Madeleine Diouf Sarr
Președintele grupului celor mai puțin dezvoltate țări
Luând în considerare valurile de căldură fără precedent care au măturat planeta în acest an, este important să ne amintim că cele 46 de țări cel mai puțin dezvoltate din lume au avut o contribuție aproape zero la această problemă. Deși suntem în mod colectiv casa a mai mult de un miliard de oameni, am fost responsabili pentru doar 1,1% din emisiile globale de dioxid de carbon în 2019.
Și totuși noi suntem cei care vom suporta consecințele schimbărilor climatice, atât din cauza geografiei noastre, cât și a lipsei de resurse suficiente cu care să ne adaptăm și să reconstruim. Atunci când guvernele se vor reuni pentru Conferința Națiunilor Unite COP27 de la Sharm El-Sheikh din noiembrie, acestea trebuie să demonstreze o ambiție mai mare în a răspunde nevoilor celor mai afectați și mai puțin responsabili de catastrofa climatică în curs de desfășurare.
Temperaturile globale medii au crescut cu 1,2 grade Celsius peste nivelurile preindustriale, iar oamenii noștri se confruntă deja cu un nivel ridicat de „pierderi și daune”, un termen care se referă la „impacturile climatice care depășesc capacitatea de adaptare a țărilor, comunităților și ecosistemelor”. Mai grav, amploarea acestor costuri pur și simplu va crește pe măsură ce lumea continuă să se încălzească – un rezultat care este garantat de faptul că emisiile globale de gaze cu efect de seră sunt încă în creștere.
Numărul persoanelor strămutate din cauza schimbărilor climatice va continua să crească. Mai multe vieți și mijloace de trai vor fi pierdute în fața evenimentelor meteorologice extreme, cum ar fi cicloane și inundații (pe care încălzirea globală le va face mai frecvente și mai severe), precum și a efectelor creșterii nivelului mării și diminuării rezervelor de apă dulce.
În Senegal, de exemplu – unde o persoană emite în medie de 21 ori mai puține emisii de CO2 decât media canadiană, australiană sau americană – precipitațiile neregulate, creșterea nivelului mării și pătrunderea apei sărate au distrus suprafețe imense de teren agricol. Aceste probleme legate de climă exacerbează provocările existente și trag în jos eforturile de dezvoltare într-o țară în care aproape jumătate din populație trăiește deja în sărăcie.
Țările noastre lucrează pentru a construi cât mai multă reziliență posibil, dar nu ne putem adapta la toate. La începutul acestui an, Bangladesh s-a confruntat cu cele mai grave inundații din ultimii 120 de ani. Cartiere întregi au fost scufundate, lăsând milioane de oameni în nevoie disperată de adăpost și de ajutor. Bangladesh este pe deplin conștient de riscurile pe care le prezintă schimbările climatice. Are în vigoare strategii de gestionare a dezastrelor și de apărare împotriva inundațiilor. Dar strategiile și sistemele sale de apărare pur și simplu nu pot face față amplorii crizei.
La începutul acestui an, Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice a publicat cel de-al șaselea raport de evaluare. Constatările sale confirmă ceea ce experimentăm deja: schimbările climatice induse de om provoacă pierderi și daune semnificative naturii și oamenilor. Prin împingerea sistemelor umane și naturale dincolo de capacitatea lor de a se adapta, pregătim terenul pentru schimbări ireversibile în condițiile planetare. Raportul a concluzionat că, deși măsurile pe termen scurt de limitare a încălzirii la aproape 1,5°C ar reduce substanțial pierderile și daunele preconizate, nu pot elimina aceste costuri.
Pentru țările în curs de dezvoltare, se estimează că aceste costuri vor fi de cel puțin 300 de miliarde de dolari până în 2030, ceea ce se adaugă pierderilor mai puțin cuantificabile de vieți, teritorii, patrimoniu cultural și biodiversitate. Oamenii și țările noastre au nevoie de sprijin pentru a se pregăti pentru o epocă a evenimentelor meteorologice extreme, a insecurității alimentare și a apei, a deplasărilor în masă, atât interne cât și transfrontaliere, și a altor crize climatice. De asemenea, vom avea nevoie de finanțare pentru a ajuta comunitățile noastre să își revină și să se reconstruiască după impactul acestor dezastre.
Putem anticipa deja pierderi tot mai mari de culturi, animale și pescării, precum și daune asupra caselor, drumurilor, școlilor și spitalelor. Din acest motiv, o coaliție de 134 de țări în curs de dezvoltare a înaintat o propunere la COP26 pentru a stabili un mecanism de finanțare pentru soluționarea pierderilor și daunelor. Acest mecanism ar asigura punerea fondurilor la dispoziția țărilor în curs de dezvoltare aflate în prima linie a crizei climatice, astfel încât costurile să nu fie suportate în mod disproporționat de persoanele cele mai vulnerabile și mai puțin vinovate din lume.
Dar propunerea rămâne în continuare doar o propunere: Anul trecut nu s-a ajuns la niciun acord cu privire la această chestiune. Țările cel mai puțin dezvoltate încă așteaptă și speră la cooperare din partea țărilor cu emisii ridicate, dintre care majoritatea încă nu au recunoscut ce datorează restului lumii.
Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice este singurul acord obligatoriu din punct de vedere juridic existent cu obligații explicite pentru țările dezvoltate de a oferi finanțare pentru a aborda efectele schimbărilor climatice. Așadar, acesta este contextul în care trebuie stabilit cadrul financiar pentru combaterea pierderilor și a daunelor.
Pe măsură ce ne pregătim pentru COP27, factorii de decizie politică ar trebui să studieze și să ia în considerare surse inovatoare de finanțare – cum ar fi o taxă pentru companiile aeriene și pasageri care să finanțeze eforturile de adaptare la schimbările climatice sau o alocare axată pe climă a drepturilor speciale de tragere (fondul global de rezervă al Fondului Monetar Internațional). Și, dat fiind faptul că aceste costuri ale schimbărilor climatice se adaugă la nivelurile deja zdrobitoare ale datoriei țărilor în curs de dezvoltare, ar trebui creat spațiu fiscal prin introducerea reducerii datoriei ca opțiune pentru compensarea pierderilor și daunelor.
Criza climatică este deja aici. Pentru țările în curs de dezvoltare, sarcina este acum de a stabili acorduri internaționale de finanțare care să poată asigura justiția climatică pentru cetățenii lor. COP27 trebuie să acționeze în beneficiul celor ale căror vieți sunt răsturnate de o problemă pe care lumea bogată a ignorat-o sau a negat-o până când a devenit prea târziu.
Madeleine Diouf Sarr, președintele grupului țărilor celor mai puțin dezvoltate din cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice, este șeful Diviziei pentru schimbări climatice din cadrul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile din Senegal.
©Project Syndicate 2022
