În contextul unei conferințe înscrise în tema de maximă actualitate a manifestării violenței, conferința finală a proiectului „Consolidarea răspunsului la violența împotriva copiilor prin politici mai bine fundamentate și consolidarea capacității instituționale” (24RO32), referirile la necesitatea consonanței dintre consolidarea fiscal-bugetară și consolidarea socială au avut o recurență semnificativă.
Petre-Florin Manole, ministrul muncii, familiei, tineretului și solidarității sociale, a remarcat că „e mult mai ușor să te consolidezi fiscal-bugetar înghețând anumite cheltuieli sau tăind anumite cheltuieli din asistență socială, un domeniu cu oameni subreprezentați din punctul de vedere al puterii politice și al vocii în societate, decât să colectezi TVA de la oameni suprareprezentați ca putere politică în societate. E mult mai ușor să faci asta decât reforme structurale rebotezate intelectual consolidare fiscal-bugetară, dar care să asigure în același timp și un spațiu fiscal care să ne permită să cheltuim măcar aproape de media UE pentru asistență socială și educație.”
Proiectul a fost finanțat de Uniunea Europeană prin Instrumentul de Sprijin Tehnic (TSI) și implementat de UNICEF, în cooperare cu Comisia Europeană (SG REFORM), cu participarea autorităților naționale beneficiare din România și Polonia: Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale din țara noastră și Ministerul Justiției din Polonia.
Proiectul are ca rezultat fundamental prima Foaie de parcurs națională a României pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva copiilor, care include „direcții de acțiune fundamentate pe dovezi și pe perspectiva a peste o mie de copii din medii și contexte de viață diferite”. Potrivit caracterizării în sinteză prezentate de UNICEF, „Foaia de parcurs elaborată în cadrul proiectului abordează principalii factori care favorizează violența împotriva copiilor și stabilește acțiuni concrete pentru consolidarea prevenirii, îmbunătățirea identificării timpurii și a raportării, asigurarea unui sprijin coordonat între sectoare, extinderea accesului la servicii pentru copiii vulnerabili și consolidarea legislației, a colectării datelor și a monitorizării. Alte rezultate ale proiectului sunt realizarea unui studiu național privind prevalența violenței împotriva copiilor, evaluarea cadrului legislativ, analiza practicilor europene în materie de cooperare interinstituțională, precum și cartografierea serviciilor de sprijin și evaluarea capacității profesioniștilor din domeniu.
Studiul de prevalență arată că 28,2% dintre copiii din România au fost afectați de cel puțin o formă de violență pe parcursul vieții, 7,5% dintre copii au trăit episoade repetate de violență în ultimul an, iar 4% au fost afectați de mai multe forme de violență în același an. Copiii care au trăit experiențe de violență spun cel mai adesea unui părinte, prieten sau profesor, iar informația nu ajunge întotdeauna la autoritățile competente.
O altă constatare importantă arată că violența se extinde tot mai mult în mediul online, unde autorii pot rămâne anonimi, iar efectele negative se pot răspândi rapid.
Pe baza concluziilor studiului, a fost elaborat un plan de măsuri structurat pe șapte direcții strategice, care vizează implicarea coordonată a tuturor instituțiilor cu atribuții în protecția drepturilor copilului, atât la nivel central, cât și local. Printre măsurile propuse se numără clarificarea responsabilităților instituțiilor și îmbunătățirea colaborării dintre acestea, dezvoltarea unor servicii integrate de sprijin pentru copiii victime ale violenței, inclusiv prin extinderea serviciilor de tip Barnahus (de prevenire a retraumatizării copilului), formarea specialiștilor care lucrează cu copiii, dezvoltarea programelor de educație parentală și crearea unor mecanisme mai accesibile și mai sigure prin care copiii pot cere ajutor și pot raporta situațiile de violență. Planul urmărește, totodată, îmbunătățirea colectării și utilizării datelor pentru ca politicile și intervențiile să răspundă mai bine realităților din comunități”.
Proiectul are ca rezultat și lansarea campaniei digitale „Ce zici? Red flag sau nu?”, campanie „dedicată prevenirii violenței online împotriva copiilor și adolescenților. Campania pornește de la o realitate importantă: nu toate formele de violență din mediul online sunt ușor de recunoscut. Presiunea, manipularea sau încălcarea limitelor personale pot fi ascunse în spatele unor gesturi prezentate drept glume, grijă, prietenie sau interes. Prin materialele interactive disponibile pe redflagzone.ro, adolescenții, părinții și profesioniștii pot învăța să recunoască mai ușor aceste comportamente și să identifice situațiile în care este nevoie de ajutor”.
De asemenea, Roxana Mînzatu, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene, a transmis informația că, anul viitor, va fi testat un card digital al garanției europene pentru copii, „așa încât, familiile să poată folosi mai ușor serviciile la care au dreptul copii lor și autoritățile să poată să acopere nevoia de servicii pentru fiecare copil, care are nevoie de această garanție”.
Luca Niculescu, prim-ministru al Guvernului României: „Când un copil cere ajutor, trebuie să știe că îl vom asculta și vom interveni la timp pentru a-l proteja. Proiectul de consolidare a răspunsului la violența împotriva copiilor, realizat de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copiilor și Adopție împreună cu partenerii din Polonia, Comisia Europeană și UNICEF, ne ajută să înțelegem mai bine fenomenul și ce putem face concret. Foaia de parcurs include un set complex de măsuri, de la prevenire și identificarea timpurie a violenței până la intervenție, recuperare și reintegrare. Următorul pas este ca instituțiile responsabile să lucreze împreună pentru a le pune în practică.”
Judit Rozsa, director pentru Instrumentul de Sprijin Tehnic, Comisia Europeană (SG REFORM): „Rezultatele rapoartelor lansate astăzi oferă României, pentru prima dată, o imagine clară asupra locurilor în care se produce violența, a persoanelor care sunt expuse celor mai mari riscuri și a aspectelor în care sistemul prezintă deficiențe. Acestea arată că violența împotriva copiilor este previzibilă și, prin urmare, poate fi prevenită. Prin intermediul Instrumentului de Sprijin Tehnic, Comisia Europeană este mândră că a sprijinit România și Polonia în construirea acestei baze de dovezi și în învățarea reciprocă. Acum, Foaia de parcurs trebuie să transforme aceste rezultate în acțiuni: coordonate, susținute prin resurse adecvate și centrate pe copil.”
Petre-Florin Manole, ministrul muncii, familiei, tineretului și solidarității sociale: „Violența împotriva copiilor urmează tipare care pot fi identificate, evidențiate prin rapoartele lansate astăzi. Dacă putem anticipa unde se produce violența, împotriva cui și de către cine, răspunsul nostru trebuie să fie la fel de previzibil: prezent în fiecare școală, comunitate și familie, planificat pentru anii următori și susținut prin resurse care să îi asigure continuitatea. Am inițiat, ca parlamentar, legea anti-bullying și cred că trebuie să mergem mai departe pe această cale. Implementarea Foii de parcurs cere o abordare coordonată, la care Ministerul Muncii va contribui alături de toate instituțiile responsabile de siguranța copiilor.”
Sorin Costreie, ministrul educației și cercetării: „Nu putem să avem educație de calitate fără un mediu educațional sigur și fără protecția atâta a copiilor care participă cât și a profesorilor. Să știți că avem proiecte, am aprobat Planul Național de Combatere a Violenței Școlare, avem proceduri de management și mecanismul de semnalare anonimă. Stăm bine. Dar cum stăm cu violența? Stăm prost. De ce? Pentru că, dincolo de documente, proiecte și alte lucruri de tipul acesta, eu cred că trebuie schimbată mentalitatea. Cred cu tărie că profesorul trebuie să-și asume și un rol social și să se uite la copil. Multe din aceste forme sociale, care da, se manifestă și în școală, pornesc de la faptul că copiii noștri nu sunt văzuți, nu sunt auziți, nu sunt înțeleși, nu sunt ascultați, iar prin ascultare nu înseamnă să-i scoți la tablă și să îi întrebi despre informația care li s-a turnat. Ci înseamnă să-l vezi în tot ce înseamnă. Am avut studii UNICEF la începutul anului, am avut după aceea studiile PISA, am avut studiile OECD, toate ne arată aceeași radiografie. E o diferență enormă, foarte mare, de șansă a unui copil, dacă se naște la țară sau într-un mediu defavorizat (putem vorbi și de urban mixt sau chiar de zone din urbanul mare) și a celor care se nasc în zone favorizate. Noi trebuie să reducem acest clivaj, pentru că naște o tensiune socială incredibilă, care alimentează violența și frustrarea.”
Mateusz Korzeniowski, director adjunct, Departamentul pentru Afaceri de Familie și Minori, Ministerul Justiției din Polonia: „Un sistem eficient de protecție a copiilor care au fost victime ale violenței trebuie să se bazeze pe o evaluare aprofundată, pe cooperarea interinstituțională și pe soluții validate. Cartografierea serviciilor existente, analizarea cadrelor legislative și organizaționale și identificarea bunelor practici reprezintă pași esențiali pentru punerea bazelor dezvoltării unor centre specializate pentru copiii afectați de violență în Polonia. Acest lucru ne va permite să stabilim standarde care să răspundă nevoilor reale ale copiilor și familiilor acestora, asigurând, în același timp, un sprijin consecvent, accesibil și coordonat. Este un pas important către o soluție sistemică, care plasează siguranța, bunăstarea și drepturile copilului în centrul eforturilor multidisciplinare.”
Anna Riatti, reprezentanta UNICEF în România: „Violența împotriva copiilor începe adesea în medii familiare și este exercitată de persoane pe care copiii le cunosc și în care au încredere, dar nu se oprește aici. Din ce în ce mai mult, aceasta se extinde în mediul online, unde efectele negative se pot răspândi rapid și pot ajunge mult dincolo de incidentul inițial. Împreună cu instituțiile guvernamentale, societatea civilă și comunitățile, UNICEF a contribuit la promovarea unor reforme care protejează mai bine copiii împotriva violenței. Dovezile prezentate astăzi consolidează necesitatea continuării investițiilor în prevenire, intervenție timpurie și servicii de calitate, astfel încât fiecare copil să fie în siguranță, ascultat și sprijinit.”
