Cu ceva timp în urmă, atenția opiniei publice din Federația Rusă a fost atrasă de un eveniment ecologic de o deosebită gravitate. Pe 29 mai 2020, la centrala electrică termică nr. 3 de la Norilsk (în nordul Siberiei, pe litoralul arctic), aparținând trustului Norinskii Nikel, s-a produs o avarie în urma căreia dintr-una din cisternele acesteia s-au scurs în mediul înconjurător peste 21.163 tone de motorină. Se estimează că 15.000 tone motorină au ajuns în apă și 6.000 tone s-au infiltrat în sol. Pe moment, pentru colectarea și neutralizarea motorinei scurse au fost mobilizate 740 persoane, 300 mașini și 15 avioane și helicoptere. Se colectează, astfel, zilnic 400 tone de amestec de apă cu motorină, operațiunile de depoluare putând dura încă ani de zile.
Specialiștii consideră că solul (180.000 mp) și apa (râurile
Daldâkan și Ambar, lacurile Kaikeran și Piasino, inclusiv apa freatică) nu vor mai putea fi utilizate mult timp. De pe urma poluării are de suferit și mediul marin de pe litoralul Mării Karsk, unde, din lacul Peasino, prin intermediul râului Piasina, ajunge apa infestată (vezi „Izvestia”, din
14 iunie 2020).
Consecințele nocive ale avariei s-au dovedit mai grave decât s-a presupus la început. Guvernatorul ținutului Krasnoiarsk a declarat că, deocamdată, nu poate fi vorba de o reechilibrare a ecosistemului regional, sistem unic, fără analog în lume. Date fiind sensibilitatea și vulnerabilitatea deosebită a florei și faunei arctice, pentru revenirea la normal vor fi necesari cel puțin zece ani. În apele curgătoare și în lacurile afectate, implicit din Marea Karsk, viețuiesc 38 soiuri de pești rarisimi și o faună de excepție. Râul Piasina străbate 800 km prin tundra polară populată de o mare varietate de păsări care se hrănesc cu vietățile care trăiesc în apa sa și care acum nu mai pot fi comestibile. Depunerea pe fundul albiilor a reziduurilor de motorină reprezintă o sursă de poluare îndelungată care nici nu poate fi înlăturată. Substanțele cele mai toxice din componența motorinei se absorb cu repeziciune în apă și nu mai pot fi recuperate prin niciun fel de baraje de protecție sau bureți absorbanți.
În zona afectată, guvernul federal a instituit starea de urgență. Procuratura Republicii Autonome Hakasia a deschis dosar de urmărire penală pentru poluarea mediului înconjurător trustului Norilskii Nikel, fără să nominalizeze, însă, vreo persoană concretă responsabilă, dar urmează ca în momentul finalizării cercetărilor acestea să fie stabilite. În plan juridic, au fost trași la răspundere directorul centralei, inginerul-șef, adjunctul său și șeful secției cazane. Totodată, printre persoanele considerate vinovate se află și inspectorul agenției de supraveghere Rostehnadzor, care, efectuând controale la centrala electrică nr. 3 în perioada 2017-2018, nu au verificat cu seriozitate starea cisternelor, aflate, încă de atunci, în suferință (vezi „Vedomosti”, din 17 iunie 2020).
Cercetările au stabilit drept cauză a avariei și faptul că, pe platforma de beton unde au fost amplasate, erau înghesuite prea multe cisterne, ceea ce a creat condiții ca ea să cedeze, provocând dezermetizarea unei cisterne. Inginerul-șef al centralei nr. 3 a fost deja arestat, urmând să fie stabilite și alte vinovății, printre care cea a președintelui trustului, Vladimir Potanin (vezi „Moskovski Komsomoleț”, din 14 iunie 2020). S-a stabilit că, încă cu doi ani în urmă, conducerii trustului i-au fost prezentate propuneri de revizie tehnică a obiectivelor cu probleme de la centrala electrică, necesitând cheltuieli de 723 milioane ruble, dar nu s-a luat nicio decizie.
Este incriminată, de asemenea, lipsa de reacție a responsabililor pentru supravegherea mediului înconjurător, considerându-se că tăcerea vinovată a acestora nu poate fi taxată decât un semn al corupției, al faptului că, din anumite motive, au acceptat tacit neregulile existente la centrala termică. Acte de dare în judecată i-au fost intentate și primarului orașului Norilsk, învinuit de superficialitate în exercitarea atribuțiilor sale, printre care și cea de supraveghere și de protecție a mediului înconjurător. Aplicând articolele legii, dosarul său, intitulat „Neglijență în serviciu”, consemnează faptul că având la dispoziție toate pârghiile necesare efectuării unui control preventiv, el a trecut cu vederea neregulile care aveau să ducă la avaria produsă, iar, în momentul când aceasta s-a produs, în loc să impună conducerii centralei aplicarea măsurilor adecvate, a rămas pasiv, așteptând ca ele să fie luate de la centru.
Controalele efectuate după avarie au constatat diferite defecțiuni la alte trei cisterne care au fost scoase din uz până la remedierea lor. Comisia ministerială de control a stabilit, de asemenea, că una din întreprinderile aparținătoare concernului Nornikel (Mehanobrinjiniring) a poluat timp de mai mulți ani (2017-2019) apele din zonă cu reziduuri industriale, fără ca cineva să fi luat vreo măsură împotriva sa („Rossiiskaia Gazeta”, din 17 iunie 2020). Este menționat și faptul că, în urma controalelor efectuate în anii din urmă la centrala electrică nr. 3 au fost constatate peste 200 de încălcări ale legii și ale regulamentelor tehnico-administrative privind modul în care aceasta trebuia să funcționeze, dar, din cauza comodității și a delăsării factorilor de decizie, multe din neregulile evidențiate au rămas nerezolvate.
Ca și în alte cazuri, autoritățile centrale, ministerele de resort, nu au fost informate la timp despre producerea avariei de la Norilsk, vinovații încercând să mușamalizeze lucrurile pe plan local. Ministerul pentru situații de urgență a fost informat de conducerea centralei electrice nr. 3 abia a treia zi după producerea avariei, întârziind nepermis de mult adoptarea măsurilor de anvergura necesară. A fost nevoie de semnalul de alarmă tras de un ziarist local pentru ca situația să fie cunoscută. Au putut fi, astfel, mobilizate și forțele Ministerului Economiei și Mediului. Intervențiile dure ale premierului Mihail Mișustin și ale președintelui Vladimir Putin, reflectând situația de excepție creată, au avut și darul să stimuleze seriozitatea și responsabilitatea decidenților locali.
Ca urmare a avariei, trustul Nornikel a suferit pierderi de peste 10 miliarde ruble (costul motorinei risipite, amenzile aferente, despăgubirile datorate celor afectați). În contextul creat, președintele consiliului de administrație al trustului, Vladimir Potanin, a propus acționarilor să renunțe la plata dividendelor pe anul 2020 sau limitarea acestora la 1 miliard dolari (vezi „Kommersant”, din 11 iunie 2020). Propunerea nu a fost însă acceptată de cele trei companii acționare ale trustului (Interros – cu 34%, GMK Rusal – 27,8% și Crispian – 4,2%), deoarece este de natură să le reducă sensibil profiturile pe anul în curs și nu le va permite să-și plătească o însemnată parte din datoriile către diverși furnizori. În anul 2019, de pildă, companiei Rusal i-au revenit dividende în valoare de 600 milioane dolari. Faptul că, din cauza avariei, cotele la bursă ale companiilor acționare la Nornikel au început să scadă pare și el un argument cât se poate de plauzibil pentru refuzul acționarilor de a renunța la dividendele cuvenite.
Poziția companiei Rusal s-a schimbat însă după ce conducerea trustului și-a luat angajamentul de a suporta singură pierderile, incluziv amenzile aferente. Ea s-a arătat dispusă să negocieze diminuarea dividendelor, dar numai după ce vor putea fi stabilite cu exactitate dimensiunile prejudiciilor suportate de Nornikel. Ministerul Mediului a declarat însă că aceste prejudicii, evaluate de trust la 10 miliarde ruble, vor putea fi stabilite doar după încheierea operațiunilor de curățire a reziduurilor avariei, care pot să mai dureze mult și bine.
Poluarea mediului înconjurător din cauza activităților industriale insuficient controlate, precum și comportamentului neglijent, nu rareori haotic, al populației constituie, în ultimul timp, una din temele prioritare ale dezbaterilor publice și, implicit, ale interesului mass-mediei din Federația Rusă. Depozitarea de gunoaie și deșeuri în locuri neadecvate, în apropierea localităților, emisia în atmosferă a unor însemnate cantități de gaze industriale sau de eșapament, deversarea în râuri și lacuri a unor substanțe nocive, nemaivorbind de infestarea radioactivă datorată funcționării centralelor nucleare sau unor activități militare, sunt numai câteva din aspectele problemei.
Cazurile de accidente, în urma cărora se produce poluarea gravă sau mai puțin gravă a mediului înconjurător, sunt frecvente, principala lor cauză fiind, de regulă, activitatea dezordonată, neglijența personalului de serviciu, așa cum este cazul și cu accidentul de la centrala de la Norilsk. Avaria produsă nu este singura în mediul arctic, dar este cea mai de proporții, cu consecințe nocive semnificative. Ea pune într-o situație deosebit de grea câteva mii de locuitori care trăiesc în această zonă de îngheț permanent exclusiv din pescuit și vânat și care, o bună perioadă de timp, nu vor mai putea consuma pește sau vânat fără a risca intoxicări. În scopul calmării spiritelor, autoritățile regionale și centrale s-au grăbit să ia măsuri în vederea acordării unui ajutor material satisfăcător localnicilor afectați.
Totuși, în ultimul timp, se constată, în Rusia, o scădere a delictelor ecologice. Statistica de la Curtea supremă de justiție consemnează că, în 2019 au suferit condamnări pentru această speță
59.288 întreprinderi și persoane fizice, în timp ce, în 2018, s-au pronunțat
62.000 condamnări iar, cu doi ani în urmă, – 64.000 de condamnări. Dacă în 2015 au suferit condamnări 9.000 persoane, în 2019 numărul acestora a scăzut la 6.189. Se vede, de aici, ori că cetățenii sunt mai conștienți de necesitatea protejării mediului înconjurător, a naturii mamă, ori că autorităților le-a scăzut vigilența în această privință. Pentru comparație, este de reținut că suma amenzilor date pentru delicte ecologice, în 2019, a fost de un miliard de ruble, respectiv, mai mică de 100 de ori decât amenzile date celor care au încălcat regulile de circulație („Kommersant”, din 19 iunie 2020).
Una dintre cauzele datorită căreia întreprinderile aduc prejudicii naturii este considerat faptul că foarte multe dintre acestea funcționează cu utilaje tehnice învechite, instalate în perioada sovietică, fapt pentru care organele de control sunt mai înțelegătoare și nu le sancționează. Accentul se pune pe nevoia ca întreprinderea să funcționeze ca să poata plăti impozite la stat. În cazul amenzilor, mai numeroase, pentru pescuit sau furtul de lemne din păduri, avem de-a fac cu persoane fizice, cu „braconieri” individuali, nefiind implicate întreprinderi cărora le este mai ușor să plătească amenzile aferente decât să respecte regulile ecologice.
După declanșarea pandemiei de „Coronavirus”, s-au auzit propuneri insistente de relaxare a regimului amenzilor, pentru a nu se creia greutăți suplimentare întreprinderilor producătoare de bunuri. Comentând faptul că legile existente privilegiază mediul de afaceri, Agenția pentru controlul mediului consideră că, sub paravanul protejării micului întreprinzător, se protejează, de fapt, interesele marilor afaceriști și, în consecință, propune majorarea drastică a amenzilor pentru marile întreprinderi.
Nereguli precum și cele constatate la Norilsk, determină o publicație de stânga să tragă concluzia că „întreaga țară se află în reparații” și, deocamdată, nu se vede când se va schimba modul de abordare a acestor reparații (vezi „Zavtra”, din 10 iunie 2020). Între altele este de menționat că, la 19 iunie, guvernul federal a înaintat președintelui Vladimir Putin un amplu proiect de revigorare a economiei rusești. Numeroasele obiective stabilite sunt tratate, însă, mai mult sub aspect cantitativ, lăsându-se în umbră detaliile organizatorico-metodologice prin care acestea ar urma să fie atinse. Costurile pe doi ani ale punerii în aplicare a proiectului sunt evaluate la 5.000 miliarde ruble. Dar, dacă acești bani vor fi utilizați în același mod în care se rezolvă multe probleme ale economiei, rezultatele scontate nu vor putea fi decât modeste.
