economiei și setează un etalon ridicat de eficiență. Indiferent de opiniile contrare exprimate în spațiul public, realitatea este că economia românească este impulsionată în special de „motorul” companiilor mari și/sau cu capital de proveniență străină.
Un alt contrast major evidențiat de date între cele două categorii: cifra de afaceri per angajat este aproape dublă în firmele ISD față de cele non-ISD, dar profitul per angajat este marginal mai mare în firmele non-ISD. O posibilă explicație este că multinaționalele lucrează adesea în industrii cu marje mici și volume mari (retail, auto etc.). Mai mult, multinaționalele reinvestesc frecvent câștigurile în modernizare și expansiune, fapt evidențiat inclusiv în rapoartele anuale ISD ale BNR, o mare parte din noile ISD-uri fiind, de fapt, profiturile reinvestite.
Deschiderea economică trebuie să continue: investițiile străine nu doar că stimulează productivitatea companiilor în care sunt realizate, dar creează și efecte de spillover (difuzarea cunoștințelor și tehnologiilor către firmele locale), fie prin parteneriate, fie prin competiție directă.
Investițiile străine sunt un vot de încredere din partea partenerilor tăi internaționali. Atragerea investițiilor străine trebuie să rămână o prioritate, iar România are în continuare foarte multe de câștigat din menținerea unei atitudini proinvestiții străine. Un climat economic stabil, mai puțină birocrație, fără bariere inutile și acces facil la piețele externe sunt factori esențiali pentru o economie liberă și prosperă. Nu degeaba asociațiile de profil cer mereu stabilitate și predictibilitate. Protecționismul nu este o soluție, este o problemă.
În același timp, decalajul de productivitate dintre firmele ISD și cele non-ISD nu trebuie privit ca unul imposibil de recuperat. Există povești românești de succes, companii care au reușit să crească puternic prin inovare, digitalizare și integrarea în lanțuri economice internaționale.
Deschiderea economică trebuie privită și ca o oportunitate pentru firmele locale de a învăța, de a se adapta și de a deveni mai competitive. Pe măsură ce firmele locale se maturizează, întreaga noastră societate beneficiază.
Să-ți iubești țara înseamnă să-ți dorești să fie prosperă. Nu există prosperitate în izolare sau autarhie. Pentru prosperitate este nevoie de eficiență, productivitate, cooperare, capital și muncă. Investițiile străine fac și ele România mai prosperă.
Concluzii:
Companiile mari și cele cu capital străin nu obțin profituri uriașe, așa cum auzim adesea, ci împart beneficiile eficienței operaționale atât cu angajații, prin salarii mai mari, cât și cu consumatorii, prin prețuri competitive.
Aceste companii se detașează prin productivitate ridicată, în timp ce microîntreprinderile, firmele exclusiv românești și mai ales cele de stat rămân în urmă. Aceste disparități nu sunt întâmplătoare și indică existența unor factori structurali ce influențează eficiența firmelor.
În primul rând, economiile de scară, accesul mai facil la piețele de capital și capacitatea de a investi în tehnologie fac diferența. Investițiile sunt esențiale pentru creșterea productivității pe termen lung.
Cele mai bune practici manageriale și guvernanța corporativă eficientă sunt alți factori-cheie ce diferențiază firmele performante. Lipsa lor poate conduce la alocare ineficientă a resurselor și întârzieri în adoptarea inovațiilor. În acest sens, se pare că prezența capitalului străin nu este doar o sursă de finanțare, ci și un vector al transferului tehnologic.
Capitalul uman este un alt determinant fundamental al productivității. O forță de muncă bine pregătită, educată, sănătoasă și cu competențe adecvate poate utiliza tehnologia mai eficient și poate genera mai multă valoare adăugată.
Inovarea și digitalizarea separă și ele firmele eficiente de cele mai puțin eficiente. România este la coada clasamentului când vine vorba de inovare în UE, în principal din cauza investițiilor reduse în cercetare și dezvoltare (R&D), atât din sectorul public, cât și din sectorul privat. Dar inovarea nu înseamnă neapărat inventarea unui produs revoluționar, nu trebuie să reinventăm roata, poate fi și inovație de proces (găsirea unor metode mai bune de organizare a producției sau a lanțului logistic).
Din păcate, prea multe reglementări și birocrația afectează în special firmele mici. Un cadru legislativ stufos și impredictibil înseamnă costuri administrative inutile, care apasă disproporționat asupra IMM-urilor. Companiile mari și cele străine au resurse pentru a depăși mai ușor aceste provocări (echipe dedicate), însă firmele mici pierd timp și resurse valoroase în interacțiunea cu statul. Un mediu cu reglementări mai suple, debirocratizat, digitalizat și cu instituții eficiente ar permite firmelor să-și valorifice întregul potențial.
Un sistem de educație solid rămâne esențial pentru o forță de muncă productivă și competitivă. La fel cum un sistem de sănătate eficient contribuie la o viață activă mai lungă și la maximizarea speranței de viață, o educație de calitate asigură capital uman bine pregătit. Creșterea productivității pe termen lung depinde de calitatea forței de muncă, iar aici sistemul de educație poate oferi mai mult.
În concluzie, există diferențe de productivitate între firmele din România care se pot explica printr-o combinație de factori interni (dimensiune, management, capital investit, competențele angajaților) și factori externi (accesul la finanțare, reglementări, climatul investițional). Ce nu se poate explica este percepția unora că refuzul capitalului străin și întoarcerea la un trecut idealizat ar fi o soluție. Acel trecut nu a existat niciodată așa cum este el glorificat astăzi, a fost doar un miraj, o iluzie convenabilă care ignoră eșecurile economiei centralizate. În lumea reală, modernă, prosperitatea nu vine din izolare, ci din integrare, cooperare și scalare.
Să-ți iubești țara înseamnă să-ți dorești să fie prosperă. Nu există prosperitate în izolare sau autarhie. Pentru prosperitate este nevoie de eficiență, productivitate, cooperare, capital și muncă. Companiile mari fac România mai prosperă. Companiile cu capital privat (autohton și străin) fac România mai prosperă. Investițiile străine fac și ele România mai prosperă.
Economia României a avansat în ultimii ani asemenea unui automobil condus fără hartă sau GPS, într-un decor instituțional unde volanul pare rotit simultan de prea multe mâini. Indicatorii macroeconomici au fost suficient de stabili pentru a păstra aparențele unei creșteri sustenabile, dar, în profunzime, dezechilibrele structurale au rămas nu doar nerezolvate, ci adesea ignorate cu ostentație. România a crescut, dar pe baze fragile, cu motorul economic turat pe credit de consum și importuri în creștere, în loc de investiții productive și penetrare sustenabilă a unor piețe externe.
În locul unei viziuni economice clare, România a oscilat între politici reactive, măsuri de moment și multe reforme cosmetice prezentate festiv și aplicate minimalist. Reformele structurale sunt invocate constant, dar mereu amânate, iar marile promisiuni ale integrării europene sunt convertite în dosare blocate sau în proiecte care se implementează doar în prezentări PowerPoint.
Crizele succesive – sanitară, energetică, geopolitică – au arătat fragilitatea unei economii dependente de consum, cu o industrie slab integrată și o administrație incapabilă să răspundă coerent. Spre deosebire de Polonia sau Cehia, care au folosit crizele pentru a accelera modernizarea sistemelor economice și administrative, România a continuat să funcționeze în regim de urgență permanentă.
PNRR-ul a fost prezentat ca o șansă istorică, dar implementarea sa a devenit rapid un exercițiu de birocrație, orgolii instituționale și concurs de pile și relații. Sute de milioane de euro sunt pierdute din cauza menținerii prioritare a capitalismului de partid, sintagmă ce acoperă numiri politice în funcții convenite cu Comisia Europeană ca urmând să fie ocupate de profesioniști.
În acest peisaj, reforma reală a fost înlocuită cu „PowerPoint governance”, iar succesul cu multe comunicate de presă într-un peisaj mediatic aservit. Fiecare eșec este ambalat în limbaj tehnocratic și prezentat drept progres, în timp ce cifrele sunt scoase din context pentru a susține o narațiune oficială tot mai deconectată de realitate. Politica economică a devenit un exercițiu de comunicare, nu de guvernare, iar criteriul dominant pentru evaluarea „reformelor” nu este impactul asupra societății, ci capacitatea de a fi ambalate convingător într-o broșură glossy destinată partenerilor externi sau opiniei publice care a renunțat să mai ceară responsabilitate. Astfel, România nu doar că rămâne în urmă, dar reușește performanța paradoxală de a cosmetiza stagnarea într-o retorică de succes administrativ.
Lipsa unui model economic articulat: efecte și implicații
În România, absența unui model economic coerent nu este doar o omisiune strategică, ci o formă de eșec colectiv instituționalizat. Economia națională pare să funcționeze pe pilot automat, fără o viziune clară care să integreze potențialul autohton cu obiectivele de dezvoltare durabilă. În loc de un proiect economic articulat, România a operat prin juxtapuneri de măsuri izolate, deseori contradictorii, cu un accent exagerat pe stimularea consumului și o ignorare crasă a nevoii de creștere a capacității de producție internă pentru piețe concurențiale.
Această lipsă de direcție este reflectată în incoerențele politicii fiscale, în subfinanțarea cronică a sistemelor de educație și cercetare, dar mai cu seamă în incapacitatea administrației de a genera politici economice adaptate competitivității globale. În timp ce țări precum Lituania și Slovacia și-au definit clar direcțiile strategice (digitalizare, mobilitate verde, energie regenerabilă), România pare blocată într-o logică de supraviețuire instituțională și stagnare dorită, planificată.
Consecințele sunt evidente pentru cine dorește să le vadă – o economie polarizată, slab tehnologizată, cu o piață a muncii tensionată și cu o balanță comercială în dezechilibru permanent și în creștere. Investitorii străini sunt atrași mai mult de diferențele de cost decât de stabilitatea sistemică, iar capitalul românesc rămâne slab, dispersat și vulnerabil – o caracteristica ce se menține de mai bine de un secol. În lipsa unui model economic coerent, România răspunde la criză și provocări prin măsuri ad-hoc, de cele mai multe ori reactive și inadecvate, care tratează efectele și nu cauzele problemelor sistemice. Absența unei direcții strategice face ca politicile publice să fie fragmentare și incoerente, dependente de cicluri electorale și de presiuni de moment. Astfel, nu se construiește o bază solidă pentru dezvoltare pe termen lung, ci se perpetuează o stare de improvizație continuă, în care fiecare oportunitate este tratată ca o excepție. În acest context, economia rămâne vulnerabilă, lipsită de robustețe (modelul european) sau reziliență (modelul american) și dependentă de decizii conjuncturale, cu efecte minore în planul dezvoltării pe termen mediu și lung.
Absența unui model economic coerent este agravată de tăcerea aproape totală a mediului academic, care a renunțat la rolul său critic și formator în favoarea unei neutralități sterile sau a unei complicități confortabile. Nu există o dezbatere publică autentică despre direcția economiei românești, iar rarele intervenții din partea universitarilor sau economiștilor sunt fie izolate, fie cenzurate de o păguboasă logică partizană. Think-tankurile și instituțiile de cercetare rămân, în mare parte, absente sau captive în logica proiectelor birocratice, livrând analize fără ecou sau fără impact strategic. Într-un climat în care intelectualii nu problematizează, iar decidenții evită orice discuție de substanță, vidul de viziune devine nu doar tolerat, ci acceptat ca normă.
Programele politice propuse de partidele din România și de candidații la președinție reflectă, în cel mai bun caz, o viziune economică rudimentară sau reciclată, lipsită de a continua în realitățile actuale și în provocările viitorului. În loc să propună modele de dezvoltare bazate pe competitivitate, inovare și integrare în economia globală, multe dintre ele se mulțumesc cu lozinci vagi și promisiuni reactive. Este nu doar anacronic, ci profund nepotrivit ca singurele idei economice vehiculate în spațiul public să vizeze o iluzorie revenire la „gloria” economiei socialiste, ca și cum statul planificator ar fi rețeta salvatoare în era digitală. Acest tip de nostalgie economică nu oferă soluții, ci doar amăgiri, substituind nevoia reală de reformă structurală cu povești convenabile despre un trecut idealizat.
Patternuri negative care slăbesc robustețea economiei românești
Economia României este marcată de o serie de patternuri negative recurente care, în timp, au erodat capacitatea de reacție și adaptare a sistemului economic la provocările interne și externe.
Primul dintre aceste patternuri distructive este subordonarea investițiilor publice intereselor politice de moment, unde logica dezvoltării este înlocuită de o logică învechită a votului. Se alocă fonduri pentru proiecte cu vizibilitate electorală imediată, nu pentru cele care răspund unor nevoi reale sau generează impact pe termen lung. De multe ori, proiecte nenecesare sunt începute doar pentru a fi inaugurate simbolic, fără a fi duse la capăt, ceea ce duce la risipirea resurselor și la accentuarea neîncrederii în instituțiile publice. Această activitate discreționară blochează dezvoltarea coerentă a infrastructurii și fragilizează capacitatea de a construi capital public durabil.
Al doilea pattern este subfinanțarea și dezarticularea sistemului educațional și de cercetare, în contrast flagrant cu state ca Estonia sau Slovenia, care și-au transformat educația în pilon central al dezvoltării economice. România a rămas la nivelul reformelor experimentale și al subiectelor politizate, ignorând complet nevoia unei forțe de muncă adaptate noii economii tehnologice.
Un alt element este dependența structurală de importuri, inclusiv pentru produse care ar putea fi fabricate intern. Această slăbiciune a dus la o balanță comercială defavorabilă și la pierderea progresivă a capacității de producție locală. În paralel, exodul forței de muncă calificate a golit sectoare strategice de resursă umană și a redus competitivitatea internă. Lipsesc cu desăvârșire politici de promovare a unor ramuri industriale sau de susținere reală a antreprenorilor. Ministerul Economiei este perfect invizibil, chiar și pentru cei care îi caută cu sârguință rezultate ale activității.
În final, relația confuză și deseori clientelară dintre stat și mediul privat subminează orice efort de transparentizare și eficientizare. Contractele publice sunt rareori atribuite în funcție de valoare economică, iar lipsa de predictibilitate a reglementărilor inhibă spiritul antreprenorial. Mai grav, inițiativele noi din sectorul privat sunt adesea întâmpinate nu cu sprijin, ci cu suspiciune instituționalizată și presiune birocratică. Instituțiile publice, aservite politic, ajung să „vămuiască” noile afaceri – fie prin solicitări abuzive, fie prin interpretări arbitrare ale cadrului legal – transformând procesul de conformare într-un instrument de control și descurajare.
În loc să faciliteze competiția și să susțină inovația, statul devine adesea un gardian al statu-quo-ului clientelar, blocând accesul actorilor independenți la resurse, contracte și piețe. Economia românească este percepută ca instabilă, slab instituționalizată și în permanentă criză de viziune — un loc în care improvizația ține loc de strategie, iar succesul este deseori confundat cu evitarea colapsului. Reformele sunt anunțate cu fast, dar implementate discret, adesea în forma cea mai puțin reformatoare cu putință. Instituțiile funcționează „în principiu”, planurile de dezvoltare există „pe hârtie”, iar responsabilitatea trece cu eleganță dintr-un birou în altul, ca într-un sport național al evitării. Astfel, România reușește performanța de a rămâne captivă tranziției, fără ai mai păstra, însă, nici entuziasmul, nici direcția.
Guvernanța corporativă: între formă și fond
România pretinde că aplică principii de guvernanță corporativă. Documentele există, reglementările sunt prezente, site-urile companiilor publică rapoarte anuale frumos formatate și colorate. Dar, dincolo de această fațadă, realitatea arată altfel. Guvernanța corporativă este înțeleasă mai degrabă ca obligație formală decât ca un instrument de eficiență și responsabilizare. Numirile în consiliile de administrație și în structurile executive ale întreprinderilor publice sunt negociate între partide politice, fără a ține cont de legalitate, criterii de competență sau integritate. Spre deosebire de țări ca Polonia sau Cehia, unde codurile de guvernanță sunt asociate cu sancțiuni reale și unde cultura organizațională este aliniată cu performanța, România practică un fel de ceremonial birocratic, fără substanță. Separarea între proprietar (statul) și administrator (managerul) este confuză, iar responsabilitatea este difuză. Chiar și acolo unde există cadru legal, lipsa voinței instituționale și a capacității de monitorizare face ca implementarea să rămână superficială.
Indicatorii de performanță utilizați pentru monitorizarea întreprinderilor publice sunt vag definiți și nespecifici, monitorizarea este superficială și depinde mult de relațiile politice, iar cultura organizațională rămâne tribală, rezistentă la reformă. În acest context, guvernanța corporativă nu este o sursă de creștere economică, ci un decor folosit pentru a induce o imagine falsă a conformării. În lipsa unei voințe reale de reformare, România continuă să perpetueze un model disfuncțional, în care raportările iau locul rezultatelor și transparența se termină la nivelul formularului completat.
Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP) este o instituție publică aflată în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului. Scopul principal al AMEPIP este de a coordona și monitoriza implementarea acțiunilor și politicilor de guvernanță corporativă la nivelul autorităților publice tutelare (instituții care dețin, controlează sau exercită drepturile statului ca acționar în cadrul întreprinderilor publice), precum și de a aplica sancțiuni pentru abaterile identificate.
Aici, lângă noi, contemporani de-ai noștri au numit nelegal conducerea AMEPIP sau membri în consilii de administrație – inclusiv în sectorul energetic –, unde Comisia Europeană a constatat abateri grave. Aceștia nu doar că nu sunt trași la răspundere, ci beneficiază de o formă rafinată de impunitate: ajustarea legii în favoarea lor. În loc să se investigheze și să se sancționeze faptele, se modifică legislația astfel încât ilegalul devine tolerat, acceptat sau pur și simplu iese din sfera de interes penal. Membrii comisiilor care au viciat de două ori procedura de la AMEPIP, privând România de 400 milioane de euro din PNRR, nu au fost sancționați, ci, în parte, promovați. Un tratament similar au primit și cei care au blocat, prin incompetență sau obediență politică, accesul la alte 300 milioane de euro destinate investițiilor în sectorul energetic. În orice altă democrație funcțională, astfel de situații ar fi fost urmate imediat de unele demisii, anchete și sancțiuni. În România, însă, ele sunt urmate de avansări, numiri în funcții noi și, uneori, de mulțumiri și aplauze în cercurile restrânse ale puterii.
S-a vorbit puțin și timid despre partea pasivă a acestor numiri, despre cei care au ajuns să ocupe fraudulos acele funcții, însă absolut deloc despre cei care au generat situația – comisiile de selecție. Pentru cei care au fost puși în mod nelegal în consilii de administrație a fost adoptata o norma legală ce îi despăgubește. Unii dintre ei au fost despăgubiți și imediat numiți în alt consiliu de administrație, într-un mod la fel de nelegal și prin aceeași metodă – lista de partid. Pentru șefii de la AMEPIP, care au fost destituiți la solicitarea Comisiei Europene pentru nereguli în selecție, au fost găsite posturi pe măsura serviciilor aduse prin nesancționarea activității ilicite. După ce-a de-a doua încercare eșuată de selecție a conducerii AMEPIP, conducerea de partid și de stat a înțeles să numească provizoriu (deși legea nu mai permitea provizorat și de aceea a fost rapid modificată) o persoană care nu îndeplinește condițiile minime de acces în funcția respectivă. Are, însă, susținerea organizației de partid. Primele efecte se văd în actele emise de instituție, acte care bulversează și mai mult un domeniu văduvit de claritate și competență. Este de așteptat ca negocierile politice să continue să înlocuiască selecțiile corecte pentru consilii de administrație, iar instituția înființată pentru a gira corectitudinea procedurilor să continue să favorizeze sau defavorizeze companii și consilii de administrație ca marionetă a intereselor politicianiste.
Într-un sistem, în care legea se mulează după greșeala comisă, se instituie o formă subtilă, dar profundă, de relativizare a normativității, în care cadrul legal nu mai funcționează ca limită predictibilă a acțiunilor administrative sau politice, ci ca un instrument adaptabil, reconfigurat pentru a valida decizia luată. Într-un asemenea context, responsabilitatea publică încetează să mai fie un principiu funcțional al guvernării și devine o noțiune abstractă, invocată retoric, dar inoperabilă în practică. Legalitatea nu mai are un reper constant în definirea conducerii instituționale, ci se transformă într-o variabilă de oportunitate, ajustabilă în funcție de presiuni conjunctură sau interese de grup. Astfel, se produce o disoluție a încrederii în drept și în instituțiile statului, iar ideea de stat de drept este golită de conținutul său substanțial, rămânând doar ca etichetă formală într-un decor democratic degradat.
În mod tehnic, un stat capturat este un stat care îi protejează pe cei care practică nelegalitatea la comandă politică. Societatea înțelege starea de fapt și respectul față de lege se diminuează constant și la nivel general. Un astfel de context este consecință a fenomenului denumit democrație delegată, ca formă a democrației în care reprezentanți aleși democratic, odată ajunși în funcție, operează în afara controlului real al puterilor în stat. Mandatul primit prin vot nu mai presupune responsabilitatea față de alegători, ci devine o autorizație informală pentru exercitarea discreționară a puterii în folos propriu sau de grup. În loc să asigure echilibrul între voința populară și decizia politică, democrația delegată ajunge să legitimeze derapajele, printr-o tăcere formală a urnelor și o complicitate pasivă a instituțiilor.
Companiile listate la BVB: bune practici izolate într-un ecosistem fragil
În sectorul companiilor listate la Bursa de Valori București (BVB), situația este semnificativ mai nuanțată și mai dinamică decât în zona întreprinderilor de stat. Există exemple de bune practici de guvernanță, susținute atât de presiunea investitorilor, cât și de exigențele pieței de capital și de influența reglementărilor europene. Transmiterea de informații, raportările financiare, adoptarea codurilor de guvernanță, responsabilitatea consiliilor și relația cu acționarii au evoluat semnificativ în ultimul deceniu.
Însă aceste cazuri reprezintă, de cele mai multe ori, insule de normalitate într-un ocean de superficialitate. Problemele apar atunci când guvernanța este percepută exclusiv ca un set de proceduri de bifat, fără implicare reală din partea acționarilor majoritari. Practica demonstrează că acolo unde acționariatul este divers și există investitori instituționali activi, nivelul de responsabilitate și transparență crește. Totuși, România rămâne în urmă față de alte piețe din regiune, precum Polonia, unde dimensiunea și lichiditatea pieței permit un ecosistem mult mai robust, sau față de Ungaria, unde structurile de guvernanță sunt mai bine consolidate la nivel instituțional.
Pe de altă parte, acolo unde controlul este concentrat sau influențat politic, mecanismele de guvernanță rămân doar pe hârtie. Chiar și în companiile listate, cultura organizațională nu este mereu aliniată cu principiile de performanță și integritate. În absența unei culturi organizaționale bazate pe merit și pe criterii clare de responsabilitate, chiar și companiile listate pot deveni prizonieri ai inerției și ai mimării responsabilității. Lipsa unui cadru legislativ predictibil și insuficienta cultură antreprenorială la nivel de acționariat accentuează această fragilitate sistemică.
Situația este mult mai gravă în cazul întreprinderilor în care statul este acționar majoritar. Aici, guvernanța corporativă este de cele mai multe ori un pretext, nu o realitate. Numirile se fac pe criterii politice sau de clan, rotația cadrelor este haotică, iar continuitatea managerială este aproape inexistentă. Spre deosebire de companiile de stat din Cehia sau Polonia, unde managementul profesional este încurajat, în România stabilitatea este o excepție, iar meritocrația un accident.
Consiliile de administrație sunt adesea populate cu persoane fără legătură cu sectorul respectiv sau cu experiență de management (coafeze, secretare, sportivi etc), directorii sunt neapărat de pe listele de partid și selectați după criteriul celerității rezolvării sarcinilor încredințate (angajări din listele partidului, contracte la comandă etc.), iar planurile de management sunt formale și rar monitorizate. Indicatorii de performanță nu sunt negociați serios de autoritatea publică tutelară, nu sunt stabiliți obiectiv, iar raportările se fac cu scopul de a evita conflictele, nu de a stimula performanța. În plus, lipsa unui sistem funcțional de control intern și absența presiunii publice reale permit perpetuarea acestui cerc vicios.
În acest mediu, eficiența este înlocuită de obediență, iar transparența este sacrificată pentru confortul decizional al politicului. Companiile de stat sunt instrumente de control și recompensă, nu motoare de dezvoltare economică. Iar contribuabilul plătește nota, an după an. Comparativ, modelul estonian sau chiar cel croat arată că este posibil ca întreprinderile publice să fie profitabile, eficiente și ancorate într-un cadru real de guvernanță corporativă. Dar pentru asta este nevoie de voință, și nu doar de simulacru instituțional.
Recomandări: premise pentru un cadru funcțional de guvernanță și strategie economică
Pentru a corecta devierile actuale și a construi o economie funcțională și rezilientă, România are nevoie de o serie de schimbări structurale. În primul rând, este esențială definită unui model economic coerent, ancorat în realități naționale și în contextul global. Acesta trebuie să prioritizeze valoarea adăugată locală, să susțină inovarea și să încurajeze reindustrializarea inteligentă, orientată către sectoare competitive și sustenabile pe care contextul social românesc să le poată susține.
În acest efort, este necesar o apropiere clară și asumată de modelele economice funcționale din Europa, în special cele care au reușit să îmbine competitivitatea cu coeziunea socială. Originalitatea modelului românesc – proclamată adesea cu mândrie de fațadă – s-a dovedit mai degrabă o formă de izolare autoimpusa, lipsită de coerență doctrinară și rezultate concrete. A venit momentul renunțării la acest excepționalism de conjunctură, care a legitimat improvizația și a blocat adaptarea reală la standardele europene. Nu este nicio rușine în convergența cu bunele practici validate, în schimb persistarea în ambiguități autohtone devine o formă de autosabotaj strategic.
În acest sens, este esențială revitalizarea spațiului academic și a scenei doctrinelor politice, ca loc al confruntării de idei economice, al articulării unor proiecte alternative și nu doar al validării deciziilor post-factum. România nu poate avansa fără dezbatere intelectuală riguroasă, fără școli de gândire economică, fără curente doctrinare clare, care să inspire politici publice coerente. Avem nevoie de o economie guvernată nu doar de cifre, ci și de idei – idei care să fie discutate, asumate și testate în spațiul public, nu dictate într-un cerc restrâns de interese. Fără acest efort de reconstrucție, România va continua să rămână o economie periferică, care mimează modernizarea și care evită sistematic esența reformei.
Depolitizarea numirilor în întreprinderile publice este o urgență instituțională. Profesionalizarea managementului și aplicarea reală a criteriilor de competență trebuie să înlocuiască rețelele de fidelitate politică. În acest sens, se impune reconsiderarea arhitecturii instituționale actuale: scoaterea întreprinderilor publice de sub coordonare directă a ministerelor și transferul acestora către un fond național de investiții, cu mandat clar de evaluare a oportunității existenței lor și de administrare în baza criteriilor de performanță. Această entitate ar trebui să opereze independent de ciclul politic și să fie guvernată de principii de transparență, sustenabilitate și profitabilitate economică, în linie cu bunele practici europene. Este nevoie de o reglementare mai strictă privind conflictul de interese și o definire mai clară a rolului consiliilor de administrație. Totodată, este necesară întărirea rolului acționarilor minoritari și a investitorilor instituționali în guvernanța corporativă, inclusiv în companiile listate.
Transparența decizională trebuie să fie nu doar o cerință legislativă, ci o valoare internă a organizațiilor. Introducerea unor mecanisme reale de monitorizare și control, publicarea detaliată a performanței și asumarea răspunderii pentru eșecuri ar schimba radical climatul de încredere publică. Un sistem de guvernanță eficient trebuie să stimuleze performanța, nu doar să conserve pozițiile de putere.
Contrar temerilor vehiculate de unii actori instituționali, transparența nu înseamnă devoalarea conținutului avantajelor competitive ale unei firme sau a strategiilor comerciale sensibile. Transparența înseamnă, în mod esențial, claritate asupra procesului de luare a deciziilor, a criteriilor de selecție a managerilor și a administratorilor, a obiectivelor urmărite și a modului în care se măsoară pentru formare. Înseamnă acces public la rapoartele de activitate, la bugetele planificate și realizate, la conflictele de interese gestionate și la remunerațiile acordate în funcție de rezultate. Transparența nu înseamnă divulgarea strategiilor comerciale sau a secretelor care asigură succesul economic al unei organizații, ci se referă la încredere în corectitudinea procesului decizional și la capacitatea de a-ți justifica în mod clar și deschis deciziile luate. În același timp, este important ca transparența să nu fie confundată cu simpla publicare de documente, ci să devină un exercițiu activ de comunicare și responsabilitate față de public. Cultura transparenței nu se reduce la conformarea birocratică, ci presupune un efort continuu de explicare, de deschidere și de asumare a deciziilor. Transparența reală reduce costurile de guvernanță, descurajează corupția și stimulează competitivitatea, prin crearea unui climat de încredere între stat, cetățeni și mediu economic. În lipsa ei, instituțiile devin opace, suspiciunile se generalizează, iar performanța este sufocată de neîncredere și arbitrariu.
Nu în ultimul rând, este nevoie de corelarea politicilor sociale: educația, fiscalitatea, cercetarea, energia, piața muncii ș.a. trebuie să funcționeze ca un sistem integrat, nu ca domenii izolate, conduse fiecare după logica proprie. În prezent, aceste politici sunt formulate și aplicate fragmentar, fără o viziune coerentă care să le conecteze la un obiectiv economic comun. Lipsa de coordonare generează ineficiențe structurale, suprapuneri inutile, dar mai ales pierderi de oportunitate, deoarece fiecare domeniu avansează cu viteze și priorități diferite. O economie modernă nu poate funcționa pe baza unor insule de competență administrativă, ci are nevoie de un aparat public capabil să gândească interdependent și să opereze în logica unui proiect național integrat. Pentru aceasta este esențială o reformă profundă a aparatului administrativ, care să înlocuiască logica obedienței cu cea a competenței și să asigure autonomia profesională în luarea deciziilor. Numai un stat capabil să gândească și să acționeze coerent poate pune în mișcare un model de dezvoltare durabil, cu politici publice care să se potențeze reciproc, în loc să se anuleze sau să se ignore.
Concluzie: România, între mimetism instituțional și oportunități ratate
România se află într-un moment definitoriu, un punct de inflexiune în care nu mai este loc pentru exerciții sterile de validare birocratică sau pentru strategii construite din metafore politice. Alegerea este clară: ori continuăm cu modelul inerțial al improvizației, cu reforma mimată și cu perpetuarea aparențelor instituționale, ori asumăm, în sfârșit, o traiectorie economică strategică, guvernată de reguli clare, merit și profesionalism, nu de reflexe politicianiste și rotația cadrelor „de partid”. Absența unui model economic coerent și aplicarea superficială a guvernanței corporative nu mai afectează doar eficiența administrativă sau credibilitatea statului, ci compromit în mod direct viitorul unei întregi generații, blocată între emigrare, deziluzie și resemnare.
A merge mai departe pe actuala cale înseamnă, de fapt, să declarăm stagnarea ca drept politic oficial și să tratăm mediocritatea ca pe o strategie de supraviețuire națională. Schimbarea de paradigmă nu va veni dintr-un act tehnic sau dintr-o nouă ordonanță, ci dintr-un curaj instituțional de a înfrunta convențiile sterile și de a reconstrui în profunzime. A transforma România într-o economie de anticipare, nu de reacție, presupune că nu doar un nou tip de leadership, ci și o societate care să nu accepte autosuficiența ca pe o stare naturală.
Progresul nu se cere, se construiește – și se construiește cu luciditate, integritate și refuzul ferm de a mai accepta forma fără fond. România are de ales între a rămâne o democrație decorativă, ancorată în prezentul altora, sau a devenit o țară care scrie cu propriile mâini viitorul, pe baza unor reguli clare, a unor standarde verificabile și a sistem care nu doar măsoară performanța, ci și evaluează corect modul în care aceasta este atinsă.
Valeriu Ivan este dr., analist al Centrului de Analiză şi Prognoză pentru Orientări Strategice (CAPOS).
de Laurențiu Stan, consultant financiar, Kapital Minds
Într-o lume construită pe promisiunea piețelor deschise și a interdependenței economice, vocile antiglobaliștilor au devenit din ce în ce mai sonore. Nu mai sunt doar activiști marginali sau nostalgici ai suveranității pierdute, ci politicieni de prim-plan, economiști reputați și o parte tot mai mare din electoratul occidental. În opinia lor, globalizarea nu a adus convergență, ci decalaje. Nu a construit solidaritate, ci dependență. Iar în centrul discursului lor se află o întrebare tot mai incomodă: cui servește, de fapt, economia globală integrată?
Globalizarea nu a fost un proces lin și constant, ci o succesiune de valuri, crize și reconstrucții. Încă de la începuturile comerțului liber, în secolul al XIX-lea, lumea a pus în balanță dorința de a deschide granițele pentru schimburi libere și instinctul de a păstra controlul politic autohton asupra economiei. De la avântul liberal al epocii victoriene, la protecționismul din perioada interbelică, de la arhitectura postbelică a sistemului Bretton Woods, la liberalizarea din anii ’80, și până la momentul prezent – marcat de pandemii, dispute comerciale și replieri strategice, traseul globalizării a fost orice, numai liniar nu.
Astăzi ne aflăm într-un moment delicat, în care globalizarea merge mai departe, dar nu o mai face nici cu aceeași forță, nici cu asentimentul general. Ideea că statele trebuie să-și întărească poziția economică internă – un ecou al trecutului – revine tot mai des în discursul public, mai ales în lumina crizelor recente, de la prăbușirea din anii ’30, la șocul financiar din 2008 și la dezechilibrele provocate de pandemie și tensiunile internaționale.
Așa a reapărut, sub forme tot mai sofisticate, patriotismul economic. Nu este un concept nou. L-am văzut în SUA în perioada New Deal, în Europa postbelică prin politicile industriale puternic controlate de stat, iar în ultimele două decenii a fost reactivat ca răspuns la riscurile liberalizării necontrolate. De fiecare dată, patriotismul economic a apărut în momente de fragilitate sistemică, atunci când ordinea globală nu mai oferea garanții economice sau politice.
Criza din 2008 a zdruncinat încrederea în piețele libere și a readus statul în prim-plan, prin naționalizări, recapitalizări și subvenții. Această revenire nu a fost doar o reacție, ci expresia unei tensiuni persistente între piețele globalizate și cerințele politice interne.
Patriotismul economic este, la bază, o reacție la globalizare și liberalism economic. La nivel teoretic, acest concept combină idei din meritocrația economică internă (de exemplu: „sprijinim companiile românești dacă performează”), cu protecționism moderat („impunem condiții favorabile capitalului autohton”) și strategii industriale naționale („dezvoltăm lanțuri valorice locale, în industrii-cheie”). Este opusul laissez-faire-ului total, dar nu în mod necesar antipiață – depinde cum e aplicat.
Patriotismul economic desemnează acele politici prin care decidenții privilegiază anumiți actori economici locali – firme, sectoare sau grupuri sociale – pe care îi consideră „insideri” din punct de vedere teritorial. Nu se limitează la nivel național: poate funcționa și la nivel regional (ex. UE) sau local (ex. regiuni cu protecție specială). Diferența față de naționalismul economic este subtilă, dar importantă: patriotismul economic nu presupune automat protecționism, ci poate implica inclusiv politici liberale selective în beneficiul unui teritoriu.
În România, patriotismul economic a fost invocat des, dar aproape niciodată aplicat. Nu pentru că ar fi un concept greșit, ci pentru că este complet incompatibil cu realitățile structurale ale economiei românești. Trei obstacole majore fac imposibilă implementarea autentică a acestuia:
Lipsa unei strategii economice – nu există o viziune coerentă asupra direcțiilor industriale prioritare, iar politicile publice sunt deconectate de la realitatea economică. Ministerele sunt reactive, nu proactive, iar intervenția statului în economie este haotică și lipsită de continuitate.
Absența capitalului autohton consolidat – majoritatea companiilor românești sunt subcapitalizate, fragile, slab integrate în lanțuri de valoare globale și dependente de contracte publice. În acest context, protejarea lor devine mai degrabă o formă de asistență păguboasă decât o strategie de competitivitate.
Dependența de capitalul străin – peste 50% din cifra de afaceri a companiilor din România și aproape 70% din exporturi sunt realizate de firme cu capital străin. De asemenea, companiile cu capital străin angajează peste 1,3 milioane salariați, pe care îi plătesc de 1,5 ori mai mult decât media națională. Este evident că România nu își poate permite o retorică de tip suveranist fără riscul de a-și sabota propriile motoare economice.
Privind spre țările pe care uneori le invidiem, Franța și Germania practică un patriotism economic discret, dar eficient, intervenind constant în sprijinul unor industrii considerate sensibile. Polonia a crescut capitalul autohton în agricultură și IT cu instrumente adaptate contextului local, fără a încălca regulile UE. Ungaria a fost și mai agresivă, dar cu costuri reputaționale semnificative. România rămâne, deocamdată, în zona gri: vorbe multe, fapte puține.
De ce nu ar putea funcționa și în România? Simplu spus: pentru că lipsește infrastructura de politici publice și instituții care să transforme ideea în strategie. În loc de criterii clare, avem favoritisme politice. În loc de lanțuri de valoare, avem fragmentare economică. În loc de viziune, avem reacție, de multe ori întârziată.
A vorbi despre patriotism economic în România actuală, fără reformarea administrației, fără recapitalizarea economiei locale și fără investiții în know-how, înseamnă doar a recicla un discurs gol, care vinde speranță pe termen scurt și ascunde incompetența pe termen lung.
Patriotismul economic nu este o idee de respins, dar nici una de aplicat mecanic. El funcționează doar în țări care au ce proteja, știu de ce o fac și dispun de capacitatea de a o face. România trebuie mai întâi să-și construiască baza: educație economică, capital local, instituții credibile și o viziune clară. Abia apoi poate discuta, cu sens, despre patriotism economic. Până atunci, orice discurs în acest sens rămâne ceea ce este: propagandă politică ambalată în tricolor.
La începutul verii, cei mai mulți români și-au făcut deja planurile de vacanță. Potrivit celui mai recent studiu realizat de Raiffeisen Bank, în parteneriat cu compania globală de cercetare de piață Appinio, 83% dintre români au deja un plan pentru vacanța din acest sezon. Același studiu arată că doar 6% nu vor pleca în concediu, în timp ce 12% nu și-au finalizat încă planurile de vacanță.
Litoralul, destinația preferată pentru români
Aproximativ jumătate dintre cei care au deja planuri stabilite pentru vacanță preferă un sejur de 5-10 zile la mare. Pe locul următor ca popularitate se află escapadele de weekend, cu o înclinație mai mare spre destinațiile montane (32%) decât cele de litoral (25%). Un sfert dintre participanți optează pentru city break-uri, iar 21% aleg destinații îndepărtate, care presupun vacanțe mai lungi, de până la trei săptămâni.
Turismul local rămâne principala alegere pentru 70% dintre respondenți, urmat de sejururile în Grecia (24%), Bulgaria (18%) și Turcia (15%).
Bugetul, în prim-plan
Creșterea costurilor determinată de inflație și de contextul economic actual influențează semnificativ deciziile de vacanță. Bugetul mediu de vacanță pentru 2 persoane ajunge la 7.200 de lei, potrivit studiului Raiffeisen Bank. 1 din 5 români estimează că va cheltui mai puțin de 3.000 de lei, 35% vor avea un buget între 3.500 și 6.000 de lei iar 5% afirmă că vor cheltui peste 15.000 de lei în următorul concediu.
40% dintre cei care nu merg în vacanță sau nu au încă un plan menționează lipsa banilor sau nu au luat încă o hotărâre în ceea ce privește vacanța. Alte constrângeri sunt lipsa de timp, nevoia de a fi prezenți la serviciu sau alte planuri care presupun cheltuieli mai mari, de exemplu renovarea locuinței.
63% dintre respondenții studiului Raiffeisen Bank estimează creșteri ale cheltuielilor cu vacanța între 10% și 50% față de anul trecut. Inflația și contextul local (politic, economic) sunt cauzele principale pentru creșterea cheltuielilor planificate pentru ieșirile și vacanțele din 2025 comparativ cu anul 2024.
Economiile, principala sursă de finanțare a concediului
Românii care și-au planificat vacanța de vară folosesc, în medie, două modalități prin care să achite cheltuielile. 58% dintre respondenți economisesc pentru vacanțe, 43% plătesc din venitul lunar disponibil, în timp ce 2 din 10 folosesc un card de credit sau tichete de vacanță.
„Faptul că mulți români economisesc pentru vacanțe arată o maturizare în modul în care ne raportăm la planificarea financiară. Este încurajator să vedem cum economisirea începe să devină un reflex, chiar și pentru obiective de relaxare și reconectare. La Raiffeisen Bank, susținem acest comportament și îl considerăm o parte esențială dintr-un stil de viață echilibrat,” a declarat Mihail Ion, Vicepreședintele Diviziei Piețe de Capital, Servicii Bancare de Investiții și Planificare Financiară Personală din Raiffeisen Bank România.
Potrivit studiului realizat de Raiffeisen Bank, 1 din 2 români cumpără câte o asigurare de călătorie pentru fiecare ieșire din țară, 11% au o astfel de asigurare atașată unui card bancar, iar 5% aleg o asigurare de călătorie de tip abonament.
Pentru turiștii care aleg destinații externe și caută un produs flexibil, simplu și ușor de achiziționat, Raiffeisen Bank România oferă asigurarea anuală de călătorie Around the World care acoperă călătorii nelimitate în toată lumea, cu un preț accesibil, ce poate fi activată 100% digital din aplicația Smart Mobile.
Studiul face parte din seria DESPRE BANI 1:1, pe care Raiffeisen Bank o realizează lunar pe subiecte care țin de comportamentul financiar al românilor și impactul banilor asupra deciziilor de zi cu zi. Studiul este reprezentativ la nivel național, de tip CAWI, și este realizat de Raiffeisen Bank în colaborare cu Appinio, pe un eșantion de 1.000 de persoane, în perioada mai – iunie 2025.
În cel de-al 26-lea raport de sustenabilitate, Tetra Pak evidențiază reduceri importante ale emisiilor poluante (GES) din toate etapele activității[3], asigurând, în același timp, accesul la alimente sigure pentru oameni din întreaga lume.
Tetra Pak a publicat Raportul de Sustenabilitate pentru anul 2024, subliniind reducerea cu 25% a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) pe întregul lanț valoric, comparativ cu 2019, această evoluție reprezentând o îmbunătățire de cinci puncte procentuale față de 2023.În ceea ce privește propriile operațiuni, compania a reușit să-și reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 54% față de 2019 și utilizează în proporție de 94% energie regenerabilă, menținându-se pe drumul către atingerea neutralității climatice (net-zero emisii GES) până în 2030[4].Toate aceste progrese în protejarea mediului sunt dublate de eforturile constante ale companiei de a îmbunătăți nivelul de trai și de a contribui la dezvoltarea economică prin livrarea de alimente sigure oriunde în lume.
Adolfo Orive, Președinte și CEO Tetra Pak, a declarat: „Până în 2050, se estimează că populația lumii va ajunge la 10 miliarde de oameni, ceea ce va duce la o creștere cu 60% a cererii de alimente[5].Dar, deși sistemele alimentare sunt esențiale pentru viața modernă, ele sunt responsabile pentru mai mult de o treime din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Această presiune tot mai mare între necesitatea de a produce mai multă hrană și nevoia de a reduce impactul asupra mediului reprezintă o provocare majoră – una pe care Tetra Pak se angajează să o abordeze în continuare. Așa cum arătăm în cel mai recent Raport de Sustenabilitate, ne concentrăm pe dezvoltarea unor sisteme alimentare mai sigure și mai sustenabile, în timp ce reducem impactul asupra climei și contribuim la îmbunătățirea nivelului de trai. Suntem pregătiți să continuăm această misiune în colaborare cu clienții și toți partenerii noștri.”
Evoluția prezentată în Raportul de Sustenabilitate pentru anul 2024 demonstrează că Tetra Pak își menține traiectoria corectă pentru atingerea obiectivului propus pentru anul 2030: reducerea cu 46% a emisiilor de gaze cu efect de seră pe întregul lanț valoric, comparativ cu anul de referință 2019 (conform scopurilor 1, 2 și 3 din Protocolul GES – clasificări ale emisiilor de gaze cu efect de seră, conform standardelor internaționale).Aceste rezultate vin după încă un an de eforturi semnificative pentru decarbonizarea operațiunilor proprii și susținerea clienților în reducerea emisiilor poluante, prin echipamentele, tehnologia și serviciile oferite de Tetra Pak. Este un progres care reflectă angajamentul continuu al companiei de a colabora cu furnizorii, clienții și alți parteneri relevanți pentru a atinge neutralitatea emisiilor poluante(net-zero emisii GES) și pe întregul lanț valoric până în 2050, raportat la nivelul anului 2019.
În 2024, un factor important care a contribuit la performanța Tetra Pak în reducerea emisiilor GES pe lanțul valoric l-a reprezentat utilizarea echipamentelor cu consum eficient de resurse, implementarea tehnologiilor de optimizare la nivelul întregii unități de producție și adoptarea soluțiilor de ambalare cu amprentă de carbon redusă[6].Aceste inovații au ajutat producătorii din industria alimentară și a băuturilor să-și mențină avantajul competitiv, reducând în același timp propriile emisii.
De exemplu, în 2024, emisiile GES generate de liniile de procesare pentru produse lactate ambalate la temperatură ambientală au scăzut cu 13% față de 2023 și cu 42% comparativ cu anul de referință 2019.Printre inovațiile care au contribuit la acest rezultat se numără Tetra Pak® Tubular Heat Exchanger, un echipament introdus anul acesta, cu un design de tip Q corrugation, aflat în curs de brevetare, care s-a dovedit extrem de eficient. Această configurație reduce pierderea de presiune cu 40% (presiunea scade pe măsură ce fluidul circulă prin tuburi[7]), permițând astfel producătorilor să reducă consumul de energie electrică al pompei schimbătorului de căldură – utilizată în procese esențiale de producție a alimentelor și băuturilor, precum sterilizarea și pasteurizarea – cu până la 40% în comparație cu modelul anterior disponibil pe piață. Astfel, clienții Tetra Pak obțin economii de energie semnificative și își reduc amprenta de carbon.
Alte realizări notabile ale companiei incluse în Raportul de Sustenabilitate pentru 2024:
Optimizarea fabricilor de producție alimentară, prin soluții tehnologice avansate Tetra Pak, care au permis o reducere a consumului de energie de până la 40% și o creștere cu 60% a uniformității calității, contribuind astfel la combaterea risipei alimentare.
Furnizarea de lapte sau alte băuturi nutritive în ambalaje Tetra Pak pentru 66 de milioane de copii din 49 de țări, prin programele de alimentație școlară.
Susținerea a 84.000 de mici fermieri din sectorul lactatelor, prin 29 de centre Dairy Hub la nivel global, pentru a le asigura venituri mai stabile și un aport constant de materie primă către producătorii de lactate.
Investiții de aproximativ 100 de milioane de euro în cercetare și dezvoltare, pentru îmbunătățirea sustenabilității ambalajelor fără a compromite siguranța alimentară. Aceste investiții au dus la inovații precum capacele realizate din polimer reciclat (în parteneriat cu Elle &Vire) și ambalajul Tetra Brik® Aseptic 200 Slim Leaf, cu strat protector pe bază de hârtie.
Lansarea cadrului strategic premiat[8]Approach to Nature, care cuprinde acțiuni concrete și peste 20 de obiective măsurabile, menite să oprească și să inverseze pierderea biodiversității, susținând restaurarea ecosistemelor și creșterea securității apei.
Creșterea implicării companiei față de angajații de pe întregul lanțul valoric, prin realizarea de sondaje de opinie, evaluări de impact și interviuri realizate de terți.
Mobilizarea a 150 de furnizori în inițiativa de sustenabilitate „Join Us in Protecting the Planet”, dedicată protejării mediului.
[6]If eu (2020). Evaluare comparativă a ciclului de viață pentru ambalajele Tetra Pak și alte sisteme alternative de ambalare pentru băuturi și alimente lichide pe piața europeană. Sursa: Institut für Energie- und Um welt forschung Heidelberg.
ACE (2021). Circular Analytics: Dovezi de susținere – Performanța de mediu a ambalajului pe bază de carton pentru băuturi. Sursa: The Alliance for Beverage Cartons and the Environment. Tetra Pak. Evaluarea ciclului de viață (Lifecycle Assessment). Sursa: Tetra Pak.
[8]Tetra Pak a primit distincția „Environmental Initiatives Award” în cadrul ediției 2025 a SEAL Business Sustainability Awards pentru cadrul strategic Approach to Nature. Premiul SEAL (Sustainability, Environmental Achievement and Leadership) recunoaște acest cadru ca un exemplu de referință în industrie, demonstrând modul în care marile companii își pot valorifica expertiza pentru a colabora cu partenerii de pe întregul lanț valoric, sprijinindu-i în atingerea obiectivelor de sustenabilitate și în respectarea cerințelor de reglementare. Sursa: Tetra PakNewsroom
Asociația Română pentru Smart City (ARSC) anunță semnarea oficială a unui parteneriat strategic cu Fira Barcelona, organizatorul Smart City Expo World Congress (SCEWC) și Tomorrow.Mobility World Congress (TMWC), cele mai importante platforme internaționale dedicate transformării urbane, mobilității sustenabile și inovației pentru orașe inteligente.
În urma acestui acord, ARSC devine Strategic Organization Partner pentru perioada 2025–2027, având misiunea de a promova participarea României în cadrul evenimentului de la Barcelona, de a susține diseminarea de conținut și bune practici, precum și de a contribui la extinderea rețelei globale a comunităților inteligente.
Eduard Dumitrașcu, Președinte ARSC:„Acest parteneriat reprezintă mai mult decât o recunoaștere instituțională – este validarea internațională a unei construcții strategice pe care o dezvoltăm de aproape un deceniu. ARSC devine, prin acest acord, interfața instituțională a României în cea mai mare platformă globală dedicată orașelor inteligente. Este un pas esențial pentru a proiecta viziunea noastră asupra transformării urbane, pentru a conecta administrația locală cu rețele internaționale de know-how și pentru a arăta că România are nu doar potențial, ci și capacitatea reală de leadership în regiune.”
Importanța Smart City Expo World Congress
Evenimentul de la Barcelona reunește anual peste 25.000 de participanți din peste 800 de orașe și 140 de țări, fiind cea mai amplă platformă de conectare pentru administrații, companii, organizații internaționale, startup-uri și lideri de opinie din domeniul urbanismului inteligent.
Ediția din 2025 va avea loc în perioada 4-6 noiembrie, la Fira Gran Via Barcelona, și va aborda teme cheie precum tehnologii emergente, mobilitate, economie circulară, guvernanță digitală și tranziția energetică.
Ce va face ARSC în cadrul parteneriatului
Organizarea unei delegatii oficiale românești pentru participarea la evenimentul din Barcelona;
Promovarea activă a SCEWC și TMWC în România prin campanii dedicate, newslettere și prezență în media;
Sprijin instituțional pentru construirea unui Pavilion Național Românesc la SCEWC;
Implicarea liderilor publici, companiilor și ecosistemului românesc în agenda internațională;
Comunicare constantă cu organizatorii și contribuție la poziționarea României ca actor strategic în regiune.
Asociația Română pentru Smart City (ARSC) este principala organizație de reprezentare, sprijin și promovare a transformării digitale și sustenabile a comunităților din România. De aproape un deceniu, ARSC acționează ca hub instituțional național, conectând administrația publică locală și centrală cu sectorul privat, mediul academic și inițiativele europene.
Cu o rețea activă de peste 300 de UAT-uri partenere, proiecte derulate în toate regiunile de dezvoltare ale țării și o expertiză dovedită în domenii precum mobilitate urbană, guvernanță digitală, infrastructură inteligentă, fonduri europene și participare publică, ARSC este astăzi platforma de referință pentru orașele inteligente din România.
Organizația coordonează anual inițiative strategice, campanii de educație publică și evenimente de anvergură națională și internațională, printre care se numără Smart City Industry Awards (SCIA), Congresul Primarilor, Reuniunea Operatorilor, Producătorilor și Autorităților din Transportul Public și Caravana Fondurilor Europene. Prin activitatea sa, ARSC susține dezvoltarea de comunități reziliente, conectate și eficiente, adaptate la provocările și oportunitățile viitorului.
După câțiva ani de amânări, autoritățile sunt nevoite să modifice fundamental modul în care calculează impozitul pe proprietate, aceasta fiind o necesitate atât din perspectiva respectării angajamentelor asumate în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), cât și din cea a asigurării unei impozitări echitabile și eficiente a proprietăților.
Este destul de probabil ca, începând cu 1 ianuarie 2026, sistemul actual, bazat pe calcule administrative și valori impozabile separate pentru clădiri și terenuri, să fie înlocuit cu un sistem de impozitare unitar, bazat pe valoarea de piață a imobilelor.
Mai sunt doar câteva luni din acest an și rămân încă întrebări fără răspuns legate de funcționarea acestui nou sistem. Mai mult, fiindcă se tot amintește că „de ce”-ul schimbării este de a asigura echitatea impozitării proprietăților, poate că ar trebui să avem o imagine mai clară asupra a ceea ce presupune aceasta. Un sistem echitabil de taxare a proprietății ar trebui să îndeplinească simultan mai multe criterii pentru a fi perceput ca just, predictibil, transparent și proporțional cu beneficiile primite de contribuabili. Analizând bunele practici internaționale și sisteme de taxare de referință din Europa și din alte regiuni, un astfel de sistem de taxare ar putea avea șapte piloni fundamentali:
Baza de impozitare= valoarea actuală de piață
Aceasta este o recomandare generală a instituțiilor financiare internaționale și o asumare în PNRR, dar pare că, la noi în țară,numărul avantajelorestedepășit de cel al provocărilor și constrângerilor.
Avantaje:
Impozitul ar fi calculat pe baza valorii reale de piață a proprietății, determinată din date actuale și relevante, nu pe baza valorilor istorice sau administrative care, de multe ori, nu mai au legătură cu realitatea pieței și generează inechități.
Proprietarii de locuințe cu caracteristici similare ar contribui în mod egal la bugetul local, indiferent de momentul achiziției imobilului sau de prețul plătit atunci, ceea ce ar elimina discrepanțele fiscale între vechii și noii proprietari.
Nivelul impozitului s-ar ajusta natural odată cu evoluția pieței imobiliare, fără a fi nevoie de modificări frecvente ale cotelor de impozitare: în perioadele de creștere a valorilor, veniturile autorităților locale ar spori în mod firesc, iar în perioadele de scădere, contribuabilii ar beneficia de o reducere proporțională a sarcinii fiscale.
Provocări:
Ajustarea impozitelor la dinamica pieței poate aduce creșteri bruște pentru contribuabili sau scăderi ale veniturilor locale, ceea ce face necesare mecanisme de echilibrare, cum ar fi plafoanele sau creșterea graduală.
Proprietarii din zone cu valori în creștere (orașe mari, zone turistice), în special pensionarii sau cei cu venituri fixe, pot întâmpina dificultăți în a susține impozitele majorate pe locuințele moștenite sau deținute de mult timp.
Stabilirea valorii de piață este complicată în localitățile fără tranzacții recente; pot fi realizate evaluări individuale, însă necesită mai mult timp, iar modelele statistice funcționează doar acolo unde există suficiente date, cum este cazul apartamentelor din orașele mari. Proprietățile comerciale sau industriale sunt greu de inclus în astfel de modele din cauza diversității și a numărului redus de tranzacții.
Evaluările automate necesită baze de date precise, însă prețurile raportate pot fi denaturate de clauze speciale sau declararea unor prețuri minime. O soluție ar fi să se acorde prioritate tranzacțiilor cu credit ipotecar, unde valoarea esteestimată de un evaluator.
Integrarea eficienței energetice în evaluare rămâne o provocare, mai ales la locuințe, unde certificatele sunt adesea formale și lipsite de relevanță reală.
Apare și întrebarea firească: cine poate determina totuși valoarea de piață a tuturor proprietăților din România? Este destul de evident că, în lipsa unei baze de date consistente, cu informații corecte și actuale despre prețurile de tranzacție și caracteristicile proprietăților, nu ne putem gândi la un model automat de evaluare nici măcar pentru apartamente. Cel puțin nu în curând. Este la fel de evident că sunt multe categorii de proprietăți, mai ales cele nerezidențiale, care nu pot fi evaluate „la grămadă”, prin metode statistice, din cauza specificului lor sau a lipsei unui număr suficient de tranzacții comparabile. Aceste proprietăți vor trebui, așa cum s-a întâmplat și până acum, să fie evaluate individual de către evaluatori autorizați, profesioniști care asigură rigoarea, obiectivitatea și adaptarea fiecărei analize la particularitățile fiecărui activ. Experiența și competența acestora reprezintă o garanție pentru stabilirea unor valori corecte și susținute tehnic, esențiale într-un sistem de impozitare modern și echitabil.
Cel mai bun exemplu de bună practică din Europa este WOZ-waarde – Sistemul olandez de evaluare și impozitare a proprietăților, prin care autoritățile locale stabilesc anual o valoare fiscală de pentru fiecare imobil și stă la baza mai multor tipuri de impozite. Acest sistem este bazat pe modele automate de evaluare (AVM) alimentate de informații de piață din baza națională de date imobiliare, care conține prețuri reale de tranzacționare din fiecare localitate / cartier / zonă, precum și caracteristicile proprietăților: suprafață, tip construcție, vechime, amplasare etc. De asemenea, Danemarca are un sistem bazat pe valoarea de piață începând cu 2024.Dar ei au baze de date cu tranzacții de zeci de ani și folosesc de ceva vreme modelele automate de evaluare, fiind calibrate și actualizate frecvent. Tranziția la un astfel de sistem ar fi benefică pentru România, dar nu va fi deloc ușor de adoptat și va avea nevoie de timp, pe care nu îl mai avem pentru că această schimbare de paradigmă fiscală a tot fost amânată.
Rate de impozitare moderate și uniforme
Cotele de impozitare ar trebui să fie stabilite clar și să fie moderate, astfel încât să nu genereze presiuni fiscale excesive asupra contribuabililor, dar să asigure un flux sustenabil de venituri pentru bugetele locale. Totodată, diferențierea cotelor trebuie să fie justificată exclusiv prin natura și destinația proprietății, nu prin forma juridică a proprietarului. De exemplu, este firesc ca o clădire cu destinație comercială sau industrială să fie taxată mai mult decât o locuință de familie, deoarece contribuie diferit la infrastructura și serviciile comunității. În schimb, nu există un fundament echitabil pentru ca două clădiri identice – una deținută de o persoană fizică și cealaltă de o persoană juridică – să fie taxate diferit doar din acest motiv.
Uniformizarea tratamentului fiscal ar însemna că nu mai contează cine este proprietarul (persoană fizică, firmă, organizație), ci doar valoarea de piață a proprietății, destinația acesteia (rezidențială, comercială, mixtă) și cota de impozit aferentă tipului de utilizare.
O astfel de abordare ar corecta distorsiunile actuale, unde persoane fizice care dețin imobile în scopuri economice (ex: apartamente închiriate pe termen lung sau prin platforme de tip Airbnb, spații comerciale la parterul blocurilor) pot beneficia de cote reduse, deși aceste proprietăți generează venituri și au un impact asupra comunității comparabil cu cel al unor active deținute de firme.
Digitalizare și transparență
Pentru ca noul sistem de impozitare să fie corect și eficient, platforma e‑Proprietatea trebuie să fie accesibilă și transparentă. Fiecare proprietar ar trebui să poată verifica valoarea impozabilă a locuinței, proprietățile similare folosite ca referință, modul de calcul și eventualele ajustări (ex: eficiență energetică).
Un astfel de sistem ar reduce suspiciunile, ar crește încrederea și ar permite contestarea ușoară a eventualelor erori.
Transparența trebuie să fie completă și incluzivă. Pentru persoanele care nu au acces la tehnologie sau nu au aptitudini digitale, statul ar trebui să trimită anual o scrisoare clară, care să explice cum s-a calculat impozitul și cum se poate face o contestație.
Digitalizarea completă a sistemului ar aduce nu doar o mai mare încredere în modul de stabilire a impozitului, ci și o reducere semnificativă a birocrației, a timpilor de soluționare a contestațiilor și a costurilor administrative.
Mecanisme clare de contestație
Contribuabilii trebuie să poată contesta rapid și gratuit valoarea impozabilă, printr-o procedură simplă, accesibilă direct din platforma e‑Proprietatea. Contestația ar trebui soluționatăîntr-un termen scurt și previzibil (ex: 30 de zile). Legea ar trebui să prevadă măsuri corective pentru evaluările greșite repetate și să sancționeze eventualele abuzuri sau neglijențe ale administrației. Astfel, sistemul ar câștiga încrederea cetățenilor și ar funcționa mai corect și eficient.
Protecție pentru categoriile vulnerabile
Pentru a preveni ca persoanele cu venituri modeste să fie împovărate de creșteri bruște ale impozitului, sistemul ar trebui să includă mecanisme de protecție: excepții parțiale, plafoane anuale de creștere a valorii impozabile (ex: maxim 2% pe an) și scutiri dedicate pensionarilor, veteranilor sau persoanelor cu dizabilități. Astfel, impozitarea ar deveni mai echitabilă și sustenabilă social.
Corelarea taxelor pe proprietate cu serviciile publice locale
Pentru ca impozitul pe proprietate să fie perceput ca echitabil, este esențial ca oamenii să vadă concret cum sunt folosite sumele plătite – pentru școli, drumuri, transport public, iluminat, siguranță sau alte servicii comunitare. Autoritățile locale ar trebui să raporteze periodic utilizarea fondurilor și îmbunătățirile realizate, astfel încât contribuabilii să simtă că ceea ce plătesc se reflectă în calitatea vieții. O astfel de transparență poate crește gradul de conformare voluntară și încrederea în administrație, transformând impozitul dintr-o povară într-o contribuție conștientă la binele comunității.
Predictibilitate și stabilitate
Un sistem de impozitare echitabil trebuie să ofere contribuabililor predictibilitate și stabilitate. Modificările cotelor sau ale metodelor de calcul ar trebui introduse gradual, cu perioade de tranziție bine definite și o comunicare publică clară, astfel încât oamenii și companiile să își poată planifica bugetele fără teama unor șocuri fiscale neașteptate. Evitarea fluctuațiilor bruște în nivelul impozitelor contribuie la consolidarea încrederii în sistem și la stabilitatea economică locală.
Reforma impozitării nu poate sta doar pe hârtie. Fără o platformă funcțională și un sistem clar, totul riscă să devină încă un exercițiu ratat. e‑Proprietatea ar putea fi acel moment de cotitură – dacă o tratăm nu ca pe un nou impozit, ci ca pe o șansă de a pune ordine și încredere într-un sistem blocat prea mult timp între promisiuni și amânări.
S-au deschis înscrierile pentru a șaptea ediție a programului de accelerare pentru start-up-uri „Unleashed”, al companiei de îngrijire a animalelor de companie Purina, susținut de Purina Accelerator Lab. Programul „sprijină și propulsează startup-urile din domeniul tehnologiei pentru animale de companie care utilizează tehnologii inovatoare, inclusiv inteligența artificială, pentru a oferi soluții care să rezolve provocările cu care se confruntă stăpânii de animale de companie. Pentru a înregistra un proiect, accesați https://www.unleashedbypurina.com/”.
Purina reamuintește că „inovează în sectorul îngrijirii animalelor de companie de peste 130 de ani, impulsionând industria și fiind lider în evoluțiile nutriției animalelor de companie. Purina susține, de asemenea, cercetarea științifică în domeniul îngrijirii animalelor de companie prin intermediul Institutului Purina. Pentru ediția din 2026, Unleashed își propune să accelereze startup-uri din întreaga lume, care doresc să facă următorul salt în procesul de creștere”.
După cum anunță organizatorii programului, „câștigătorii se vor alătura altor până la 10 startup-uri în cadrul programului de 20 de săptămâni, personalizat pentru fiecare participant, și în care Campionii Unleashed de la Purina își împărtășesc perspectivele și își folosesc expertiza pentru a îndruma și inspira participanții. Câștigătorii au, de asemenea, acces la o rețea largă de participanți anteriori la Unleashed, precum Feragen sau Petpaw.
Parte a promoției 2022, startup-ul austriac Feragen realizează analize genetice pentru a le oferi stăpânilor de animale detalii despre strămoșii animalelor lor de companie și teste pentru până la 220 de tulburări genetice”.
Michael Geretschläger, fondatorul Feragen: „Colaborarea cu Purina în cadrul Programului Unleashed a fost complet transformatoare pentru noi, ca afacere. Șansa de a primi sprijin din partea experților de la una dintre cele mai importante companii globale de îngrijire a animalelor de companie ne-a oferit o înțelegere mult mai profundă a drumului de urmat și a modului în care să creștem cu succes. Suntem bucuroși că am fost acceptați în incubatorul de afaceri Unleashed și că am stabilit o relație continuă cu echipa Purina, permițând ambelor companii să găsească sinergii pentru a stimula creșterea afacerii. Acest lucru a fost incredibil de valoros, pe măsură ce continuăm să testăm și să învățăm cu noi soluții pentru a îmbunătăți viața animalelor de companie și a stăpânilor acestora.”
Petpaw, un startup thailandez din promoția 2025, conectează proprietarii de animale de companie cu produse și servicii de îngrijire a acestora. Trinnasit Jaruruangsiwat, CEO și cofondator la Petpaw: „Participarea la Unleashed ne-a oferit oportunitatea de a face un pas înapoi și de a reevalua modul în care oferim valoare proprietarilor de animale de companie din regiunea noastră. Programul a oferit perspective practice despre dezvoltarea responsabilă a afacerii noastre și utilizarea tehnologiei noastre de inteligență artificială în funcție de nevoile consumatorilor în schimbare. De asemenea, a fost util să facem schimb de idei cu start-up-uri din alte părți ale lumii – aceste conversații au generat adesea noi moduri de a gândi despre propriile noastre provocări. Experiența a avut o influență de durată asupra modului în care abordăm creșterea și parteneriatele.”
Kim Bill, directoarea Purina Accelerator Lab: „Industria noastră continuă să evolueze rapid, impulsionată de angajamentul de a îmbunătăți viața animalelor de companie și a stăpânilor acestora. La Purina, credem că startup-urile sunt catalizatorii acestei transformări – mai ales pe măsură ce tehnologii precum inteligența artificială deschid noi oportunități. Fiecare cohortă Unleashed aduce perspective noi și energie nouă, iar impactul crește în fiecare an. Pe măsură ce deschidem aplicațiile pentru programul nostru din 2026, sunt încântată să urez bun venit următoarei generații de factori de schimbare în comunitatea noastră în creștere, pentru a continua să modelăm împreună viitorul îngrijirii animalelor de companie.”
Fereastra de oportunitate pentru aplicații se încheie pe 11 iulie, iar câștigătorii vor fi anunțați în februarie 2026. Pentru mai multe informații despre program și pentru a aplica, vă rugăm să vizitați: https://www.unleashedbypurina.com/
„Pe fondul transformărilor globale actuale – de la tranziția verde la digitalizare, de la provocările demografice la noile rețele economice transcontinentale – România are ocazia să-și redefinească rolul, atât în Europa, cât și în raport cu alte regiuni ale lumii, iar inițiative ca aceasta, a Universității Româno-Americane, dau consistență acestui proces. Dumneavoastră construiți punți de cunoaștere și de înțelegere între culturi. Noi, camerele de comerț, construim punți între antreprenori”, a declarat Iuliu Stocklosa, președintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti (CCIB), în cadrul evenimentului care a marcat lansarea oficială a Departamentului de Studii Latino-Americane (DSLA), înființat de Universitatea Româno-Americană (RAU).
Cu acest prilej, Iuliu Stocklosa a exprimat aprecierea pentru demersul Universității de a aduce informație riguroasă, relevantă și ancorată în realitatea actuală despre această regiune, pe care și CCIB a abordat-o constant în ultimii ani. În context, a vorbit despre modalitățile concrete în care Camera București contribuie la promovarea ofertei românești în străinătate și la susținerea companiilor străine care intenționează să abordeze piața românească, în general, și pe cea bucureșteană în special.
Evenimentul – deschis oficial de prof. univ. dr. habil. Costel Negricea, rectorul Universității Româno-Americane, alături de prof. univ. dr. habil. Tudor Edu, prorector pentru cercetare științifică, inovare și internaționalizare – a reunit membri ai corpului diplomatic din America Latină – Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Cuba, Peru, Statele Unite Mexicane și Uruguay, înalți oficiali ai Guvernului României, Ministerului Afacerilor Externe, Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior, precum și reprezentanți ai mediului de afaceri și academic.
Prin inaugurarea acestui Departament, care va funcționa în cadrul Centrului de Studii Americane, primul de acest fel din România, Universitatea Româno-Americană a făcut un nou pas important în direcția internaționalizării. Principalele activități ale DSLA vizează: dezvoltarea de parteneriate academice bilaterale, organizarea de conferințe, workshopuri și cursuri susținute de experți internaționali, promovarea mobilității pentru studenți și cadre didactice și inițierea de proiecte comune de cercetare și educație.
Firma de avocatură Filip & Company anunță acordarea de asistență juridică firmei Sameday, parte a grupului Dante International SA (eMAG), „în procesul de achiziție a firmei de curierat Cargus. Finalizarea tranzacției este condiționată, printre altele, de obținerea aprobărilor din partea autorităților competente”.
Alexandru Bîrsan, co-managing partener Filip & Company: „E o tranzacție importantă pentru piața de curierat din România, o piață extrem de competitivă și dinamică. Cred ca această tranzacție va avea un impact pozitiv asupra consumatorilor și clienților. Este un pas important nu doar pentru Sameday și Cargus, ci pentru susținerea unei economii locale în expansiune. Ne bucurăm că am putut fi parte din această poveste și că am avut ocazia să lucrăm alături de o echipă curajoasă și implicată. A fost o colaborare frumoasă și le mulțumim pentru încrederea cu care ne-au primit în acest proiect și excelenta cooperare pe parcursul său.”
Filip & Company precizează că echipa „care a asistat Sameday în acest proiect a fost formată din Alexandru Bîrsan (managing partner), Andreea Bănică (counsel), Olga Niță (partener), Cătălin Suliman (partener), Silviu Vasile (partener), Monica Popa (associate), Ruxandra Țenea (associate) și Ștefan Manea (associate).
Avocații Filip & Company au avut roluri importante în multe dintre tranzacţiile cheie de fuziuni & achiziţii din România. Fie că este vorba despre privatizări, tranzacţii de private equity, venture capital sau growth capital sau alte fuziuni şi achiziţii complexe, de foarte multe ori, cel puţin una dintre părţi a primit consultanţă juridică din partea Filip & Company. Totodată, avocații Filip & Company sunt clasați pe primul loc în cele mai prestigioase directoare internaționale – Chambers and Partners și Legal 500 în practica de Fuziuni și achiziții atât la nivel de echipă cât și individual”.
România, asemenea altor state din UE, are nevoie urgentă de o schimbare de paradigmă economică, deoarece sistemul actual nu reflectă funcția reală a banilor și nu asigură drepturile economice fundamentale ale cetățenilor. Soluțiile clasice, adică sacrificarea cheltuielilor de investiții și majorarea taxelor și impozitelor plătite de cei care creează plusvaloare în economie, apasă suplimentar pe populație și afaceri, afectând consumul și investițiile, și, implicit, creșterea economică durabilă.
Soluția este una simplă dar, în același timp, inovatoare: introducerea unui sistem dual de monedă, care să combine moneda națională cu o monedă complementară paralelă. Aceasta nu implică sacrificii suplimentare, nu scade consumul și nu descurajează investițiile. În schimb, moneda complementară poate stimula economia locală, crește incluziunea financiară și consolida drepturile economice ale cetățenilor, fără riscuri pentru stabilitatea economică.
România se confruntă astăzi cu un dezechilibru economic profund, care riscă să devină o criză sistemică cu efecte sociale și financiare devastatoare. Deficitul bugetar anual se apropie de 10% din PIB, adică peste 30% din veniturile bugetare, deficitul comercial a depășit 30 de miliarde de euro pe an, iar datoria publică a trecut pragul de 50% din PIB, fiind în bună măsură în valută. În același timp, inflația continuă să erodeze puterea de cumpărare a cetățenilor, iar încrederea în instituțiile economice se diminuează constant.
În aceste condiții, România se află în pericolul de a repeta experiența Greciei și Ciprului din 2015, două țări care au fost afectate de un colaps financiar din cauza datoriilor masive și a pierderii controlului asupra economiei interne, efectele fiind resimțite acut.
Pe scurt, România trebuie să se deschidă către abordări inovative pentru a corecta situația bugetară și pauperizarea propriilor cetățeni; este nevoie să se îndrepte către un sistem pe care eu l-am botezat „capitalism distributiv”.
„Capitalismul distributiv” este un sistem economic și social în care piața este liberă, proprietatea privată este protejată, iar distribuția echitabilă a banilor către cetățeni reprezintă principalul mecanism de generare și circulație a monedei. Acest sistem poate fi implementat gradual și opțional, prin utilizarea unei monede complementare în paralel cu moneda oficială, preluând o parte din presiuni. În capitalismul distributiv, impozitele pe muncă și profit ar dispărea, fiind înlocuite cu o taxă fixă, simplă și previzibilă pe persoană, iar taxele suplimentare s-ar aplica doar pentru consumul, utilizarea, aflarea la dispoziție a resurselor naturale brute excedentare și pentru folosirea disproporționată a infrastructurii publice. De asemenea, s-ar taxa externalitățile negative, precum deșeurile, nu activitatea productivă.
Ne-am obișnuit cu ideea că soluția pentru problemele bugetare este doar tăierea cheltuielilor sau creșterea taxelor. Această abordare a eșuat, iar efectele sunt vizibile. Politicienii, mediul de afaceri și elitele conducătoare au agende divergente, care adesea nu corespund intereselor majorității românilor. Lipsa curajului de a adopta soluții creative și temerea de a provoca schimbări mențin țara într-o zonă periculoasă de stagnare și risc.
Cetățenii trebuie să înțeleagă că fără reforme structurale reale, rezultatele nu se vor schimba. E ca și cum am încerca să schimbăm forma lichidului dintr-un pahar rotund fără să schimbăm paharul – lichidul va păstra mereu aceeași formă. Dacă vrem o Românie prosperă și echitabilă, trebuie să schimbăm „paharul”, adică sistemul economic și financiar, sau, cel puțin, să îl completăm.
Care e obiectivul normal al unei guvernări? „Să crească puterea de cumpărare a veniturilor și economiilor oamenilor”, iar nu „să strângă cât mai mulți bani la buget”.
La întrebarea „de ce să creștem taxele?”, răspunsul este „pentru că ne trebuie”.
La întrebarea „de unde?”, răspunsul este „de unde se poate, pe principiul jumulirii gâștii; cât mai multe pene cu cât mai puține țipete”.
În opinia mea, astfel de abordări trădează un primitivism managerial și o lipsă de respect față de cetățean, din păcate mult prea tolerant cu opresorii săi.
Ajustările bugetare clasice și majorările de taxe au devenit insuficiente pentru a contracara dezechilibrele economice actuale. România are nevoie de o schimbare de paradigmă care să plece de la funcția reală a banilor și de la drepturile economice fundamentale ale cetățenilor.
O astfel de schimbare nu trebuie să însemne sacrificii suplimentare prin tăieri de cheltuieli sau creșteri fiscale. Există o alternativă inovatoare, care poate fi aplicată fără impact negativ asupra consumului sau investițiilor: introducerea unui sistem dual de monedă, prin utilizarea paralelă a monedei naționale și a unei monede complementare.
Moneda complementară ar funcționa într-un circuit paralel, intern, supervizat de autoritățile române, cu o politică fiscală proprie. Aceasta ar permite tranzacții locale care să susțină economia internă, preluând din presiunea cheltuielilor fixe în lei, lei care ar putea fi utilizati la stingerea datoriilor statului, dar și la achiziționarea de valută pentru diminuarea datoriilor externe, fără a pune presiune pe rezervele valutare sau a necesita împrumuturi externe suplimentare.
Acest concept nu este unul nou. De-a lungul istoriei, economiști precum Irving Fisher, Silvio Gesell sau Henry George au promovat ideea unei monede complementare ca soluție pentru a proteja economia locală de șocurile externe și pentru a stimula echitatea socială sau ideea unei taxe unice pe valoarea terenului. În România, gânditori ca economistul academician Anghel Rugină au pledat pentru utilizarea unei monede naționale reale, cu acoperire integrală, împreună cu o monedă complementară cu acoperire și aceasta, separată pentru tranzacțiile interne, menită să protejeze economia națională.
Inovația monetară trebuie să fie însoțită de o reformă fiscală fundamentală, dând naștere unui sistem economic pe care îl putem denumi „capitalism distributiv”. Acesta păstrează piața liberă și proprietatea privată, dar schimbă modul inechitabil în care este generată și distribuită actualmente moneda.
În capitalismul distributiv, moneda este distribuită echitabil tuturor cetățenilor, ca un drept natural, nu ca un privilegiu obținut prin împrumuturi sau poziții de putere. Această reformă poate fi implementată gradual și opțional, alături de sistemul ce guvernează actualmente moneda națională.
Implementarea acestor soluții ar putea crea un stat eficient și funcțional, care nu taxează excesiv munca cetățenilor, utilitatea acestora, care nu diminuează puterea de cumpărare a economiilor cetățenilor săi, precum și o societate în care accesul la instrumentul de schimb devine un drept natural, accesibil tuturor, nu un instrument de control, generator de polarizare.
