În contextul discuțiilor privind o potențială plafonare a primelor la asigurările obligatorii RCA, industria de asigurări arată că modificarea legislației în domeniul asigurărilor auto necesită un pachet mai amplu de măsuri legislative, unul discutat împreună cu toate părțile direct implicate.
Astfel, având în vedere Proiectul de Hotărâre de Guvern privind stabilirea tarifelor de primă maxime aplicabile de către societățile care practică asigurarea obligatorie RCA, UNSAR – Uniunea Națională a Asigurătorilor și Reasigurătorilor din România, împreună cu BAAR – Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și PIAR – Patronatul Industriei Asigurarilor din Romania au transmis Guvernului României, Ministerului Finanțelor Publice și Autorității de Supraveghere Financiară punctul de vedere și soluțiile concrete ale industriei de asigurări și rămân categoric împotriva adoptării Proiectului de HG în actuala formă.
Cu toate acestea, în cazul în care se dorește continuarea discuțiilor în acest sens, industria de asigurări consideră că este necesară amendarea proiectului de HG prin implementarea unui pachet de măsuri precum:
- îndreptarea în cel mai scurt timp a aspectelor din legislația națională (Legea 132/2017) care reglementeză asigurarea RCA și pentru care România se află în procedură de infringement;
- emiterea Ordinului comun al Ministerului Sănătății și Autorității de Supraveghere Financiară privind implementarea baremului traumatologic pentru stabilirea despăgubirilor morale pe cale amiabilă, așa cum s-a prevăzut încă din 2017 prin art. 22 alin.(5) lit.a) din Legea 132/2017;
- îndreptarea articolelor specifice din Legea 132/2017 care nu permit asiguratorului un control al costurilor cu reparațiile autovehiculelor;
- demararea unui proiect național ce vizează reducerea frecvenței și gravității accidentelor rutiere și adoptarea unor măsuri urgente de creștere a gradului de cuprindere în asigurare și de combatere reală a fraudelor care să vină imediat și eficient în sprijinul eforturilor deja existente în această zonă;
- posibilitatea de a implementa pe o anumită perioadă de timp o schemă de compensare pentru acoperirea diferențelor negative dintre primele practicate de asigurătorii RCA la ora actuală și tariful plafonat, similar cu schema de compensare pentru consumul de energie electrică şi gaze naturale reglementată prin OUG 118/2021. De asemenea, se poate lua în considerare și compensarea de către stat a taxelor și contribuțiilor lunare plătite către Fondul de Garantare a Asiguraților, Fondul Național de Protecție și Autoritatea de Supraveghere Financiară pe durata aplicării HG.
Aceste mecanisme de compensare ar trebui să fie în mod obligatoriu însoțite și de măsura asumării de către clienții cu autovehicule pentru transportul bunurilor (care reprezintă peste 90% din asigurații cu risc ridicat) a unui plan de acțiune care să prevadă măsuri clare și ferme de conduită și proceduri concrete (măsurabile și controlabile) care să conducă la reducerea frecvenței daunelor pentru acești clienți, care acum generează cea mai mare frecvență a daunelor, de 21%, adică de peste 4 ori mai mare decât media generală de aproximativ 5%.
Indiferent de soluția finală aleasă, subliniem încă o dată că orice modificări ale legislaţiei RCA trebuie:
- să respecte legislaţia comunitară, pentru că România, prin aderarea la Uniunea Europeană, s-a angajat la acest lucru, inclusiv prin Constituţie;
- să fie făcute în principal în beneficiul victimelor accidentelor, respectiv terțelor persoane prejudiciate prin accidente de vehicule – și nu doar al transportatorilor;
- să aducă stabilitate, predictibilitate şi echilibru pieţei de asigurări;
- să încurajeze intrarea şi a altor asigurători pe piaţa RCA, fapt ce va contribui la creşterea competitivităţii şi, pe cale de consecinţă, a calităţii serviciilor oferite.
Nu în cele din urmă: așa cum am afirmat în mod repetat, industria de asigurări are nevoie de stabilitate și predictibilitate pentru a încuraja și alți investitori să fie activi în România – fapt care vine în sprijinul tuturor românilor și al economiei țării. Din nefericire, măsuri de tipul plafonărilor nu pot reprezenta soluții viabile.
Așa cum am arătat și în cele de mai sus, industria de asigurări este deschisă să găsească și să discute despre soluții, precum întotdeauna. Considerăm însă că este imperios necesar ca aceste soluții să pornească de la analize tehnice bine fundamentate și de la principiile asigurărilor, păstrând liniile trasate de legislația europeană – care are drept principal scop protecția păgubiților.
