Ca și în alte țări, majoritatea locuitorilor Rusiei întâmpină dificultăți în gestionarea veniturilor, care, mai întotdeauna, sunt neîndestulătoare pentru satisfacerea tuturor necesităților. Alegerea celor mai fericite opțiuni pentru a împăca și capra și varza dă bătaie de cap cu prilejul oricărei cumpărături. În pofida majorărilor salariale și a indexării pensiilor, veniturile rușilor de rând nu pot ține pasul cu inflația și de aici, necesitatea unei interminabile „strângeri a curelei”.
După scăderea impozitelor cuvenite, salariul mediu pe țară ajunge la 38.000 ruble (60 ruble = 1 dolar). La Moscova media este 92.000 ruble, datorită salariilor de peste 100.000 ruble ale miniștrilor și altor înalți demnitari. Dar nici angajații care primesc sume mai consistente, cum ar fi personalul bancar (la Moscova 62.000 ruble sau la Sankt Petersburg – 47.000 ruble), nu sunt mulțumiți, deoarece în orașele mari și viața este mai scumpă. Pentru a-și completa veniturile, mulți salariați recurg la angajări suplimentare, cele mai frecvente fiind în cadrul instituțiilor științifice și de învățământ.
Foarte rău o duc angajații cu salariu minim, respectiv, cam 12.000.000 persoane (16,8 la sută din totalul populației active), mai ales dacă au de întreținut familii cu mulți copii. Venind în sprijinul lor, Guvernul federal a decis ca, de la 1 ianuarie 2018, acesta să fie majorat la 9.489 ruble, reprezentând 85 la sută din plafonul minimului existențial, iar, de la 1 ianuarie 2019, ele să se egalizeze la nivelul de 11.163 ruble. Dar, potrivit multor comentatori, și un asemenea venit este neîndestulător, un nivel de viață normală necesitând o sumă de trei ori mai mare. Din raportările Comisiei federale de statistică („Rosstat”), reiese că, în prezent, circa 2.000.000 persoane primesc salarii sub minimul existențial.
Un aspect care nu trebuie pierdut din vedere este faptul că, în urma crizei economice, un mare număr de angajați (circa 13.400.000, în 2017) au ajuns să lucreze „la negru”, primind salariile în plic, adică fără ca patronul să plătească și impozitele aferente, ceea ce face ca salariatul să rămână descoperit în eventualitatea pensionării, a unei îmbolnăviri sau a șomajului. Pe de altă parte, datorită faptului că în Rusia nivelul de îndatorare bancară a populației este relativ ridicat (32 la sută din totalul populației), o bună parte din salariul încasat de către mulți angajați se duce pe plata ratelor bancare, ajungându-se, uneori, ca acestora să nu le mai rămână mare lucru pentru acoperirea celorlalte nevoi.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament