_________________
Jack Cutişteanu
Piaţa de Energie şi de Echilibrare nu a existat şi nu exista nici azi în România .
Ce există, este un Concept neverificat la vremea lui, concept cumpărat de ANRE (!?) de la un Consultant străin, prin 2005. Concept spun, pentru ca e un unicat care la vremea aceea și după, nu a fost verificat în timp, în funcţionare, nicicând, niciunde în altă parte.
De 15-16 ani trăim și lucrăm în baza acestui concept adăugind sau modificând cu ajutorul ANRE, prevederi, asa cum învățăm din practica curentă.
Să nu uităm, în 2005 când s-au introdus Reglementarile pentru Piaţa de Energie şi Piaţa de Echilibrare nici ANRE-ul şi nici noi cei din Piaţa de Energie, nu ştiam mare lucru despre reglementarea pieţei. Ne orientam după bunul simţ, teoria sistemelor electromagnetice şi legile de circulați .
Îmi aduc aminte, prin 2005 am vrut să fac o anumită tranzacție. Nu exista nicio Reglementare pentru acel tip de tranzacție. M-am adresat ANRE. Prețedinte era dl. profesor, ing. I. Lungu. Am întrebat în scris ANRE dacă pot face acea tranzacție. Dl. Lungu a adunat Comitetul de Reglementare punând întrebarea: „Ce facem cu asta?” N-au avut încotro și au conceput o nouă Reglementare care acoperea cazul în speță și alte cazuri posibile, derivate mai mult sau mai puțin din cazul de bază.
De aici plecând piața s-a dezvoltat, ANRE a învățat, noi jucătorii din piață am prins curaj, consumatorii au început să creadă că e adevărat, că pot avea furnizor privat și să nu stea captivi la Electrica.
Îmi mai vine în minte o scenă. Se întâmpla în 2005, în biroul aceluiași domn I. Lungu, pe atunci Director cu furnizarea la Electrica. Prezenți eram, reprezentanții Arcelor Mittal, dl. Harak Banthiya cu încă două persoane, dl. Lungu cu adjunctul său și eu. Subiectul era furnizarea energiei consumatorului Arcelor Mittal de către doi furnizori diferiți. Nici unul dintre noi nu știa în subiect mai mult decât ceilalți. A durat cam 2 ore, ne-am înțeles, pentru că toți voiau să se facă și s-a plecat la drum. Atunci am conceput Contractele de furnizare, în care s-a specificat cine este back-up cui și când. Apoi Petprod a fost furnizor unic pentru Mittal Galați timp de 5,5 ani.
Astăzi Piața de Energie este mare, dinamică cu reguli clare și jucători pe măsură.
E loc de mai bine?
Sigur.
Prin 2005 ANRE a cumpărat de la un Consultant străin un concept de „Piața de Energie și Echilibrare”. La baza acestui concept stă împărțirea producătorilor după tipul de combustibil: cărbune, păcură, nucleară, vânt, lumină etc.
O MARE PROSTIE! Produsul final este același: energia electrică, MWh tehnologia de producție și deci prețul de producție e diferit. Ori noi am decis să scoatem pe piață energie după tipul de combustibil. Cum să fie competiție?
O să spuneți: „cum trebuia să se facă, deșteptule?”
Păi, să se scoată la vânzare pachete cantitate preț care să le cuprindă pe toate. Toată lumea vindea, toată lumea câștiga. Pare democratic, nu?
Eu cred că da. Sigur metoda putea fi făcută mai sofisticat, dar plecai de la o stare de fapt reală nu impuneai vânzare aceluiași produs la prețuri diferite cu origini diferite etc.
A apărut apoi moda „liberalizării prețurilor”. Adică cum liberalizare? Păi fiecare vinde cât, cum și cui poate. Deviza era „piața va face curățenie și va ordona funcționarea după regulile ei, ale Pieței Libere de Energie, de la Producător, la Transportator, la Distribuitor, la Furnizor, la Consumator.
Concurența, concurența, și-au dat seama într-un târziu adepții Pieței Libere, dar nu se poate peste tot. Producătorii erau în proporție de peste 90% de stat! Statul câștiga la prețuri mari. Concurența duce la scăderea prețurilor. Și apoi cum vrei să se concureze Statul cu Statul? E un non sens. Trebuie să trăiască toți și să trăiască bine.
Bine, bine, dar pe consumator cine-l apară? ANRE a răspuns de îndată. NOI!
Și așa a fost până mai ieri. ANRE–ul a obosit să apere consumatorul și s-a pornit să apere… Producătorul!
Din vânzarea e.e. statul câștigă, și nu puțin. Impozite, TVA, accize, etc. Statul este interesat ca prețurile să fie mari.
Și uite așa ajungem ca prețurile în România să fie printre cele mai mari, dacă nu cele mai mari, din Europa!
Între timp am și privatizat distribuțiile . În „Lege” scria că trebuiesc privatizate Distribuțiile numai unor firme private, de profil, care să aducă plus valoare, să facă investiții și să ne scoată în lume.
Așa au apărut ENEL (firma cu capital de stat), CEZ (firma cu capital de stat), E ON (firma cu capital de stat – există un Land care este acționar majoritar cred).
Să revenim la prețuri.
Liberalizarea Pieței a dus la creșterea prețurilor la consumator
Cum altfel?!
Ministerul Energiei s-a trezit să apere consumatorii casnici și industriali și a decis PLAFONAREA PREȚURILOR LA PRODUCĂTOR. A stabilit el, Ministerul, și plafoanele, cu 20-30% mai mari decât cele din piața libera!? Asta suna a invitație la CREȘTERE A PREȚURILOR NU LA PLAFONAREA LOR. Ministerul Energiei a ratat ocazia de a controla Piața într-o perioadă tulbure, așa cum era de așteptat. E nepricepere, e neputință, e … Ce e?
Se mai poate repară ceva pentru domolirea prețurilor la energie?
Cred că da.
Să revenim pentru o perioadă, eu zic de doi ani, la prețuri reglementate și să pregătim liberalizarea pieței, asa cum trebuie. În situații excepționale se impun măsuri excepționale. Nu vom mai fi campionii liberalizării pieței de energie, dar vom salva consumatorii casnici și industriali. Ne vom salva pe noi înșine!