La 30 de ani de prezență pe piața românească, Bosch, recunoscut ca „lider global în furnizarea de tehnologii și servicii”, anunță încheierea anului fiscal 2024 cu vânzări consolidate în valoare de 2,6 miliarde de lei (529,5 milioane de euro) în România, înregistrând o creștere de 2,6%. Prezentând bilanțul anului financiar trecut, Mihai Boldijar, director general al Robert Bosch SRL, reprezentantul Grupului Bosch în România, subliniază că „Bosch a înregistrat o performanță constantă în România, în ciuda unui mediu economic și politic plin de provocări, urmând o strategie centrată pe tehnologie, sustenabilitate și inovație în toate operațiunile sale din țară: producție, cercetare și dezvoltare, vânzări și servicii. În prezent, Bosch în România reprezintă un jucător cheie în industria românească, având în vedere utilizarea tehnologiilor de ultimă oră, dar și un angajator de top, un partener de încredere pentru sistemul educațional și pentru comunitățile locale prin activitățile sale de responsabilitate socială corporativă și propria fundație, înființată acum 5 ani”.
În sinteză, pe marginea rezultatelor de anul trecut, Bosch comunică:
Numărul de angajați din cadrul Bosch în România a ajuns, la 31 decembrie 2024, la 10.320, cu o ușoară scădere (de 1,9 procente) față de anul precedent. Bosch a investit în 2024 aproximativ 246 de milioane de lei (50 de milioane de euro) în România, în principal pentru dezvoltarea fabricilor sale de la Cluj și Blaj, precum și în R&D.
„Pentru a valorifica potențialul viitor pe termen lung, Bosch va continua să dezvolte expertiza locală în România, cu accent pe inovație și sustenabilitate”, a adăugat Boldijar. În primul trimestru al anului 2025, Bosch a reușit să-și sporească cifra vânzărilor anuale cu 4 procente la nivel global. De asemenea, compania a avut un început bun și în România în 2025, cu o ușoară creștere a vânzărilor față de 2024. Cu toate acestea, pentru anul fiscal în curs, Bosch preconizează în continuare doar o creștere economică globală moderată, de 2 până la 2,5 procente și estimează că economia globală nu va începe să ia avânt până în 2026. În România, Bosch prevede o evoluție modestă pentru 2025, din cauza mediului de piață provocator. „Deși ne așteptăm la un an dificil și în România din cauza situației actuale, Bosch continuă să gestioneze turbulențele din industria auto din ultimii ani și rămâne dedicată pieței locale”, a continuat Boldijar.
Angajamentul față de calitate, eficiență și sustenabilitate în producție
Unitățile de producție Bosch din Blaj și Cluj și-au continuat și în 2024 angajamentul pentru calitate, eficiență și sustenabilitate. Unitățile de producție din Blaj au făcut progrese semnificative pentru reducerea consumului de energie, economisind 1.042 MWh, și au reușit să dubleze producția de energie verde față de anul precedent prin extinderea sistemului fotovoltaic pe acoperișurile a două clădiri suplimentare, generând astfel 641 MWh. În plus, unitatea Bosch din Blaj a continuat să își dezvolte capacitatea de producție în 2024 prin extinderea utilajelor din cadrul diviziei Tehnologie industrială și prin optimizarea liniilor pentru senzori de gaz NoX de generația a treia. Începând cu anul 2025, activitățile diviziei Tehnologie industrială vor fi conduse de noua entitate juridică Bosch Rexroth S.R.L., în timp ce Bosch Automotive S.R.L. va continua producția pentru sectorul auto. Această tranziție va permite companiei Bosch Rexroth să opereze mai eficient pe piața din România. În plus, unitatea din Blaj este implicată în proiecte educaționale, cum ar fi Centrul de calificare, în cadrul căruia angajații obțin certificate eliberate de Ministerul Educației și Ministerul Muncii. De asemenea, programul de școală duală include o nouă specializare, cea de operator montator subansamble, iar parteneriatul cu Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia continuă prin programul universitar dual, program esențial pentru piața muncii din regiune.
În plus, fabrica Bosch din Cluj, care produce din 2013 unități de control electronice de înaltă calitate pentru sporirea siguranței în trafic și confortul în timpul șofatului, a livrat clienților săi internaționali peste 500 de milioane de unități de control electronice. Concentrându-se pe eficiența energetică, panourile solare ale fabricii din Cluj au generat în 2024 5.660 MWh, reprezentând aproximativ 11 procente din cererea totală de energie electrică și contribuind la o reducere anuală a consumului de energie cu 4.672 MWh, în combinație cu o pompă de căldură instalată în 2021. De asemenea, un sistem modern de gestionare a deșeurilor asigură sortarea eficientă a fluxului de deșeuri, optimizând atât logistica, cât și fluxul de lucru al angajaților. Între timp, fabrica continuă să integreze soluții de automatizare de ultimă oră, inclusiv roboți și co-roboți, pentru a spori eficiența producției și a susține un viitor digitalizat și sustenabil. În plus, fabrica Bosch din Cluj este un pionier în materie de educație duală în România. De la lansarea sa în 2014, peste 500 de elevi au beneficiat de program, cu o rată medie de retenție de 85 de procente. În plus, programul pilot Bright Students @ Bosch, inspirat din modelele de educație duală din străinătate și dezvoltat în parteneriat cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, va avea anul acesta prima serie de absolvenți specializați în inginerie și Industrie 4.0, cu expertiză avansată.
Contribuție la mobilitatea viitorului prin activități de cercetare și dezvoltare
Centrul de inginerie Bosch din Cluj, înființat în 2013, joacă un rol important în transformarea continuă a sectorului mobilității. Folosind expertiza în materie de software, hardware, inginerie mecanică și fiabilitate și planificarea vânzărilor, centrul contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea de produse și servicii de ultimă oră care utilizează inteligența artificială (IA) în cadrul soluțiilor de conducere automatizată, mobilitate electrică și mobilitate conectată. Cu o forță de muncă de aproximativ 1.700 de angajați, centrul este un element cheie pentru portofoliul de proprietate intelectuală Bosch, generând peste 100 de invenții anual. Printre realizările cheie recente se numără transformarea competențelor în inginerie pe bază de date, responsabilitate crescută în aplicațiile de inginerie bazată pe date și îmbunătățirea vizibilă a eficienței și produselor prin integrarea IA. În 2024, Centrul de inginerie Bosch din Cluj a inaugurat a doua clădire modernă de birouri la Cluj-Napoca, o investiție care subliniază angajamentul pe termen lung al companiei Bosch față de România. Ca parte a acestui angajament, centrul a dezvoltat trei programe de master și patru cursuri universitare în colaborare cu Universitatea Tehnică și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Bosch își consolidează activitatea din domeniul serviciilor la Timișoara
În 2024, Bosch a continuat să consolideze rolul strategic al Centrului de soluții de business si tehnologie din Timișoara, oferind Grupului Bosch și clienților externi servicii de top. Prin investiții continue în tehnologie, oameni și parteneriate locale, centrul, care funcționează prin două entități juridice: Bosch Service Solutions SRL și Bosch Global Business Services SRL, contribuie activ la atingerea obiectivelor globale în materie de digitalizare și excelență operațională. Bosch Service Solutions se concentrează pe automatizarea inteligentă a proceselor prin integrarea tehnologiilor IA și a celor de flux de lucru digital. Divizia urmează două direcții principale: optimizarea serviciilor în materie de software pentru automatizare și eficiență și dezvoltarea de produse proprii adaptate nevoilor pieței. Aceste inovații sporesc performanța operațională și îmbunătățesc experiența utilizatorului. În plus, Bosch Global Business Services din Timișoara, cel mai mare centru de servicii Bosch la nivel mondial, a avut o contribuție semnificativă la creșterea cu 8 procente a afacerii diviziei. În 2024, divizia a continuat să se bazeze pe capacitățile operaționale și a introdus noi linii de afaceri, cum ar fi Finanțe corporative, Raportare și Trezorerie. Divizia din Timișoara se mândrește cu un rating de satisfacție a clienților de 4,6 din 5. În plus, Bosch Global Business Services a încheiat în 2025 un parteneriat strategic cu Universitatea de Vest din Timișoara, care își propune să facă o punte între mediul academic și industrie, încurajând digitalizarea și inteligența artificială.
Dezvoltarea sectoarelor de activitate Bosch
În sectorul de activitate Mobilitate, divizia Mobility Aftermarket a înregistrat din nou o creștere de două cifre în România în anul 2024. Factorii cheie de succes sunt reprezentați de consolidarea relațiilor de afaceri cu distribuitorii strategici, precum și de cursuri de instruire tehnică și programe de management pentru service-uri auto. Piesele de schimb auto Bosch sunt apreciate de multe companii din programul de loialitate eXtra (extra-premii.ro), în cadrul căruia service-urile auto și magazinele de piese de schimb pot câștiga recompense de stimulare. Rețeaua Bosch Car Service, cu peste 80 de service-uri auto în România, este foarte apreciată pentru profesionalismul tehnicienilor săi, pregătiți să utilizeze cele mai noi tehnologii auto.
În sectorul Tehnologie pentru construcții și energie, divizia Bosch Home Comfort din România a reușit să atingă o creștere de peste 70 de procente față de 2023, în ciuda condițiilor incerte de pe piața HVAC și a afacerilor extrem de competitive din domeniul proiectelor. Factorii de creștere au fost soluțiile de încălzire industrială oferite mai multor municipii din țară, dezvoltarea în domeniul sistemelor de răcire și o evoluție constantă a soluțiilor pe bază de gaze naturale, cel mai provocator sector al pieței de încălzire.
În sectorul Bunuri de larg consum, divizia Scule electrice Bosch a înregistrat în 2024 o creștere moderată a vânzărilor. Divizia a continuat să răspundă nevoilor clienților prin lansarea de produse noi, cum ar fi categoriile de scule electrice profesionale Bosch pentru grădină sau sculele de mână. De asemenea, divizia a lansat anul trecut magazinul online oficial www.bosch-shop.ro, dedicat sculelor electrice profesionale, pentru casă și gradină, aparatelor de măsură și accesoriilor. În 2025, divizia Scule electrice Bosch intenționează să-și consolideze poziția pe piață prin lansarea de noi produse și inovații, în special în segmentele de scule electrice și dispozitive de măsură Bosch Professional. Un exemplu este noua gamă de dispozitive de măsură și testare „Bosch Electrical Testing”, dedicată electricienilor. În plus, BSH Electrocasnice, care a vândut peste 7,5 milioane de electrocasnice pe piața românească începând din 1999, și-a menținut în 2024 poziția de lider în cadrul categoriilor cheie datorită calității superioare a produselor, punând accent pe digitalizare și conectivitate prin Home Connect. Campania globală #LikeABosch a continuat, promovând tehnologii care motivează utilizatorii. În 2025, BSH va lansa noi produse axate pe economisirea timpului și eficiența energetică, inclusiv frigiderul-congelator Green Collection realizat din materiale sustenabile, plite pe gaz cu control precis al flăcării, friteuze cu aer și aspiratoare robot.
În sectorul Tehnologie industrială, divizia de vânzări Bosch Rexroth a încheiat anul fiscal 2024 cu rezultate similare cu cele de anul precedent, înregistrând o dezvoltare foarte bună în materie de hidraulică industrială. Împreună cu partenerii săi certificați, divizia contribuie la reducerea costurilor de operare pentru utilizatorul final, oferind produse de înaltă calitate în domeniile hidraulicii industriale, aplicațiilor hidraulice mobile, tehnologiei mișcării liniare, al acționărilor și comenzilor electrice și al tehnologiei de asamblare.
Grupul Bosch: perspective și direcție strategică pentru anul 2025
Grupul Bosch continuă cu strategia sa ambițioasă 2030 pentru a-și consolida poziția competitivă, chiar dacă mediul de piață a constituit anul trecut o frână semnificativă a creșterii: având o cifră de 90,3 miliarde de euro, furnizorul de tehnologie și servicii a generat în 2024 venituri din vânzări cu 1,4 procente mai mici decât în anul precedent, sau cu 0,5 procente mai mici după ajustări în funcție de schimbul valutar. Marja EBIT din operațiuni a fost de 3,5 procente. „În anul fiscal 2024, am realizat îmbunătățiri importante în ceea ce privește costurile, structurile și portofoliul”, a declarat Stefan Hartung, președintele consiliului de administrație al Robert Bosch GmbH. Cu o rată normală a inflației cuprinsă între 2 și 3 procente, Bosch își propune să atingă până în 2030 o creștere anuală între 6 și 8 procente, în medie. În primul trimestru al anului, Bosch și-a sporit cifra veniturilor din vânzări cu 4 procente față de anul precedent. Grupul Bosch urmărește în continuare o marjă țintă de 7 procente pentru 2026 și consideră că aceasta este o sarcină extrem de dificilă, având în vedere provocările actuale. Pentru a menține succesul în contextul piețelor și tehnologiilor aflate în continuă schimbare, Bosch va continua să se ocupe intens de costuri și structuri și se va concentra pe domenii de afaceri profitabile. „În calitate de lider tehnologic la nivel global, ne angajăm pe deplin să punem în joc cu îndrăzneală punctele noastre forte, cum ar fi nivelul ridicat de inovație”, a declarat Hartung.
De asemenea, compania consideră că un stimul major pentru creștere este colaborarea sa cu startup-urile. Fiind unul dintre cei mai mari investitori de capital de risc corporativ din Europa, Grupul Bosch a anunțat un nou fond pentru capital de risc: filiala Bosch Ventures investește aproximativ 250 de milioane de euro. Bosch preconizează că evoluțiile din sectorul său principal de activitate, Mobilitate, în special din domeniul electromobilității, hidrogenului și autovehiculelor definite de software, vor fi un stimul major pentru creștere. În cadrul diviziei Bunuri de larg consum, Bosch vede oportunități semnificative de creștere care decurg din noile cerințe ale clienților. În materie de scule electrice, accentul se pune pe extinderea gamei de dispozitive fără fir, iar BSH Hausgeräte lansează anul acesta un frigider-congelator care este primul aparat electrocasnic de pe piață compatibil Matter.
În cadrul diviziei Tehnologie industrială, Bosch se așteaptă ca aportul de comenzi să se stabilizeze și urmărește în continuare obiectivul de a obține venituri din vânzări de aproximativ 1 miliard de euro până la începutul următorului deceniu cu software și servicii digitale, cum ar fi Hydraulic Hub. În plus, automatizarea fabricilor se va concentra pe domenii de creștere, cum ar fi producția de baterii, semiconductori și bunuri de larg consum. În cadrul diviziei Tehnologie pentru construcții și energie, Bosch preconizează că achiziția planificată a afacerii de încălzire, ventilație și aer condiționat (HVAC) Johnson Controls și Hitachi va aduce o creștere semnificativă. În ciuda tuturor turbulențelor globale, acțiunea climatică rămâne o preocupare centrală pentru Bosch. Compania subliniază acest lucru prin noi obiective ale domeniului de aplicare 3, care urmăresc reducerea și mai mare până în 2030 a emisiilor de carbon în afara sferei directe de influență a Bosch, cum ar fi cele rezultate din utilizarea produselor. Indiferent de obiectivele sale de creștere, Bosch intenționează să-și dubleze până atunci obiectivul corespunzător de reducere a emisiilor de CO2 de la 15 la 30 de procente față de 2018. „Schimbările climatice nu vor dispărea doar pentru că economia globală se confruntă în prezent cu alte provocări”, a avertizat Hartung. „Sustenabilitatea rămâne o prioritate pentru Bosch.”
Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a marcat în acest an Ziua Silvicultorului într-un mod neobișnuit, cu deschidere către publicul larg, printr-un eveniment educativ și interactiv, desfășurat sub sloganul „Fii silvicultor pentru o zi”, la propriu o zi a porților deschise, la Muzeul Cinegetic al Carpaților „Posada”. Au participat în special copii, cărora le-au fost prezentate demonstrații practice, ateliere de educație forestieră, prezentări tehnologice, simulări în realitate virtuală și spectacole ecvestre cu armăsari lipițani de la Herghelia Sâmbăta de Jos. Pentru mici și mari, parcurile naturale și parcurile naționale din toată țara administrate de Romsilva au prezentat și au oferit produse, odată cu explicații, demonstrații legate de propria activitate, de biodiversității, produse ale pădurii, protecția mediului. A fiost reprezentată Direcția de Creștere, Exploatare și Ameliorare a Cailor de Rasă și au fost prezentate, spre admirația participanților, exercții de dresaj cu armăsari lipițani de la Herghelia Sâmbăta de Jos.
Au fost prezenți și au stat de vorbă cu numeroșii participanți specialiști și autorități în domeniul silvic: directorul general al Romsilva, Marius-Dan Sîiulescu, conducerea executivă a Regiei, directorul Direcției Silvice Prahova, Dragoș Ciomag, președintele Asociației Forestierilor din România, Ciprian Muscă, liderul Federației Sindicatelor din Silvicultură „Silva”, Silviu Geană, președintele Societății „Progresul Silvic”, Gheorghe Gavrilescu, precum și reprezentanți ai celor 22 de parcuri naționale și naturale administrate de Romsilva.
Marius-Dan Sîiulescu, directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva: „Anul acesta am ales să marcăm Ziua Silvicultorului în alt mod, deschis publicului. Am prezentat aici, la Muzeul Cinegetic al Carpaților, cu ajutorul colegilor noștri, o mică parte din secretele meseriei de silvicultor, o meserie grea, însă care ne aduce satisfacții profesionale foarte mari. Ne bucură prezența mare a elevilor și studenților, ne bucurăm că multe persoane și-au rupt câteva ore pentru a descoperi tainele silviculturii. Îi îndemn să fie alături de noi tot timpul, pentru că de munca noastră din prezent vor beneficia generațiile următoare, cărora le vom lăsa păduri cel puțin la fel de frumoase și valoroase ca cele de acum.”
Regia Națională a Pădurilor – Romsilva reamintește că „administrează aproximativ 4,2 milioane de hectare de păduri, aflate în proprietatea publică a statului sau în alte forme de proprietate, pe baza unor contracte de administrare.
Toate pădurile aflate în proprietatea publică a statului beneficiază de certificarea managementului forestier conform celor mai exigente standarde internaționale”.
Centrul Comercial Auchan Titanorganizează,în parcarea exterioară, pe 15 iunie 2025, un moment artistic spectaculos: „Graffiti Live Session – un eveniment dedicat artei urbane, colaborării creative și mentoratului artistic.
Evenimentul își propune realizarea unei galerii urbane temporare în parcarea Centrului Comercial Auchan Titan – un spațiu de tranzit transformat într-o zonă expresivă, colorată și accesibilă, care apropie publicul larg de arta urbană contemporană”.
Organizatorii anunță că, „timp de 8 ore, publicul este invitat să urmărească live procesul de creație al unor lucrări de graffiti realizate de 8 artiști vizuali – 4 consacrați și 4 emergenți. Conceptul evenimentului gravitează în jurul ideii de mentorare artistică și schimb de experiență – un context care stimulează creativitatea și învățarea reciprocă.
Artiștii vor transforma parcarea Centrului Comercial Auchan Titan într-o galerie urbană efervescentă, sub amprenta curatorială a Urban Collectors – platformă dedicată documentării și susținerii scenei de graffiti și street art din România. Cei patru artiști sunt:
Biex – Graffer activ la nivel național și internațional, implicat în proiecte colective și intervenții urbane;
Homeboy LDJ – Artist vizual pasionat de litere, cu un stil inconfundabil ce transformă cuvintele în universuri vizuale;
Mose – Artist activ din 2006, cunoscut pentru compozițiile caligrafice și influențele din spații urbane abandonate;
Roper – Absolvent de Artă Murală la UNArte, cunoscut pentru versatilitatea sa în graffiti, murală și artă de galerie.
Publicul este invitat să se alăture începând cu ora 10:00, sesiunea de live painting fiind deschisă pentru curioși până la ora 18:00 în parcarea exterioară a Centrului Comercial Auchan Titan. Intrarea este liberă.
Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), Mihai Daraban, a continuat astăzi vizita în Republica Coreea cu două întâlniri strategice, desfășurate la cel mai înalt nivel, cu reprezentanți ai unor companii de referință în domeniul energiei nucleare, Korea Hydro & Nuclear Power (KHNP), respectiv al apărării, Hanwha Aerospace.
CCIR consolidează parteneriatul cu Korea Hydro & Nuclear Power pentru extinderea capacităților nucleare ale României
În prima parte a zilei, președintele Mihai Daraban a fost primit de vicepreședintele executiv al Korea Hydro & Nuclear Power, Park In-Sik. Discuțiile au vizat cooperarea bilaterală în contextul derulării lucrărilor de recondiționare a reactorului 1 de la Cernavodă, proiect pentru care compania sud-coreeană a detașat deja un număr semnificativ de specialiști în România. Partea coreeană și-a exprimat interesul pentru extinderea colaborării, inclusiv în ceea ce privește posibila implicare în realizarea reactoarelor 3 și 4.
CCIR va juca un rol activ în facilitarea acestui parteneriat, prin sprijinirea procesului de selecție a subcontractorilor români pentru lucrările de construcții și instalații aferente.
Președintele Mihai Daraban a subliniat importanța strategică a acestor investiții, în contextul diversificării mixului energetic național și al consolidării securității energetice a României.
Investiția Hanwha Aerospace în industria de apărare românească, rezultatul strategiei CCIR de promovare pe piețele extraeuropene a sectoarelor cu valoarea adăugată mare
În a doua parte a zilei, delegația CCIR a avut o întrevedere deosebit de importantă cu conducerea grupului Hanwha Aerospace. Președintele și CEO-ul companiei, Jae IL Son, a reiterat angajamentul ferm al Hanwha Aerospace față de România și a menționat începutul dialogului bilateral din urmă cu trei ani, mediat de CCIR, ca moment-cheie pentru decizia investițională.
Hanwha Aerospace se află în faza finală a pregătirilor pentru demararea unei investiții majore în apropierea Bucureștiului, constând în construirea unei fabrici pentru producția de vehicule blindate destinate forțelor terestre, cu potențial de a deservi și alte state din regiune. În acest sens, CCIR va sprijini compania în identificarea partenerilor locali și în facilitarea obținerii avizelor necesare.
Președintele Hanwha Aerospace a subliniat că acest proiect are o importanță strategică deosebită pentru grupul sud-coreean, având în vedere contextul geopolitic actual și nevoia consolidării capacității de apărare a României și a aliaților săi.
În cadrul discuțiilor, ambele părți au subliniat că atingerea acestui stadiu avansat al colaborării cu Hanwha Aerospace – companie aflată în pragul de a deveni unul dintre cei mai importanți investitori în industria de apărare din România – reprezintă un rezultat direct al strategiei consecvente promovate de CCIR, care vizează promovarea pe piețele extraeuropene a sectoarelor de industrie cu valoare adăugată ridicată.
La finalul întâlnirii, președintele CCIR a răspuns întrebărilor participanților și a reafirmat angajamentul instituției pentru asigurarea unui dialog fluent cu autoritățile române, în vederea sprijinirii tuturor etapelor necesare implementării acestui proiect.
Coreea de Sud, un partener economic important pentru România
Republica Coreea, a 13-a economie globală și unul dintre liderii mondiali în domeniul IT și al energiei nucleare, este un partener economic important pentru România. Relațiile bilaterale includ schimburi comerciale în creștere, cu un volum total de peste 1 miliard de euro în 2022. În România sunt înregistrate 284 de companii cu capital coreean, iar investițiile sud-coreene vizează inclusiv infrastructura energetică și securitatea.
Dialogul politic și economic este susținut de acorduri de cooperare între camerele de comerț și vizite bilaterale de nivel înalt, cel mai recent exemplu fiind vizita premierului român în Republica Coreea în decembrie 2022.
Vizita președintelui CCIR în Coreea de Sud se desfășoară la invitația Korea Foundation, instituție dedicată promovării relațiilor internaționale și aflată sub patronajul Ministerului Afacerilor Externe, și reflectă angajamentul Camerei de Comerț de a promova România ca destinație atractivă pentru investiții strategice, contribuind activ la dezvoltarea parteneriatelor economice bilaterale durabile.
Vizita strategică în Republica Coreea a Președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), Mihai Daraban, a continuat astăzi cu două întâlniri importante cu lideri ai unor companii de top din industriile de apărare și inginerie/construcții.
Întâlnirea cu Hyundai Rotem: Investiție strategică în industria de apărare românească
În prima parte a zilei, Mihai Daraban a fost primit de Lee Yong Bae, Președinte și CEO al grupului Hyundai Rotem, companie de renume internațional implicată în producția de echipamente și soluții tehnologice avansate pentru industria de apărare.
Discuțiile au vizat consolidarea încrederii partenerului coreean în mediul de afaceri românesc, în vederea facilitării unei investiții majore ce are legătură cu unul dintre proiectele prioritare din domeniul apărării, aflat în atenția autorităților române. În acest context, Mihai Daraban a evidențiat rolul esențial al CCIR în medierea dialogului bilateral și în identificarea unor companii românești compatibile pentru a deveni potențiali subcontractori ai proiectelor Hyundai Rotem în România.
Totodată, au fost prezentate exemple concrete de capacități industriale din mai multe județe ale țării, apreciate de partenerii coreeni, care și-au exprimat interesul de a efectua vizite tehnice împreună cu echipe de experți pentru evaluarea condițiilor de colaborare.
La rândul său, Lee Yong Bae a salutat prezența președintelui CCIR în Republica Coreea, subliniind relevanța reprezentativității instituționale pe care Camera de Comerț și Industrie o are în raport cu comunitatea de business din România. Acesta a apreciat sprijinul acordat în dezvoltarea contactelor și a proiectelor din industria de apărare și a exprimat încrederea că viitoarele etape ale cooperării cu România vor fi realizate cu suportul constant al CCIR.
Dialog cu Dohwa Engineering: Interes pentru proiecte de infrastructură din România
În a doua parte a zilei, Președintele CCIR a avut o întrevedere cu domnul Son Young Il, Președintele companiei Dohwa Engineering, una dintre cele mai mari firme de proiectare inginerească din Coreea de Sud. Interesul grupului în România se axează pe participarea la proiectul liniei de tren de mare viteză Constanța–Curtici, cu rol major în crearea unui coridor modern de transport rapid, finanțat din fonduri europene. De asemenea, compania este interesată de proiectul de infrastructură privind construcția unui pod de legătură între România și Bulgaria, aflat în pregătirea procedurilor de licitație. Reprezentanții Dohwa au informat că au depus documentațiile necesare pentru participarea la licitațiile în curs, fiind încrezători în competitivitatea ofertelor transmise.
În perspectiva acestor proiecte, compania sud-coreeană își propune deschiderea unui birou de reprezentare în România. Președintele Mihai Daraban a salutat această inițiativă, apreciind deschiderea companiei față de piața românească și a încurajat extinderea colaborării prin subcontractare cu firme românești specializate. CCIR și-a exprimat disponibilitatea de a sprijini atât demersurile administrative privind înființarea biroului, cât și identificarea de parteneri locali relevanți. Totodată, Președintele CCIR a menționat organizarea unui eveniment strategic în data de 19 iunie, la București, în parteneriat cu Ambasada Republicii Coreea și Patronatul din Industria de Apărare – Patromil. Forumul va reuni reprezentanți ai industriei de apărare din ambele țări și va oferi cadrul ideal pentru continuarea discuțiilor inițiate cu ocazia vizitei în Republica Coreea.
World Class România anunță deschiderea oficială a celui mai nou club premium de health, fitness & înot din Iași, situat în incinta Moldova Mall. Clubul își va deschide oficial porțile pe 15 iunie, marcând astfel cea de-a doua locație din oraș și continuând misiunea World Class de a promova un stil de viață mai sănătos și mai activ în rândul românilor.
Open House World Class: 15-16 iunie
Pentru a marca lansarea, World Class îi invită pe toți cei interesați să descopere noul club din Moldova Mall să participe la evenimentul Open House de două zile, pe 15 și 16 iunie. Vizitatorii vor avea ocazia să exploreze clubul, să testeze cele mai noi echipamente de fitness, să cunoască echipa de antrenori certificați și să participe la clase și sesiuni speciale, inclusiv HYROX – un concept internațional de antrenament funcțional, care combină forța și anduranța într-un format dinamic, inspirat de competiții, disponibil pentru prima dată în România, și SHAPES, o inovație Les Mills adusă în premieră în România și în Iași de către World Class.
Pe 15 iunie, oaspeții vor beneficia și de acces anticipat la zona de piscină și spa, inclusiv la saunele uscată și umedă, pentru o experiență completă de relaxare și wellness. Pe 16 iunie, între orele 17:00 și 20:00, clubul va găzdui un Specialist Corner, unde antrenorii certificați World Class vor oferi evaluări corporale gratuite și recomandări personalizate de fitness.
„Deschiderea noului club din Moldova Mall este un pas strategic în consolidarea prezenței noastre în Iași – un oraș plin de energie, ambiție și potențial de creștere. Ne dorim să facem parte din acest dinamism, oferind un spațiu premium în care oamenii să își poată asuma cu adevărat responsabilitatea pentru propria sănătate și stare de bine. Nu este doar o extindere a rețelei noastre – este un demers de a construi comunități în jurul mișcării, echilibrului și a unei vieți de calitate”, a declarat Kent Orrgren, CEO World Class România.
Noul club World Class din Moldova Mall este o destinație premium, care se întinde pe o suprafață de peste 2.300 de metri pătrați, fiind conceput pentru a inspira mișcare zilnică, motivație și transformare personală. Clubul include o piscină semi-olimpică interioară, o zonă de fitness complet echipată cu aparatură de înaltă performanță Technogym®, studiouri moderne pentru antrenamente de grup și antrenamente funcționale, precum și zone dedicate de relaxare, cu saună uscată și umedă. Clubul oferă, de asemenea, programe specializate de wellness și antrenament pentru toate categoriile de vârstă, inclusiv pentru familii, devenind astfel un hub complet pentru sănătate, performanță și stare de bine.
de Ruxandra Târlescu, Partener și Lider al Departamentului de Consultanță Fiscală și JuridicăPwC
Sistemele de sănătate globale se vor confrunta în următorii ani cu o presiune tot mai mare din cauza îmbătrânirii populației, lipsei personalului medical și creșterii incidenței bolilor cronice și a costurilor. Până în 2035, populația globală ar putea ajunge la aproape 9 miliarde de persoane și, pe măsură ce oamenii trăiesc mai mult, iar afecțiunile cronice, precum diabetul, cancerul și demența, devin tot mai frecvente, costurile tratamentelor vor exploda.
Estimările Forumului Economic Mondial arată costuri de peste 47 de trilioane de dolari la nivel global pentru tratamentele bolilor enumerate mai sus până în 2030 (WEF). Astfel, următorii zece ani ar putea fi definitorii pentru reconfigurarea sistemelor de sănătate, având la bază tehnologii si dispozitive de monitorizare si prevenție.
Sistemele publice sunt deja sufocate de liste de așteptare și lipsa acută de personal medical, iar tratamentele inovatoare, precum medicamentele GLP-1 folosite în obezitate și diabet, deși promițătoare, sunt scumpe si inaccesibile pentru majoritatea pacienților.
Inegalitățile sociale agravează și mai mult situația, accesul la educație, venituri sau tehnologii medicale moderne este inegal, în timp ce așteptările pacienților cresc. Aceștia cer acum servicii medicale la fel de accesibile și eficiente precum cele din comerțul online sau retail.
În fața acestor presiuni, sistemul de sănătate se află într-un proces profund de transformare. Medicina tradițională, centrată pe spitale și pe reacția la boală, va face loc unui model nou, mai deschis, colaborativ și digitalizat. Astfel, ecosistemul medical al viitorului nu va mai fi format exclusiv din spitale, medici și farmacii, ci va include companii tech, start-up-uri din domeniul sănătății, lanțuri de retail și asigurători.
În acest nou cadru, îngrijirea va deveni preventivă și, în loc să trateze boli în stadii avansate, sistemul se va concentra pe identificarea timpurie a riscurilor și pe menținerea stării de bine. Programe precum Our Future Health din Marea Britanie arată că prevenția devine nu doar o strategie medicală, ci și una economică.
Îngrijirea va deveni tot mai personalizată, tratamentele vor ține cont de profilul genetic, de stilul de viață și de mediul pacientului, iar monitorizarea continuă prin dispozitive inteligente va permite detectarea bolilor și intervenții rapide. Platforme precum GluCare din Dubai, care integrează date din dispozitive precum Oura Ring, sunt doar începutul unei revoluții în care tratamentul se adaptează fiecărui pacient în parte. Ingrijirea medicala nu va mai aștepta apariția simptomelor, ci va deveni predictivă și proactivă, identificând din timp semnele unor afecțiuni și intervenind înainte ca acestea să se agraveze. Soluții ca Zoe, care oferă testări la domiciliu și analize personalizate pentru reglarea alimentației, demonstrează că datele pot fi un aliat important în prevenirea bolilor cronice.
Folosirea datelor genetice, a dispozitivelor portabile pentru monitorizarea sănătății și analizele bazate pe inteligență artificială sunt exemple clare că tehnologia se îmbină cu medicina preventivă.
De asemenea, pacienții care se recuperează după boli de inimă beneficiază de monitorizare la distanță și planuri de reabilitare personalizate, reducând riscul de readmisie. Dispozitivele de neurostimulare sau senzorii implantabili extind posibilitățile de gestionare personalizată a sănătății, nu doar restabilind funcțiile, ci și îmbunătățind capacitățile fizice și cognitive.
Totodată, locul în care este oferită îngrijirea se va schimba. Spitalele își pierd monopolul, iar îngrijirea se mută în comunitate, în farmacii, în clinici sau chiar în casele pacienților. În plus, industria farmaceutică trebuie să se adapteze prin integrarea soluțiilor digitale pentru a oferi îngrijire personalizată și să contribuie activ la redefinirea sistemului de sănătate.
Într-un viitor care nu va mai fi despre „a trata”, ci despre a preveni, a anticipa și a colabora, organizațiile trebuie să-și regândească modelele de afaceri, să construiască parteneriate noi și să pună pacientul în centrul deciziilor.
Toate aceste transformări sunt posibile doar dacă sistemul medical va valorifica la maximum câțiva factori-cheie: reconfigurarea forței de muncă, adaptarea tehnologiilor și AI-ului, gestionarea datelor în mod sigur și etic și implicarea directă a pacientului în propriul proces de îngrijire.
În perioada 26-28 mai, Balvanyos Resort a găzduit cea de-a cincea ediție a F&B Innovation Camp, singurul bootcamp din România dedicat inovației în industria alimentară. Evenimentul, organizat de Hospitality Culture Institute, cu sprijinul UniCredit Bank, a reunit peste 140 de participanți – antreprenori, investitori, lideri din HoReCa, retail, tech, jurnaliști, avocați și consultanți – într-un efort comun de a contura viitorul sustenabil și digitalizat al industriei ospitalității.
Scena inovării: de la startupuri emergente la lideri consacrați
Bootcampul a adus împreună fondatorii startupurilor acceptate în programul F&B Business Accelerator cu unii dintre cei mai respectați profesioniști din industrie. Workshopurile și sesiunile de mentorat au pus accent pe: scalabilitatea produselor alimentare locale, adaptarea la noile obiceiuri de consum, transformarea digitală, impactul ESG și provocările angajaților din industrie.
Printre startupurile absolvente ale F&B Business Accelerator, care au participat la bootcamp, se numără: Luna Solai, Bio Cătina, Just Heat It, Mori de poftă – Colive de viață, Rural, Fruit Snack, Răstăuțe Maramureșene, Ferma Cobor, Cămara de la munte, Dulceria Alba.
Alături de fondatorii acestora, au participat la eveniment antreprenori, profesioniști și investitori consacrați din industrie, precum: Marta Pogroszewska, Managing Director al GAIL’s Bakery, Dr Raed Sarhan, investitor, Radu Timiș Jr., CEO CrisTim, Albert Davidoglu, CEO Macromex, Radu Savopol, cofondator 5 to go sau Roxana Maricuțu, reprezentanta agenției guvernamentale Invest Hong Kong.
„În România mă simt ca acasă. Sunt sigură că autenticitatea și calitatea produselor voastre alimentare va aduce plus valoare la nivel european, cu condiția ca antreprenorii români să-și seteze obiective îndrăznețe. Am descoperit prea multă modestie pentru calitatea produselor pe care le dezvoltați” a afirmat Marta Pogroszewska, Managing Director al GAIL’s Bakery, unul dintre cele mai renumite lanțuri de brutării artizanale din Marea Britanie, cu peste 130 de locații.
Burnout-ul în ospitalitate și ruptura generațională, teme-cheie abordate în premieră
Într-una dintre dezbaterile organizate în cadrul F&B Innovation Camp a fost abordată, pentru prima dată la scară largă, tema epuizării profesionale în HoReCa. Florin Maxim, fondatorul Hospitality Culture Institute, a atras atenția asupra presiunii continue la care sunt supuși angajații din restaurante, bucătării sau servicii de livrare, în lipsa unui cadru real de susținere psihologică și organizațională.
Totodată, a fost evidențiată o problemă sistemică majoră: sectorul HoReCa este vizat de 19 instituții cu rol de control, dintre care 8 au autoritatea legală de a suspenda activitatea unei unități în mod direct. „Suntem cel mai controlat sector din economie și, din păcate, vizitele nu sunt gândite ca ocazii de sprijin, ci de sancțiune. Această presiune administrativă se răsfrânge asupra antreprenorilor și angajaților și contribuie la instabilitatea generală a domeniului”, a declarat Florin Maxim.
Tot în cadrul bootcampului, conf. dr. psih. Laura Cismaru a susținut workshopul „Generations and Labor Market”, realizând o radiografie lucidă a rupturii dintre generații în organizații. Diferențele neurologice, culturale și de valori dintre nativii digitali și generațiile anterioare au fost analizate din perspectivă științifică, cu apel la empatie și cooperare intergenerațională ca soluții pentru un viitor organizațional echilibrat.
România, noul pol de inovație alimentară în Europa de Est
Evenimentul a reconfirmat potențialul României de a deveni un lider regional în industria foodservice. Cu o piață estimată la 7,3 miliarde euro și o penetrare a livrărilor în creștere accelerată, dar cu o frecvență redusă a ieșirilor la restaurant, România este în plină transformare. Recomandările experților au vizat tranziția către modele de business integrate, în care livrarea, digitalizarea și sustenabilitatea devin piloni strategici.
„România se află în punctul în care, în segmentul alimentar, brandurile locale reușesc să concureze de la egal la egal cu cele internaționale. Următorul pas este să reușim să scoatem pe piețele internaționale aceste produse, iar pentru acest lucru este nevoie atât de curaj antreprenorial cât și de o strategie națională care să ofere sprijin produselor locale pregătite de internaționalizare”, a afirmat Radu Timiș Jr., CEO CrisTim.
F&B Innovation Camp 2025 a fost un eveniment susținut de UniCredit Bank, cu sprijinul Bocado. Printre susținătorii evenimentului se numără, de asemenea: Balvanyos Resort, Metro România,Nespresso, Freya, Eisberg, Lactalis, Johnnie Walker, Coca-Cola HBC, Csikisor.
„Vrem ca acest bootcamp să devină un reper pentru Europa Centrală și de Est în dezvoltarea de soluții inovatoare în alimentație și ospitalitate. România are toate ingredientele necesare: talent, idei, ambiție și o comunitate tot mai solidară”, a concluzionat Florin Maxim, fondatorul Hospitality Culture Institute.
Firma de avocatură Filip & Company anunță că a acordat asistență juridică companiei Conversion Marketing SRL, parte a grupului Dante International SA (eMAG), în procesul de vânzare a activității Profitshare desfășurate în România și Bulgaria către 2Performant Network S.A., companie listată pe piața AeRO a Bursei de Valori București, cu sublinierea că „finalizarea tranzacției este condiționată de îndeplinirea unor condiții suspensive”.
Alexandru Bîrsan (foto), co-mananging partener Filip & Company: „Profitshare este un brand cu rezonanță în marketingul afiliat, cu o prezență puternică în România și Bulgaria. Această tranzacție marchează o nouă etapă în maturizarea pieței locale de marketing afiliat și arată cum experiență antreprenorială locală poate atrage parteneriate strategice solide. A fost o reală plăcere să sprijinim echipa Conversion și grupul Dante într-o tranzacție care a implicat două companii cu viziuni curajoase și capacitatea de a scala regional. Suntem recunoscători pentru încrederea acordată și colaborarea excelentă.”
Echipa Filip & Company care a asistat Conversion Marketing în acest proiect a fost formată din Alexandru Bîrsan (co-mananging partener), Andreea Bănică (counsel), Monica Popa (associate) și Paola Nardelli (associate).
Filip & Company precizează că avocații firmei „au avut roluri importante în multe dintre tranzacţiile cheie de fuziuni & achiziţii din România. Fie că este vorba despre privatizări, tranzacţii de private equity, venture capital sau growth capital sau alte fuziuni şi achiziţii complexe, de foarte multe ori, cel puţin una dintre părţi a primit consultanţă juridică din partea Filip & Company. Totodată, avocații Filip & Company sunt clasați pe primul loc în cele mai prestigioase directoare internaționale – Chambers and Partners și Legal 500 în practica de Fuziuni și achiziții atât la nivel de echipă cât și individual”.
DEMGY, un grup internațional de tehnologie specializat în soluții durabile și inteligente din materiale plastice și compozite, își continuă dezvoltarea strategică în 2025 prin consolidarea ofertei sale în domeniul polimerilor ultra-performanți.
O nouă ofertă globală diferențiatoare: „Engineered for eXtremes”
Pe baza unui parteneriat de lungă durată cu DuPont pentru distribuția polyimidei Vespel® în Franța, România și Israel, DEMGY și-a extins portofoliul în 2024 printr-o alianță strategică cu DRAKE Plastics Ltd Co. Această colaborare, împreună cu expertiza DEMGY Normandie în fabricarea materialelor fluorurate, permite grupului să ofere o gamă completă de TORLON® (PAI), Victrex & KetaSpire® (PEEK) și ULTEM™ (PEI), PCTFE și alte formulări specifice, combinând distribuția cu procesarea.
Datorită expertizei sale combinate între consultanță, selecția materialelor și prelucrare, DEMGY s-a impus ca un actor-cheie în Europa în domeniul polimerilor ultra-performanți. DEMGY oferă o gamă completă de tehnologii avansate de procesare pentru aceste materiale: fabricație aditivă, prelucrare ultra-precisă, injecție, compresie și extrudare.
Legitimitatea DEMGY în domeniul polimerilor ultra-performanți are la bază cei peste 75 de ani de expertiză în procesare. Această recunoaștere a determinat chiar și furnizorii de materiale să aleagă DEMGY ca partener de distribuție. Abordarea Grupului nu se limitează la furnizarea de materiale: acesta se poziționează ca un distribuitor-consultant, capabil să recomande, să contextualizeze și să optimizeze alegerea materialelor în funcție de constrângerile de procesare în vederea creării de structuri mai ușoare, de cerințele normative și de performanța așteptată în utilizarea reală.
Această dinamică este susținută de un nou site web dedicat lumii polimerilor ultra-performanți, buypolymers.demgy.com, care va promova abordarea consultativă și ADN-ul tehnologic al Grupului DEMGY.
Consolidarea poziției de lider global în producerea de componente din materiale plastice pentru interiorul aeronavelor
Grupul DEMGY își continuă expansiunea internațională și își întărește poziția de lider mondial în materiale plastice de înaltă performanță pentru industria aerospațială. După achiziționarea în 2023 a companiei germane EIS Aircraft, acum DEMGY EIS – furnizor important pentru Airbus – în aprilie 2025, Grupul a anunțat integrarea companiei americane TOOL GAUGE, devenită DEMGY Pacific, un furnizor cheie pentru Boeing.
Aceste două achiziții strategice au făcut din DEMGY unul dintre cei mai importanți furnizori mondiali de componente din materiale plastice și compozite pentru interiorul cabinelor de zbor, lucrând direct cu Airbus, Boeing și toți producătorii europeni și americani de echipamente aeronautice.
Secretarul general al Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), dl Ovidiu Silaghi, a participat, în data de 12 iunie a.c., la cea de-a 135-a Adunare Generală a Asociaţiei Camerelor Europene de Comerţ și Industrie (Eurochambres).
Prin prezența la acest eveniment, CCIR continuă să joace un rol activ în activitățile organizațiilor europene ale camerelor de comerț, vizând în special aspectele economice de maximă actualitate care preocupă comunitățile de afaceri din spațiul european, cum ar fi îmbunătățirea dialogului dintre UE și SUA.
Secretarul general al CCIR, dl Ovidiu Silaghi, a subliniat importanța participării organizației în procesele decizionale europene: „CCIR se implică activ în consolidarea influenței mediului de afaceri european asupra îmbunătățirii mecanismelor decizionale ale instituțiilor europene. Suntem pentru creșterea coeziunii în cadrul UE și pentru diminuarea mișcărilor centrifuge de disoluție comunitară. De asemenea, CCIR își dorește să redevină un partener activ pentru autoritățile naționale, ca principal vector al promovării intereselor comunității de afaceri din România, în scopul identificării unor soluții realiste pentru diminuarea deficitelor financiare ale țării”.
Background În prezent, Eurochambres reprezintă peste 20 de milioane de afaceri în Europa prin intermediul celor 45 de membri ai săi (43 de organizații naţionale de camere de comerț și industrie şi două camere transnaţionale) și o rețea europeană formată din 1700 de camere locale și regionale. Peste 93% din întreprinderile reprezentate sunt IMM.
Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București (CCIB) a semnat un memorandum de înțelegere cu Biroul de Comerț al Districtului Longhua, Shenzen, în cadrul Forumului de Afaceri România – China, organizat la Palatul Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București.
CCIB ne informează că „memorandumul de înțelegere are ca scop promovarea și dezvoltarea relațiilor economice bilaterale între companiile din România și China, precum și facilitarea accesului reciproc pe piețele din aceste țări. Memorandumul a fost semnat de către președintele Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, Iuliu Stocklosa și Ni Jiancheng, cercetător de gradul 4 al Biroului de Afaceri al Districtului Longhua, Shenzen”.
Iuliu Stocklosa, președintele CCIB: „Suntem încântați să găzduim acest forum de afaceri, ca o continuare a succesului înregistrat de evenimentul din august 2024, organizat cu prilejul vizitei delegației Districtului Pingshan din Shenzhen. Conform datelor statistice înregistrate la finele anului 2024, Republica Populară Chineză era al doilea partener comercial al României între statele nemembre al Uniunii Europene după Turcia, cu un volum al schimburilor comerciale bilaterale de aproape 9,3 miliarde USD, înregistrând o creștere de 12,7% față de anul anterior și principalul furnizor de mărfuri în România dintre statele necomunitare cu un volum de 8,5 miliarde USD. Considerăm că evenimentele precum cel de astăzi sunt esențiale. Ele reflectă nu doar deschiderea reciprocă a comunităților noastre de afaceri, ci contribuie și la construirea încrederii și la o mai bună înțelegere a piețelor noastre. Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București rămâne un partener activ, serios și de încredere în acest proces. Sperăm ca acest forum să reprezinte o nouă etapă importantă pe drumul spre o cooperare bilaterală durabilă și solidă.”
Wang Dianjia, viceprimarul Districtului Longhua, Shenzen: „Ne dorim să stabilim o colaborare pe termen lung cu Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București. Această delegație a adunat 11 companii din Shenzen, pentru a ne exprima dorința de a ne întâlni cu fabricile și firmele din România, în special membrii CCIB. Dorim ca prin această platformă să stabilim și să construim o colaborare eficientă, pe termen lung, în domeniul investițiilor, importurilor, exporturilor și al industriei. Sperăm ca această întâlnire este începutul unei colaborări pe termen lung.”
CCIB precizează că „delegația chineză, condusă de Wang Dianjia, viceprimarul Districtului Longhua, Shenzen, a reunit peste 11 reprezentanți ai mediului de afaceri din Longhua, Shenzen, din diverse domenii precum medicină, comerț, producție industrială, logistică și IT.
Totodată, în cadrul forumului, a fost semnat un Memorandum de Înțelegere între compania chineză Shenzen Lifotronic Technology și compania românească Diamedix Impex SA.
La eveniment au participat atât reprezentanți ai mediului de afaceri chinez, cât și reprezentanți ai Ambasadei Republicii Populare Chineze la București, reprezentanți din mediul de afaceri din România, reprezentanți ai autorităților publice și ai Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior”.
România nu mai are luxul de a amâna reforma fiscală și consolidarea bugetară, consideră echipa Romanian Economic Monitor (RoEM) – UBB FSEGA,care a identificat cinci măsuri fiscale fundamentale cu potențial să reechilibreze finanțele publice: creșterea veniturilor bugetare prin majorarea ratelor efective medii de impozitare, creșterea colectării printr-o conformare fiscală mai bună, continuarea digitalizării ANAF și creșterea eficienței controalelor, valorificarea eficientă a fondurilor europene și reducerea dimensiunii aparatului de stat.
Cum și-a stricat România echilibrele macroeconomice
Începând cu anul 2015 orientarea generală a politicii fiscal-bugetare din România a suferit o schimbare majoră, cu implicații de durată asupra echilibrelor macroeconomice. Dacă perioada 2009 – 2015 a fost marcată de un proces clar de consolidare fiscală – cu deficite bugetare și de cont curent coborâte sub pragul de 1% în 2015 – această perioadă a reprezentat, retrospectiv, un veritabil „moment de referință” al echilibrelor macroeconomice. România se afla, la acel moment, pe o traiectorie ce ar fi permis, fără devieri majore, o eventuală aderare la zona euro în jurul anului 2019.
Totuși, pe fondul acestei stabilități, a apărut o relaxare accelerată a disciplinei fiscale: clasa politică a perceput marjele create ca fiind spații de manevră pentru politici expansive, fără o analiză riguroasă a sustenabilității acestora. A urmat o serie de reduceri de taxe (în special TVA), creșteri semnificative ale salariilor din sectorul public și alte măsuri pro-ciclice. Pe termen scurt, acestea au stimulat creșterea economică, întărind falsa impresie că noua abordare este „funcțională”. Această dinamică a generat un cerc vicios de expansiune bugetară alimentată de optimism conjunctural – un tipar cunoscut din experiențele unor economii emergente latino-americane.
Până în 2019, efectele negative ale acestei orientări deveniseră deja vizibile: bugetul public s-a dezechilibrat, iar aparatul de stat s-a extins considerabil. Crizele ulterioare, începând cu efectele pandemiei în 2020, nu au făcut decât să accentueze vulnerabilitățile acumulate anterior.
România, statul cu cele mai mari dezechilibre macro din UE
Astfel, România a ajuns în prezent statul cu cele mai mari dezechilibre macroeconomice interne și externe din întreaga UE: atât deficitul bugetar, cât și deficitul de cont curent au cele mai mari ponderi în PIB. Aceste dezechilibre sporesc riscul suveran, ceea ce se reflectă în costuri de finanțare mai mari pentru stat – adică într-o primă de risc ridicată – care, la rândul ei, apasă suplimentar asupra unui buget deja vulnerabil.
„Într-un climat de incertitudine economică globală și presiuni interne crescute, soluțiile punctuale nu mai sunt suficiente. Comisia Europeană, agențiile de rating și piețele financiare urmăresc cu atenție fiecare decizie de politică fiscală, iar spațiul de manevră s-a redus drastic. Timpul pentru promisiuni vagi sau abordări întârziate a trecut – este nevoie de măsuri clare, credibile și aplicate rapid, care să fie abordate sistemic, coordonat și transparent – cu susținere politică, dar și cu responsabilitate tehnocratică. În primul rând, trebuie luate și implementate, într-un interval cât mai scurt de timp, decizii urgente privind măsurile de creștere a veniturilor fiscale iar în al doilea rând, trebuie acordată o atenție deosebită atât intensității, cât și formei acestor măsuri, deoarece, într-un context extern fragil, ele pot foarte ușor împinge economia într-un ciclu negativ”, transmit cercetătorii echipei Romanian Economic Monitor (RoEM) – UBB FSEGA, proiect de cercetare al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca.
„Motivele acestei atitudini tolerate din partea Comisiei Europene sunt multiple. Pe de o parte, s-a dorit evitarea escaladării tensiunilor într-un context electoral intern sensibil. Pe de altă parte, însă, decizia de a acorda României un termen excepțional de lung – șapte ani – pentru a-și reduce din nou deficitul sub pragul de 3% din PIB reflectă și considerente de ordin strategic. România ocupă o poziție geopolitică-cheie în actualul context regional marcat de agresiunea militară rusă în Ucraina, iar orientarea sa ferm pro-europeană și pro-NATO reprezintă un factor important în evaluarea politică și instituțională a partenerilor europeni. Angajamentele asumate trebuie acum onorate: cifrele publicate pentru primele luni ale anului 2025 arată că este nevoie de o intervenție fermă pentru a evita aceeași traiectorie a deficitului bugetar ca în anii precedenți. Deși ținta inițială de deficit de 7% pare din ce în ce mai greu de atins, o reducere semnificativă a deficitului față de anul precedent ar putea semnala deja că România își asumă drumul anevoios către restabilirea echilibrului bugetar”, adaugă analiștii RoEM.
În ultima vreme au apărut mai multe analize potrivit cărora bugetul ar putea fi echilibrat exclusiv prin reducerea cheltuielilor statului, respectiv, prin creșterea eficienței colectării taxelor. Deși, în mod evident, ambele măsuri sunt absolut necesare, este important să subliniem că, în situația actuală, aceste instrumente se dovedesc insuficiente. Aceste măsuri pot conduce, pe termen scurt, la o scădere a deficitului de aproximativ un punct procentual. Pentru a liniști Comisia Europeană și piețele este nevoie însă de mai mult decât atât.
De aceea, echipa RoEM își asumă o listă cu propuneri de măsuri, anevoioase dar realiste, de reducere a deficitului bugetar.
Acestea sunt:
Măsura zero: raționalizarea cheltuielilor statului cu personalul și cu investițiile
Aparatul de stat trebuie redus din punct de vedere tehnic, chiar dacă această reducere își are limitele ei. Cheltuielile de personal pot și trebuie raționalizate prin eliminarea diferitelor sporuri, respectiv, anumite investiții în stadiu incipient (construirea de stadioane sau alte investiții de prestigiu care au un randament financiar scăzut) pot fi amânate. Din păcate însă, aceste măsuri nu se vor dovedi suficiente pentru a pune bugetul statului pe o traiectorie sustenabilă, pentru care sunt necesare și alte măsuri imediate care țintesc în principal creșterea veniturilor bugetare.
Măsura 1: creșterea veniturilor bugetare prin modificări asupra impozitării
Creșterea veniturilor bugetare prin majorarea ratelor efective medii de impozitare poate fi realizată, consideră echipa RoEM, prin impozitarea companiilor, impozitarea consumului, impozitarea muncii și impozitarea averii, respectiv, printr-o distribuție echilibrată a poverii economice între acești actori. Sistemul actual de impozitare a companiilor din România este profund impredictibil, iar modificările frecvent anunțate pe termen foarte scurt subminează în mod direct una dintre nevoile esențiale ale mediului de afaceri: predictibilitatea fiscală. În plus, abordările fragmentare, de tip „peticire”, au generat distorsiuni majore în economie.
Un exemplu elocvent îl reprezintă, susține echipa RoEM, chiar structura impozitării companiilor, care funcționează în prezent pe trei regimuri principale (pe lângă alte excepții): regimul microîntreprinderilor, unde baza de impozitare este cifra de afaceri, iar pragurile de încadrare se schimbă de la un an la altul; impozitul pe profit pentru companiile obișnuite; și un impozit minim de 1% pe cifra de afaceri pentru companiile cu venituri de peste 50 de milioane de euro. Această diferențiere a regimului fiscal în funcție de dimensiunea companiei, coroborată cu schimbări frecvente ale criteriilor de încadrare, erodează în mod clar competitivitatea companiilor. La aceasta se adaugă faptul că România are cea mai slabă rată de colectare a TVA din Uniunea Europeană, în mare parte din cauza digitalizării lente a ANAF, susțin analiștii RoEM.
„Este limpede că simpla ajustare a cotelor nu va duce la rezultate semnificative. O direcție posibilă ar fi introducerea unui sistem unitar de impozitare a companiilor, în care accentul să nu cadă neapărat pe majorarea cotelor, ci pe o reglementare mai riguroasă a cheltuielilor deductibile și pe asigurarea unei baze fiscale echitabile. Uniformizarea ar trebui să fie regula generală, însă, într-o manieră bine calibrată, pot fi justificate anumite excepții temporare și țintite – de exemplu, în cazul start-up-urilor sau al tinerilor antreprenori, pentru sprijinirea lansării lor pe piață”, spun analiștii RoEM.
În plus, consideră aceștia, este necesară o reglementare clară și riguroasă a situațiilor în care firmele înregistrează capitaluri proprii negative, în special în ceea ce privește rambursarea împrumuturilor acordate de acționari. Exemplele internaționale arată că nu majorarea cotelor de impozitare aduce venituri suplimentare, ci închiderea portițelor fiscale referitoare la deductibilitatea cheltuielilor, la finanțarea prin împrumuturi de la acționari sau extinderea mecanismului de tip TVA la încasare.
Echipa RoEM recomandă cu fermitate o reformă profundă a impozitării companiilor, care să meargă dincolo de ajustări parametrice ale cotelor. Această reformă este inevitabilă și, deși nu va genera venituri suplimentare semnificative imediat, este esențială pentru a restabili echitatea, predictibilitatea și funcționalitatea sistemului fiscal, și trebuie pregătită și implementată cât mai curând.
Impozitarea consumului
În contextul macroeconomic actual, echipa RoEM recomandă ca accentul fiscal să fie pus mai degrabă pe impozitarea consumului decât pe cea a muncii mai ales pentru că, în ultimii ani, în România, a crescut accelerat consumul, în special cererea pentru bunuri și servicii din import.
„Acest tip de consum a contribuit semnificativ la deteriorarea echilibrului extern – reflectat în deficite comerciale și de cont curent tot mai mari. Într-un astfel de context, majorarea impozitării consumului poate avea un dublu efect benefic: generează venituri fiscale suplimentare și descurajează consumul excesiv de produse (din import). În spiritul simplificării sistemului fiscal și în vederea creșterii imediate a veniturilor bugetare, propunem introducerea unei cote unice de TVA de cel puțin 21%. Această măsură ar presupune o povară suplimentară semnificativă pentru persoanele cu venituri mai mici, motiv pentru care recomandăm, în paralel, introducerea unui impozit progresiv pe venitul personal, care ar putea compensa parțial povara fiscală suplimentară asupra populației cu venituri mai mici”, explică economiștii RoEM.
Impozitarea muncii
Echipa RoEM recomandă introducerea unei forme moderate de impozitare progresivă a veniturilor persoanelor fizice, inclusiv a pensiilor speciale, corelată cu o reformă a sistemului de contribuții sociale. Introducerea impozitului progresiv ar putea fi realizată într-un sistem dual, luând ca exemplu alte țări din UE, precum Polonia, Cehia, sau Slovacia, care folosesc un astfel de sistem: veniturile sub un anumit prag să aibă o cotă marginală mai redusă față de veniturile aflate deasupra acestui prag.
„Pentru veniturile cele mai mici, cota de impozit pe venit ar putea fi redusă sub 10%, în timp ce pentru veniturile mari această cotă ar putea ajunge până la 20-25%. Este însă esențial ca progresivitatea să se aplice veniturilor agregate, care, în prezent, nu sunt calculate de ANAF. Impozitul progresiv pe venit ar putea fi extins la toate tipurile de venituri, inclusiv pensii. De asemenea, ar putea fi luată în considerare interzicerea cumulului pensiei cu salariul în sectorul public. Un alt aspect important îl reprezintă faptul că, în prezent, toate fondurile de asigurări sociale sunt deficitare și sunt acoperite din bugetul general, ceea ce face discutabilă menținerea separării lor administrative. Unificarea parțială a impozitului pe venit cu contribuțiile sociale ar putea aduce eficiență și echitate mai mare”, susțin analiștii RoEM.
Impozitarea averii
În prezent, impozitele pe proprietate sunt reduse și liniare iar economiștii RoEM recomandă și în acest caz o ușoară progresivitate: cote mai mari pentru a doua locuință, pentru autovehicule de mare valoare etc.
„Astfel de măsuri pot contribui la echitate socială fără a crea presiuni fiscale majore. Este important de menționat că impozitele pe avere reprezintă venituri ale autorităților locale, iar aceste venituri suplimentare ar fi, cel mai probabil, cheltuite la nivel local. Prin urmare, ar fi necesară o reglementare a cotei de redistribuire a altor taxe, astfel încât surplusul provenit din impozitele pe avere să contribuie, în termeni neți, la veniturile bugetului central”, spune echipa de analiști RoEM.
Măsura 2: Creșterea gradului de colectare a taxelor și impozitelor
Deși introducerea sistemelor RO e-Factura și RO e-Transport a reprezentat un progres major, acestea trebuie completate cu măsuri suplimentare, susține echipa RoEM, precum: extinderea controlului asupra evaziunii TVA prin lanțuri de tranzacții intracomunitare, identificarea activă a evaziunii fiscale prin analize de risc, stimulente pentru conformarea voluntară.
Măsura 3: Digitalizarea ANAF și creșterea eficienței controalelor
Continuarea digitalizării ANAF este esențială pentru prevenție, nu doar pentru sancționare, dar, adaugă analiștii RoEM, este necesară o platformă unificată și prietenoasă pentru contribuabili, integrarea bazelor de date fiscale și sociale (de exemplu, integrarea datelor privind salariile și pensiile realizate), precum și automatizarea proceselor de verificare și rambursare.
Măsura 4: Valorificarea fondurilor europene
Echipa RoEM consideră că, în prezent, România accesează fonduri europene sub potențialul său și, pentru a îmbunătăți rata de absorbție a acestora, ar trebui simplificate procedurile pentru beneficiari, redusă birocrația, încurajată profesionalizarea continuă a personalului implicat în scrierea și implementarea proiectelor, dar și realizarea unei corelări între strategiile de investiții naționale și fondurile UE.
Măsura 5: Reducerea aparatului de stat
În opinia analiștilor RoEM, aparatul bugetar este supradimensionat și ineficient și, pe lângă reducerile numerice ar trebui luate măsuri pentru reorganizarea companiilor de stat, în special a celor care înregistrează pierderi, realizarea unei reforme administrativ-teritoriale, echitabile din perspectiva minorităților și a democrației locale, care ar putea genera, de asemenea, economii bugetare semnificative, restructurarea funcțiilor redundante, evaluarea periodică a performanței instituțiilor publice, precum și digitalizarea proceselor administrative pentru reducerea dependenței de personal.
În final, subliniem două aspecte ce sunt de importanță majoră în introducerea măsurilor fiscale discutate: în primul rând, este nevoie de decizii urgente privind măsurile de creștere a veniturilor fiscale, care trebuie implementate într-un interval de timp cât mai scurt. În al doilea rând, trebuie acordată o atenție deosebită atât intensității, cât și formei acestor măsuri, deoarece, într-un context extern fragil, ele pot foarte ușor împinge economia într-un ciclu negativ.
În lumea investițiilor, puține concepte generează atât entuziasm precum cel al acțiunilor cu potențial de hipercreștere sau, cum le-a numit legendarul investitor Peter Lynch, „10-Baggers” – acele acțiuni care care își înmulțesc de zece ori valoarea față de prețul de achiziție.
Deși poate părea o chestiune de noroc, aceste companii au un ADN comun al succesului: o fundație solidă, focusul pe inovație și o viziune pe termen lung.
Analiștii Freedom24 – platforma care conectează investitorii români la piețele internaționale – au analizat profilul acestor companii de excepție și au identificat trăsăturile care le diferențiază. Cei care investesc din timp în astfel de acțiuni pot obține randamente semnificativ mai mari decât cele ale indicilor bursieri majori.
Exemple recente de succes
Tesla nu doar că a schimbat jocul în industria auto – l-a reinventat. A făcut din mașina electrică noul standard și, prin pariuri inteligente pe tehnologii precum conducerea autonomă și stocarea energiei, a deschis surse de venit complet noi. Rezultatul a fost o ascensiune fulminantă a valorii acțiunilor.
Shopify a democratizat comerțul online, oferind micilor afaceri o rampă de lansare globală. Astfel s-a bucurat de o expansiune rapidă care a transformat-o într-un pilon al infrastructurii e-commerce mondiale.
Nvidia s-a impus ca motorul din spatele revoluției AI. Prin plăcile sale grafice ce alimentează totul – de la gaming și realitate virtuală, până la mașini autonome și supercomputere – compania a devenit indispensabilă în era digitală.
„Fie că vorbim de Tesla, Shopify sau Nvidia, toate aceste companii au în comun inovația, viziunea și un avantaj competitiv clar. La Freedom24, ne dorim ca tot mai mulți investitori de retail să descopere următoarele companii cu potențial de hipercreștere. De aceea, le oferim nu doar acces la piețele globale, ci și resursele educaționale și analizele profesionale de care au nevoie ca să investească informat și cu încredere”, declară Maxim Manturov (foto), Head of Investment Research la Freedom24.
Ce au în comun acțiunile cu hipercreștere?
Inovează și schimbă regulile jocului: Aceste companii vin cu tehnologii care nu doar îmbunătățesc industrii existente, ci le transformă complet sau creează altele noi. Soluțiile lor sunt ușor de folosit, scalabile și răspund unor nevoi reale.
Activează în sectoare de viitor: Le găsim adesea în domenii aflate în plină expansiune, cum ar fi inteligența artificială, energia verde sau biotehnologia. Cine intră devreme în aceste industrii are șanse mari să obțină câștiguri spectaculoase.
Au venituri în creștere accelerată: O companie care își crește constant veniturile cu peste 30% pe an, chiar dacă nu e încă profitabilă, demonstrează că produsul său e cerut pe piață și are un potențial solid.
Dețin un avantaj competitiv clar: Fie că e vorba de brevete, o tehnologie proprie sau o bază loială de clienți, aceste companii reușesc să se mențină în fața concurenței și să aibă marje bune pe termen lung.
Sunt aliniate la megatrenduri: Investitorii caută mereu „următorul val” – iar companiile care sunt parte din trenduri globale precum digitalizarea sau AI-ul au un avantaj major.
Încep mici, dar cu potențial uriaș: Multe dintre acțiunile vedetă de azi au început ca firme mici sau medii. Tocmai pentru că sunt mai agile, pot crește mai repede decât giganții deja consacrați.
Sunt încă „sub radar”: De multe ori, companiile cu cel mai mare potențial nu sunt încă în vizorul presei sau al analiștilor. Acest lucru le face să fie subevaluate – o oportunitate pentru investitorii atenți.
Managementul este implicat în acționariat: Când fondatorii sau directorii dețin acțiuni importante în firmă, au toate motivele să gândească pe termen lung și să ia decizii care aduc valoare reală investitorilor.
Au loc să crească: Fie că intră pe piețe noi, fie că dezvoltă produse inovatoare, aceste companii au spațiu amplu să se extindă și să-și dubleze sau tripleze veniturile în timp.
Stau bine la capitolul finanțe: Bilanțurile solide, fluxul de numerar pozitiv și o gestionare eficientă a capitalului le permit să facă față volatilității și să se dezvolte sănătos.
Disponibilă atât prin aplicația mobilă, cât și în versiunea web, platforma Freedom24 oferă investitorilor individuali acces direct la 15 dintre cele mai importante burse de valori din America, Europa și Asia (NASDAQ, NYSE, CME, HKEX, Euronext, LSE, Deutsche Börse etc.), permițându-le să tranzacționeze peste 1 milion de instrumente financiare, inclusiv acțiuni, opțiuni și ETF-uri.
Garanti BBVA România anunță că „a semnat un nou acord de finanțare, în valoare de 40 de milioane de euro, cu International Finance Corporation (IFC), membră a Grupului Băncii Mondiale. Împrumutul senior negarantat, cu o maturitate de cinci ani, are ca scop sprijinirea companiilor deținute și/sau conduse de femei în România.
Prin acest parteneriat reînnoit, Garanti BBVA România își reafirmă angajamentul pe termen lung de a promova incluziunea financiară, direcționând fonduri către microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii (W-MIMM) deținute de femei”.
Mustafa Tiftikcioğlu, CEO al Garanti BBVA România: „Sprijinirea afacerilor deţinute sau conduse de femei este o prioritate strategică pentru Garanti BBVA România. Suntem onorați să continuăm colaborarea solidă cu IFC și să contribuim, prin acest nou acord, la dezvoltarea durabilă a mediului de afaceri din România. Antreprenoarele joacă un rol din ce în ce mai important în economie, iar misiunea noastră este să fim alături de acestea cu soluții financiare dedicate și parteneriate de încredere.”
Marcelo Castellanos, Senior Country Manager al IFC pentru Europa de Sud-Est: „Promovarea incluziunii financiare a femeilor este unul dintre pilonii principali ai activității IFC în România. Acest proiect se bazează pe parteneriatul nostru de lungă durată cu Garanti BBVA și reprezintă prima noastră investiție din România dedicată în întregime afacerilor deținute și conduse de femei.”
Garanti BBVA subliniază că, în ultimii ani, „a obținut finanțări de aproape 105 milioane euro de la instituții internaționale, care au inclus componente dedicate sprijinirii antreprenoriatului feminin. Din această sumă, 82,5 milioane euro au fost atrase de la International Finance Corporation (IFC).
În prezent, statisticile arată că aproape 620.000 de femei din România sunt acționari sau asociați în companii active, reprezentând peste 36% din structurile de proprietate. În plus, aproximativ 187.000 de femei sunt persoane fizice autorizate sau membri ai întreprinderilor individuale ori familiale, ceea ce înseamnă 40% din totalul persoanelor implicate în astfel de entități economice, potrivit datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC).
Acest nou acord consolidează colaborarea de lungă durată dintre cele două instituții, începută în 2012, și întărește angajamentul comun de a susține întreprinderile locale și dezvoltarea economică sustenabilă”.
Dezvoltatorul imobiliar Hagag Development Europe, specializat în proiecte rezidențiale și comerciale în România, anunță că „a primit autorizația de construire pentru fazele II și III ale ansamblului rezidențial H Pipera Lake. Compania începe execuția primelor cinci imobile aferente acestei noi etape de dezvoltare, pentru care estimează un termen de finalizare de aproximativ 24 de luni. 52% din apartamentele care urmează a fi livrate în această fază sunt deja rezervate, respectiv ante-contractate.
Investiția în dezvoltarea celor 11 imobile aferente fazelor II și III, și a infrastructurii aferente se ridică la 113 milioane euro, costul total de dezvoltare al întregului ansamblu depășind astfel 150 de milioane de euro”.
Andreea Dumitru, Chief Marketing Officer în cadrul Hagag Development Europe: „Obținerea autorizației de construire marchează un pas important pentru echipa noastră, dar și pentru piața rezidențială locală, în special în această perioadă în care livrările de apartamente noi se arată limitate, iar cererea pune presiune pe ofertă. H Pipera Lake a demonstrat un grad de atractivitate crescut încă de la prima etapă și rămâne în continuare o dezvoltare căutată în rândul persoanelor care își doresc să locuiască într-un complex rezidențial nou ferit de agitația orașului, dar conectat, în același timp, la tot ceea ce înseamnă trai cotidian. Începem execuția fazei a II-a cu mai bine de jumătate din unitățile disponibile la vânzare rezervate, respectiv ante-contractate și ne bucurăm să confirmăm, pe această cale, că există în continuare apetit ridicat pentru zona Pipera.”
De asemenea, dezvoltatorul precizează că „prima componentă de retail dedicată ansamblului se apropie de finalizare. Livrarea celor 1.000 de metri pătrați de spații comerciale este programată pentru următoarele luni. Cea de a doua componentă comercială cuprinde o suprafață totală de aproximativ 1.400 de metri pătrați, care vor fi livrați împreună cu imobilele H15 și H16 din faza III, în ultima etapă de dezvoltare a proiectului”.
Hagag Development Europe subliniază că, „localizat în zona de Nord a Bucureștiului, cu deschidere către lacul Pipera și conexiune directă la bulevardul Pipera, ansamblul de locuințe H Pipera Lake se întinde pe o suprafață de teren de aproximativ 55.000 de metri pătrați și va cuprinde, odată finalizat, 16 clădiri rezidențiale cu peste 1.400 de apartamente cu una, două și trei camere, 1.740 de locuri de parcare dispuse pe două nivele subterane și un nivel suprateran, mai bine de 18.500 de metri pătrați de spații verzi, zonă de promenadă pe malul lacului prevăzută cu locuri de joacă și echipamente pentru activități de fitness în aer liber, dar și 2.400 de metri pătrați de spații comerciale – unde dezvotatorul își propune să atragă agenți economici care să deservească nevoile comunității.
Ansamblul este proiectat în conformitate cu prevederile nZEB și prevăzut cu panouri fotovoltaice și puncte de încărcare pentru vehicule electrice, iar unitățile locative au suprafețe cuprinse între 44 și 80 de metri pătrați utili, cărora li se adaugă terase sau grădini propii. Toate apartamentele localizate la nivelul solului dispun de grădini private cu suprafețe de până la 70 de metri pătrați”.
Compania de tehnologie Wolt, deținătoarea unei platforme de comerț local, anunță rezultatele primei luni de activitate în România și lecțiile decurse de aici: „Cu o extindere treptată în întreaga țară, care s-a desfășurat pe parcursul lunii mai, Wolt a înregistrat o cerere neașteptat de mare din partea utilizatorilor, partenerilor curieri și comercianți, ceea ce a condus la o dezvoltare accelerată și la primele ajustări operaționale.
Lansare rapidă și extindere accelerată
Din prima zi, interesul românilor față de serviciile Wolt a depășit cele mai optimiste prognoze. Compania este acum prezentă în 34 de orașe din România, iar aria de livrare s-a dublat comparativ cu cea anterioară, din perioada Tazz.
Topul preferințelor și primele statistici Wolt, în România
Cel mai popular produs în prima lună: burger cu carne de pui;
Cea mai comandată categorie de mâncare: fast food;
Utilizatorul cu cele mai multe comenzi: 268 într-o singură lună;
Cele mai active orașe: București, Timișoara și Cluj-Napoca;
Cel mai activ curier partener: 54 de comenzi livrate într-o singură zi.
Cerere foarte mare și acțiuni rapide
Entuziasmul de care s-a bucurat intrarea Wolt în România, în special în primele două săptămâni, a depășit așteptările și a generat presiune operațională în anumite zone. Astfel, numărul mare de comenzi a adus și provocări inițiale, inclusiv întârzieri ale livrărilor în zonele în care creșterea a fost cea mai puternică.
În urma observațiilor în timp real și a reacțiilor primite din partea utilizatorilor, Wolt a implementat rapid o serie de măsuri pentru a îmbunătăți experiența clienților: suplimentarea echipelor de suport, creșterea numărului de parteneri curieri pentru a acoperi mai bine cererea, precum și ajustarea disponibilității pe ture. În plus, au fost aduse îmbunătățiri în aplicația curierilor, cu funcționalități menite să fluidizeze procesul de preluare și livrare a comenzilor. Aceste măsuri au avut deja un impact pozitiv, ameliorând simțitor indicatorii de performanță și crescând nivelul de satisfacție al clienților.”
Alin Șerban, General Manager, Wolt România: „Prima lună Wolt în România ne-a confirmat potențialul uriaș al pieței și apetitul real pentru un serviciu de livrare care pune accent pe calitate, rapiditate și transparență. Deși începutul a venit cu provocările sale, suntem recunoscători clienților, partenerilor curieri și comercianților pentru încrederea acordată. Echipa noastră a învățat repede, a reacționat prompt și a îmbunătățit lucrurile din mers. Suntem nerăbdători să continuăm dezvoltarea acestui proiect alături de întreaga comunitate Wolt”.
Promenada Mall consolidează oferta de retail prin lansarea oficială a magazinului Men’s Cave, brand românesc dedicat bărbatului modern, la etajul 1 al centrului comercial. Noul spațiu propune o abordare rafinată a shoppingului masculin, cu accent pe calitate, atenție la detalii și servicii personalizate.
Men’s Cave oferă o experiență completă de stil, într-un ambient contemporan, atent proiectat pentru a evidenția fiecare componentă a lifestyle-ului masculin – de la colecții ready-to-wear, încălțăminte și accesorii, până la serviciul made to measure, ce integrează croitoria artizanală cu soluții moderne de personalizare.
Deschiderea magazinului a fost celebrată printr-un eveniment special organizat pe 11 iunie, în noul spațiu Men’s Cave din Promenada Mall. Seara a reunit pasionați de modă, clienți, jurnaliști și creatori de conținut într-un cadru elegant, cu muzică live susținută de Georgiana Renciuc și DJ Iorga, cocktailuri rafinate, gustări atent alese și discuții despre modă.
Noul brand din Promenada Mall îi susține pe retailerii români cu viziune și le oferă vizitatorilor acces la concepte care combină funcționalitatea cu estetica. Publicul centrului comercial– activ, urban și conectat la tendințele actuale – găsește astfel în Men’s Cave un partener în definirea unei identități vestimentare autentice.
Deschiderea magazinului este marcată și de o campanie specială: 20% reducere la toate produsele, valabilă în perioada 13-14 iunie. Lansarea este însoțită de o serie de surprize senzoriale menite să creeze o experiență memorabilă pentru vizitatori, cu participarea unor branduri locale și artizani ai gustului, printre care Vinuri Recaș, Cosmin Tudoran – Profu’ de Vin, Socata.Artizanală, Monata Water, JustANormalBeer și Butoiul cu Înghețată.
Promenada Mall continuă astfel să își consolideze statutul de hub urban relevant, care aduce împreună branduri premium, noi experiențe și o comunitate conectată la ultimele tendințe.
Mai multe informații despre magazinele și evenimentele din Promenada Mall pot fi găsite pe site-ul oficial, precum și pe paginile de Facebook și Instagram ale centrului comercial.
Raportul financiar al Oracle Corporation, publicat miercuri, a relevat o cerere fără precedent pentru servicii de infrastructură cloud. Președintele și directorul tehnic Larry Ellison a menționat chiar o comandă, fără precedent pentru companie. Deși inițial numele clientului nu a fost dezvăluit, mai târziu în cadrul conferinței a apărut în discuție o companie uriașă: Temu, gigantul chinez al comerțului electronic deținut de PDD Holdings. Acest lucru oferă o imagine asupra dinamicii în evoluție a cloud computingului global, dar sugerează și că actualul război comercial dintre SUA și China ar putea fi doar un obstacol temporar pentru companiile chineze care urmăresc dominația globală.
În cadrul conferinței privind rezultatele financiare ale Oracle, Larry Ellison a descris o cerere extraordinară a unui client, simplă, dar fără precedent: acesta dorea toată capacitatea cloud disponibilă a Oracle, indiferent de locația geografică. Ellison a subliniat caracterul unic al acestei cereri, afirmând că Oracle „nu a mai primit niciodată o comandă de acest gen” și a explicat că „a trebuit să facă modificări” pentru a satisface nevoile clientului. Amploarea acestei cereri reflectă ceea ce Ellison a caracterizat drept un apetit „astronomic” pentru serviciile cloud, Oracle având dificultăți în a ține pasul cu cerințele clienților.
Deși Ellison nu a numit inițial clientul, în cadrul conferinței privind rezultatele financiare, el a dezvăluit ulterior că Oracle a încheiat o „afacere gigantică” cu Temu, platforma chineză de comerț electronic. Ellison a descris Temu ca „o companie foarte mare, care crește extrem de rapid și care, practic, își mută infrastructura în Oracle Cloud”.
PDD Holdings a lansat Temu în 2022 și funcționează ca o platformă internațională de comerț electronic care vizează piețele din afara Chinei, în special din Statele Unite și țările occidentale. Principalul argument de vânzare al companiei este prețul. Livrând direct de la furnizori și producători chinezi, platforma elimină multe dintre companiile intermediare care comercializează produse chinezești, oferind clienților acces direct la produse fabricate în China și reducând semnificativ costul total al mărfurilor.
La sfârșitul lunii martie, Oracle a intrat în atenția investitorilor individuali globali de pe platforma de tranzacționare și investiții eToro. Numărul investitorilor care dețin această acțiune în portofoliile lor a crescut cu 61% față de trimestrul anterior. Oracle este a 19-a cea mai mare companie din lume după capitalizarea bursieră, la doar un pas în spatele Netflix, Microsoft fiind numărul unu, urmat de Nvidia și Apple. Pentru următorul an fiscal, Oracle estimează venituri de cel puțin 67 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă o creștere de 16% în monedă constantă. Veniturile totale din cloud vor crește cu peste 40% în monedă constantă, față de 24% în anul fiscal curent. Oracle se așteaptă ca veniturile din infrastructura cloud să crească cu peste 70%, față de 51% în acest an fiscal. Dar acest lucru nu este lipsit de riscuri. Conducerea Oracle a recunoscut că oferta nu satisface cererea, o situație cu care compania nu s-a mai confruntat în istoria sa.
Oracle oferă soluții multi-cloud, colaborând cu Amazon, Microsoft și Google. Datorită creșterii cererii, conducerea se așteaptă ca numărul centrelor de date MultiCloud să crească de la 23 la 70 în anul următor. Cu toate acestea, într-o lume dominată de tehnologia AI, Ellison a subliniat că acordul cu Temu nu are nicio legătură cu AI-ul, pentru a demonstra că Oracle se descurcă bine pe mai multe piețe, inclusiv pe cea a bazelor de date, produsul său principal. Migrarea Temu către Oracle Cloud poate reprezenta mai mult decât un contract important.Experiența anterioară a Oracle cu TikTok arată că știe cum să gestioneze companiile chineze. Aceasta demonstrează capacitatea Oracle de a servi ca partener strategic de infrastructură pentru business-uri globale în expansiune rapidă. Acest parteneriat vine într-un moment în care Temu se confruntă cu presiuni operaționale din cauza schimbărilor în politicile comerciale ale SUA și are nevoie de o infrastructură cloud robustă, distribuită la nivel global, pentru a se adapta la condițiile fluctuante ale pieței. Cu toate acestea, amploarea tranzacției ar putea evidenția și faptul că Temu și alți giganți ai comerțului online chinezi consideră actualul război tarifar dintre SUA și China ca un simplu obstacol, care mai devreme sau mai târziu va fi depășit, făcând loc planurilor lor de dominație globală.
Teatrul EXCELSIOR – singurul teatru din București dedicat adolescenților și tinerilor adulți – anunță premiera spectacolului TOMCAT de James Rushbrooke, în traducerea și regia lui Vlad Bălan, scenografia semnată de Gabi Albu și muzica originală compusă de Cristina Juncu. O producție provocatoare ce plasează în centrul său o întrebare dureroasă și de actualitate: cât din libertatea noastră suntem dispuși să sacrificăm pentru o aparență de siguranță?
Premiera oficială va avea loc în 17 și 18 iunie 2025, de la ora 20:00, la Sala Studio a teatrului.
Într-o societate a viitorului apropiat, unde perfecțiunea genetică este normă, iar orice abatere de la ideal este corectată înainte de naștere, o fetiță de 12 ani devine o problemă de stat. Jess, inteligentă, lucidă și cu un trecut genetic „defectuos”, este pusă sub supraveghere și izolată de restul lumii. Într-un spațiu controlat și steril, lupta nu mai este doar pentru supraviețuire, ci pentru adevăr – despre cine ești și cine are dreptul să decidă asta.
Scrisă de dramaturgul britanic James Rushbrooke, piesa „Tomcat” a fost montată pentru prima oară în 2015 la Southwark Playhouse din Londra, în regia lui Kate Hewitt, câștigătoare a prestigiosului JMK Award pentru regie. Textul a fost elogiat pentru forța sa emoțională și pentru modul în care explorează, cu o finețe tulburătoare, granițele fragile dintre protecție, frică și abuzul de putere. Spectacolul a fost nominalizat la Off West End Theatre Awards (Offies) și s-a remarcat ca un semnal de alarmă asupra tentativelor contemporane de uniformizare socială și limitare a libertăților individuale.
Vlad Bălan, regizorul spectacolului, transformă textul lui James Rushbrooke într-un manifest teatral despre viitorul pe care îl construim (sau îl acceptăm) fără să ne dăm seama: „Trăim în niște vremuri în care pare că tot mai mulți dintre noi tindem către sisteme sociale autoritare, către idei anti-democratice. În ultimele luni, mi-am petrecut multe nopți gândindu-mă la lumea în care va trăi fetița mea. Mă îngrozește că studiile arată că tot mai mulți tineri sub 25 de ani ar renunța de bunăvoie la o parte din libertăți pentru stabilitate economică. Sondajele arată că o parte semnificativă dintre ei consideră că democrația e un sistem ineficient.
Tomcat vorbește despre cum ar arăta unul dintre universurile spre care pare că ne îndreptăm cu atâta siguranță. Pentru mine, nu este o poveste despre știință sau genetică, ci despre cum se infiltrează o dictatură în cele mai intime relații, în colțurile ascunse ale minții noastre, și despre cum ajunge să ne influențeze ce gândim și ce simțim. Așa că, spectacolul nostru este un mare urlet pentru păstrarea libertății pe care încă o avem.”
Distribuția este formată din Erika Condruț / Amalia Hesson (Jess), Mihai Mitrea (Tom), Mircea Alexandru Băluță (Charlie), Annemary Ziegler (Caroline), Dana Marineci (Rachel).
Erika Condruț (15 ani)și Amalia Hesson (13 ani) sunt eleve ale Academiei „Studiourile Buftea” și au fost alese pentru a interpreta rolul lui Jess în urma unui casting extrem de riguros. Regizorul Vlad Bălan a considerat că întregul demers al spectacolului depinde de găsirea actriței potrivite pentru acest rol, motiv pentru care a organizat un proces de selecție în două etape, înainte chiar de a începe discuțiile de producție – un proces emoționant și revelator, care a reunit 35 de tinere actrițe și a dus la descoperirea a două interprete remarcabile prin seriozitate, libertate și vulnerabilitate. Acest demers se înscrie în viziunea Teatrului EXCELSIOR de a deveni o platformă reală pentru vocile și chipurile noii generații.
Echipa de creație a spectacolului construiește un univers estetic sobru și tensionat, unde fiecare detaliu vizual și sonor contribuie la atmosfera de suspiciune și monitorizare: regia îi aparține lui Vlad Bălan, scenografia poartă semnătura lui Gabi Albu, muzica originală este compusă de Cristina Juncu, lighting design-ul este realizat de Vlad Bălan și Traian Marin.
„Tomcat” este mai mult decât un spectacol – este un avertisment teatral lucid și emoționant, o reflecție asupra pericolului de a transforma știința în instrument de excludere și control. Un text de o actualitate neliniștitoare, care pune sub semnul întrebării valorile pe care ni le dorim transmise generațiilor viitoare.
TOMCAT de James Rushbrooke, traducerea: Vlad Bălan Cu: Erika Condruț / Amalia Hesson (Jess), Mihai Mitrea (Tom), Mircea Alexandru Băluță (Charlie), Annemary Ziegler (Caroline), Dana Marineci (Rachel).
Regia: Vlad Bălan Scenografia: Gabi Albu Muzica originală: Cristina Juncu Lighting design: Vlad Bălan, Traian Marin Asistent regie: Cezara Petredeanu Asistent scenografie și grafică proiecții: Iulian Stoian Producător delegat: Camelia Moroianu Durata spectacolului: 1h 30min Recomandare de vârstă: 14+
Biletele se pot achiziționa atât online, direct de pe site-ul www.teatrul-excelsior.ro cât și în format fizic, de la casa de bilete a teatrului.
Symmetrica, liderul pieței locale de pavele și borduri vibropresate și cel mai mare producător autohton cu nouă unități de producție, anunță finalizarea celei de-a doua fabrici din cadrul centrului industrial Doaga, județul Vrancea. Investiția totală, de 15 milioane de euro, marchează o etapă strategică în dezvoltarea companiei, consolidând poziția Symmetrica pe piața regională și națională a prefabricatelor din beton.
Noua unitate, construită pe infrastructura achiziționată de la Somaco Holding, transformă un spațiu industrial neexploatat într-un pol de producție modern, cu patru hale și o capacitate de livrare de aproximativ 50 de tiruri de produse zilnic. Integrarea a trei parcuri fotovoltaice performante asigură 70% din necesarul energetic al hub-ului, reflectând angajamentul Symmetrica pentru sustenabilitate și reducerea amprentei de carbon.
„Preluarea, modernizarea și retehnologizarea fabricii achiziționate de la Somaco Holding a reprezentat un pas strategic pentru Symmetrica. Am extins capacitatea de producție, am creat noi locuri de muncă și am revitalizat tradiția industrială a zonei. Este o dovadă că investițiile pe termen lung pot genera impact economic și social real pentru comunitate”, a declarat Sebastian Bobu, Director Executiv Symmetrica.
Cel mai mare centru industrial Symmetrica – motor de dezvoltare regională
Cu o suprafață de 30 de hectare, centrul industrial Doaga devine cea mai mare platformă de producție din portofoliul Symmetrica și un reper pentru industria de profil. Cele două fabrici – Doaga 1 (inaugurată în 2018) și Doaga 2 (operațională din 2025) – integrează patru hale de producție și o hală de depozitare, asigurând o capacitate zilnică de 500 metri cubi de produse destinate proiectelor de infrastructură desfășurate la nivel național.
Portofoliul noii fabrici include prefabricate din beton pentru infrastructura de apă și canalizare, elemente pentru infrastructura rutieră și stâlpi pentru linii electrice aeriene (LEA), extinzând expertiza Symmetrica pe segmente esențiale ale infrastructurii naționale.
Noua unitate va genera 50 de noi locuri de muncă, ridicând numărul total de angajați din centrul Doaga la 130 și oferind oportunități de dezvoltare profesională într-o zonă cu potențial industrial semnificativ, care avea nevoie de revalorificare.
Investiții verzi și leadership în sustenabilitate
Integrarea parcurilor fotovoltaice la Doaga confirmă strategia Symmetrica de a promova soluții verzi și de a reduce dependența energetică. În ultimii ani, compania a investit peste 6 milioane de euro în 12 parcuri fotovoltaice la nivel național, consolidându-și statutul de lider responsabil în tranziția către sustenabilitatea economică.
„Integrarea parcurilor fotovoltaice nu este doar o soluție de eficientizare a costurilor, ci și o declarație fermă despre rolul nostru ca lider responsabil. Cu 70% independență energetică la Doaga, demonstrăm că performanța economică și responsabilitatea față de mediu pot merge mână în mână”, a subliniat Sebastian Bobu.
Extindere accelerată și leadership regional
Noua fabrică din Doaga completează cea mai amplă investiție realizată de Symmetrica de până acum: finalizarea fabricii din Bolintin Vale, Giurgiu – cel mai mare centru de producție din Sud-Estul Europei, construit în urma unei investiții de aproape 50 de milioane de euro. Aceasta va adăuga 30% la capacitatea de producție a companiei și va consolida poziția Symmetrica pe piața regională și europeană.
Prin investiții constante în modernizare și extindere, Symmetrica își reconfirmă statutul de lider al industriei, susținând dezvoltarea infrastructurii naționale și oferind soluții de înaltă calitate pentru proiecte din România și din regiune.
„Investiți în România!” – acesta este mesajul pe care Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț a României, l-a transmis companiei sud-coreene Samsung, lider global în tehnologie și inovație. În cadrul unei întâlniri cu reprezentanții companiei, care a avut loc la sediul central din Seul, Samsung Digital City, Mihai Daraban a evidențiat potențialul strategic al României ca destinație de investiții în regiune.
Pornind de la realitatea că echipamentele coreene produse de Samsung – de la telefoane și televizoare, la aparate de aer condiționat – fac parte din viața cotidiană a majorității românilor, președintele CCIR a propus companiei dezvoltarea unor facilități de producție în România, care să deservească atât piața internă, cât și pe cea europeană. Reprezentanții Samsung au apreciat că există un potențial important de investiții pe piața românească, inclusiv în perspectiva unei viitoare implicări, alături de alte companii sud-coreene, în programul de reconstrucție a Ucrainei. De asemenea, partenerii coreeni și-au manifestat interesul pentru menținerea unui dialog activ cu Camera de Comerț și Industrie a României, în calitate de reprezentant al mediului de afaceri românesc. În acest sens, s-a agreat demararea unei noi etape de discuții, care va avea loc după transmiterea unor informații suplimentare solicitate de partea sud-coreeană.
Vizita Președintelui CCIR, Mihai Daraban, în Republica Coreea se desfășoară la invitația Korea Foundation, instituție aflată sub patronajul Ministerului Afacerilor Externe al Coreei de Sud, și are ca obiectiv consolidarea relațiilor economice bilaterale și atragerea de investiții sud-coreene în sectoare-cheie ale economiei românești. Republica Coreea, clasată ca a 13-a economie mondială, este un partener strategic pentru România, cu 284 de companii cu capital coreean înregistrate în țara noastră și un volum al schimburilor comerciale de peste 1 miliard de euro în 2022. Investițiile vizează inclusiv domenii esențiale precum energia și infrastructura de securitate. Vizita Președintelui CCIR urmează unor demersuri diplomatice de nivel înalt, precum vizita premierului României în Coreea de Sud din decembrie 2022, și contribuie la amplificarea dialogului politic și economic româno-coreean.
Un IT-ist, un fermier, un corporatist și un doctor intră într-un bar. În loc să-și strȃngă mȃna și să dea noroc cu o bere, se uită în jur și stau cu mȃinile lipite de buzunare. Dar nici la muncă nu s-ar duce, pentru că efectiv nu mai merită. Nu e banc. Este o imagine destul de exactă a României economice din 2025: patru oameni din patru categorii sociale și economice diferite, dar toți afectați de același val de creșteri de taxe vehiculate „pe surse” sub pretextul solidarității.
Au toți un lucru în comun: când statul se uită la bugetul devalizat, pare să vadă doar buzunarele lor. Și toți se uită de unde ar putea să mai taie, poate că berea aceea nu e o idee bună, ce atȃta socializare, pentru că meditațiile copilului trebuie plătite, gardul trebuie reparat, chiria nu așteaptă și medicamentele trebuie cumpărate. Paradoxal, partidele în negocieri de guvernare pare că nu se uită de unde să mai taie, doar cum să ia și mai mult de la cei care plătesc deja prea mult.
Conform Eurostat, România se află în top 5 al țărilor UE cu cea mai mare povară fiscală pe muncă: 41,3%, peste media UE de 38,8%. Dacă adăugăm și contribuțiile angajatorului, 100 de lei de salariu net costă în realitate peste 170 de lei. Diferența se duce la stat, sub formă de CAS, CASS, CAM și impozit pe venit.
Nota bene, în toate statele cu fiscalizare mare pe muncă, există un sistem cuprinzător de deductibilități, care reduce povara fiscală pentru majoritatea contribuabililor. Nu e cazul nostru, singura deductibilitate e o sumă anuală derizorie pentru contribuția la pensia facultativă.
Solidaritate? Cu cine?
Argumentul vehiculat e că salariații mai bine plătiți (s-au vehiculat variante de prag între 10.000 brut la 10.000 net pe lună) ar trebui să plătească un procent mai mare de impozit decȃt cei cu salarii mici, o „taxă de solidaritate”.
Trecȃnd peste faptul că ei plătesc deja mai mult – pentru că 10% din 5.000 de lei = 500 de lei, iar din 10.000 de lei = 1.000 de lei – supraimpozitarea salariilor mai mari nu ajută cu nimic bunăstarea salariatului cu salariu mai mic. Pentru că această „redistribuire” teoretică a bunăstării trece prin
meandrele administrației statului. Și aici e buba: banii, mulți sau puțini, adunați de la toți, sunt cheltuiți ineficient. Reacțiile din societate, indiferent de orientarea politică, resping total acest argument: oamenii nu mai vor să fie solidari cu o administrație ineficientă, cu o clasă politică care alimentează, în mod iresponsabil, deficite de peste 9% din PIB.
Stabilirea unor praguri fixe pentru impozitare mai ridicată poate crea efecte inverse: angajații vor evita depășirea artificială a unui prag ca să nu fie penalizați, ceea ce înseamnă venituri mai mici declarate și taxe mai puține colectate.
În privat, salariile mari reflectă competență, productivitate și asumare de responsabilitate. În sectorul public, exemple precum medicii specialiști arată cât de valoroși sunt acei profesioniști pe care nu-i avem în număr suficient.
Problema nu sunt acești oameni, ci lipsa de responsabilizare în administrație. Nimeni nu-și pierde funcția pentru un deficit bugetar de 9% sau pentru un gap de TVA de 30%.
Reducerea inegalităților? O falsă problemă
Datele arată că justificarea taxării progresive prin invocarea inechității sociale nu își găsește fundament statistic. Romȃnia are a treia cea mai mică inegalitate socială din Uniunea Europeană, după indicele Gini calculat pe veniturile din salarii, conform unui studiu EUROFOUND din 2024 citat în studiul realizat de ASE pentru Confederația Patronală Concordia Sistemul fiscal din Romȃnia: prosperitate, convergență și sustenabilitate fiscal – bugetară.
Echitate?
Este firesc să susținem prin contribuții sociale pe cei care nu pot munci sau care se află temporar în afara pieței muncii, la fel cum este legitim să sprijinim sistemul de pensii, bazat pe solidaritatea dintre generații. Dar ce facem cu cei care beneficiază fără să fi contribuit proporțional?
Poate că e momentul să redeschidem discuția despre plafonarea contribuțiilor la sănătate și integrarea lor într-un sistem fiscal mai simplu și mai echitabil, în cota unică de impozit pe venit.
Când nu mai merg argumentele „morale”, vin cele macroeconomice
„Nu avem alte soluții pe termen scurt, trebuie să prezentăm un plan fiscal credibil, altfel ratingul scade, fondurile europene se opresc, e dezastru, deci plătiți, dacă vreți să fiți parte din soluție, nu din problemă.” Doar că nici salariații, nici angajatorii lor, nu sunt autorii problemei, dimpotrivă, ei au fost mereu soluția. Iar în discuție este mereu impactul bugetar de termen scurt, nu impactul economic.
Toate scenariile de creșteri de impozite înseamnă scădere economică, care duce la pierderi de locuri de muncă, la sărăcirea oamenilor. Niciun scenariu de creștere a impozitării pe muncă nu rezolvă problema deficitului bugetar excesiv. Pentru că doar mai puțin de 7% dintre salariați trec pragul de 10.000 lei net/lună, nici măcar teoretic nu se adună în plus la buget mai mult de 0,2% din PIB. În schimb are un impact cert în scădere economică, care ne duce în recesiune, închideri de companii, pierderi de locuri de muncă.
Istoria recentă ne arată că majorările de taxe au avut costuri economice serioase și nu au produs redresări sustenabile.
În 2010, majorarea TVA de la 19% la 24% a dus la o explozie a inflației (7,96%) și o cădere a consumului cu peste 5%. Deficitul a fost „acoperit”, dar economia s-a contractat. (Sursa: BNR – Raport anual 2010 – https://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=6874).
În 2009, introducerea impozitului forfetar a dus la închiderea a peste 135.000 de firme. IMM-urile au fost cele mai lovite. Măsura a fost abandonată după 2 ani de costuri economice. (Sursa: CNIPMMR – Impactul fiscalității asupra IMM).
Sectorul IT&C: cum să nu îți tratezi campionii
Sectorul IT&C este un caz de manual despre cum instabilitatea fiscală poate pune frână unui motor economic exact când ar trebui turat pentru avantaj competitiv.
Industria IT a generat în 2023 aproape 8% din PIB și un excedent comercial de peste 20 miliarde EUR în 5 ani, în timp ce contribuția în taxe și impozite a sectorului e cu 33% peste media națională. Este singurul sector economic din Romȃnia cu o productivitate orară peste media Uniunii Europene. Și aduce singur circa 7 miliarde de euro net din export. După eliminarea facilităților fiscale în 2023, 63,2% dintre firmele IT au raportat impact negativ asupra performanței financiare, iar 21,1% au avut venituri în scădere în 2024. 76,3% dintre companii spun că reducerea poverii fiscale pe muncă este o prioritate absolută. (Sursa: ANIS Industry Study 2024). Am avut în 2023 o scădere cu 10.000 de locuri de muncă, de la circa 200.000 la 190.000. A urmat încă o creștere peste noapte a fiscalizării muncii din sectorul IT, în decembrie 2024.
Și totuși, România e singura țară din regiune care penalizează fiscal propriul sector digital în loc să-l sprijine. În Polonia, tinerii beneficiază de scutiri de taxe pentru a încuraja angajarea, iar companiile sunt încurajate să inoveze cu alte reduceri fiscale. În Estonia, taxarea profiturilor e amânată până la distribuirea dividendelor. În România se taxează în avans, pe cifră de afaceri. În România, discutăm despre suprataxarea muncii, talentului și inovației – pentru că a pune presiune fiscală suplimentară pe venituri sau pe sectoarele performante nu înseamnă solidaritate, ci o taxă pe succes.
Într-o lume în transformare accelerată, România nu poate merge înainte cu politici reactive și improvizații fiscale. Avem nevoie de un plan de consolidare bazat pe digitalizare, investiții productive și combaterea evaziunii, nu pe supraimpozitarea segmentelor deja performante sau vulnerabile. Avem de ales între a continua presiunea asupra celor care contribuie deja semnificativ sau a repoziționa politicile publice spre sprijin, inovare și parteneriat economic real. Alegerea ar trebui să fie simplă.
Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii (ANIS) este asociația reprezentativă a industriei de IT din România.
ANIS are peste 150 de companii membre, este un promotor al digitalizării și reprezintă interesele industriei de IT de 25 de ani, fiind un partener de dialog credibil care poate contribui la crearea de politici publice care să faciliteze valorificarea tehnologiei pentru dezvoltarea socio-economică.
Rețele Electrice România, parte din grupul PPC în România, a finalizat recent lucrările de modernizare a infrastructurii de distribuție a energiei electrice pe mai multe străzi din sectorul 1, București, în urma unei investiții în valoare de peste 18 milioane lei. Proiectul a fost realizat din fonduri proprii și îmbunătățește calitatea serviciului pentru aproximativ 2300 de clienți.
Intervențiile s-au desfășurat pe o perioadă de doi ani și au vizat infrastructura din zona Bd. Ion Mihalache, Șoseaua Nicolae Titulescu, Doctor Felix, str. Hagi Moscu Maria și str. Scărlătescu. Lucrările au inclus modernizarea a 10 posturi de transformare, prin înlocuirea celulelor de medie tensiune, modernizarea tablourilor de joasă tensiune și integrarea echipamentelor de telecontrol – un pas important spre digitalizarea rețelei. În plus, au fost modernizate 15,2 km de linii electrice subterane de medie tensiune și 19,8 km de linii electrice subterane de joasă tensiune.
„Acest proiectul reflectă angajamentul companiei față de comunitățile locale din care facem parte – comunități care, prin aceste modernizări, beneficiază nu doar de un serviciu mai performant, ci și de o infrastructură adaptată nevoilor viitorului. Este un pas important spre un sistem energetic mai eficient, mai inteligent și mai aproape de oameni”, a declarat Mihai Pește, Director General, Rețele Electrice România.
Prin această investiție, Rețele Electrice România contribuie la consolidarea rezilienței rețelei de distribuție, asigurând o alimentare mai sigură și mai stabilă pentru locuitorii din această parte a orașului. Digitalizarea infrastructurii permite monitorizarea și intervenția rapidă asupra rețelei, reducând semnificativ timpul de întrerupere în cazul unor incidente și îmbunătățind calitatea serviciului oferit.
Rețele Electrice România continuă planul de investiții în 2025 pentru aria sa de responsabilitate, cu obiectivul de a construi o rețea de distribuție a energiei electrice modernă, digitalizată și pregătită să răspundă consumatorilor săi cu soluții adaptate la noile realități ale tranziției energetice. Anul acesta Rețele Electrice România are în plan investiții în valoare de peste 730 milioane lei. De asemenea, vor fi demarate proiecte cu finanțare atrasă din programele POIM și Fondul pentru Modernizare în cele trei zone, Banat, Dobrogea si Muntenia Sud, care se vor finaliza în perioada 2026-2029 în valoare de 1.4 miliarde lei, din care aprox. 340 milioane lei vor fi suportate din fonduri proprii. Până la finalul anului 2025, numărul total de contoare inteligente instalate de societatea Rețele Electrice România va ajunge la aproximativ 2 milioane, cel mai mare volum atins de vreun operator de distribuție de energie electrică din România.
Bonificația de 3% acordată contribuabililor plătitori de impozit pe profit și de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, instituită anul trecut de guvern prin Ordonanța de Urgență 107/2024, ar fi trebuit să fie simplu de aplicat, datorită faptului că actul normativ prevede criterii clare de acordare și o procedură simplă atât pentru beneficiari, cât și pentru autoritatea fiscală. Doar că normele de aplicare, emise cu o întârziere de o jumătate de an, au introdus o serie de condiții suplimentare care limitează accesarea facilității, în ciuda principiilor de drept care interzic modificarea unei ordonanțe de urgență printr-un ordin de ministru.
Această facilitate, valabilă începând cu rezultatele financiare aferente anului 2024, urmărea, alături de amnistia fiscală, să încurajeze respectarea obligațiilor fiscale, prin acordarea unui mic beneficiu fiscal contribuabililor care îndeplinesc anumite condiții clare, stabilite de lege.
Condițiile inițiale pentru aplicarea bonificației
Conform OUG 107/2024, de bonificație beneficiază contribuabilii persoane juridice plătitori de impozit pe profit și de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, cu condiția să depună în termenul legal toate declarațiile fiscale obligatorii și să achite integral obligațiile fiscale aferente anului 2024.
Este foarte importat de precizat că, pentru a obține facilitatea, contribuabilul nu este nevoit să depună o cerere – organul fiscal central constată automat îndeplinirea condițiilor și emite o decizie de acordare a bonificației.
Sumele astfel obținute nu se restituie, ci se compensează cu alte obligații fiscale ale contribuabilului în cauză. Banii se restituie doar dacă, în termenul de prescripție fiscală, de cinci ani, nu au fost operate compensări.
Așadar, condițiile de acordare sunt expres prevăzute în actul normativ de adoptare și nu conțin restricții suplimentare. În consecință, OUG 107/2024 instituie o facilitate fiscală clară, previzibilă și cu condiții bine definite, reprezentând un drept câștigat al contribuabilului care își respectă obligațiile fiscale.
Procedura de aplicare a prevederilor de mai sus ar fi trebuit publicată în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a OUG 107/2024 (până pe 22 octombrie 2024).
Procedura de aplicare a bonificației – nereguli legislative și juridice
Însă procedura a fost publicată abia în aprilie 2025 (prin Ordinul nr. 540/2025) și, în plus, conține două modificări esențiale față de textul ordonanței, și anume posibilitatea diminuării bonificației în cazul în care contribuabilul depune declarații rectificative care reduc obligația fiscală aferentă anului 2024 și anularea bonificației în cazul depunerii de declarații rectificative din care rezultă obligații fiscale majorate sau în alte situații în care condițiile legii nu mai sunt îndeplinite (această ultimă prevedere este extrem de vagă și lasă loc la numeroase interpretări).
Din punct de vedere tehnic, dispoziția privind diminuarea sau anularea bonificației este problematică din mai multe motive.
În primul rând, ordinul de ministru (Ordinul 540/2025) este un act normativ inferior unei ordonanțe de urgență (OUG 107/2024), iar dreptul administrativ și principiile de drept consacrate nu permit ca un act normativ de rang inferior să modifice sau să introducă condiții noi față de prevederile unui act normativ de rang superior. Iar în acest caz, ordinul impune condiții suplimentare și restricții față de dreptul câștigat al contribuabilului conform OUG 107/2024, ceea ce este incompatibil cu principiile de securitate și stabilitate juridică.
În al doilea rând, bonificația este un drept dobândit odată cu respectarea condițiilor inițiale și nu poate fi anulat arbitrar pe baza unor modificări ulterioare ce nu erau prevăzute în lege.
Așadar, analiza condițiilor pentru acordarea bonificației trebuie să se facă conform textului legii la momentul depunerii declarației fiscale anuale, nu pe baza unor reguli suplimentare impuse ulterior, printr-un act normativ inferior ca putere juridică.
Consecințe și riscuri pentru contribuabili
În situația în care contribuabilii au depus deja declarații rectificative sau au beneficiat de compensări anterior emiterii ordinului, aceștia riscă nu doar anularea bonificației, ci inclusiv plata unor dobânzi și penalități de întârziere, ceea ce le poate genera costuri suplimentare. Această practică creează un precedent periculos, similar cu situațiile controversate legate de amnistiile fiscale anterioare, unde a fost nevoie de intervenția legislativă expresă a legiuitorului pentru a clarifica faptul că refacerea inspecției fiscale nu decade contribuabilul din drepturile deja câștigate.
În concluzie, extinderea discreționară a condițiilor legale printr-un ordin inferior legii reprezintă un precedent periculos și ilegal, care trebuie evitat, pentru a asigura predictibilitate și securitate juridică contribuabililor și pentru a nu descuraja comportamentul fiscal corect.
În ultimele două decenii, România a înregistrat un ritm susținut de creștere economică, impulsionat de procesul de integrare europeană, de reformele structurale implementate înainte și după aderare, precum și de accesul la piața unică și la fondurile Uniunii Europene.
Țările CEE (inclusiv România) au crescut rapid în ultimele decenii, dar cu dezechilibre (mai ales în cazul nostru)
Evoluții similare au avut și alte economii din Europa Centrală și de Est cu care ne comparăm frecvent, având în comun un stadiu apropiat de dezvoltare economică precum și tranziția de la economia de comandă la economia de piață. Este, așadar, justificat să afirmăm că integrarea în Uniunea Europeană a jucat un rol esențial pentru progresul economic rapid observat în România, Polonia, Cehia, Ungaria și Bulgaria. Dintre acestea, țara noastră s-a remarcat printr-un ritm de convergență mai accelerat, reușind să recupereze decalajul important pe care îl avea în urmă cu 20 de ani față de Ungaria și Polonia, din perspectiva PIB/locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare.
Totuși, mai ales în ultimii ani, înainte chiar de debutul perioadei de crize suprapuse, în România, ritmul de creștere economică superior celui consemnat, în medie, de alte state din regiune a fost însoțit de dezechilibre. Efectele pandemiei de COVID-19 și ale războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei au fost și rămân importante pentru toate economiile din regiune, dar România a intrat în această perioadă de turbulențe economice având deja un nivel semnificativ mai mare al dezechilibrelor, iar ulterior acestea s-au accentuat. Comparațiile la nivel regional sunt semnificativ nefavorabile pentru economia noastră în ceea ce privește amploarea și persistența deficitului fiscal și a deficitului contului curent, precum și din perspectiva ritmului de creștere a datoriei publice. Mai ales în anul 2024, dominat în plan social de evenimentele politice și electorale, aceste probleme economice au devenit tot mai acute.
Dezechilibrele mari fac necesară o analiză serioasă a modelului de creștere
În acest context, este pe deplin justificată preocuparea pentru ajustarea modelului de creștere economică al României, atât în vederea revenirii la o traiectorie sustenabilă, care să limiteze apariția dezechilibrelor pe termen mediu, cât și din perspectiva – mai largă, dar la fel de importantă – a evitării capcanei venitului mediu.Strategia de ieșire din situația economică dificilă în care ne regăsim astăzi trebuie să adreseze deopotrivă aceste două elemente.
Provocarea este cu atât mai mare cu cât ajustarea trebuie realizată pe fondul unor condiții generale nefavorabile: comerțul internațional și economiile partenere sunt afectate de importante tensiuni geopolitice, precum și de amenințarea creșterii tarifelor comerciale, iar economia locală traversează o fază de încetinire accentuată.
Chiar dacă soluția nu este evidentă, este cert că un model economic sănătos nu mai poate fi construit pe expansiunea consumului necorelată cu productivitatea, pe direcționarea investițiilor către activități cu valoare adăugată scăzută sau pe menținerea unor lacune în colectarea veniturilor bugetare.
O abordare structurată a acestei probleme duale formulate anterior necesită discutarea etapizată a celor două întrebări cheie.
I. Cum poate România să crească sustenabil, limitând acumularea dezechilibrelor macroeconomice?
În principiu, ideea de echilibru în economie se referă la o situație în care aceasta funcționează eficient, nu generează externalități negative și nu există o discrepanță mare între cerere și ofertă. Într-un mecanism atât de complex, aceasta este însă greu de menținut în mod natural pentru perioade lungi de timp. Apariția dezechilibrelor este firească, important este ca ele să nu persiste și să nu se accentueze dincolo de anumite praguri, care și ele diferă în funcție de context.
John Maynard Keynes a introdus, încă de la începutul secolului XX, ideea de bază a teoriei dezechilibrului economic: aceea că prețurile nu se ajustează suficient de rapid pentru a restabili automat echilibrul dintre cerere și ofertă. Ca urmare, piețele pot funcționa ineficient, ceea ce conduce la instabilitatea prețurilor și la ajustări lente ale cantităților tranzacționate.
Pe această temelie conceptuală, teoria dezechilibrului a fost ulterior extinsă și formalizată. O contribuție esențială aparține lui Barro și Grossman (1971), care au propus un cadru analitic riguros pentru studierea dezechilibrelor simultane pe mai multe piețe, în care politicile monetare și fiscale au efecte reale, tocmai pentru că prețurile nu se ajustează instantaneu.
Această abordare se înscrie în cadrul așa-numitelor modele Old Keynesian, care au inspirat ulterior introducerea explicită a rigidităților și fricțiunilor în modelele macroeconomice moderne. Lucrări recente, precum cea a laureatului Premiului Nobel, Thomas Sargent (2023), respectiv cele ale unor reputați economiști Roger Farmer (2008) sau Robert Barro (2025), oferă o prezentare detaliată a acestei familii de modele.
De altfel, modelele dinamice stocastice de echilibru general (DSGE) utilizate pe scară largă în prezent, atât în cercetarea economică, cât și în formularea politicilor economice, preiau elemente ale teoriei dezechilibrului prin introducerea de fricțiuni nominale și reale. Astfel, dezechilibrul este modelat ca rezultat al unor mecanisme de ajustare incomplete, lente sau costisitoare, în cadrul unui model de echilibru rațional.
Din perspectivă empirică, dezechilibrele macroeconomice sunt un fenomen recurent, atât în economiile dezvoltate, cât și în cele emergente. Totuși, frecvența, severitatea și persistența acestor dezechilibre tind să fie considerabil mai mari în cazul economiilor în curs de dezvoltare, din cauza vulnerabilităților structurale și a unei capacități instituționale mai reduse de a răspunde eficient la șocuri.
Atunci când dezechilibrele au o amploare redusă și sunt generate de factori endogeni – cum ar fi politici prociclice, slaba colectare fiscală sau rigidități structurale – ele sunt gestionabile prin măsuri interne bine calibrate.
În schimb, atunci când deficitele devin mari, cronice și persistente, ele tind să se autoalimenteze: economia și actorii săi – gospodăriile, companiile, administrația publică – ajung să se adapteze la un mediu caracterizat de stimuli fiscali permanenți și de politici tolerante față de dezechilibru. În timp, acest lucru erodează disciplina economică, reduce presiunea pentru eficiență și inovație și afectează capacitatea sistemului de a reacționa robust și credibil în fața crizelor.
Totodată, dacă dezechilibrele se manifestă pe fondul unor șocuri externe de natură globală – de exemplu, tensiuni geopolitice, schimbări în condițiile financiare internaționale sau perturbări majore ale lanțurilor de aprovizionare – sau sunt amplificate de acestea, procesul de ajustare devine cu atât mai mult unul foarte dificil, iar spațiul de manevră al autorităților naționale este restrâns substanțial.
Ultimele două paragrafe de mai sus reprezintă, din păcate, o radiografie destul de exactă a situației de astăzi a economiei noastre.
Dezechilibre se pot manifesta și punctual, pe piața muncii, pe piața bunurilor și serviciilor, iar cele mai mediatizate și care apar cu cea mai mare frecvență sunt cele de pe piețele financiare.
Pe piețele de bunuri si servicii, o cauza relevantă pentru potențiale dezechilibre în contextul actual este reprezentată de restricțiile de natură comercială care există între țări sau blocuri economice.
Deși sunt aplicate cu scopul de a corecta o serie de disfuncționalități, adesea politicile protecționiste dau naștere în fapt altor probleme cu implicații mult mai profunde și care au efecte în întreaga economie. Țintind încurajarea pe termen mediu a dezvoltării ofertei interne, protecționismul are în primă instanță efecte negative asupra consumatorilor sub forma unor prețuri mai mari și a reducerii diversității și calității bunurilor disponibile. Pentru că cel mai adesea se ajunge la extinderea pe orizontală a barierelor din calea liberului schimb, în rundele ulterioare sunt afectate fluxurile financiare și de capital tehnologic, precum și inovarea, ceea ce, pe termen lung, perturbă creșterea economică.
Relația dintre creșterea economică și intensitatea relațiilor comerciale internaționale este una ciclică și bidirecțională. O economie în expansiune stimulează, de regulă, creșterea importurilor și exporturilor, contribuind la consolidarea interdependențelor comerciale și, adesea, la aprofundarea cooperării diplomatice. Aceste dinamici pot crea un cerc virtuos în care comerțul internațional susține, la rândul său, creșterea economică. În perioadele de încetinire economică, însă, tendința multor state este de a recurge la măsuri protecționiste pentru a-și apăra sectoarele interne. Astfel de politici pot duce la tensiuni comerciale, fragmentarea lanțurilor globale de aprovizionare și afectarea ritmului de creștere la nivel internațional.
Dezechilibrele macroeconomice se manifestă frecvent și pe piața muncii.
John Maynard Keynes a argumentat că piața muncii nu se echilibrează în mod automat, iar cererea de muncă poate rămâne inferioară ofertei disponibile chiar și în absența restricțiilor explicite, generând șomaj involuntar. Printre cauzele identificate de Keynes se numără rigiditatea prețurilor și, în special, inflexibilitatea salariilor nominale. Astăzi observăm în practică faptul că piața muncii este afectată de o serie de factori care accentuează aceste rigidități: reguli fiscale diferențiate, calibrarea neadaptată la condițiile economice a salariului minim, scheme de pensii și asigurări sociale care nu funcționează eficient etc. Toți acești factori pot contribui la apariția unor dezechilibre persistente în alocarea forței de muncă.
Și pe piața muncii din România se regăsesc unele dintre rigiditățile amintite mai sus, care alimentează dezechilibre structurale și limitează potențialul de creștere economică pe termen lung. Astfel, deși creșterea salariului minim a contribuit aproape imediat la îmbunătățirea nivelului de trai în segmentele inferioare ale distribuției veniturilor, majorările insuficient corelate cu dinamica productivității au distorsionat structura stimulentelor în sectoare cu valoare adăugată scăzută. În anumite regiuni sau industrii, salariul minim se apropie de media salarială, comprimând astfel diferențele între muncă calificată și necalificată și descurajând investițiile în formarea profesională. Totodată, necorelarea cu nivelul ofertei interne a făcut ca surplusul de cerere pentru consum a gospodăriilor să conducă la creșterea importurilor, agravând dezechilibrul extern și implicit presiunea latentă și indirectă asupra cursului de schimb. În timp, coroborat cu o serie de factori exogeni, prețurile interne și impactul asupra inflației al prețurilor din import au crescut simultan. De aceea, pe termen mediu, acele efecte pozitive inițiale ale creșterilor salariale necorelate cu productivitatea au fost, în cele din urmă, în mod firesc vizibil erodate.
În absența unor mecanisme de ajustare eficace și a unei capacități instituționale de reacție timpurie, astfel de dezechilibre riscă să se accentueze pe termen lung, afectând potențialul de creștere economică și competitivitatea. Prin urmare, este esențial ca politicile publice să includă instrumente de monitorizare preventivă și intervenție corectivă timpurie pe piața muncii. Printre altele, cred că avem nevoie de o formulă predictibilă și transparentă de actualizare a salariului minim, bazată pe productivitate, inflație și dinamica economică, diferențiată la nivel sectorial.
Pe piața capitalurilor financiare, așa cum observăm în prezent, dezechilibrele apar ca urmare a scăderii încrederii investitorilor față de perspectivele de profit dintr-o anumită țară sau regiune, lucru care diminuează nivelul investițiilor productive.
În timp, aceasta duce la accentuarea inegalităților între regiuni, ceea ce impactează piața muncii, creșterea economică și bunăstarea.
În acest context, menținerea calificativului investițional din partea agențiilor de rating nu reprezintă doar o chestiune tehnică de percepție financiară, ci un obiectiv esențial pentru România. Acesta influențează direct costul finanțării externe a deficitul bugetar în perioada de ajustare pe care o traversăm, apetitul investitorilor străini pentru a dezvolta afaceri private în România, stabilitatea cursului de schimb, capacitatea statului de a susține investițiile publice și efortul de apărare. Orice deteriorare a percepției de risc are potențialul de a amplifica dezechilibrele deja existente și de a frâna convergența economică, afectând perspectivele de dezvoltare pe termen mediu și lung.
Emoțiile, intuițiile și impulsurile iraționale care influențează comportamentul agenților economici cu privire la deciziile pe care aceștia le iau în termeni de consum sau investiții, precum și în termeni de încredere referitor la starea economiei, reprezintă un factor important al dinamicii ciclurilor economice și financiare. Referitor la acest aspect, Keynes a introdus în lucrarea sa din 1936 conceptul de spirite animalice (Animal Spirits). Laureații Premiului Nobel, George Akerlof și Robert Shiller, adresează explicit conceptul de spirite animalice în lucrarea cartea lor din 2009, subliniind că psihologia umană joacă un rol central în economia reală și în crizele financiare. Roger Farmer (2011) explică faptul că acest fenomen de tip spirite animalice a avut un rol semnificativ în prăbușirea piețelor financiare din timpul crizei din 2008-2009, conducând apoi la o rată mare a șomajului.
În cadrul unui discurs susținut pe 8 noiembrie 2013 la conferința anuală de cercetare a FMI în onoarea lui Stanley Fischer, reputatul economist Larry Summers a readus în atenția publicului conceptul de „stagnare seculară”, pentru a descrie situația în care economiile de piață pot ajunge în situația unor „echilibre ineficiente” (sau, mai direct spus, dezechilibre), care să fie de durată. Astfel, din cauza unei lipse de încredere a investitorilor privați în perspectivele de creștere viitoare, economia ar putea ajunge într-o situație caracterizată de un nivel ridicat și persistent al șomajului, precum și de o producție agregată sub nivelul său potențial. În această prezentare, el a sugerat că economiile avansate ar putea suferi de o cerere agregată cronic insuficientă, chiar și în condiții de dobânzi foarte scăzute, ceea ce ar putea duce la o creștere economică lentă și la o inflație sub țintă pe termen lung. Această idee a fost considerată de unii economiști influenți, precum laureatul Premiului Nobel, Paul Krugman, sau fostul economist șef al FMI din perioada crizei financiare, Olivier Blanchard, ca fiind una dintre cele mai importante contribuții recente la dezvoltarea gândirii macroeconomice.
Dezechilibrele macroeconomice pot varia în formă și intensitate, dar prezintă și trăsături comune.
Ele pot avea cauze structurale – legate, de exemplu, de modelul de dezvoltare economică, de specializarea anumitor sectoare sau de eficiența instituțională – pot fi de natură ciclică, generate de fluctuațiile inerente ale activității economice sau pot deveni cronice, atunci când factori persistă pe termen lung fără intervenții corective adecvate.
În consecință, dezechilibrele trebuie analizate și abordate diferențiat, în funcție de context și mecanismele care le generează. Totuși, dincolo de particularități, se pot distinge câteva tipare recurente în formarea și acumularea lor.
Un exemplu ilustrativ este cazul așa-numiților „tigri asiatici” – precum Coreea de Sud, Thailanda sau Indonezia – care, în anii ’80–’90 au înregistrat creșteri economice accelerate, susținute de investiții masive și exporturi dinamice, dar însoțite de fragilități care, ulterior, au fost catalizatorul crizei financiare asiatice din 1997. Aceasta a demonstrat că o creștere rapidă, în absența prudenței macroeconomice și a consolidării instituționale, poate amplifica instabilitatea în loc să asigure dezvoltare sustenabilă continuă.
Aguiar și Gopinath (2004), într-o lucrare remarcabilă ce a schimbat perspectivele asupra dinamicii ciclurilor economice în cazul economiilor emergente, atribuie un rol esențial soldului contului curent. Astfel, deficitele mari și persistente ale soldului contului curent din economiile emergente indică o dependență ridicată față de finanțarea externă, ceea ce face economia vulnerabilă la șocuri externe și retrageri bruște de capital sau „sudden stops”. Acumularea dezechilibrelor externe prelungește și agravează riscul unei crize financiare, deoarece țara trebuie să-și refinanțeze datoria externă în condiții de incertitudine crescută. Astfel, în situații de criză, economiile emergente trebuie să facă ajustări dureroase pentru a reduce dezechilibrul extern.
Totodată, Ricardo Reis (2013) realizează o radiografie a economiei portugheze în perioada pre- și post-criză, pentru a identifica factorii ce au stat în spatele performanței economice slabe înregistrate în perioada 2000-2012. În perioada menționată, economia portugheză a avut o prestație mai slabă decât cea înregistrată de economia Statelor Unite în timpul Marii Depresiuni, respectiv de economia Japoniei în deceniul său pierdut. Reis (2013) pune evoluția economică a Portugaliei în perioada menționată pe seama următorilor factori: aprecierea cursului real de schimb, creșteri salariale, alocarea ineficientă a capitalului în economie, extinderea sectorului de tip non-exporturi („non-tradable”), scăderea productivității totale a factorilor (TFP), îndatorare masivă din străinătate și lipsa unor acțiuni care să adreseze din timp problemele din sectorul pensiilor. Ca și în cazul economiilor investigate de Aguiar și Gopinath (2004), șocul de tip „sudden stop” generat de criza financiară a cauzat probleme serioase economiei portugheze în contextul vulnerabilităților menționate anterior.
Particularizând toate aceste idei pentru cazul României, observăm o bună asemănare cu cazul tigrilor asiatici, dar nu doar din considerente pozitive: rate mari de creștere economică în trecut asociate cu acumularea unor dezechilibre majore.
Privind retrospectiv, de la momentul integrării în Uniunea Europeană și până în prezent, datele evidențiază un progres remarcabil în termeni de convergență reală. Produsul intern brut pe locuitor, exprimat la paritatea puterii de cumpărare (PPS), a crescut de la aproximativ 10.800 euro în 2007 la circa 31.000 euro în 2024 – o triplare în decurs de 17 ani. Am ales această măsură exprimată în PPS deoarece reflectă mai fidel puterea reală de cumpărare a populației, făcând posibilă o comparație relevantă cu alte state membre UE, indiferent de diferențele de prețuri și costuri de trai.
În aceeași perioadă, media PIB pe locuitor în Uniunea Europeană a crescut de la 24.700 euro la 39.700 euro. Prin urmare, România a avansat într-un ritm considerabil mai rapid decât media Uniunii, de la doar 44% din media UE în 2007 până la aproximativ 79% în 2024 (ceea ce ne plasează însă doar pe locul 18 între cele 27 de state membre).
Această dinamică confirmă succesul procesului de convergență economică, dar totodată ridică întrebări privind sustenabilitatea modelului de creștere care a susținut această performanță. Așa cum arată și experiențele internaționale, inclusiv din Asia, o creștere accelerată poate ascunde acumularea de dezechilibre structurale, care devin vizibile abia în momentul apariției unui șoc sau a unei crize.
Un exemplu util acestei discuții dar dintr-o perspectivă diferită este și cel al Bulgariei, care a pornit în 2005 de la un nivel foarte apropiat de al nostru însă a crescut mai lent ajungând în 2024 la doar 66% din media europeană, dar fără dezechilibre atât de mari și pentru o perioadă la fel de lungă de timp ca în cazul României. O dovadă în acest sens sunt concluziile celor mai recente rapoarte de convergență publicate pe 4 iunie de Comisia Europeană și de Banca Centrală Europeană care arată că această țară se încadrează în nivelurile de referință stabilite prin criteriile de convergență, fiind astfel pregătită să adopte moneda euro începând cu data de 1 ianuarie 2026.
Desigur, Bulgaria are o economie de dimensiune semnificativ mai redusă și numeroase particularități care o diferențiază de România. În același timp, lecția pe care o oferă nu ține neapărat de oportunitatea adoptării monedei euro – pe care eu o susțin, în mod echilibrat, considerând atât avantajele cât și provocările, dar care este însă un subiect dezbătut între economiștii români și care adesea polarizează. Situația sa arată însă că, în anumite situații, un ritm de creștere mai moderat, dar însoțit de echilibre macroeconomice mai bune (ce rezultă uneori chiar și din constrângeri ce pot părea destul de severe), poate fi preferabil unei expansiuni rapide care generează vulnerabilități persistente.
Revenind la dinamica economiei României, pot fi relevante alte două întrebări sub-adiacente: cât de intensă a fost integrarea în Uniunea Europeană, respectiv în câți ani indicatorul PIB pe locuitor din țara noastră ar putea ajunge la nivelul mediu al Uniunii Europene.
Pentru a răspunde la prima întrebare, am recurs la abordarea propusă de Robert Lucas în lucrarea Trade and the Diffusion of the Industrial Revolution din 2007. În perioada analizată, rata (logaritmică) medie anuală de creștere a PIB pe locuitor a fost de aproximativ 6,21% în România, respectiv de aproximativ 2,8% la nivelul Uniunii Europene. Este important de menționat faptul că economiile emergente, precum România, înregistrează nu doar creșteri ale producției, ci și ajustări ale nivelului prețurilor către media Uniunii Europene. Această aliniere a prețurilor, reflectată în indicatorii calculați la paritatea puterii de cumpărare, poate conduce la o rată de creștere a PIB pe locuitor exprimat în paritatea puterii de cumpărare mai mare decât cea a PIB real, exprimând astfel un progres atât în termeni cantitativi, cât și în termeni de prețuri relative. Calibrând modelul lui Lucas rezultă un parametru de integrare de aproximativ 0,9. Acesta indică faptul că România asimilează, în medie, aproximativ 90% din beneficiile apartenenței la Uniunea Europeană, referindu-ne aici la tehnologie, productivitate, fonduri europene sau investiții străine directe.
Dacă am presupune că nivelurile favorabile nouă ale parametrilor de convergență observați în perioada 2007-2024 vor rămâne constanți (ceea ce reprezintă o adevărată provocare greu de atins – adică să asistăm la aceleași rate de creștere a PIB pe locuitor în țara noastră, precum și la nivelul Uniunii Europene), caeteris paribus, am avea nevoie de aproximativ 7,2 ani pentru a ajunge din urmă media Uniunii Europene și a elimina complet decalajul.
Acesta este însă doar un exercițiu contrafactual, pentru că în realitate nu ne putem imagina că pe măsură ce ne apropiem de media UE ratele noastre anuale de creștere ar putea rămâne în mod constant de peste 2,2 ori mai mari comparativ cu cele ale blocului economic din care facem parte. Aici intervine cea de-a doua provocare majoră pentru modelul nostru de creștere, pe care doar am menționat-o în prima parte a articolului: cum evităm capcana venitului mediu?
II. Se poate evita capcana venitului mediu?
În ceea ce privește riscul de a cădea în capcana venitului mediu, acest concept se referă la situația în care o țară care a reușit tranziția de la un nivel scăzut la unul mediu de venituri ajunge într-un punct de stagnare, din care nu mai poate progresa către statutul de economie dezvoltată.
Atunci când economiile de piață se află la început de drum – așa cum a fost cazul României și al altor state din regiune care, în anii ’90, au făcut tranziția de la regimuri autoritare și economii integral planificate – ele beneficiază de o serie de avantaje care permit o creștere rapidă. Unele valorifică forța de muncă ieftină, utilizată intensiv în agricultură și industrie, altele își exploatează resursele naturale și reușesc să atragă investiții străine semnificative.
Pe măsură ce o economie evoluează, avantajele inițiale enumerate mai sus (utile într-o etapă incipientă dar, în esență, rudimentare) devin insuficiente pentru a susține dezvoltarea și trebuie înlocuite cu fundamente de creștere mai sofisticate, în principal de ordin tehnologic și al calității capitalului uman. Astfel, atunci când forța de muncă și resursele naturale devin mai rare și mai costisitoare, inovația și adoptarea tehnologiilor noi se numără printre puținele soluții ramase pentru menținerea creșterii, deoarece acestea permit continuarea îmbunătățirii rezultatelor economice, combinând resurse mai puține sau mai scumpe de o manieră mai eficientă.
Unul dintre promotorii de prim-plan ai dezbaterilor privind capcana venitului mediu este Indermit Gill, în prezent economist-șef al Băncii Mondiale. Acesta a susținut recent o prelegere în România, în cadrul unui seminar dedicat acestui subiect, subliniind urgența adaptării modelelor de dezvoltare în economiile aflate în tranziție către statutul de țări dezvoltate. Într-un raport al Băncii Mondiale din 2007, împreună cu Homi Kharas, Gill a adus în prim-plan ideea că mai multe economii asiatice – deși au cunoscut perioade de creștere economică accelerată – au intrat ulterior într-o fază de stagnare relativă, nereușind să reducă în continuare, în mod sustenabil, decalajul față de economiile avansate.
Constatarea centrală a raportului era că, fără reforme structurale profunde și fără trecerea de la un model extensiv la unul intensiv – bazat pe inovație, educație, instituții eficiente și investiții în capital uman – procesul de convergență se poate bloca pentru decenii. Această analiză este cu atât mai relevantă pentru România astăzi, într-un moment în care modelul său de creștere economică riscă să-și epuizeze resursele tradiționale și se plasează deja de mai multă vreme într-o zonă de vulnerabilitate structurală.
Totodată, în linie cu concluziile subliniate de Aguiar și Gopinath (2004), plasarea într-o etapă favorabilă a ciclului economic global, coroborată cu apartenența la proces de tip „catching-up” nu sunt premise suficiente pentru dezvoltarea economică sustenabilă pe termen lung. Mai mult decât atât, atunci când creșterile economice sunt de o magnitudine ridicată, este esențial ca această evoluție favorabilă a economiei să nu fie însoțită de dezechilibre majore, în special în ceea ce privește soldul contului curent. Altfel, creșterea rapidă a economiei, concomitent un deficit mare al soldului contului curent pot conduce la ajustări ulterioare dureroase pentru economie și societate în ansamblu. Astăzi, economia țării noastre se regăsește în această situație nefavorabilă identificată în studiile realizate de Aguiar și Gopinath (2004), cât și de Reis (2013). Așadar, găsirea unor soluții pentru o reformă adecvată a sistemului de pensii, precum și alocarea eficientă a capitalului din economie sunt premise esențiale pentru o dezvoltare economică sustenabilă.
III. Cum pot fi armonizate aceste două obiective – creșterea sustenabilă și convergența într-un model coerent de dezvoltare?
Cele mai multe exemple relevante pentru noi arată că pentru a avea creștere și convergență pe termen lung și a nu accentua amplitudinea etapelor descendente ale ciclurilor economice (altminteri firești), este necesară corecția dezechilibrelor macroeconomice – în special a deficitului fiscal, pentru că acesta influențează și deficitul de cont curent.
Discuția actuală despre consolidare bugetară nu trebuie purtată izolat, ci conectată cu viziunea de dezvoltare pe termen mediu și lung. Consolidarea fiscală nu este un scop în sine, ci o condiție esențială pentru a reda credibilitatea politicilor publice, a stimula investițiile productive și a susține competitivitatea externă.
În procesul de reducere graduală a deficitului bugetar, este esențial un efort echilibrat, care să combine responsabil reducerea cheltuielilor publice cu măsuri de creștere a veniturilor fiscale. Alegerea concretă a instrumentelor revine, în mod firesc, celor care își asumă răspunderea guvernării. Totuși, pentru ca ajustarea să fie legitimă și sustenabilă, aceasta nu poate proteja disproporționat doar una dintre cele două componente ale bugetului – fie cheltuielile, fie veniturile. Altfel spus, fără o împărțire echitabilă a efortului, nu poate exista nici coeziune socială, nici sprijin public autentic pentru o corecție care se dorește durabilă.
Convergența rapidă în termeni reali ai economiei României a fost bineînțeles facilitată și de unele politici fiscale orientate către stimularea afacerilor în anumite zone economice cheie. De exemplu, în unele cazuri, acordarea de facilități fiscale a stimulat într-adevăr o alocare eficientă a capitalului către ramuri importante ale economiei, precum sectoarele IT sau agroalimentar. Astăzi țara noastră reprezintă un centru IT important la nivel regional, în timp ce pe partea de agricultură, România a devenit unul dintre principalii exportatori de cereale din Europa. Și atunci, de ce nu a funcționat în toate domeniile economiei această rețetă și de ce nu poate fi ea extinsă și permanentizată? Răspunsul este că un stimul poate fi eficient pentru punerea în funcțiune a mecanismelor economice de piață atunci când, din anumite motive, ele sunt gripate. Însă, odată ce procesul de convergență avansează, este recomandată eliminarea graduală a acestor facilități pentru ca organismul economic să aibă robustețea de a aloca eficient resursele și de a se adapta la condițiile în schimbare. Din această perspectivă este util de studiat cum percep agenții economici aceste facilități. Această întrebare face subiectul unor dezbateri intense în literatura macroeconomică de specialitate.
Robert Barro a formulat în 1974 principiul „echivalenței ricardiene”, după cunoscutul economist britanic David Ricardo, ce afirmă faptul că, atunci când agenții anticipează că unele reduceri fiscale vor fi doar temporare, iar pe viitor vor fi contrabalansate de impozite mai mari (pentru a finanța aceste reduceri), comportamentul de economisire se modifică, astfel că, pe ansamblul perioadei, nu există o stimulare a consumului agregat. Pe de altă parte însă, când agenții sunt „non-ricardieni”, adică nu internalizează complet povara fiscală viitoare generată de datoria publică, reducerile fiscale temporare cresc consumul pe termen scurt, pentru că agenții economici percep aceste reduceri ca un câștig real și nu economisesc pentru a plăti impozite mai mari în viitor. Totodată, din acest mecanism va rezulta o creștere a deficitului bugetar pe termen scurt, iar acest lucru nu este compensat prin economii suplimentare ale agenților economici, ceea ce poate duce la creșterea datoriei publice pe termen lung.
Așadar, în construirea unor politici fiscale, este esențial să înțelegem măsura în care agenții economici sunt „non-ricardieni”. Survenirea unor măsuri de consolidare fiscală, neanticipate din timp de către agenții economici, ar putea afecta deciziile acestora cu privire la consum, economisire și investiții, care mai departe să afecteze capitalul și activitatea din sectorul economic real. Acest fenomen poartă în literatură numele de „crowding out”, un termen pe care l-am mai utilizat și mai sus. Conform lui Mankiw și Elmendorf (1998), creșterea costului cu dobânzile aferente datoriei publice poate afecta capitalul privat, conducând la apariția acestuia. Totodată, creșterea rapidă a costului cu dobânzile pentru datoria publică poate indica o necesitate imediată de consolidare fiscală. Conform informațiilor disponibile în baza de date Ameco, costul cu dobânzile plătite în România pentru datoria publică a crescut de la o pondere de 1% din PIB în 2019, la 1,4% în 2022, respectiv la 2,3% în 2024. Pentru 2025 și 2026, Ameco estimează o creștere a costului cu dobânzile la 2,6% din PIB în 2025, respectiv 2,8% din PIB în 2026. Așadar, chiar și în lipsa unei modificări semnificative a percepției față de risc, atunci când România va reuși atingerea țintei de deficit bugetar de 3% prevăzută în acordul de la Maastricht, aceasta ar fi probabil utilizată în cea mai mare parte pentru costul cu dobânzile, ceea ce ar impune ca cheltuielile să fie menținute aproximativ la nivelul veniturilor (deficitul primar să fie foarte redus).
Sursa: FMI
Conform FMI (graficul de mai sus), datoria publică a României (exprimată ca pondere în PIB) ar urma să atingă nivelul de 75,7% în 2030, în contextul informațiilor existente în prezent. Aceste informații conturează o necesitate imediată pentru consolidarea fiscală. Însă consolidarea fiscală trebuie proiectată de o manieră sustenabilă. Pentru aceasta, un aspect esențial este dimensiunea multiplicatorilor fiscali, fapt pentru care estimarea verosimilă a acestora este de o importanță semnificativă. Blanchard și Leigh (2013) subliniază faptul că, în timpul crizei din zona euro, efectele anticipate ale consolidării fiscale au fost distorsionate ca urmare a unei imagini inexacte asupra multiplicatorilor fiscali.
Totodată, Sargent și colaboratorii (2024) extind abordările lui Barro (1974, 1979) și propun o abordare așa-zis optimală cu privire la administrarea datoriei publice și a deficitelor bugetare, în care nivelul taxării ar trebui stabilit astfel încât costul taxării adiționale (marginale) a agenților publici să fie egal cu beneficiul marginal rezultat din reducerea taxării. În acest sens, abordarea propusă de Sargent și colaboratorii urmărește principiul lui Barro de „netezire a taxării”. Altfel spus, abordarea propusă de Sargent și colaboratorii poate fi privită ca o regulă fiscală și o formă de echitate a politicilor în domeniu.
Totodată, parafrazându-l pe laureatul Premiului Nobel, Paul Krugman, măsurile fiscale necesare în acest moment trebuie să nu fie unele de tip doctor Pangloss, un personaj din Voltaire caracterizat de un exces de optimism, ci trebuie sa pornească într-o manieră adecvată de la realitățile economice curente.
Noul model de creștere trebuie să includă reguli care să nu mai permită ca, în timpul perioadelor de creștere economică amplă, deficitele bugetare și de cont curent să fie de nivel ridicat, creșterea salariilor să fie complet decuplată de creșterea productivității, iar creșterea pensiilor de cea a salariilor.
Consolidarea trebuie realizată de o manieră în care să fie evitate bruscări ale economiei printr-o abundență de măsuri stimulative, parafrazându-l aici pe reputatul economic John Cochrane, ce aseamănă economia cu un reactor nuclear (odată ce este pornit și apar disfuncționalități acesta este dificil de oprit, iar problemele pot evolua exponențial).
Studiile citate anterior evidențiază faptul că deficitele mari de cont curent și alocarea mai puțin eficientă a capitalurilor reprezintă o particularitate relativ frecvent întâlnită în cazul economiilor emergente ce traversează un context economic foarte favorabil conducând la rate mari de creștere. Acestea formulează concluzia că o creștere rapidă a cererii agregate nu determină implicit, pe termen scurt, o alocare eficientă a capitalului în economie către ramuri productive ale economiei. În astfel de situații, se observă adesea o orientare a capitalului preponderent către sectorul de „non-tradables”, atras fiind de ratele mari de profitabilitate, în timp ce excesul de cerere agregată se materializează într-o creștere semnificativă a importurilor și mai departe în deficite comerciale. Suntem așadar într-o capcană ce nu era, din perspectiva literaturii de specialitate în domeniu, complet imprevizibilă.
Un exemplu simplu clarifică această situație în care se află în prezent economia României. Țara noastră este unul dintre cei mai importanți exportatori de cereale la nivel european, și totuși avem importuri considerabile pe partea de panificație. Să considerăm situația unei afaceri mici specializate în comercializarea de produse de panificație, cu mențiunea că acele produse survin în special din import. Excesul de cerere din economie determină o cerere ridicată pentru produsele din import ale acestui magazin de panificație. Chiar dacă această afacere prosperă, și plătește taxe aferente pentru dimensiunea afacerii, totuși banii plătiți pentru produsele comercializate ies din circuitul economic al țării noastre. Printre multe externalități, o consecință importantă a acestui aspect este faptul că banii plătiți pentru produsele din import nu contribuie mai departe la creșterea bazei impozabile. Pe de altă parte, dacă ar fi existat firme autohtone care să producă local bunuri care să răspundă cerințelor (calitate, cantitate, preț, ritm și volum de aprovizionare) avute de magazinul de comercializare, banii ar fi rămas în interiorul țării și ar fi contribuit la creșterea bazei impozabile, care în final ar fi determinat o creștere a încasărilor fiscale. Aceasta este una din explicațiile pentru care încasările fiscale au rămas reduse în România, în pofida faptului că am avut ani cu rate mari de creștere economică, iar ratele de taxare au fost reduse pe anumite paliere.
După cum subliniază Aguiar și Gopinath (2004), ciclurile economice din țările cu economii emergente diferă semnificativ de cele din economii mature. Implicit, și criteriile după care considerăm optimalitatea unor decizii fiscale, de exemplu în termeni de taxare, diferă în cazul unor economii emergente aflate în fază de expansiune și convergență față de cazul unor economii ajunse la etapa de maturitate. De exemplu, Mankiw, Weinzierl și Yagan (2009) subliniază că, în unele arii de taxare, există o eterogenitate semnificativă la nivelul țărilor din OECD.
Totodată, Mankiw, Weinzierl și Yagan (2009) subliniază faptul că în multe țări există neconcordanțe între practicile întâlnite cu privire taxare și ceea ce recomandă literatura ca fiind optimal. Adesea, în discuțiile despre fiscalitate se invocă adecvarea unor modele practicate în alte țări și care au fost eficiente. Faptul că anumite sisteme fiscale sunt eficiente în anumite țări nu reprezintă o condiție suficientă pentru ca aceeași eficiență să fie întâlnită într-o altă țară. Literatura de specialitate recomandă ca deciziile cu privire la fiscalitate să fie optimale având în vedere un criteriu social. Altfel spus, literatura de specialitate recomandă definirea unui criteriu de urmărit, precum bunăstarea socială, astfel încât deciziile de taxare să asigure maximizarea acestui criteriu. Totodată, deciziile de natură optimală se investighează diferit pentru fiecare taxă. Există două abordări majore cu privire la optimalitatea taxării: o abordare micro și una macro. Abordarea micro, propusă de Mirrlees (1971), se caracterizează printr-un mediu static, în timp ce abordarea macro, promovată de autori precum Atkinson și Stiglitz (1976), se referă la un mediu dinamic, în care deciziile de taxare determină efecte în timp. Nu în ultimul rând, este important să distingem între un mediu optimal de taxare și necesitatea de consolidare fiscală. În general, consolidarea fiscală se referă la o necesitate imediată, în timp ce conturarea unui cadru optimal de decizii fiscale urmărește un orizont mai lung de timp (o discuție interesantă despre măsuri de consolidare fiscală și optimalitate pe termen mai scurt poate fi găsită în Uribe, 2016).
Diferența dintre costul datoriei și rata de creștere economică, întâlnită în literatura de specialitate sub acronimul „r-g”, a născut importante dezbateri economice despre sustenabilitatea datoriei publice și nuanța măsurilor ce ar trebui adoptate. Un nivel pozitiv și ridicat al r-g poate indica probleme pentru sustenabilitatea datoriei publice. Recurgând la o judecată bazată pe o curbă Laffer dinamică, Cochrane (2010) subliniază că reducerea perspectivelor de creștere pe termen lung poate reduce semnificativ spațiul fiscal.
Înțelegerea și recunoașterea situației economice de la care pornim în acest drum deloc ușor are ca reper necesitatea asumării situației reale a economiei din prezent. O percepție neadecvată asupra realităților economice existente poate conduce la erori majore cu grave consecințe economice pentru că încrederea actorilor privați din economie (populație, mediul de afaceri, investitori) se poate pierde rapid, iar apoi se recâștigă foarte greu, și cu importante costuri pe termen mediu.
John Maynard Keynes spunea limpede: „:The avoidance of truth in economic policy leads not only to poor results but to distrust in institutions”. Iar Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel, întărea această idee: „Only a government that tells the truth about the economy can make rational decisions about the future„. Mistificarea realității economice poate crea iluzii pe termen scurt, dar aduce inevitabil crize pe termen lung. Adevărul economic, oricât de inconfortabil, este condiția de bază pentru decizii raționale și pentru menținerea încrederii în instituții.
Ca răspuns la complexitatea și frecvența ridicată a amenințărilor cibernetice din Europa, Microsoft a lansat noul său program european de securitate, o inițiativă menită să consolideze apărarea digitală la nivelul întregului continent. Dan Gavojdea (foto), Central Europe Sales Leader pentru Cyber Security la MicrosoftRomânia, împărtășește perspectiva sa asupra semnificației acestui program pentru regiune.
„În calitate de specialist în securitate cibernetică pentru Europa Centrală, consider programul european de securitate al Microsoft ca fiind un progres esențial în capacitatea noastră colectivă de a contracara amenințările cibernetice din ce în ce mai complexe”, a declarat Gavojdea. „Regiunea noastră a fost ținta frecventă a atacurilor cibernetice organizate de actori statali și a rețelelor de crimă organizată, iar această inițiativă răspunde direct nevoii urgente de a avea procese de apărare mai puternice, mai inteligente și mai colaborative.”
Programul, anunțat la Berlin de Brad Smith, Microsoft Vice Chair & President, propune trei piloni cheie:
Schimbul de informații între guvernele europene privind amenințările bazate pe inteligența artificială
Investiții pentru consolidarea capacității și rezilienței în domeniul securității cibernetice
Parteneriate extinse pentru a contracara infrastructura criminalității cibernetice
Gavojdea a subliniat importanța acestor inițiative pentru Europa Centrală: „Informațiile obținute cu ajutorul IA ne vor permite să detectăm și să răspundem mai rapid la amenințări, iar colaborarea extinsă va asigura că nici zonele cu resurse insuficiente nu vor fi neglijate. Acest lucru este deosebit de important pentru țările din Balcani și statele candidate la aderarea la UE, unde reziliența cibernetică devine tot mai importantă.”
Programul este oferit gratuit tuturor celor 27 de state membre ale UE, precum și țărilor candidate la aderarea la UE, membrilor AELS, Regatului Unit, Monaco și Vaticanului. Acesta se bazează pe programul de securitate guvernamentală al Microsoft, existent de multă vreme, și introduce noi capacități, precum partajarea în timp real a informațiilor, blocarea atacurilor de tip ransomware și analiza bazată pe inteligență artificială a operațiunilor de influență străină.
„Dincolo de avantajele tehnice, această inițiativă reprezintă un angajament clar față de suveranitatea digitală a Europei”, a adăugat Gavojdea. „Ea transmite un mesaj puternic că nu suntem singuri în această luptă. Microsoft este alături de guverne și instituții pentru a proteja viitorul nostru digital comun.”
Programul european de securitate include, de asemenea, parteneriate cu Europol, Institutul CyberPeace și Centrul de capacitate cibernetică din Balcanii de Vest, precum și investiții în cercetarea în domeniul securității IA și protecția software-ului open-source.
„Securitatea cibernetică este un efort colectiv”, a concluzionat Gavojdea. „Acest program este un model pentru modul în care colaborarea dintre sectorul public și cel privat poate transforma informațiile și inovația în protecție reală pentru cetățenii noștri, întreprinderile și instituțiile democratice.”
După edițiile locale din Craiova, Iași, Pitești și Cluj-Napoca, proiectul „MAGNETICO. How to attract and retain talents improving employer branding and creating meaningful HR practices” ajunge pe 13 iunie 2025 la București. Organizată de BusinessMark la JW Marriott Bucharest Grand Hotel, conferința va reuni 19 lideri din companii naționale și internaționale, ce vor discuta despre cum pot organizațiile să se mențină atractive, „magnetice” în ochii candidaților.
În contextul unei piețe a muncii în continuă transformare, unde așteptările angajaților evoluează rapid – de la integrarea tehnologiei în procesele HR și construirea unei culturi organizaționale bazate pe încredere, până la redefinirea echilibrului muncă-viață și implementarea unor practici autentice de wellbeing – companiile trebuie să adopte o abordare holistică pentru a deveni cu adevărat „magnetice”.
Ediția din 2025 se va centra în jurul a trei elemente cheie: Talent Acquisition, Employer Branding și Employee Experience și va include sesiuni de prezentări și un panel care vor explora soluții concrete pentru dezvoltarea unui brand de angajator autentic, îmbunătățirea experienței digitale a angajaților și crearea unei culturi organizaționale care să genereze loialitate pe termen lung, prin învățare continuă și incluziune reală.
Vor urca pe scena conferinței:
SPECIAL GUEST: Eva Baluchova, Global Employer Branding Lead, Danfoss (Olanda)
Marina Gainova, People and Culture Director, Coca-Cola HBC
Iulia Kolesnicov, Employer Brand Manager, Radiometer (Danemarca)
Ramona Puia, People & Culture Manager, IKEA Romania
Alina Andrei, Head of Internal Communication & Employer Branding, Auchan România
Luiza Banyai, Member of Romanian Council Board, Romanian Diversity Charter, People Experience Expert & Companies Transformation Advisor
Mihaela Colenic, Tax & Legal Manager, colorful.hr, an SD Worx company
Alexandru Răduță, Key Account Manager, Edenred România
Sonia Bălănescu, Avocat specializat in dreptul muncii, Managing Associate, D&B David și Baias
Marius Barbu, Avocat specializat în dreptul muncii, Senior Associate, D&B David și Baias
Moderator al evenimentului va fi Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark.
Această conferință face parte din seria de evenimente „Magnetico. How to attract and retain talents improving employer branding and creating meaningful HR practices” ce se desfășoară pe parcursul anului în 10 orașe și vizează: HR Managers, HR Directors, HR Business Partners, Talent Acquisition Managers, Employer Branding Managers, Culture Managers, Talent Acquisition Managers, Internal & External Communication Managers, HR, PR & employer branding consultants, General Directors, Team Leaders. Proiectul va continua pe parcursul anului în Brașov (16 octombrie), Galați (octombrie), Oradea (23 octombrie), Timișoara (12 noiembrie) și Sibiu (26 noiembrie).
Pentru mai multe informații și pentru a vă înregistra la eveniment, vă rugăm să accesați pagina oficială a evenimentului sau să transmiteți un email la adresa: office@business-mark.ro. Ultimele bilete sunt disponibile la prețul standard de 600 RON + TVA, iar grupurile beneficiază de până la 20% reducere, în funcție de numărul de participanți înscriși.
Eveniment organizat de BusinessMark
Parteneri: colorful.hr – an SD Worx Company, Auchan, Blue Colibri, Macromex, Smartree, EXEC-EDU, Edenred, Well Massage, ALMA Health & SPA Retreat, World Class România
Partener de tehnologie: SCS,4pay.ro
Traducere oferită de: Biroul de Traduceri Champollion
Partener de monitorizare: mediaTrust
Parteneri media: spotmedia.ro, IQads, SMARK, Ziarul Bursa, Portal HR, Revista de HR, AngajatorulMeu.ro, PRwave, Digital-Business.ro, Debizz, MATEK, Transilvania Business, Jurnalul de Afaceri, Global HR Manager, EventsMax, Spațiulconstruit.ro, Club Economic, România Durabilă, Economistul, Business Voice, Business Press
BusinessMark – events designed to make an impression!
Din 2013 organizăm evenimente business, în principal „concept propriu”, gândite și planificate de noi, de la idee și concept, până la implementare. Avem o abordare „all-industries” și dedicăm proiecte unei arii largi de industrii și domenii profesionale. Ne dorim să ne punem „amprenta” în viețile profesionale ale participanților, să producem un impact concret. Ne propunem să creăm contexte pentru schimb de experiență și creare de idei, contexte pentru dezvoltare, pentru a fi inspirat și a găsi partenerii potriviți.
Dincolo de evenimentele „concept propriu”, organizăm evenimente construite pentru partenerii noștri, evenimente gândite împreună cu aceștia și adaptate obiectivelor lor. Dacă ești în căutarea unei echipe profesioniste care să organizeze evenimente B2B, suntem alături de tine, pas cu pas. Poți conta pe experiența noastră în consultanță, suport în crearea și implementarea conceptului de eveniment, în managementul evenimentului de la creație, logistică, producție și până la optimizarea eficientă a bugetului.
Reprezentanți din departamentele de supply chain și logistică s-au reunit, pe 4 iunie 2025, la ediția de la Cluj-Napoca a evenimentului „Supply Chain & Logistics Forum”, pentru a discuta despre cum pot organizațiile să răspundă provocărilor din domeniu, asigurând, totodată, continuitatea lanțurilor de aprovizionare. Invitații au analizat, totodată, strategiile inovatoare din managementul lanțurilor de aprovizionare și logistică și au descoperit cele mai noi tehnologii și soluții digitale.
Conferința a pus accent pe nevoia de adaptabilitate și flexibilitate în contextul unei lumi VUCA, unde toate componentele lanțului de aprovizionare funcționează ca niște piese de domino interconectate. Experții au subliniat importanța factorului uman în transformarea digitală, evidențiind că, în ciuda automatizărilor și implementării inteligenței artificiale, omul rămâne elementul central care face diferența. Participanții au mai vorbit și despre investiția în dezvoltarea echipelor, comunicarea eficientă între departamente și construirea unei culturi organizaționale solide, acestea reprezentând pilonii unei strategii de supply chain reziliente, capabile să facă față provocărilor viitoare.
PRIMA SESIUNE
Ramona Creț, Supply Chain Manager, FAIST Metalworking, a deschis prima sesiune evenimentului, vorbind despre lanțurile de aprovizionare într-o lume VUCA.
„Incertitudinea există și știm că ne afectează puțin mai mult. Toate potențialele întârzieri, precum războiul din Ucraina, taxele impuse de SUA, războiul comercial dintre SUA și China, totul este foarte complex, iar componentele lanțului de aprovizionare sunt ca niște piese de domino. Clienții schimbă cerințele, se schimbă datele de livrare, se schimbă politica peste noapte. Relația cu furnizorii este mult mai complexă. Trebuie să fim mereu în alertă, însă este important ca noi să ne adaptăm și să evoluăm pe măsură ce tehnologia devine mai complexă”, a explicat ea.
În continuare, Cosmin Băroiu, General Manager, Mantis România, care a adus în discuție transformarea lanțurilor de aprovizionare și impactul inteligenței artificiale asupra acestui proces.
„Este important să vă definiți cerințele și să le adaptați la nevoia voastră reală. Lipsește, de foarte multe ori, a gândi în perspectivă – ce este util pentru noi peste 6 luni sau mai mult. Este, totodată, important să facem o cercetare în piață și să avem o perspectivă pe termen mai lung, întrucât există riscul ca business-ul tău să crească exponențial, dar furnizorul de IT să rămână în urmă. Este important ca furnizorul să crească o dată cu tine, să se poată adapta la nevoile companiei la orice moment. Trebuie, totodată, să implicăm de la upper management, C-level și până la colegii din depozit. Este important să le oferim angajaților instruire despre cum să utilizeze eficient noul sistem, de la funcții de bază la funcții avansate. Trebuie să fim conștienți că proiectul este al nostru, astfel că trebuie să avem în echipă o persoană dedicată pe proiect. Este important să instruim oamenii suficient de bine cât să poată testa amănunțit sistemul”, a spus el.
A urmat un panel la care au participat: Bogdan Suciu (Continental), Marius Besteliu (Inter Cars România), Marius Hrini (Copeland), Flavius Creț (Raben Logistics România, ARILOG), Laura Simion (Kruhnen Europe Logistik, ARILOG) și Ștefan Pap (Klausen Exim), moderator fiind Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark.
În contextul actual, definit de numeroase provocări, astfel că oamenii din departamentele de supply chain și logistică trebuie să fie cât mai adaptabili, au fost de părere invitații la panel.
În acest context, Flavius Creț, Regional Branch Manager, Raben Logistics Romania, Vicepreședinte ARILOG, a explicat: „Cu așezarea situației politice în România, vedem un potențial de dezvoltare. Cred că problema este mai mult pe partea de oameni. Toți ne dorim colegi deja formați, care să aibă experiență și să producă efecte din prima zi. În practică, lucrurile nu se întâmplă așa, astfel, focusul nostru este să dăm o șansă tinerilor care își doresc o carieră în supply chain. Vin colegi tineri care vor și ei ca lucrurile să se întâmple rapid, însă este nevoie de timp ca lucrurile să se întâmple. Focusul nostru este de a ne extinde echipa, de a extinde serviciile. Omul face diferența în tot ceea ce facem. Ceea ce promovez întotdeauna este că adaptabilitatea și flexibilitatea sunt sfinte, lucruri pe care le transmit întotdeauna echipei. Trebuie să fim cât mai flexibili, cât mai creativi, să avem o deschidere. Când vine vorba de digitalizare, la nivel de grup avem un apetit în acest sens. Mă bucur să văd că există un roboțel care poate face lucruri repetitive, cât să nu mai pierdem vremea cu ele. În egală măsură, focusul și direcția grupului rămân tot despre oameni.”
O altă trăsătură cheie este reziliența, au mai fost de acord invitații. Astfel, Marius Besteliu, Director Logistică, Inter Cars Romania, a adăugat: „Anul 2025 a început cu o continuare a oportunităților pe care le-am dezvoltat pentru depozitul nostru. Suplimentar, riscurile pe care le-am văzut și pentru care ne-am și pregătit s-au întâmplat, cum ar fi impactul riscului valutar. Eram pregătiți, însă cu toții aveam la momentul bugetării un wishful thinking. Prin operaționalizarea depozitului național, vedem posibilitatea de a avea un portofoliu de produse semnificativ mai mare, care să fie mai aproape de clienții noștri. Din punct de vedere al rezilienței, ne uităm dacă ceea ce facem acum este suficient pentru azi, pentru mâine, pentru următorii 5 ani. Începem să facem planuri, în funcție de informațiile venite de la oameni. Tool-ul nou cel mai bun este cel de care îți spune omul, pe care îl cauți în piață și îl integrezi. Astfel, construiești încredere prin faptul că asculți ceea ce are nevoie și, după implementare, dobândește și reziliența că s-a dezvoltat și că a și învățat ceva nou.”
„2025 a venit cu o pregătire pentru criză, însă acum putem vedea lucrurile mult mai clar față de 2020, de exemplu. În anii următori vom avea o criză în industria automotive, dacă nu și în celelalte industrii. Noi am continuat în mare parte proiectele. Am avut proiecte de restructurare complexe încă din 2018. Pe logistică, avem proiecte cheie în fiecare arie a supply chain-ului. Am dezvoltat un tool pentru a facilita negocierea contractelor, care conține template-uri cu tool box-uri pentru fiecare paragraf în parte, întrucât avem undeva la 3.000 de furnizori în numeroase țări. Astfel, colegii pot să răspundă la întrebări cât mai ușor. Mă interesează foarte mult ca oamenii mei să nu piardă timp răspunzând la întrebări ușoare. Am demarat un proiect prin care un chatbot să poată răspunde ușor colegilor din supply chain, iar oamenii să poată să se ocupe de activități care aduc valoare”, a spus, la rândul său, Bogdan Suciu, Head of Supplier and Business Partner Management pentru sectorul Automotive, Continental.
Un alt subiect abordat în panel a vizat integrarea de soluții pe bază de AI pentru facilitarea activității din departamentele de supply chain și logistică, însă invitații au adus în discuție datele și necesitatea ca acestea să fie procesate, filtrate și interpretate.
„Cele mai multe companii extrag date din diverse soft-uri și le analizează și le reinterpretează în Excel la presiunea conducerii. Poți digitaliza, automatiza raportările, însă la final trebuie să ne gândim: cine transportă marfa, dacă nu șoferul român? Din păcate, presiunea vine tot pe furnizori atunci când ne gândim de unde reducem costurile. Sunt foarte multe falimente, în special pe zona de transport național și internațional. Vedem și achiziții Sunt mișcări în piață, dar toată lumea se uită la optimizări și costuri. Tot pe oameni ne bazăm și nu avem cum să implementăm inteligența artificială în locul șoferului sau în locul manipulantului. Poate pentru anumite părți poți interveni, însă cineva va împacheta coletul atunci când ai comenzi atipice? Tot omul le face. Văd o perspectivă de 5-6 ani în care, cu toate eforturile, va trebui să ne uităm la o forță de muncă obișnuită cu echipamente, cu mașini. Din acest punct de vedere, ne dorim să derulăm un proiect de a reîntoarce sistemul de școală profesională și învățământ dual, cât să putem pregăti următoarele generații. E clar că trebuie să existe și meserii și trebuie să avem forță de muncă locală”, a spus Laura Simion, CEO Kruhnen Europe Logistik, Vicepreședinte ARILOG, în acest context.
La rândul său, Ștefan Pap, Procurement Manager, Klausen Exim, a intervenit precizând că: „AI-ul, la nivel declarativ, este frumos, însă la nivel practic, am implementat RPA. Anul 2025 a continuat într-un mod rezervat, pentru că din 2023 piața de retail s-a contractat. Este important ca noi toți să știm în ce măsură ne putem menține linia de business, echipele, proiectele și cum să gestionăm acest context nefavorabil. Este o volatilitate foarte mare a pieței, în ceea ce înseamnă inflația, materiile prime. Ba, mai mult decât atât, suntem dependenți de rute sau de furnizori. Importând mărfuri, am avut întârzieri în ceea ce privește tot lanțul logistic. Pentru noi, a fost un an rezervat. Am făcut analize de risc pentru a putea face față noilor provocări și proiecte. Este util AI-ul, însă trebuie să facem analize și să înțelegem ce ni se potrivește la nivel de business.”
„Introducerea de tool-uri RPA ne-a ajutat foarte mult, însă am observat o creștere a lipsei de flexibilitate sau ascunderea în spatele sistemului. Ar trebui să fie clar pentru toată lumea, pentru orice organizație, că noi controlăm sistemul, nu el ne controlează pe noi. Ar trebui să ne ajute, nu să fie folosit ca o scuză pentru lipsa de flexibilitate sau în oferirea de servicii”, a răspuns, în continuare, Marius Hrini, Supply Chain Manager, Copeland.
A DOUA SESIUNE
Mirela Scărlătescu, Supply Chain Consultant, a deschis cea de-a doua sesiune vorbind despre necesitatea ca organizațiile să se adapteze pentru următoarele generații de profesioniști în supply chain și logistică.
„Toată lumea vrea să livrăm rapid, este important să înțelegem că lucrurile necesită timp. Nu putem susține acest lucru în mod constant altfel. Trebuie să avem grijă la echipele noastre. Să identificăm, antrenăm, motivăm, acordăm putere, facem mentorat. În România, ne este teamă să cerem sau să dăm feedback. Dacă îi spunem cuiva ceva, o ia ca pe un atac la persoană, însă feedback-ul este un instrument gratuit care ne ajută să optimizăm activitatea și modul în care suntem la locul de muncă. Este foarte important ca un om să fie echilibrat la locul de muncă, pentru că altfel nu va putea performa. Noi ca manageri suntem responsabili ca ei să fie acolo unde trebuie. Avem generații diferite în echipele noastre, astfel că trebuie să îi motivăm 1 la 1. Pentru un dialog fluent, trebuie să discut cu fiecare om, să vedem cum poate performa mai mult, cum îl putem motiva. Să nu uităm de inteligențele multiple; oamenii sunt diferiți și este bine să avem oameni cu diverse inteligențe, diverse experiențe, diverse comportamente, pentru că astfel putem performa mai frumos, având un mix de valori”, a spus ea.
Andreea Selin, Site General Manager, Celestica, Oradea, Romania, a participat la un dialog 1-to-1 cu Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark. Astfel, ea a precizat: „Este important să le explicăm oamenilor de ce avem nevoie de schimbare. După ce înțeleg, este important să îi și implicăm în procesele de transformare, să comunicăm. Am avut comunicări 1 la 1, am avut comunicări în echipe, au putut pune întrebări. Din postura de General Manager, ce e interesant este că poate vreau să văd anumiți indicatori; însă uneori devine greu să prioritizezi indicatorii care au sens pentru tine vs. cei care ți se solicită, însă cred că cei mai importanți sunt cei care indică satisfacția angajaților, a clienților, a acționarilor. Riscul este să te pierzi printre multitudinea de indicatori sau pot fi folosiți în mod greșit. Am investit foarte mult pe zona de cultură și mediu de lucru, cât să creăm un mediu cu «lipici» pentru oameni. Oamenii chiar stau cu noi. Ne-am uitat la ce fel de oameni avem și la ce își doresc ei. Am făcut grupuri pentru fiecare, pentru lucrurile pe care și le doresc. Ne ocupăm mult de dezvoltarea lor. Pe lângă training-uri tehnice, avem și training-uri de soft skills, atât pentru populația directă, cât și pentru cea indirectă. Totodată, punem accent pe succesorat – să identificăm oameni care să ne ia locul, să identificăm de ce skill-uri au nevoie și să îi pregătim.”
În continuare, Laura Simion, CEO Kruhnen Europe Logistik, Vicepreședinte ARILOG, a vorbit despre trendurile din zona de e-commerce.
„Aș vrea să înțelegem ce înseamnă să ne adaptăm. Dacă din punct de vedere al comerțului global avem undeva la 55.8% utilizatori care vând ceva online, vom vedea că în Europa se mențin aceste trenduri. În România, însă suntem undeva la 5% cu vânzările online, față de SUA care au un procent de 33%. Dacă ne uităm la utilizatorii de internet, avem 92% români care folosesc internetul, însă nu și cumpărăm. În România, doar 47% folosesc internetul pentru a cumpăra ceva online. Din studiul ARILOG, în momentul în care au fost întrebați care sunt cele mai mari riscuri în ceea ce privește viitorul organizațiilor din perspectiva logisticii, toată lumea a vorbit despre lipsa forței de muncă și despre întreruperile din lanțul logistic. Tot din acest studiu a reieșit că doar 39% din companii folosesc un WMS. Toată lumea se uită la optimizarea costurilor și la schimbările comportamentului consumatorilor. Principalele trenduri din acest an sunt: automatizările din depozit, creșterea eficienței inteligenței artificiale și adoptarea inițiativelor eco. Este important că 3 din 4 companii vor putea să se adapteze la orice piețe după implementarea digitalizării”, a spus ea.
Anca Tomos, Supply Chain Expert, Alstom Romania, a participat la un dialog 1-to-1 cu Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark, precizând: „Cea mai mare provocare pe care o vedem acum este comunicarea între toate departamente, începând de la sourcing, logistică, engineering și depozite, pentru că, de exemplu, buyerul poate fi în Germania, inginerul în Franța și, astfel, este foarte greu să fim toți împreună și să ne aliniem. O aliniere este foarte importantă, să ne strângem în întâlniri scurte în care să ne punem la zi cu tot ce s-a întâmplat și să ne facem planul de acțiune pentru ceea ce urmează. Este esențială partea de comunicare, să oferim vizibilitate colegilor. Încercăm să oferim suport și training furnizorilor, avem și o academie dedicată lor. Până la urmă, la comunicare se rezumă totul. Bineînțeles, când ei întâmpină probleme sau dificultăți, suntem alături de ei și le oferim toate cunoștințele noastre, le oferim recunoaștere cu fiecare situație.”
Cătălin Văleanu, Director de Operațiuni, Activeland Logistics, a încheiat ediția de la Cluj-Napoca a evenimentului „Supply Chain & Logistics Forum”, vorbind despre cum pot organizațiile să construiască un lanț de aprovizionare eficient.
„Pentru a construi un lanț de aprovizionare eficient trebuie să cunoaștem gradul de risc, care este probabilitatea ca evenimentul să se întâmple și care ar fi impactul asupra lanțului logistic. Un alt risc ce va deveni din ce în ce mai mare ca grad este partea de cybertax. Identificarea riscurilor nu este singurul pas pentru a construi un lanț de logistică rezilient, ci trebuie să ne consolidăm și rețeaua de furnizori. Cum putem face zona de sourcing? Prin localizare sau regionalizare. Există foarte multe tehnologii pe piață, însă vizibilitatea unui lanț de aprovizionare este foarte importantă pentru a ne da seama dacă un eveniment ne va afecta în mod direct sau indirect. Sunt foarte multe tool-uri care ne pot ajuta în acest sens, însă este foarte important să avem această vizibilitate într-un mod care ne permite să luăm decizii”, a spus el.
Evenimentul a fost organizat de BusinessMark
Partenerii conferinței au fost: DP World, Mantis, Macromex
Evenimentul a fost organizat cu susținerea: Asociației ARILOG, USER
Partener de tehnologie a fost: 4pay.ro
Partener de monitorizare: mediaTrust
Parteneri media: Arad24.net, Express de Banat, Ziarul Clujean, Bănățeanul, spotmedia.ro, Ziua Cargo, Dainau.ro, instalnews.ro, Logistic Post, spațiulconstruit.ro, ProIdea, iBuild, depozitinfo.ro, birouinfo.ro, Jurnalul de Afaceri, EventsMax, Revista Piața, Debizz, Transilvania Business, BusinessVoice, PRwave, angajatorulmeu.ro, digital-business.ro, România Durabilă, Economistul, Club Economic, BusinessPress, MATEK
BusinessMark – events designed to make an impression!
Din 2013 organizăm evenimente business, în principal „concept propriu”, gândite și planificate de noi, de la idee și concept, până la implementare. Avem o abordare „all-industries” și dedicăm proiecte unei arii largi de industrii și domenii profesionale. Ne dorim să ne punem „amprenta” în viețile profesionale ale participanților, să producem un impact concret. Ne propunem să creăm contexte pentru schimb de experiență și creare de idei, contexte pentru dezvoltare, pentru a fi inspirat și a găsi partenerii potriviți.
Dincolo de evenimentele „concept propriu”, organizăm evenimente construite pentru partenerii noștri, evenimente gândite împreună cu aceștia și adaptate obiectivelor lor. Dacă ești în căutarea unei echipe profesioniste care să organizeze evenimente B2B, suntem alături de tine, pas cu pas. Poți conta pe experiența noastră în consultanță, suport în crearea și implementarea conceptului de eveniment, în managementul evenimentului de la creație, logistică, producție și până la optimizarea eficientă a bugetului.
Profesioniști din domeniul resurselor umane din Pitești s-au reunit, pe 22 mai 2025, la Hotel Ramada, pentru a afla care sunt cele mai eficiente strategii din spatele unui brand de succes, în cadrul conferinței „MAGNETICO. How to attract and retain talents improving employer branding and creating meaningful HR practices”. Ajuns la cea de-a treia ediție, evenimentul organizat de BusinessMark, a adus pe scenă profesioniști din domeniu, care au analizat contextul actual al pieței muncii, în care organizațiile se transformă, mediul de lucru se schimbă, la fel și nevoile și așteptările candidaților și angajaților. În acest cadru dinamic, cum pot companiile să rămână „magnetice” în ochii potențialilor candidați? Aceasta este principala întrebare la care au încercat să răspundă cei 15 invitați.
Conferința a fost moderată de Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark, și a inclus sesiuni de prezentări, un panel și discuții 1-to-1.
PRIMA SESIUNE
Mihai Zânt, Executive Coach, Trainer, Partener Co-fondator, Career Shift și Humanistic, a deschis prima sesiune a conferinței vorbind despre felul în care s-a transformat modul de lucru post-pandemie. „Trăim, practic, o evoluție și o revoluție a felului în care muncim. După pandemie, s-au transformat fundamental așteptările angajaților de la mediul de lucru. Am făcut un studiu care arată că liderii sunt cu 2-3 procente mai puțin motivați ca oamenii lor. Astfel, organizațiile trebuie să se ocupe mai întâi de el. Vorbim cu toții despre cultura organizațională mare, însă un angajat trăiește mai degrabă în microcultura din departamentul lui. O treime dintre angajați nu cred că organizația face ceva cu feedback-ul lor, nu văd efectele. Și, uneori, angajații nu văd aceste lucruri pentru că nu le comunicăm suficient ce facem pentru ei. Liderii trebuie să înțeleagă emoțiile, să aibă grijă de angajații lor, însă asta se transpune printr-o rată ridicată a burnout-ului”, a explicat el.
În continuare, Maria Tătaru, East Europe Cluster HR Director, Beko Europe, a vorbit despre procesul de transformare al organizației pentru a dezvolta un brand de angajator puternic.
„Ne-am propus să facem trecerea de la brandul de produs la brandul de angajator. Am avut patru scopuri principale: employer brand awareness, standardizarea experienței candidaților, procese structurate și o raportare clară. În etapa de review și analiză ne-am uitat la practicile actuale și la percepția privind brandul nostru în extern și în interiorul companiei. Apoi am trecut la design și validare. Am revizuit procese de recrutare, de training și dezvoltare. Am creat în perioada respectivă o comunitate a femeilor, ne-am uitat în zona de diversitate. Am prioritizat proiectele și am avut o strategie coerentă de comunicare. În etapa următoare a fost deployment-ul: foarte multe proiecte s-au întâmplat în perioada pandemiei. În etapa de follow-up, ne uităm la ce nu a funcționat, la ce a mers cel mai bine, luăm feedback pentru a îmbunătăți procesul. Am avut o strategie susținută de acțiuni, proiecte, bine definite, însă nimic nu poate vorbi despre asta mai bine ca datele. Dacă facem o trecere de la 2020 la 2024, sunt creșteri semnificative în toate direcțiile”, a spus ea.
Un alt subiect abordat în cadrul sesiunii a vizat stay interview-ul ca tool pentru îmbunătățirea ratei de retenție. Astfel, Leonard Rizoiu, Fondator & General Manager, leoHR, a explicat: „Trebuie să aducem umanul înapoi și trebuie să vedem ce etape urmăm mai departe. Este important să avem un dialog autentic, sub umbrela încrederii. Stay interview-ul ne ajută să avem acest dialog. Oamenii se simt mult mai liberi să vorbească sub umbrela confidențialității. Sunt organizații care au stay interview-ul în planul anual. Un studiu național din 2024 indică faptul că o treime din angajați sunt deschiși la oportunități noi. În 2025 am văzut un val și mai mare de oameni care sunt deschiși la discuții. 98% dintre organizațiile care au implementat programele de stay interview au dat un feedback pozitiv în ceea ce privește fluctuația. Au putut să facă planuri, strategii, pentru a îmbunătăți mediul de lucru.”
Liliana Iordan, HR Manager, Pet Product, și Anca Pucă, Sales Manager, UCMS by AROBS, au discutat despre provocările și soluțiile în recrutarea angajaților blue collar.
„Una dintre cele mai mari provocări o reprezintă lipsa de forță de muncă calificată. Avem forță de muncă care migrează foarte rapid: fie pleacă din țară sau se duc spre alte organizații. O altă provocare o reprezintă retenția personalului blue collar. De multe ori, angajații nu se prezintă când trebuie să vină la muncă în prima zi. Din experiență, ce am folosit noi și au funcționat sunt campaniile de recrutare locală și regională. A funcționat să ne îndreptăm spre zonele cu rată de șomaj ridicat, mai departe de marile orașe. Am înființat rute de transport, ne-am dus la 50-60 kilometri de București. Un element foarte important este și scurtarea procesului de recrutare: interviurile să fie cât mai concise, cât mai puține. Este important și să oferim o recompensă colegilor noștri. Trebuie să fim atenți să îmbunătățim programele de loializare, să creștem engagementul colegilor. E foarte importantă și ascultarea activă”, a spus Liliana Iordan.
„Trebuie să fim cât mai transparenți, cât mai deschiși și aproape de oameni. Să putem comunica ușor cu ei și să îi și discutăm, astfel încât în urma acestor discuții să putem să luăm măsuri. Cred că provocarea numărul 1 astăzi este noul REVISAL și cred că este pe buzele tuturor. Toată lumea așteaptă să vadă ce se întâmplă, pentru că instituțiile statului anunță ceva, nu se respectă termenele, iar lucrurile se întâmplă de pe o zi pe alta. Va fi o provocare să implementeze totul, astfel încât să fim la zi cu ce se întâmplă în timp real. Orice proces care poate fi automatizat cred că se va automatiza și observ cu bucurie că oamenii de HR vor să fie din ce în ce mai mult alături de angajații pe care îi au și să se degreveze de procese ce pot fi făcute mai simplu de către o aplicație”, a punctat, la rândul său, Anca Pucă.
Daniela Alexandru, Human Resources Manager, Magna Exteriors Craiova, a vorbit despre diversitatea generațională și avantajele pe care le aduce în organizație. „Cum putem noi să valorificăm ceea ce numim diversitatea generațională? Eu definesc asta ca pe o experiență culturală, ce are trei elemente: cultura, diversitatea multigenerațională și o autonomie ridicată. Aș vrea să ne gândim la cum sunt construite generațiile în organizațiile noastre și cum se aplică acest concept de higher agency: să fim conștienți de mixul lor, pentru că acestea se schimbă rapid. Vorbim de bariere de limbaj, de înțelegerea, în mod diferit, a rolurilor, a ierarhiei. De aceea, este important să eliminăm stereotipurile și să învățăm să înțelegem cât mai bine nevoile fiecărei generații. Cu cât diversitatea de vârstă este mai mare, cu atât angajamentul echipelor este mai mare”, a spus ea.
Andreea Oancea, Brand Manager, OLX Locuri de Muncă, a încheiat prima sesiune a conferinței, vorbind despre trendurile din piața muncii în 2025.
„Avem un angajator care primește, în medie, 12 angajați pentru un job publicat pe OLX. În ianuarie-aprilie 2025, vedem o mică scădere a posturilor disponibile pe platformă. Ne sperie puțin că 1 din 3 anunțuri provin din București, iar când ne uităm la județe, scăderea este mult mai mare. Categoriile cu cele mai multe anunțuri au fost: lucrători producție – depozit și logistică. Au scăzut posturile de șoferi, servicii auto, curierat, casieri – lucrători comerciali, personal hotelier-restaurant și agenți – consultanți vânzări. Avem deja 1 milion de aplicări la job-urile disponibile, un număr în scădere cu 25% față de anul trecut. Acest lucru provine din instabilitatea contextului actual, iar oamenii au devenit mai reticenți în a aplica la job-uri. Pe țară, salariul mediu din anunțurile publicate pe OLX este de 4.900 lei. În Argeș, salariul mediu este de 5.700. Șoferii, inginerii și lucrătorii din producție depășesc media țării”, a spus ea.
A DOUA SESIUNE
Elena Bița, HR/HSE Director, Gestamp Beycelik Romania, a deschis a doua sesiune a evenimentului, subliniind necesitatea ca oamenii de HR și organizațiile să comunice transparent cu angajații.
„Cu evoluția tehnologiei, suntem tot timpul conectați la ceea ce se întâmplă la locul de muncă. Astfel, provocarea este legată de cum ne prioritizăm noi pe noi, ca oameni, să avem un echilibru între activitățile dintre viața noastră personală și cea profesională. Cum punem prioritățile? Cu toții avem momente când activitatea la locul de muncă este foarte intensă și este ok să avem perioade mai aglomerate, însă ce facem când asta devine un obicei? Oamenii tind să intre într-un cerc și să rămână acolo: Ce facem? Când facem? Cum, de ce facem? Pentru oameni este foarte important să comunicăm cu ei, să le explicăm dacă avem nevoie de prezența lor pentru o oră în plus, ce înseamnă asta, dacă este pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă”, a spus ea.
A urmat Elena Georgiana Tita, Senior Talent Acquisition Specialist East Europe, Prysmian România, care a prezentat strategia de Employer Branding a companiei.
„Am făcut un rebranding, pe care l-am început la nivel local cu campanii comunicate pe LinkedIn. Primul proiect a fost «Women in STEM», prin care ne-am dorit să avem 50% femei în funcții cheie. Am avut o campanie de promovare și pentru research & development, pentru a atrage ingineri care să susțină proiecte naționale și internaționale. Pe lângă aceste campanii, am avut și poveștile pe care le spun angajații noștri – ei sunt cei care ne promovează cel mai mult în spațiul public. Tinerii de astăzi vor să vină în companii care spun ce fac, care expun exact proiectele pe care le au. Partea de social media este extrem de importantă. Trebuie să avem Employer Branding și în interiorul companiilor, mai ales că vin generații tinere. Vom avea această confruntare dintre generații, astfel că e important să punem oamenii împreună la aceeași masă. Nu este important doar să atragem, ci și să reținem angajații în cadrul companiei, ceea ce putem face doar prin comunicare și prin deschidere față de ei.”
Luiza Banyai, Member of Romanian Council Board, Romanian Diversity Charter, People Experience Expert & Companies Transformation Advisor, a vorbit despre managementul intergenerațional și stilurile de leadership.
„Leadership-ul este o competență și este obligatoriu să fie incluziv. Suntem 5 generații în același loc de muncă, iar în curând vom fi șase. Avem contexte economice, sociale diferite. Digitalizarea a venit și a schimbat foarte mult. HR-ul este cel care construiește un cuib și, dacă nu devenim conștienți de acest rol, nu avem cum să ajutăm managementul. HR-ul construiește, managementul este cel care susține creșterea, dezvoltarea, succesiunea oamenilor, business-ului și proceselor. Toate generațiile au nevoie de 4 lucruri: să simtă că au impact și că sunt utile, că ne conectăm și că avem recunoaștere. Toți avem nevoie să ne simțim în siguranță”, a explicat ea.
Au urmat Andreea Liliana Lepădatu, Senior Account Manager, Pastel, și Mihaela Stoica, Head of BTL, Pastel, care au susținut o prezentare despre pașii unei campanii de Employer Branding de succes.
„Vă invit să ne uităm asupra Employer Branding-ului cu accent pe comunicare. Este foarte important și specificul local, pentru că, dincolo de strategiile regionale, globale, pe care le avem de implementat, în cele din urmă rezultatele bune apar când cultura organizațională întâlnește realitatea locală, pe care o experimentăm și în care muncim. Ascultarea cred că este cel mai eficient tool de Employer Branding. Oamenii sunt diferiți și trebuie să fim atenți și la particularitățile lor. Generația Z vrea sens. Generația Y vrea flexibilitate. Generația X vrea stabilitate. Cei din Generația Boomers vor să fie lăsați în pace până la ora 5”, a spus Mihaela Stoica.
„Ce înseamnă WOW pentru Karcher? Un mediu în care să spui ce gândești și în care părerile tale să fie luate în calcul. Noi ne-am gândit la cum să transpunem asta în local și, astfel, am organizat evenimentul «Tu ai factorul WOW?» Doritorii care s-au înscris pentru că ei cred în cultura organizațională. Am pornit întrebând echipa ce funcționează, de ce îi aleg oamenii și care este percepția despre ei în comunitate. Este foarte important de validat răspunsurile cu cele ale oamenilor din teren. Totodată, trebuie analizați competitorii. Am consolidat încrederea în brand prin apariții în publicațiile locale, am colaborat și cu microinfluenceri”, a continuat Andreea Liliana Lepădatu.
Ultima parte a conferinței a fost dedicată unui panel la care au participat: Florina Nicolescu (Forvia Faurecia Argeș), Carmen Mihai (Bimbo România), Raluca-Florentina Binder (Rețeaua de sănătate Regina Maria) și Daniela Alexandru (Magna Exeriors Craiova).
Rolul HR-ului s-a transformat în ultimii ani, au fost de acord invitatele panelului. În acest context, Florina Nicolescu, Deputy Plant Manager & HR Manager, Forvia Faurecia Argeș, a precizat: „În industria automotive se întâmplă două fenomene. În primul rând, provocarea cea mai mare în atragerea oamenilor este că, într-o fabrică de producție, este foarte greu să oferim flexibilitate și muncă hibrid. Al doilea lucru este legat de retenție. Să nu credem că angajații rămân în companii pentru că se tem să plece și să putem abandona strategiile privind cultura organizațională.
S-a schimbat paradigma. Rolul HR-ului era înainte mai multe pe execuție, însă acum vine cu soluții, implementează strategii. Dacă ne uităm la cultura organizațională, HR-ul trebuie să fie lângă și între oameni. Este extrem de importantă comunicarea transparentă; de câte ori avem situații de incorectitudine, creăm precedente. Bineînțeles, grija și respectul față de oameni reprezintă cărămida unei culturi organizaționale de încredere. În plus, vă încurajez să implementați o cultură a ușilor deschise.”
„În industria alimentară avem condițiile de muncă mult mai diferite de alte industrii. Și la noi se lucrează în schimburi și găsim destul de greu oameni care să dorească să lucreze în schimbul 3. Am pus accent pe mesaje coerente, sincere. Avem o regulă de aur care se referă la respect, încredere, corectitudine și afecțiune față de angajat. În interviuri, încerc să fiu cât mai sinceră, să redau exact condițiile care sunt în companie. Mesajul transmis candidaților este foarte important, la fel sunt și eforturile pe care le faci pentru a reține angajații.
Când căutăm candidații, ne uităm diferit la criteriile de selecție pentru blue și white collar. Nu ne mai uităm doar la competențele tehnice, ci și la potențialul oamenilor de a comunica, de a asculta activ. Pe partea de management, este foarte importantă inteligența emoțională; poate chiar mai importantă ca IQ-ul”, a intervenit Carmen Mihai, People Manager, Bimbo România (Trei Brutari).
„Uitându-mă la serviciile medicale, această industrie este una dinamică. Astfel, pentru noi sunt importante două direcții: pregătirea și aptitudinile tehnice, dar și experiența pe care o oferim pacienților, grija față de pacient. Pentru că astfel putem construi echipe adaptabile, inovatoare. Adaptabilitatea și empatia sunt și ele extrem de importante – această grijă și atenție pentru pacient stău la baza activității noastre, indiferent de departamentul în care lucrăm. E important să înțelegem că mixul acesta de generații nu aduce neapărat schimbare, ci noi trebuie să schimbăm modul în care comunicăm cu colegii noștri, indiferent de generația din care ei fac parte (…) Cu companiile cu care lucrăm și pe zona de medicină a muncii reușim să lucrăm din punctul T0. Pentru noi, este un punct de plecare foarte bun, aceasta fiind primul pas către prevenție. Vedem care sunt acele direcții ce ne permit să mergem mai departe cu programe care să răspundă nevoilor angajaților”, a precizat, la rândul său, Raluca-Florentina Binder, Director Vânzări Corporate, Divizia Abonamente, Regina Maria – Rețeaua de Sănătate.
„Schimbarea, astăzi, este importantă și diferită de cum se întâmpla până acum din 3 motive: trăim într-o lume conectată (dacă schimbarea se întâmplă într-un loc, se poate schimba peste tot); ritmul schimbării (viteza schimbării este atât de mare cum nu a mai fost niciodată până acum); perturbările (fiecare companie este supusă acestui risc). Acum este cea mai pună oportunitate pentru organizații să facă schimbarea și să reducă gap-ul schimbării la nivel de companie”, a spus, în continuare, Daniela Alexandru, Human Resources Manager, Magna Exteriors Craiova.
Vezi aici o galerie foto de la eveniment, iar aici este disponibil video-ul oficial al evenimentului.
Evenimentul a fost organizat de BusinessMark
Partenerii conferinței au fost: colorful.hr, an SD Worx Company, OLX Locuri de Muncă, UCMS by AROBS, Rețeaua de Sănătate Regina Maria, Smartree
Eveniment organizat cu susținerea: Asociației Oamenilor de Afaceri din Argeș
Partener de tehnologie: 4pay.ro
Partener de monitorizare: mediaTrust
Parteneri media: TVR Craiova, spotmedia.ro, IQads, SMARK, Ziarul Bursa, Ziarul Argeș, ArgeșulOnline.ro, Bitpress, Portal HR, Revista de HR, Debizz, MATEK, PR Wave, Transilvania Business, Jurnalul de Afaceri, Global HR Manager, EventsMax, Revista Piața, spațiulconstruit.ro, Club Economic, România Durabilă, Economistul, AngajatorulMeu.ro, Business Voice, Business Press, digital-business.ro
BusinessMark – events designed to make an impression!
Din 2013 organizăm evenimente business, în principal „concept propriu”, gândite și planificate de noi, de la idee și concept, până la implementare. Avem o abordare „all-industries” și dedicăm proiecte unei arii largi de industrii și domenii profesionale. Ne dorim să ne punem „amprenta” în viețile profesionale ale participanților, să producem un impact concret. Ne propunem să creăm contexte pentru schimb de experiență și creare de idei, contexte pentru dezvoltare, pentru a fi inspirat și a găsi partenerii potriviți.
Dincolo de evenimentele „concept propriu”, organizăm evenimente construite pentru partenerii noștri, evenimente gândite împreună cu aceștia și adaptate obiectivelor lor. Dacă ești în căutarea unei echipe profesioniste care să organizeze evenimente B2B, suntem alături de tine, pas cu pas. Poți conta pe experiența noastră în consultanță, suport în crearea și implementarea conceptului de eveniment, în managementul evenimentului de la creație, logistică, producție și până la optimizarea eficientă a bugetului.
Creditul 100% online al Garanti BBVA România a fost desemnat câștigător în cadrul competiției „Votat Produsul Anului 2025”, la categoria credite de nevoi personale, în urma unui sondaj realizat în rândul consumatorilor, care a evaluat inovația, atractivitatea, intenția de cumpărare și satisfacția generală. Această soluție digitală le permite clienților existenți să acceseze rapid un credit, direct prin aplicația de Mobile Banking a băncii, fără a fi necesare vizitele într-o agenție sau completarea documentelor fizice.
Distincția reconfirmă angajamentul băncii de a oferi servicii accesibile, rapide și adaptate stilului de viață actual, prin digitalizarea continuă a proceselor bancare.
„Suntem onorați de această recunoaștere, care reafirmă angajamentul nostru ferm de a schimba fundamental modul în care clienții interacționează cu banca. Creditul 100% online reprezintă viziunea noastră pentru viitorul serviciilor financiare, un viitor în care tehnologia oferă libertate, simplitate și economisește timp prețios. Prin aplicația Mobile Banking ne dorim să le oferim clienților puterea de a-și transforma planurile în realitate cu un singur gest, fără griji și fără pierderi de timp cauzate de drumuri inutile”, a declarat Tolga Banyocu, director general adjunct, Aria soluții clienți, Garanti BBVA România.
Folosind aplicația Garanti BBVA Mobile, clienții pot solicita un credit de nevoi personale de până la 250.000 de lei, urmând câțiva pași simpli: se autentifică, aleg tipul, suma și durata creditului, completează informațiile necesare, primesc o ofertă personalizată și semnează contractul electronic. După finalizare, fondurile sunt transferate în contul lor în câteva secunde.
„Votat Produsul Anului” este o competiție internațională de prestigiu, lansată în Franța în 1987 de fostul executiv L’Oréal, Christian LeBret. Astăzi, conceptul este activ în peste 45 de țări și urmărește să reflecte adevăratele preferințe ale consumatorilor, creând o legătură directă între aceștia, branduri și produse relevante, pe baza unui amplu studiu de piață.
Pentru ediția din acest an în România, studiul a fost realizat online de către Treetz Sprl, în perioada 24 martie – 31 mai 2025, acoperind 23 de categorii de produse. Eșantionul total a inclus 6.445 de respondenți din mediul urban, cu vârsta de peste 18 ani. În categoria credite de nevoi personale, eșantionul a fost format din 500 de respondenți.
Criteriile de evaluare au fost inovația, atractivitatea, intenția de cumpărare și satisfacția. Produsele câștigătoare au fost alese de consumatori dintre produse similare din fiecare categorie.
În 2024, Uniunea Europeană a adoptat Regulamentul privind Refacerea Naturii (NRL) – primul act juridic comunitar care impune obiective obligatorii pentru refacerea ecosistemelor degradate. Până în 2030, statele membre trebuie să restaureze cel puțin 30% dintre habitatele deteriorate, iar până în 2050, procentul trebuie să ajungă la 90%. Este o inițiativă ambițioasă, parte integrantă a Pactului Verde European, cu impact direct asupra agriculturii, pădurilor, apelor și zonelor umede.
Pentru România, acest regulament nu trebuie perceput ca o constrângere birocratică. Din contră, este o ocazie strategică de a repoziționa resursa naturală ca pilon al reconstrucției economice durabile.
Un studiu recent al Bruegel – principalul think tank european de politici economice, cu sediul la Bruxelles – arată că pădurile vor avea un rol central în atingerea țintelor NRL. În scenariul cu impact climatic maxim, peste 50% din suprafața restaurată până în 2030 este forestieră. România nu poate ignora această realitate – și ar trebui, de fapt, să o transforme într-un avantaj competitiv.
Ce înseamnă asta pentru România?
România are 6,9 milioane hectare de pădure, adică 29% din suprafața țării, din care aproximativ 50% se află în proprietate privată – persoane fizice, composesorate, asociații. Deși suntem pe locul 7 în Uniunea Europeană ca suprafață forestieră totală, avem una dintre cele mai ridicate rate de biodiversitate forestieră, cu peste 100 de tipuri de habitate naturale, majoritatea incluse în anexa I a regulamentului NRL.
Însă, peste 50% dintre habitatele forestiere din România sunt în stare degradată, conform raportărilor transmise Comisiei Europene în baza Directivei Habitate. Restaurarea acestor ecosisteme nu este doar o obligație legală, ci o necesitate strategică.
Bruegel identifică trei opțiuni pentru implementarea NRL:
scenarii de minimizare a costurilor (axate pe pășuni);
scenarii de restaurare echilibrată;
scenarii de maximizare a beneficiilor climatice – unde pădurile sunt prioritare, dar costurile inițiale sunt mai mari.
România poate alege un scenariu mixt, dar fără a rata ocazia de a corela restaurarea cu dezvoltarea bioeconomiei forestiere.
Pădurea – între restaurare ecologică și valoare economică
ASFOR propune elaborarea unui Plan Național pentru Restaurarea Naturii, care să îmbine refacerea ecologică cu dezvoltarea economică. Acesta ar trebui să includă:
restaurarea prioritară a pădurilor naturale și a ecosistemelor ripariene;
stimulente financiare pentru reîmpădurire și reconstrucție ecologică;
sprijin specializat pentru micii proprietari și composesorate;
acces rapid și eficient la fonduri europene: PNRR, Fondul Social pentru Climă, LIFE, Horizon Europe;
integrarea lanțurilor valorice forestiere în strategia națională de restaurare.
În paralel, România trebuie să includă refacerea naturii în strategia sa industrială pentru bioeconomie, prin:
promovarea utilizării lemnului în construcții sustenabile;
sprijinirea industriilor de produse biobazate, reciclabile și regenerabile;
investiții în centre de prelucrare a lemnului cu valoare adăugată mare;
conectarea pădurii la noile lanțuri economice bazate pe eficiență energetică și circularitate.
Restaurarea naturii nu trebuie să rămână un exercițiu de imagine. Este o investiție în infrastructura naturală a țării, cu potențial real de a genera locuri de muncă stabile, exporturi competitive și venituri predictibile pentru zeci de mii de familii. Este momentul ca pădurea să fie tratată nu ca un risc de reglementat, ci ca o soluție de pus la treabă.
Pentru un viitor cu rădăcini sănătoase, avem nevoie de păduri funcționale. Iar pentru păduri funcționale, avem nevoie de politici coerente, investiții bine țintite și parteneriate solide între cei care trăiesc din pădure și cei care decid în numele ei.
Grupul Adrem continuă procesul de consolidare și dezvoltare accelerată, încheind anul 2024 cu rezultate financiare solide: venituri totale de 70 milioane euro și un profit net de 6 milioane euro. Grupul de companii începe anul 2025 cu venituri consolidate de 21 milioane euro pe T1, în creștere cu peste 25% față de aceeași perioadă a anului anterior. Pentru acest an, compania vizează extinderea operațională și continuarea investițiilor în proiecte strategice care susțin modernizarea sistemului energetic, digitalizarea infrastructurii și dezvoltarea de soluții integrate și sustenabile.
„Rezultatele din 2024 și cele din T1 ale anului curent sunt dovada unui efort constant și a unei direcții clare, pe care ne-am asumat-o de mai mult timp. Ne dezvoltăm prin investiții susținute în soluții, competențe și parteneriate care răspund nevoilor reale ale industriei. Credem că avem toate resursele necesare – umane, tehnologice și de viziune – pentru a fi un partener de încredere și un jucător activ în transformarea energetică a României”, a declarat Corneliu Bodea, CEO Adrem și Președintele Centrului Român al Energiei.
În primul trimestru al anului 2025, grupul Adrem a crescut într-un ritm susținut și își consolidează poziția pe piața serviciilor energetice prin proiecte strategice demarate recent, care întăresc direcția asumată de modernizare a infrastructurii energetice. Unul dintre aceste proiecte este o lucrare de tip EPC realizată de Adrem, care vizează partea de racordare la Sistemul Energetic Național (SEN) a noii centrale eoliene de 140 MW din județul Vaslui, dezvoltată de PPC Renewables România, parte a grupului PPC. În cadrul acestui parteneriat, Adrem va furniza soluția de evacuare a puterii pentru parcurile Deleni și Viișoara Nord, incluzând proiectare și inginerie, automatizări SCADA, lucrări de construcție-montaj și racordare la SEN.
De asemenea, grupul Adrem a marcat o premieră națională prin implementarea primului sistem avansat de Asset Management din România dedicat companiilor de utilități, o soluție digitală integrată care centralizează date din multiple platforme într-un ecosistem unic, dezvoltat special pentru doi dintre partenerii săi.
Pe lângă aceste realizări, grupul a accelerat dezvoltarea de proiecte de tip EPC, precum și a inițiativelor în digitalizare, smart metering, proiectare și execuție instalații electrice, mentenanță rețele, automatizări și integrarea producției din surse regenerabile.
„Pentru 2025, estimăm o creștere de peste 70% a veniturilor consolidate pentru grupul Adrem raportat la cifrele anului 2024, susținută de investiții strategice și extinderea portofoliului nostru. Continuăm să investim în tehnologie, digitalizare și dezvoltarea echipei, consolidând parteneriatele și contribuind activ la tranziția energetică a României cu soluții sustenabile și expertiză de top”, a adăugat Corneliu Bodea.
Adrem joacă un rol esenţial în pregătirea României pentru tranziţia energetică şi în schimbarea de mentalitate către un consum sustenabil, cu respect faţă de oameni şi de mediu. De aceea, pe termen lung, grupul și-a luat angajamentul pentru lupta împotriva schimbărilor climatice, pentru dezvoltarea sustenabilă şi sprijinirea României în tranziţia energetică, pentru contribuţia la o planetă mai curată şi mai primitoare pentru generaţiile următoare.
Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), Mihai Daraban, se află într-o vizită strategică la Seul, având ca obiectiv consolidarea relațiilor comerciale româno-coreene și atragerea de investiții în sectoare-cheie ale economiei naționale.
Președintele CCIR, Mihai Daraban, efectuează o vizită în Republica Coreea la invitația Korea Foundation, instituție dedicată promovării relațiilor internaționale și aflată sub patronajul Ministerului Afacerilor Externe al Coreei de Sud.
În prima zi a vizitei, președintele CCIR a participat la două întâlniri de nivel înalt, care au evidențiat interesul reciproc pentru consolidarea relațiilor economice bilaterale. Prima întrevedere a avut loc la sediul Federației Industriilor Coreene (FKI), unde Mihai Daraban a fost primit de vicepreședintele și CEO-ul FKI, Kim Chang-beom.
Discuțiile s-au concentrat pe identificarea de noi oportunități de investiții coreene în România, cu accent pe domenii strategice în care cooperarea este deja activă, precum energia, industria nucleară și sectorul apărării. Reprezentanții coreeni au subliniat importanța proiectelor existente în aceste domenii, văzute ca bază solidă pentru dezvoltarea unui parteneriat strategic extins între România și Coreea de Sud. A doua întâlnire a avut loc la sediul KOTRA (Korea Trade-Investment Promotion Agency), agenția guvernamentală responsabilă cu promovarea investițiilor și a exporturilor coreene.
Președintele CCIR a avut un dialog aplicat cu vicepreședintele agenției, Jihyung Lee, și alți oficiali de rang înalt implicați în promovarea investițiilor și exporturilor coreene. Discuția s-a axat pe oportunitățile de investiții în România și modalitățile concrete de colaborare între cele două economii.
Cu acest prilej, Mihai Daraban a susținut o prezentare detaliată a potențialului strategic al Portului Constanța, evidențiind proiectele de dezvoltare logistică și de transport maritim și fluvial prin utilizarea conectivității oferite de coridorul Dunării către centrul Europei.
Prezentarea a fost apreciată de partea coreeană drept un element esențial pentru viitoare inițiative comune în domeniul transportului și logisticii regionale.
În urma acestor întâlniri, CCIR a fost recunoscută ca partener instituțional de încredere pentru dialogul economic cu actorii guvernamentali și industriali din Republica Coreea, deschizând calea pentru dezvoltarea unor colaborări bilaterale de substanță.
Republica Coreea, a 13-a economie globală și unul dintre liderii mondiali în domeniul IT și al energiei nucleare, este un partener economic important pentru România. Relațiile bilaterale includ schimburi comerciale în creștere, cu un volum total de peste 1 miliard de euro în 2022. În România sunt înregistrate 284 de companii cu capital coreean, iar investițiile sud-coreene vizează inclusiv infrastructura energetică și securitatea.
Dialogul politic și economic este susținut de acorduri de cooperare între camerele de comerț și vizite bilaterale de nivel înalt, cel mai recent exemplu fiind vizita premierului român în Republica Coreea în decembrie 2022.
„Ce avem pe masă?” Aceasta este întrebarea pe care o pune Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) în cadrul campaniei sale pentru Ziua Mondială împotriva Contrafacerii, care expune amenințarea îngrijorătoare reprezentată de produsele alimentare și băuturile contrafăcute în întreaga UE. Inițiativa vine în contextul în care rapoarte recente indică faptul că, în sectorul alimentar și al băuturilor, contrafacerea continuă să prezinte riscuri semnificative pentru sănătatea consumatorilor, prejudiciind în același timp economiile europene și patrimoniul culinar al Europei.
Produsele contrafăcute sunt adesea asociate cu bunurile de lux sau cu sectorul îmbrăcămintei și al modei. Cu toate acestea, potrivit Evaluării amenințărilor la adresa proprietății intelectuale din 2022, produsele alimentare – în special biscuiții, pastele, chipsurile și dulciurile – au fost a doua categorie de produse cea mai confiscată la frontierele externe ale UE în 2020.
Constatările recente relevă amploarea alarmantă a acestei activități infracționale. Raportul Europol privind evaluarea amenințării reprezentate de criminalitatea gravă și organizată în Uniunea Europeană pentru 2025 (SOCTA) subliniază că dezvoltarea comerțului electronic a oferit contrafăcătorilor noi căi de distribuire a produselor alimentare frauduloase, ceea ce face din ce în ce mai dificilă identificarea produselor autentice de către consumatori. Infractorii manipulează etichetele și ambalajele produselor alimentare și modifică procesele de fabricație, vizând produsele de mare valoare.
Operațiunile de aplicare a legii desfășurate pe teren au scos la iveală amploarea problemei. Operațiunea comună Europol-Interpol OPSON, desfășurată anual, a dus la confiscarea de produse alimentare contrafăcute și neconforme cu standardele, în valoare de 91 de milioane de euro, în 2024.
Directorul executiv al EUIPO, João Negrão, a declarat: „Produsele alimentare și băuturile contrafăcute reprezintă o preocupare majoră pentru sănătatea publică. Campania noastră vizează să ofere consumatorilor cunoștințele necesare pentru a se proteja, sprijinind în același timp întreprinderile legitime care respectă standardele de calitate ale UE. Este o luptă pe care trebuie să o ducem împreună: autorități, producători și consumatori deopotrivă.”
Riscurile pentru sănătate rămân o preocupare principală. Raportul SOCTA din 2021 avertizează că s-a constatat că produsele alimentare frauduloase conțin substanțe periculoase, precum metanol, mercur, fipronil și diverse insecticide sau pesticide.
Contrafacerea băuturilor, în special a băuturilor alcoolice, rămâne o problemă importantă, întrucât grupurile de criminalitate organizată folosesc metode sofisticate pentru a înșela consumatorii. Contrafăcătorii reutilizează frecvent sticle originale sau imprimă etichete false pe sticle goale, ceea ce îngreunează distingerea între produsele legitime și cele frauduloase de către consumatori și autorități.
Impactul economic este, de asemenea, substanțial. Conform datelor EUIPO, sectorul vinurilor și al băuturilor spirtoase a fost unul dintre cele mai afectate de contrafacere în perioada 2013-2017. În total, 2 289 de milioane EUR au fost pierdute din vânzări și aproape 5 700 de locuri de muncă au fost distruse anual în UE din cauza contrafacerii. Pierderile fiscale generate de aceste produse au fost, de asemenea, semnificative, ridicându-se la 2 068 de milioane EUR.
China și Turcia s-au numărat printre țările de origine cele mai frecvent semnalate pentru produsele alimentare și băuturile contrafăcute confiscate la frontierele externe ale UE în 2019 și 2020.
INDICAȚIILE GEOGRAFICE, O MARCĂ DE AUTENTICITATE
Industria alimentară și a băuturilor este un pilon al economiei UE, contribuind în mod semnificativ la dezvoltarea regională, ocuparea forței de muncă și crearea de locuri de muncă. De la vinuri la produse alimentare tradiționale, indicațiile geografice (IG) permit consumatorilor să aibă încredere în produsele de calitate și să le distingă, ajutând în același timp producătorii să își comercializeze mai bine produsele. Aceste denumiri protejează numele produselor care provin din regiuni specifice și posedă calități sau caracteristici care se datorează în esență mediului geografic respectiv.
Sistemul UE de IG include denumirile de origine protejate (DOP), indicațiile geografice protejate (IGP) și specialitățile tradiționale garantate (STG). Aceste certificări păstrează bogatul patrimoniu culinar al Europei și oferă consumatorilor garanția autenticității și calității. În prezent, Uniunea Europeană are peste 3 600 de produse înregistrate ca indicații geografice.
Franța, Italia și Germania sunt lideri atât în producția, cât și în consumul de produse cu IG, Franța reprezentând aproape 32 % din vânzările de produse cu IG din UE. Vinul reprezintă 54 % din consumul total de produse cu IG din UE, ceea ce îl face deosebit de vulnerabil la contrafacere. Alte produse puternic afectate de contrafacere sunt uleiul de măsline, berea, carnea, brânzeturile și produsele lactate.
CUM SE POT PROTEJA CONSUMATORII
Campania EUIPO „Ce avem pe masă?” oferă consumatorilor sfaturi practice despre cum să se protejeze împotriva produselor contrafăcute. Consumatorii sunt încurajați să cumpere de la comercianții cu amănuntul și canalele de distribuție oficiale, precum și de pe site-urile web oficiale ale mărcilor, pentru a evita produsele contrafăcute. Verificarea etichetei produsului și a originii acestuia, precum și verificarea logo-urilor de certificare pot ajuta la confirmarea autenticității produsului. În special, consumatorii ar trebui să caute etichetele oficiale ale indicațiilor geografice (IG) ale UE, cum ar fi DOP, IGP și STG, pentru a se asigura de autenticitatea produselor pe care le achiziționează.
De asemenea, este important să se examineze cu atenție ambalajul și produsul în sine, deoarece produsele contrafăcute prezintă adesea defecte de finisare sau greșeli de ortografie. Utilizarea instrumentelor de autentificare, cum ar fi codurile QR și hologramele, poate contribui la verificarea autenticității unui produs. EUIPO a publicat un ghid tehnologic împotriva contrafacerii și pirateriei care include peste 40 de tehnologii care pot ajuta proprietarii de întreprinderi să își protejeze mărcile.
ELIMINAREA PRODUSELOR CONTRAFĂCUTE ÎN EUROPA
Contrafacerea produselor alimentare și a băuturilor, precum și utilizarea abuzivă a indicațiilor geografice constituie o infracțiune gravă și importantă, care trebuie combătută la nivel internațional. EUIPO se implică activ în combaterea contrafacerii în întreaga UE. În cadrul eforturilor sale, colaborează cu diverse organizații și autorități de aplicare a legii, inclusiv cu polițiști și titulari de drepturi, pentru a îmbunătăți cooperarea transfrontalieră și aplicarea legii în Europa.
Operațiuni de mare amploare, precum OPSON – care înseamnă „alimente” în greaca veche – contribuie la eliminarea de pe piață a alimentelor și băuturilor contrafăcute și care nu corespund standardelor. În ediția sa din 2024, operațiunea OPSON, coordonată de Europol și Interpol în colaborare cu diverse autorități de aplicare a legii din 29 de țări europene, precum și cu producători de alimente și băuturi, a dus la confiscarea a 22 000 de tone de alimente și a aproximativ 850 000 de litri de băuturi (majoritateaalcoolice), în valoare de 91 de milioane de euro. Operațiunea a dus, de asemenea, la destructurarea a 11 rețele criminale și la sesizarea autorităților judiciare a 278 de persoane în legătură cu falsificările. În cadrul acestor operațiuni, EUIPO oferă expertiză în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală – în special în ceea ce privește mărcile comerciale și indicațiile geografice – și, în același timp, oferă formare și colaborează îndeaproape cu autoritățile de aplicare a legii pentru a combate contrafacerea.
După cum reiese din rapoartele EUIPO, producția și distribuția de produse contrafăcute sunt adesea legate de criminalitatea organizată – activități care subminează întreprinderile legitime, pun în pericol sănătatea consumatorilor și contribuie la finanțarea altor tipuri de infracțiuni grave, precum traficul de droguri, spălarea banilor, criminalitatea cibernetică, frauda și chiar terorismul.
Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) este una dintre cele mai mari agenții descentralizate ale Uniunii Europene, cu sediul în Alicante, Spania. EUIPO gestionează înregistrarea mărcilor comerciale ale UE din 1994 și a desenelor și modelelor industriale din 2003, ambele fiind drepturi de proprietate intelectuală care acoperă cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. În 2023, agenția a adăugat la portofoliul său un alt drept de proprietate intelectuală, indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale. EUIPO desfășoară, de asemenea, activități de cooperare la nivel european și internațional pentru a crea condiții de concurență echitabile în domeniul proprietății intelectuale și găzduiește Observatorul european pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală (European Observatory on Infringements of Intellectual Property Rights). În 2024, EUIPO a fost clasat pentru a cincea oară ca fiind cel mai inovator oficiu de proprietate intelectuală din lume (most innovative IP office in the world).
TenarisSilcotub, cel mai important producător român de țevi fără sudură de diametre mici și servicii conexe pentru industria energetică, își confirmă sprijinul pe termen lung pentru educație și premiază 250 de elevi ai liceelor tehnice partenere din județele Sălaj, Călărași și Prahova, cu burse de 500.000 lei, în cadrul Programului de Burse Roberto Rocca.
Liceele partenere ale ediției din acest an sunt:
Colegiul Tehnic Alesandru Papiu Ilarian, Zalău;
Colegiul Tehnic Iuliu Maniu, Șimleu Silvaniei;
Liceul Tehnologic Mihai Viteazul, Zalău;
Liceul Tehnologic Octavian Goga, Jibou;
Liceul Technologic Gheorghe Pop de Băsești, Cehu Silvaniei;
Liceul Tehnologic Energetic, Câmpina;
Liceul Danubius, Călărași.
Programul de burse Roberto Rocca recunoaște interesul și performanța educațională a elevilor de liceu, care studiază o specializare tehnică, în comunitățile în care TenarisSilcotub este activă.
Cei 250 de elevi au fost premiați în cadrul Zilelor Roberto Rocca, eveniment special ce a avut loc timp de patru zile și a inclus și o zi dedicată dezvoltării personale. În acest an, agenda zilei a cuprins un training gândit pentru adolescenți, „Reset – Ready for Life”, program psihoeducațional cu informații despre modurile de autoreglare și dezvoltare a rezilienței.
„Ne continuăm angajamentul pe termen lung, de a susține educația tehnică în comunitățile în care suntem prezenți, și punem, în continuare, accent pe educația practică și pe pregătirea elevilor pentru nevoile reale ale pieței muncii. Adolescenții care aleg o specialitate tehnică în liceele noastre partenere au susținerea TenarisSilcotub, pentru a finaliza studiile și pentru a dobândi competențele necesare, spre a fi un bun tehnician sau inginer”, declară Codruța Hodrea, Manager Relații cu Comunitatea, TenarisSilcotub.
Câștigătorii burselor Roberto Rocca sunt selectați pe baza rezultatelor academice din anul anterior, dar și prin prisma rezultatelor în etapa de selecție. Programul de burse Roberto Rocca pentru liceeni este primul program de susținere a tinerilor care aleg o specializare tehnică, dintr-o serie de oportunități educaționale non formale, de care elevii se pot bucura pe parcursul liceului, respectiv: Școala de vară TenarisTech, Programul Tehnic Roberto Rocca și Programul de practică industrială.
„Este o reală bucurie să celebrăm aceste reușite și să vedem cum parteneriatul școală – companie contribuie la formarea tinerilor noștri. În mod special, cursul „Reset – Ready for Life” a fost o experiență inspirațională pentru bursieri. A creat un cadru deschis și sigur, în care elevii au învățat să-și descopere potențialul, să-și gestioneze emoțiile și să-și stabilească obiective clare”, a menționat Gabriela Moisi, cadru didactic, Colegiul Tehnic Iuliu Maniu, Șimleul Silvaniei.
„Cursul „Reset – Ready for Life” a fost o experiență valoroasă pentru mine. M-a ajutat să mă uit mai bine în interiorul meu, să-mi dau seama de unele greșeli sau obiceiuri mai puțin bune și să încep să le înțeleg sau să le schimb. Sunt recunoscător celor de la TenarisSilcotub, pentru că pun atât de mult accent pe elevi și ne oferă atâtea oportunități. Fiecare program este o șansă în plus să ne descoperim și să ne pregătim pentru viitor”, menționează Szabó Tamás, bursier, Colegiul Tehnic Iuliu Maniu, Șimleul Silvaniei, specializarea automatizări.
În cele 2 decenii de prezență în România, TenarisSilcotub a sprijinit în mod consecvent educația tehnică, investind, de-a lungul timpului, peste 20 de milioane de dolari în programe și proiecte educaționale.
Compania Danone România anunță lansarea campaniei educaționale „Terapia Digestivă”, susținută științific printr-un parteneriat cu medicul nutriționist dr. Anca Hâncu. Campania, după cum au subliniat inițiatorii cu ocazia lansării, „își propune să informeze publicul cu privire la importanța acestui aspect și să ofere soluții care pot susține buna funcționare a organismului.
Campania Terapia Digestivă vine cu recomandări pentru consumatori ca urmare a rezultatelor studiului* efectuat în 2024 care au arătat că 47% dintre români doresc să își îmbunătățească sănătatea digestivă, dar nu știu cum să o facă. Totodată, datele au evidențiat că 75% dintre respondenți se confruntă cu o tulburare intestinală, iar 52% întâmpină probleme digestive cel puțin o dată pe lună”.
Delia Corniciuc – Director de Marketing Danone Europa Centrală și de Est
Delia Corniciuc, director de marketing, Danone Europa Centrală și de Est: „Campania Terapia Digestivă reprezintă încă o dovadă a angajamentului Danone față de promovarea și susținerea stării de bine digestive. Această inițiativă are ca scop informarea și educarea societății cu privire la importanța sănătății digestive și integrarea de obiceiuri zilnice, prin prisma a patru factori esențiali (dietă, sport, stres și somn), care să contribuie la starea lor de bine. Prin intermediul instrumentului gratuit de pe site-ul https://danone.ro/staredigestiva/ utilizatorii pot să își calculeze scorul stilului alimentar din prezent și să primească sfaturi personalizate pentru îmbunătățirea rutinei zilnice. În plus, programul este susținut si de sfaturile medicului nutriționist Dr. Anca Hâncu. Astfel, ne bucurăm să ajutăm la o mai bună informare și să contribuim la bunăstarea digestivă a românilor.”
Dr. Anca Hancu
Dr. Anca Hâncu, președinte al Asociației Medicale de Prevenție prin Stil de Viață Sănătos și secretar general în board-ul Organizației Europene de Medicina Stilului de Viață: „Peste 90% din serotonina din corp – cunoscută și ca hormonul fericirii – este produsă în intestin, nu în creier, așa cum cred mulți. Asta arată cât de strânsă este legătura dintre stomac și starea noastră de bine. Când digestia funcționează corect, ne simțim mai echilibrați, avem mai multă energie și suntem mai rezistenți la stres. Sănătatea începe din interior, iar grija pentru sistemul digestiv, cel de-al doilea creier, trebuie să fie o prioritate pentru fiecare dintre noi.”
Danone România accentuează că, „sub sloganul Ascultă-ți cel de-al doilea creier! Nu degeaba ai fluturi în stomac, conceptul campaniei Terapia Digestivă vine ca o observație a faptului că intestinele au un «creier» propriu – sistemul digestiv uman are, în țesuturile sale, o masă neuronală fină, care comunică direct cu creierul uman. Aceasta este responsabilă pentru multe dintre stările pe care le simțim de-a lungul zilei, supranumind-o «al doilea creier». Astfel, inițiativa Danone România aduce un plus de grijă pentru acesta în același mod în care avem grijă de sănătatea mintală și pune în lumină faptul că echilibrul digestiv are impact direct asupra echilibrului psihologic”.
*Studiul a fost realizat online, în colaborare cu agenția NMS Ungaria, în luna iunie 2024, pe un eșantion reprezentativ național de 542 respondenți cu vârste cuprinse între 18 și 70 ani.
tbi bank a raportat un profit net consolidat neauditat de 14 milioane de euro în primul trimestru al anului 2025, în creștere cu 22% față de nivelul de 11,6 milioane de euro înregistrat în perioada similară a anului trecut.
În acest interval, banca a înregistrat peste 575.000 de cereri de credit (în creștere cu 12% față de aceeași perioadă din anul anterior) și a acordat credite în valoare totală de 300 de milioane de euro (17% creștere față de primul trimestru din 2024) în piețele principale în care operează – România, Bulgaria și Grecia.
tbi bank a încheiat primul trimestru din 2025 cu o creștere de 18% a activelor totale, până la 1,85 miliarde de euro. Portofoliul de credite a urcat la 1,34 miliarde de euro, ceea ce reprezintă un avans de 23% față de aceeași perioadă a anului trecut. Pe baza acestor evoluții pozitive, veniturile operaționale ale tbi bank au crescut cu 25% în primul trimestru, până la 73 de milioane de euro.
Totodată, portofoliul de depozite al tbi bank a atins 1,4 miliarde de euro la sfârșitul lunii martie 2025, susținut în principal de digitalizarea produselor de economisire pentru persoane fizice și de lansarea de noi soluții.
La finalul primului trimestru din 2025, banca se afla într-o poziție solidă din perspectiva lichidității și a capitalizării – la nivel consolidat, rata de acoperire a lichidităților (LCR) s-a ridicat la 657%, mult peste media sectorului bancar, iar rata de adecvare a capitalului (CAR) a fost de 21,2%.
Din perspectivă operațională, tbi bank demonstrează o disciplină constantă în gestionarea costurilor – raportul costuri/venituri a scăzut la 43% în primul trimestru din 2025, față de 47% în aceeași perioadă a anului trecut. Randamentul portofoliului de credite a fost de 21%, ceea ce a permis atingerea unui randament al capitalurilor proprii (ROE) de 20%.
Ca urmare a modelului de business de succes, tbi bank a fost recunoscută încă o dată drept cea mai profitabilă bancă din Bulgaria în clasamentul K10. Recent, investitorul global american Advent International a semnat un acord definitiv pentru achiziția tbi bank de la 4finance Holding S.A. Tranzacția este supusă aprobărilor autorităților de reglementare și se estimează că va fi finalizată în ultimul trimestru din 2025. În urma acestui anunț, Moody’s a modificat perspectiva de rating a băncii de la „stabilă” la „pozitivă”.
Consumatorii își doresc să cumpere alimente care să corespundă cu valorile lor în materie de sănătate, confort și sustenabilitate, dar creșterea prețurilor și provocările legate de costul vieții le limitează posibilitatea de a-și realiza aceste intenții, potrivit celui mai recent raport PwC Voice of Consumer realizat în 28 de state la nivel global, inclusiv în România.
„Ultimii ani au fost marcați de inflație, iar comportamentele de cumpărare ale consumatorilor atât la nivel global, cât și în România, se orientează către gestionarea atentă a cheltuielilor și prioritizarea strictă a nevoilor esențiale, ceea ce înseamnă că prețul continuă să fie cel mai important criteriu de cumpărare. De altfel, costul vieții rămâne și în acest an principalul risc perceput de români în următoarele 12 luni, având în vedere perspectiva unor măsuri fiscale nepopulare, care ar putea fi luate pentru a reduce deficitul bugetar record și care se vor reflecta imediat în prețurile de la raft. Raportul PwC Voice of Consumer pentru România va fi lansat în curând și va oferi mai multe detalii despre ce preferă și la ce se așteaptă consumatorii în următorul an”, a declarat Ruxandra Târlescu, Partener și Lider al Departamentului de Consultanță Fiscală și Juridică, PwC Romania.
Presiunile legate de costul vieții continuă să afecteze încrederea consumatorilor, mai mult de jumătate dintre respondenți declarând că „se descurcă financiar” sau se confruntă cu provocări financiare, cum ar fi imposibilitatea de a plăti o parte sau toate facturile lunare ale gospodăriei. Ca urmare, consumatorii încearcă să economisească, jumătate (51%) considerând „raportul calitate-preț mai bun” drept principalul motiv pentru schimbarea mărcilor de alimente, iar un număr similar reutilizează mâncarea rămasă (49%) sau căută promoțiilor (48%). De asemenea, două treimi (66%) dintre consumatori cumpără doar ceea ce au nevoie pentru a reduce risipa de alimente.
Preocupările legate de alimentele ultraprocesate sau de utilizarea pesticidelor se intensifică în rândul a aproximativ 60% dintre consumatorii chestionați, iar peste 50% dintre respondenți intenționează să crească consumul de produse proaspete în următoarele luni.
Deși consumatorii conștientizează impactul schimbărilor climatice, aceste îngrijorări nu se reflectă mereu în comportamentul de cumpărare. Peste 80% dintre respondenți își exprimă îngrijorarea față de schimbările climatice, însă doar 44% dintre aceștia spun că sunt dispuși să plătească mai mult pentru alimente care susțin protejarea mediului, precum îmbunătățirea calității solului și biodiversitatea.
Consumatorii sunt deschiși la inovații pentru o alimentație mai sănătoasă și mai convenabilă
Sondajul a evidențiat, de asemenea, o deschidere în creștere a consumatorilor față de adoptarea de noi tehnologii și cumpărături prin canale netradiționale. Aproape patru din zece (38%) au testat serviciile de abonament și livrarea de kituri de alimente. Bunăstarea personală bazată pe tehnologie este, de asemenea, în creștere, 70% dintre respondenți utilizând aplicații de sănătate sau dispozitive portabile. Aproximativ jumătate dintre respondenți sunt de acord cu integrarea AI generativă în planificarea meselor.
Un nou domeniu de creștere pentru industria alimentară globală
Cercetările recente ale PwC sugerează că în următorul deceniu industriile se vor reconfigura pentru a răspunde nevoilor oamenilor în moduri noi, conducând la formarea unor „domenii” care depășesc liniile sectoriale tradiționale. Pentru sistemul alimentar global – pe care PwC îl denumește ”How we Feed”, acest lucru ar putea însemna o colaborare mai mare între sectoare: retail, sănătate, tehnologie. Până în 2035, acest ecosistem de afaceri ar putea atinge o valoare de 9,88 trilioane dolari, cu potențialul de a ajunge la 10,35 trilioane dolari.
În ianuarie și februarie 2025, PwC Research, centrul global de excelență al PwC pentru cercetare de piață și informații, a realizat un sondaj cu 21,075 de consumatori din 28 de țări, printre care și România. Respondenții au fost întrebați despre o gamă de subiecte legate de consumul alimentar și tendințele consumatorilor, inclusiv cumpărăturile de alimente și alegerile alimentare, viitorul sănătății, tehnologiile emergente și climatul și sustenabilitatea. Interviurile cu executivi din industrie au avut loc în mai 2025.
de Ionuț Isac, Director, Cloud & Cybersecurity, EY România
Tehnologia cloud s-a impus ca una dintre cele mai importante tehnologii din ultimii ani și a dus la o transformare profundă a modului în care companiile își desfășoară activitatea în mediul de afaceri. Această tehnologie are multiple aplicări, impulsionând colaborarea și productivitatea prin oferirea accesului rapid și sigur la date și aplicații pentru companii, indiferent de locație. Datorită accesului la instrumente și aplicații în timp real, precum și a conectivității continue, organizațiile pot inova, găsi soluții mult mai rapid și eficientiza procesele interne.
Tehnologia cloud este din ce în ce mai adoptată și în România, iar dimensiunea companiei influențează semnificativ strategia de investiție în această tehnologie. Organizațiile mari, fiind mai expuse riscurilor cibernetice, sunt implicit mult mai motivate să implementeze soluții avansate de securitate digitală. Cloud computing-ul oferă astfel de soluții sofisticate de criptare, monitorizare și recuperare a datelor în caz de nevoie, contribuind la protejarea infrastructurii digitale și a informațiilor sensibile deținute de companii. Investițiile în tehnologia cloud nu doar că asigură un nivel crescut de protecție, ci au și capacitatea de a răspunde rapid și eficient amenințărilor și problemelor din ce în ce mai sofisticate întâlnite în mediul digital.
Conform studiului EYInvestițiile în Tehnologii Emergente în România, 41,6% dintre respondenți au declarat că organizațiile pentru care lucrează au implementat integral tehnologia cloud. Acest lucru confirmă statutul acestei tehnologii ca fiind un element esențial al infrastructurii digitale. Tendința de migrare către cloud rămâne puternică, întrucât 31,5% dintre companiile respondenților se află în plin proces de adoptare. Acest lucru arată un interes ridicat pentru modernizarea proceselor interne cu ajutorul acestei tehnologii ce oferă soluții flexibile și scalabile.
La nivel european, tehnologia cloud a devenit o necesitate strategică pentru companii. Potrivit datelor Eurostat, în medie, 45,2% dintre companiile din Uniunea Europeană achiziționează servicii cloud, evidențiind adoptarea pe scară largă a acestei soluții digitale esențiale (Eurostat, 2023).
Această tendință reflectă o schimbare semnificativă în modul în care companiile din UE se organizează, iar cloud computing-ul joacă un rol esențial în acest proces, permițându-le să își gestioneze infrastructura IT mult mai eficient. Soluțiile bazate pe cloud nu doar că reduc costurile asociate cu echipamentele fizice, dar oferă și acces la tehnologii avansate, precum inteligența artificială, facilitând astfel inovația și competitivitatea în mediul de afaceri.
Aceeași sursă, Eurostat, arată că la nivelul Uniunii Europene, majoritatea companiilor achiziționează servicii cloud în principal pentru o gestionare mai eficientă a fișierelor și datelor, dar și pentru o îmbunătățire a securității. Cel mai solicitat serviciu de cloud la nivelul Uniunii Europene este cel de e-mail, cu un procent de 82,7%. Peste două treimi dintre companiile europene folosesc platformele cloud pentru stocarea fișierelor (68%), Office software (66%) și soluții de securitate (61%). Aceste date ne arată că în mediul de afaceri european, atenția este pe digitalizarea proceselor de bază, cu accent pus pe nevoia de acces rapid la informații, agilitate și securitate.
În România, conform studiului realizat de EY, principalele două motive care determină companiile să investească în tehnologia cloud sunt integrarea eficientă a sistemelor și accesul facil la date (78%), urmate de dorința de a consolida securitatea digitală (62%). Companiile din România înțeleg transformările prin care trece mediul de afaceri ca urmare a noilor evoluții tehnologice, astfel încât eficiența operațională și protecția digitală au devenit piloni esențiali ai competitivității în economia digitală. Accesul rapid la date și posibilitatea de recuperare a datelor pierdute duc la o creștere a productivității și securității. Tehnologia cloud oferă companiilor posibilitatea unor ajustări rapide la schimbările pieței și, de asemenea, capacitatea de a se adapta în funcție de nevoile clienților. Totodată, consolidarea securității digitale devine tot mai necesară în contextul creșterii numărului de atacuri cibernetice, al reglementărilor stricte, dar mai ales al riscului tot mai mare de a pierde clienți din cauza absenței unui sistem de protecție a datelor cu caracter personal.
Securitatea digitală reprezintă o prioritate pentru majoritatea companiilor din România, însă importanța acesteia crește semnificativ, odată cu dimensiunea companiei. 70% din respondenții din studiul EY România angajați în companii mari, cu venituri de peste 50 de milioane euro, au declarat că principalul motiv pentru care companiile la care lucrează investesc în tehnologia cloud este securitatea. Prin comparație, 64% dintre companiile mijlocii și 54% dintre firmele mici implementează tehnologia cloud cu același scop.
![Tetra Pak av reușit să scadă cu 25% emisiile poluante pe lanțul valoric[1]și cu 54% din propriile operațiuni[2]](https://www.economistul.ro/wp-content/uploads/2025/06/Tetra_Pak_Sustainability_Report_2024-768x432.jpg "Tetra Pak av reușit să scadă cu 25% emisiile poluante pe lanțul valoric[1]și cu 54% din propriile operațiuni[2]")
