Ca urmare a prelungitei crize economice care a afectat din greu și Rusia, precum și a sancțiunilor occidentale aplicate acesteia dar, mai ales, a faptului că statul rus a renunțat la numeroase capacități de producție și, implicit, surse de venituri, transferându-le, treptat, sectorului privat, bugetul guvernului federal a ajuns să dispună de tot mai puține resurse pentru satisfacerea numeroaselor sale necesități și obligații. Ca de fiecare dată, în căutarea soluțiilor de circumstanță, experții guvernamentali și-au îndreptat atenția, cu precădere, asupra modalității verificate în veacuri de experiență și anume a impozitării, a implicării materiale a populației, prin împovărarea ei cu noi biruri.
Plecându-se de la faptul că în Rusia există un mare număr de persoane care obțin venituri din diferite activități fără să se supună rigorilor fiscale, așa cum prevede constituția țării, s-a decis luarea acestora în evidență, pentru a putea fi impozitați ca toți cetățenii. Potrivit unor statistici, numărul prestatorilor de servicii neimpozitate s-ar ridica la aproape
30 milioane de persoane, potrivit altora la mai mult. În anul 2013, vicepremierul Olga Golodeț menționa că, din cei 86 milioane de locuitori capabili de muncă, doar 48 milioane erau luați în evidență ca angajați în diferite sectoare de producție, sursele existențiale ale celorlalți 38 milioane fiind necunoscute, aceștia intrând în categoria lucrătorilor „la negru”, în economia subterană. Totodată, autoritățile estimează că și circa 40 la sută din angajații cu contract de muncă în regulă își completează veniturile prestând diferite activități „colaterale” neimpozitate.
Anumiți comentatori consideră că prestarea unor asemenea servicii nu este altceva decât o modalitate sui-generis prin care numeroși angajați își completează salariile de mizerie pe care au ajuns să le primească, în ultimele trei decenii, după trecerea Rusiei la economia de piață. Pe această bază, se vehiculează ideea că, în anii de criză, cum a fost perioada 2008-2013, ar fi indicată scutirea totală de impozite pentru prestatorii unor servicii de ocazie. S-au făcut și sugestii privind scutirea de obligații fiscale a persoanelor care din prestațiile colaterale obțin venituri mai mici decât minimul existențional, evaluat oficial. Ar fi cazul multor persoane din mediul rural care se angajează, cu ziua, la diferite munci agricole sezoniere, fără a avea alte venituri.
Pe la colțuri, se insinuează că, sustrăgându-se de la impozitarea legală, prestatorii ocazionali păgubesc statul cu mult mai puțin decât numeroși slujbași sau afaceriști care, pe diverse căi, prejudiciază bugetul acestuia cu zeci de miliarde de ruble. Din relatările presei aflăm că numai Aleksei Kuznețov, în câțiva ani, cât a funcționat ca ministru al finanțelor regiunii Moscova, a adus statului un prejudiciu material de 14 miliarde ruble. Denis Manturov, ministrul industriei și comerțului, apreciază că, printre altele, bugetul federal este păgubit, anual, cu 60 miliarde ruble din cauza comerțului ilegal cu țigări (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, din 12 decembrie 2018).
În încercarea da a lua în evidență pe toți cei care obțin venituri din activități profesionale de ocazie, guvernul federal a ajuns la ideea unui „impozit profesional”. Pentru început, în anul 2016, au fost identificate trei categorii de persoane care pot fi impozitate: repetitorii școlari, doicile și femeile de serviciu, cărora li s-a cerut să se înregistreze, ca atare, voluntar. Dar, până la 1 octombrie 2018, la oficiile fiscale s-au făcut doar 2.587 înregistrări. Recent, luând în considerare aceste slabe rezultate și încercând o reglementare legală corectă a problemei, Duma de Stat a adoptat o nouă reglementare, stabilind un cadru mai bine conturat de impozitare pentru categoriile menționate. Începând cu 1 ianuarie 2019, în doar patru regiuni ale Federației Ruse (municipiul Moscova, regiunea Moscova, regiunea Kaluga și Republica Tatarstan) intră în vigoare, experimental, așa-zisa „Lege a impozitului profesional”, urmând ca verificarea efectelor acesteia să se facă pe o perioadă de zece ani, până în decembrie 2028.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament