Abandonarea sistemului „socialist”, centralist, de dezvoltare a economiei și trecerea la „economia de piață”, capitalistă, în urmă cu trei decenii, a determinat profunde transformări ale modului de viață al locuitorilor fostului spațiu sovietic. În urma dezmembrării URSS în 15 țări independente, în 1991, s-au produs, ca „efecte secundare”, masive deplasări ale populației acestora, zdruncinându-se viața a milioane de „dezrădăcinați” care cu greu își găsesc făgașul în noile condiții. În decursul celor 70 de ani de viață în regim sovietic, locuitorii URSS s-au deplasat sau au fost mutați, în interes de serviciu sau altfel, dintr-o regiune în alta, familiile lor împrăștiindu-se prin diferite colțuri ale unei țări cu suprafața de 22.402.200 km pătrați, prin destrămarea căreia au fost afectați numeroși membri acestora. Exemplul românilor din Basarabia este unul dintre cele mai elocvente.

Semnificativă este soarta a milioane de ruși din Ucraina și a milioane de ucraineni din Rusia. Treptat, mai ales în urma evenimentelor conflictuale din 2014, relațiile seculare de prietenie și colaborarea care au existat între cele două popoare s-au deteriorat, ajungându-se la situația de a nu se mai putea călători dintr-o țară în cealaltă, ca oamenii să nu-și mai poată vizita rudele din țara vecină, cursele trenurilor, ale avioanelor și ale altor mijloace de transport între cele două țări fiind suspendate. Interzicerea limbii ruse în școli, a filmelor și ziarelor rusești, limitarea activității unor firme rusești sau discriminările în alte privințe, cum se petrec lucrurile în Ucraina sau țările baltice, nu pot fi pe placul cetățenilor de etnie rusă. Astfel, după doar 10 ani de la separarea administrativă, din cei 11 milioane de etnici ruși care locuiau în Ucraina au mai rămas 8 milioane.

S-a complicat și viața rușilor din Kazahstan. Dacă, în perioada sovietică, din cei 12 milioane locuitori jumătate erau ruși, stabiliți acolo în contextul diferitelor activități administrative și economice, în prezent, din cei 17 milioane locuitori, la cât s-a ajuns, rușii nu mai reprezintă decât puțin peste 20 la sută. Deși atitudinea autorităților kazahe și a localnicilor față de ruși este prietenoasă, milioanele de ruși care s-au repatriat au făcut-o fie din cauza faptului că și-au pierdut locurile de muncă inițiale, fie pentru că, odată cu trecerea timpului, procesul firesc de afirmare a limbii, culturii și spiritului național kazah, implicit a religiei musulmane, i-a stânjenit tot mai mult, făcându-i să nu se mai poată simți „acasă”. Din aceleași motive au părăsit Kazahstanul numeroși locuitori de etnie germană, care și-au găsit, ulterior, adăpost în Germania, Rusia, Ucraina sau țările baltice.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament