de Laurențiu Stan,
consultant financiar
Nivelul de peste 50% al datoriei publice determină Guvernul, conform Legii responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69 / 2010, să prezinte public şi să aplice în cel mai scurt timp un program pentru reducerea ponderii datoriei publice în produsul intern brut, program care trebuie să cuprindă şi măsuri care determină îngheţarea cheltuielilor totale privind salariile din sectorul public, ceea ce s-a și întâmplat prin adoptarea ordonanței trenuleț. Aceeași lege spune că dacă datoria publică depăşeşte 55% din produsul intern brut, ceea ce este foarte probabil să se fi întâmplat în decembrie 2024, dacă nu mai devreme, Guvernul trebuie să ia măsuri pentru îngheţarea cheltuielilor totale privind asistenţa socială din sistemul public, deci vor fi afectate nu doar salariile din sistemul public, pensiile și alocațiile, care au fost deja înghețate la nivelul din noiembrie 2024, ci și celelalte cheltuieli cu asistența socială. În ritmul acesta, previziunile lui Mathias Cormann, Secretarul General al OCDE, care a spus că datoria publică a țării noastre ar putea ajunge la 57% din PIB până în anul 2025, s-ar putea adeveri. Putem ajunge chiar la depășirea pragului de 60% stabilit prin Tratatul de la Maastricht, dacă nu sunt luate măsuri dure de reducere a cheltuielilor bugetare.
2024 a fost anul alegerilor. Alegeri locale fără surprize prea mari, alegeri parlamentare cu lecții din care, se pare, nu a învățat nimeni mai nimic, și alegeri prezidențiale amânate, pentru că așa suntem noi, românii, mai „speciali”. Aș putea spune că au fost și niște „alegeri” guvernamentale, nota de plată fiind achitată nonșalant, cu un swipe arogant peste POS, din cardul de credit acordat cu dobânzi halucinante de bănci și alte instituții financiare. Cine va achita datoriile și dobânzile? Populația și antreprenorii le vor achita, cu greu, în următoarele decenii, nu doar în 2025.
Execuția bugetului general consolidat la 30 noiembrie 2024, prezentată de Ministerul Finanțelor, ne arată că structura cheltuielilor se păstrează aproape la fel. Cele mai mari costuri ale Statului, cu o pondere în PIB de 11,6% și în totalul cheltuielilor de 31,6%, au fost cele cu asistența socială, care au ajuns la 205,29 miliarde lei, în creștere cu 16,2% comparativ cu aceeași perioadă a anului 2023. Evoluția acestor cheltuieli a fost influențată preponderent de majorarea punctului de pensie cu 13,8% de la 1 ianuarie 2024, de creșterea pensiei minime de la 1.125 lei la 1.281 lei, respectiv de implementarea măsurilor de recalculare a pensiilor din sistemul public cu începere de la 1 septembrie 2024.
Apoi vin cheltuielile cu salariile personalului din aparatul bugetar, care ating un nivel de 148,04 miliarde lei, o creștere cu 23,8% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent. Raportate la PIB, cheltuielile de personal reprezintă 8,4%, o pondere cu 12% mai mare față de cea înregistrată în aceeași perioadă a anului 2023, de 7,5%. Vedem o creștere impresionantă a salariilor din sistemul public, peste creșterea nominală a salariului mediu brut pe economie în 2024, de 18%, și mult mai accentuată față de anii anteriori: 7,5% în 2020, 1,8% în 2021, 5,2% în 2022, respectiv 12,8% în 2023. Majorarea cheltuielilor salariale nu este influențată doar de creșterile salariilor, ci și de angajările pe noile posturi scoase la concurs în ultimii ani. Numărul angajaților din sectorul public românesc a înregistrat o creștere semnificativă în ultimii ani, atingând în octombrie 2024 un nivel record de 1,3 milioane de posturi ocupate, cel mai ridicat din ultimii 15 ani. O altă categorie importantă de cheltuieli bugetare este cea a bunurilor și serviciilor achiziționate de sistemul public. Acestea reprezentau 12,9% din PIB în noiembrie 2024, în creștere cu 22,3% față de noiembrie 2023. Din nou, o creștere de două ori mai mare decât creșterea medie a ultimilor 3 ani.
De ce a fost nevoie de creșteri așa de mari ale salariilor și cheltuielilor cu bunuri și servicii și care sunt măsurile gândite de noul departament pentru „Efiencitizarea” activităţii guvernamentale?
Până să vedem minunile făcute de departamentul inspirat de la „colegii” americani, vedem, deja, cât de „efiencit” au gestionat guvernanții resursele bugetare.
Chiar dacă veniturile bugetare au crescut în fiecare dintre ultimii 4 ani cu procente de la 13% la 21%, a fost insuficient pentru acoperirea cheltuielilor, multe inutile și fără a aduce valoare adăugată în economie. Colectarea taxelor este încă deficitară, cu toate măsurile de digitalizare implementate până acum. Nu am știut să profităm la maxim de oportunitatea de a accesa și utiliza fondurile europene la care România are dreptul. Și uite așa s-a ajuns la un deficit al Bugetului de stat de 125,7 miliarde lei, adică 7,12% din PIB, cu șanse mari să atingă 9 procente la finalul anului 2024 și perspective de a depăși 10%-11% în prima parte a anului 2025 dacă măsurile de „austeritate” (unele de formă) din ordonanța „trenuleț” nu vor funcționa și cheltuielile vor crește în același ritm. Să ținem cont, totuși, că înainte de a „îngheța” angajările la stat în 2025, în ultimii 3 ani au fost create peste 41 de mii de posturi noi în sistemul public. Posturi care nu pot fi desființate așa ușor și nici salariile nu pot fi scăzute, mai ales că două treimi din angajați lucrează în Educație, Sănătate, Poliție și Armată.
Dezmățul pe bani publici din 2024 a condus la un deficit bugetar la care guvernanții nu se așteptau la începutul anului, când prognozau doar 5%. Ca urmare, Statul s-a împrumutat și mai abitir și era de așteptat să vedem o creștere rapidă a datoriei publice. Așa s-a și întâmplat: a depășit pragul de 50% din PIB în ianuarie, ajungând la 802 miliarde lei, reprezentând 50,2% din PIB. Apoi a ajuns la 886,9 miliarde lei, echivalentul a 52,7% din PIB, în august, pentru a atinge 931,2 miliarde lei în octombrie, ceea ce constituie 54% din PIB. Implicațiile gradului ridicat de îndatorare sunt majore.
La începutul anului 2024, scriam că ne putem aștepta la o creștere a riscului de țară, care se poate reflecta în majorarea costului la care România se va împrumuta. Din nefericire, asta se întâmplă acum. Incertitudinea politică, deficitul bugetar și datoria publică în creștere au determinat agenția de rating Fitch să modifice perspectiva României de la „stabilă” la „negativă”, menținând calificativul la BBB-, cel mai scăzut nivel din categoria „investment grade”. Standard & Poor’s și Moody’sau păstrat ratingul BBB-, respectiv Baa3, dar este greu de crezut că vor menține perspectiva la „stabilă” în condițiile actuale.
Investitorii nu au așteptat anunțul agențiilor de rating, pentru că au perceput riscul mai ridicat al riscului de țară, solicitând un randament mai mare pentru titlurile de stat cumpărate. Astfel, randamentul mediu la adjudecare al obligațiunilor de stat în lei a crescut de la o medie de 6,3% pentru emisiunile din ianuarie 2024, la o medie de 7,1% în decembrie, o creștere de 13% a costului îndatorării. Această scumpire a datoriei publice se va traduce într-o creștere a cheltuielilor cu dobânzile din execuția bugetului de stat a următorilor ani, ceea ce va pune o presiune și mai mare pe deficit și va cere măsuri mai drastice de reducere a celorlalte cheltuieli publice.
