O companie care a pierdut 42 de miliarde de dolari într-un singur an intră la bursă cu o evaluare de patru ori mai mare decât întreaga economie a României
Comisia Națională de Strategie și Prognoză estimează produsul intern brut al României pentru 2026 la aproximativ 397 de miliarde de euro, rodul muncii a milioane de oameni, al fabricilor, ogoarelor și birourilor unei țări întregi. În aceeași toamnă, prospectul de listare al Anthropic consemnează o pierdere netă de aproape 42 de miliarde de dolari în 2025 și o evaluare țintă de peste 2.000 de miliarde, iar Nvidia a ajuns să valoreze pe bursă mai mult decât producția anuală a Germaniei. Comparația, aparent absurdă, descrie cu precizie noua geografie a puterii, în care imperiile se măsoară în capacitate de calcul și în încrederea pieței în viitor.
Două cifre care nu încap în aceeași frază
Patru sute de miliarde de euro. Atât ar valora, rotunjit, tot ce produce România într-un an, potrivit prognozei de primăvară a Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, care estimează pentru 2026 un produs intern brut de 2.056 de miliarde de lei, adică aproximativ 397 de miliarde de euro, la o creștere reală de numai 0,1%. În cifra aceasta intră cerealele din Bărăgan, automobilele ieșite pe porțile uzinelor de la Mioveni și Craiova, lemnul din pădurile Carpaților, codul informatic scris de IT-iști la Cluj și la Iași, salariile profesorilor, ale medicilor și ale funcționarilor, adică întreaga viață economică a unei națiuni de aproape 19 (nouăsprezece) milioane de oameni.
La sfârșitul lui septembrie 2026, agenția Reuters a făcut public conținutul prospectului de listare al Anthropic, compania americană de inteligență artificială care dezvoltă modelul Claude. Documentul consemnează pentru 2025 venituri de aproape 4,6 miliarde de dolari, de douăsprezece ori mai mari decât în anul anterior, o pierdere operațională de 8,06 miliarde și o pierdere netă de aproape 42 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, compania țintește la listare o evaluare de peste 2.000 de miliarde de dolari, după ce în luna mai fusese evaluată la aproximativ 965 de miliarde.
Aritmetica vertijului
Transpuse în euro, la un curs de aproximativ 1,17 dolari pentru un euro, cifrele capătă proporții greu de suportat. Pierderea netă a Anthropic din 2025 echivalează cu circa 36 de miliarde de euro, adică aproape 9% din economia românească a anului 2026. Evaluarea vizată la listare, de aproximativ 1.700 de miliarde de euro, depășește de peste patru ori produsul intern brut al României, iar angajamentele de cheltuieli pentru servicii cloud, capacitate de calcul și infrastructură asumate de companie pentru anii următori, de circa 518 miliarde de dolari, adică în jur de 440 de miliarde de euro, trec peste tot ce produce România într-un an.
Numai cheltuielile Anthropic pentru putere de calcul din 2025, de 7,33 miliarde de dolari, depășesc de peste trei ori întreaga cheltuială românească pentru cercetare și dezvoltare, care, potrivit Eurostat, a stagnat în 2024 la 0,5% din PIB, cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană, la egalitate cu Malta. O singură firmă cheltuie, așadar, pe electricitate, servere și cipuri de trei ori mai mult decât cheltuiește o țară de nouăsprezece milioane de locuitori pentru a produce cunoaștere.
Să continui seria: în mai 2026, capitalizarea bursieră a Nvidia, producătorul de cipuri pe care rulează cea mai mare parte a industriei inteligenței artificiale, a ajuns la circa 5.700 de miliarde de dolari, depășind produsul intern brut estimat de Fondul Monetar Internațional pentru Germania în 2026, de aproximativ 5.450 de miliarde ! Așadar, mare supriză : o singură companie, fie aceasta și americană, valorează mai mult decât un an întreg de muncă al economiei care a fost, vreme de o jumătate de secol, motorul industrial al Europei, și de peste douăsprezece ori mai mult decât toată economia României.