Ordonanța trenuleț a fost anunțată ca o măsură de urgență, motivată prin previziunile Comisiei Europene și ale Comisiei Naționale de Prognoză, care au fost, se pare, mult mai pesimiste decât așteptările guvernanților. Dintr-o dată, după creșterea iresponsabilă a cheltuielilor publice din ultimii ani, Guvernul (același) s-a trezit și a decis să pună piciorul în prag. Semnalele au fost foarte clare, specialiștii și mediul de afaceri spunând de nenumărate ori că deficitul bugetar și datoria publică sunt nesustenabile și că se va ajunge, inevitabil, la necesitatea unor măsuri de „austeritate”. Dar atenția politicienilor era îndreptată doar spre atragerea cât mai multor voturi la alegerile programate cum nu se poate mai prost, la finalul anului 2024.
Premierul spune că va fi unul extrem de eficient de data aceasta, nu unul popular, și va avea și un departament dedicat eficientizării, unde vor lucra pro-bono specialiști în eficiență. Mi-e greu să cred că va face cineva voluntariat pentru a strânge robinetul cheltuielilor publice. Acesta este rolul Guvernului până la urmă: să gestioneze cu eficiență și în interesul contribuabililor resursele bugetare, deci constituirea unui astfel de departament ar fi un nou demers inutil și „inefiencit”.
După anunțul cu privire la ordonanța care nu este a „austerității” sau a „sărăciei”, „noul” premier ne-a cerut și solidaritate. Adică firmele să fie solidare cu Guvernul României în această luptă pe viață și pe moarte cu deficitul, creat tot de Guvernul României, și să înghețe prețurile timp de 6 luni. După eliminarea facilităților fiscale pentru companiile din IT, construcții și agricultură ne putem aștepta oare ca impozitele suplimentare plătite de acestea să nu se regăsească în prețuri? Va îngheța Guvernul României impozitele sau prețul utilităților timp de 6 luni pentru ca firmele să își permită să înghețe prețurile? Solidaritatea înseamnă unitate și sprijin reciproc, iar la cât sprijin a primit mediul de afaceri în ultimii ani de la Guvernul României, solicitarea premierului pare cel puțin deplasată.
S-au întâmplat și lucruri bune în 2024. Am intrat în Spațiul Schengen, ceea ce va influența pozitiv economia românească, cu efecte care vor fi simțite însă începând cu a doua parte a anului 2025. Au fost inaugurați 200 km de autostrăzi și drumuri expres, un record față de anii anteriori, drumuri foarte utile pentru creșterea economiei locale. România a devenit cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană, un statut care poate aduce multe beneficii dacă țara noastră va profita de el. Am depășit Ungaria și Grecia la nivelul salariilor, după ce le depășisem la nivelul PIB raportat la paritatea puterii de cumpărare, și am ajuns la 80% față de media UE, fiind foarte aproape să depășim Portugalia, care e la 83%.
Cu toate acestea, acum, la început de an, nu se întrezăresc îmbunătățiri semnificative ale mediului economic.
Deficitul va fi cel puțin la fel de mare, dacă măsurile luate de Guvern nu vor fi puse în aplicare urgent și dacă nu vor fi și alte tăieri sau înghețări. Greu de crezut că vor mai fi, având în vedere că nici anul acesta nu scăpăm de alegeri.
Datoria publică va crește în continuare către 57% din PIB, cu costuri din ce în ce mai piperate, atât financiare, cât și sociale.
Măsurile care tocmai au intrat în vigoare vor avea un impact semnificativ asupra unor domenii ca IT, construcții sau agricultură, prin eliminarea facilităților fiscale care se acordau angajaților și companiilor. De asemenea, impozitul pe dividende va crește de la 8% la 10%, iar pragul pentru microîntreprinderi va scădea de la 500.000 de euro la 250.000 de euro, iar în 2026 va fi 100.000 de euro, ceea ce va însemna o presiune suplimentară asupra profitabilității companiilor și o descurajare a inițiativelor antreprenoriale.
Poate că o soluție bună ar fi ca Guvernul să privească mai mult spre mediul de afaceri autohton și să ia exemplu. În ciuda incoerenței și lipsei de predictibilitate a acțiunilor politicienilor care ne conduc, companiile private sunt, în mare măsură, profitabile, reușind să își eficientizeze procesele și să crească productivitatea propriilor angajați. Înainte de a cere solidaritate din partea mediului de afaceri, ar fi poate util să avem parte de politici coerente pentru creșterea economiei și susținerea celor care produc valoarea adăugată.