Stoc și flux, sau despre onestitatea comparației
Un economist mult mai riguros ca mine ar obiecta, pe bună dreptate, că fraza de mai sus pune alături mere și pere. Produsul intern brut este un flux, valoarea adăugată creată într-un an, pe când capitalizarea bursieră este un stoc, prețul pe care piața îl plătește azi pentru toate profiturile pe care o companie le-ar putea produce de acum înainte. Chiar pierderea de 42 de miliarde cere o lectură atentă, fiindcă aproximativ 34 de miliarde provin din înregistrări contabile legate de instrumente financiare convertibile în acțiuni, sume care nu au părăsit conturile companiei.
Obiecția este întemeiată, însă asimetria pe care o semnalează conține chiar lecția. Statul român își numără producția trecută, piața americană capitalizează un viitor. Joseph Schumpeter arăta, în Teoria dezvoltării economice din 1911, că motorul dezvoltării capitaliste îl constituie creditul, putere de cumpărare creată înaintea bunurilor pe care urmează să le finanțeze, un avans acordat inovatorului pe seama unei lumi care încă nu are formă. Evaluarea de 2.000 de miliarde de dolari a unei companii care pierde bani are exact această natură, pentru că piața plătește astăzi, în capital, o transformare pe care o anticipează. România, cu cele 400 de miliarde de euro obținute din muncă prezentă, nu primește asemenea avansuri, fiindcă nu a reușit încă să spună o poveste despre propriul viitor în care investitorii să creadă.
Imperiile fără teritoriu
Rubrica aceasta pornește de la o constantă a istoriei românești, poziția de spațiu disputat între Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic și Imperiul Rus, fiecare cu armatele, cu tributul și cu administrația sa. Haraciul datorat Porții otomane se număra în pungi de galbeni, iar autonomia se negocia în jurul unor cetăți și al unor linii de hotar. Imperiile secolului XXI au schimbat materia puterii. Teritoriul acestora îl formează centrele de date, cablurile submarine, fabricile de cipuri din Taiwan și rețelele de utilizatori răspândite pe toate continentele, iar tributul se încasează lunar, sub formă de abonamente, licențe și date personale cedate de bunăvoie, fără ca vreun pașă să le mai pretindă.
Martin Heidegger numea Gestell modul în care tehnica modernă așază totul : râul, pădurea și omul deopotrivă, în poziția de Bestand, de fond disponibil, gata oricând să fie solicitat. Inteligența artificială împinge această logică până la capăt, fiindcă transformă în fond disponibil însăși cunoașterea omenească, textele, limbile, codul și raționamentele acumulate de generații întregi. Cuvântul lui Heidegger are, pentru economist, o rezonanță neașteptată, pentru că Bestand înseamnă și stoc, iar evaluările de mii de miliarde nu fac altceva decât să dea un preț acestui stoc de inteligență adunată din toată lumea și concentrată în câteva centre imperiale.
Lecția Germaniei
Și totuși, pentru că tot am insitat aici cu asta, cazul german merită o privire aparte. Germania și-a clădit cea mai admirată economie industrială a Bătrânului Continentul pe automobile, chimie și mașini-unelte, adică pe excelența lucrului bine făcut, iar astăzi constată că o companie din California, care își încredințează fabricația cipurilor în principal taiwanezilor de la TSMC, valorează pe piață mai mult decât un an întreg din producția sa. Valoarea a migrat de la obiect la proiect, de la execuție la cunoaștere, de la fabrica ce toarnă metal la laboratorul ce desenează arhitecturi de siliciu.
Dacă producția anuală a motorului Europei a ajuns să valoreze mai puțin decât capitalizarea unui proiectant de cipuri, pentru România, a cărei creștere s-a sprijinit în bună măsură pe asamblare, pe costuri salariale reduse și pe exporturi cu valoare adăugată modestă, avertismentul sună și mai apăsat. Modelul care a adus țara până aici, cel al subcontractorului disciplinat și ieftin, se apropie de limita sa istorică.
România : provincie sau partener în geografia calculului
Țara noastră intră în această lume cu atuuri reale: o comunitate de ingineri software recunoscută internațional, companii tehnologice născute în State, între care UiPath, primul unicorn românesc, universități tehnice ai căror absolvenți sunt căutați pe toate piețele și o infrastructură de internet fix bine clasată în Europa. Pericolul pentru o economie de 400 de miliarde de euro care alocă cercetării nici jumătate de procent din PIB îl reprezintă însă alunecarea spre statutul de provincie digitală, consumatoare de servicii produse în altă parte, furnizoare de programatori pentru alte economii și plătitoare de tribut tehnologic, fără acces la valoarea care se capitalizează în centrele imperiale.
Diferența dintre o provincie și un partener o face capacitatea de a produce cunoaștere proprie. Imperiile istorice aveau nevoie de grânarele, de minele și de drumurile provinciilor lor. Imperiile de calcul au nevoie de energie ieftină și stabilă, de apă pentru răcirea serverelor, de teren, de previzibilitate politică și de oameni care știu să construiască și să folosească modele. România dispune de o bună parte dintre acestea, de la hidroenergie și centrala nucleară de la Cernavodă la resursele de apă și la inginerii săi, iar aici se află avantajul ei posibil în noua hartă a puterii.
Să nu uităm însă că între cultura minoră, a adaptării la nevoile imediate, și cultura majoră, care îndrăznește să construiască monumental, există o mare diferență Față de tehnologie, România a practicat până acum o cultură minoră, a utilizatorului priceput și a subcontractorului harnic. Trecerea la o cultură majoră presupune ambiția de a produce cunoaștere pe care alții s-o folosească, de a găzdui infrastructură în condițiile stabilite de ea și de a-și forma propriii campioni tehnologici.
Principatele au supraviețuit imperiilor prin diplomație, prin răbdare și printr-o folosire inteligentă a rivalităților dintre ele. Imperiile de ieri numărau suflete și pogoane, cele de azi numără parametri și teraflopi, iar moneda în care o țară mijlocie își poate cumpăra libertatea rămâne, astăzi ca și atunci, inteligența proprie.
Cinci mișcări pentru o Românie care nu vrea să fie provincie
1. Cercetarea ca investiție strategică. Un calendar asumat de creștere a cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare de la 0,5% din PIB spre media europeană, cu prioritate pentru inteligența artificială, știința materialelor și energie.
2. Energia curată pusă în valoare. Oferirea capacităților hidroenergetice și nucleare pentru găzduirea de centre de date, condiționată de transfer de competențe, de parteneriate cu universitățile și de locuri de muncă înalt calificate.
3. Un corpus de cunoaștere românească. Digitizarea sistematică a patrimoniului științific, lingvistic și cultural, cu implicarea Academiei Române și a universităților, ca fundament pentru modele de limbaj care vorbesc româna fără intermediari.
4. Prezență activă în proiectele europene. Candidatura României în inițiativele Uniunii privind fabricile de inteligență artificială și infrastructura europeană de calcul de înaltă performanță.
5. Capital pentru campionii de mâine. Stimulente fiscale pentru fondurile care investesc în companii tehnologice românești aflate la început de drum, astfel încât următorul unicorn să aibă motive să rămână și să se listeze la București.
Surse de documentare:
- Comisia Națională de Strategie și Prognoză – Proiecția principalilor indicatori macroeconomici 2026-2029, prognoza de primăvară 2026.
- Reuters – relatări privind prospectul de listare al Anthropic, 28-29 septembrie 2026.
- Euronews – „Nvidia surpasses Germany: How the market caps of tech giants compare to top economies”, 16 mai 2026.
- Eurostat – Gross domestic expenditure on R&D, date pentru 2024, decembrie 2025.
