• Firmele de investiții de capital privat au anunțat că valoarea tranzacțiilor a scăzut cu 18% comparativ cu perioada similară a anului trecut
• Atragerea de fonduri a înregistrat un declin în primul semestru al acestui an. Firmele au colectat fonduri în valoare de 257 miliarde de dolari până la finalul lunii iunie, o reducere de 15% față de perioada similară a anului trecut
• Vânzările de active au scăzut cu 35% la 363 miliarde de dolari în primul semestru al anului. 

Firmele de investiții de capital privat vor rămâne în continuare active, căutând să plaseze fonduri acumulate în valoare de peste 1,4 trilioane de dolari, disponibile pentru noi tranzacții. Deși volatilitatea pieței, presiunile inflaționiste și creșterea ratelor dobânzii reprezintă o combinație care face ca mediul investițiilor să fie mult mai dificil decât în urmă cu un an, iar, în multe cazuri, firmele de investiții vor căuta noi strategii și teme de investiții care să asigure o reziliență crescută într-un macrocontext puțin studiat în manualele moderne. 

Activitatea investițiilor de capital privat s-a diminuat față de nivelurile record de anul trecut, dar rămâne peste media de dinainte de pandemie

Firmele de investiții de capital privat au anunțat tranzacții în valoare de 486 miliarde de dolari în prima jumătate a anului 2022, reprezentând o scădere de 18% față de perioada similară a anului trecut și de 9% comparativ cu semestrul al doilea al anului 2021. Trebuie menționat, totuși, că 2021 a fost un an record pentru tranzacțiile cu capital privat, fiind anunțată o activitate tranzacțională în valoare de 1,2 trilioane de dolari, astfel încât era de așteptat o temperare față de anul trecut, chiar și înainte de apariția adversităților geopolitice și a presiunilor inflaționiste din primul trimestru. De exemplu, intensificarea activității M&A a reprezentat un impuls puternic anul trecut, dar aceasta s-a diminuat în ultimele luni.

Numărul de tranzacții semnificative a scăzut față de recordurile de anul trecut. Dacă într-o lună obișnuită a anului 2021 se înregistrau 70 de tranzacții în valoare de cel puțin 100 milioane de dolari, media primului semestru al acestui an este de 53 de astfel de tranzacții. Această medie depășește cu mult nivelul de dinainte de pandemie, când ar fi putut exista între 40 și 45 de tranzacții care să atingă pragul respectiv în fiecare lună.

Printre motivele declinului se numără creșterea discrepanței în materie de așteptări între vânzători și cumpărători, un fenomen des întâlnit în perioadele de volatilitate crescută. La acesta se adaugă o vizibilitate redusă în prognozele companiilor, care afectează capacitatea participanților la tranzacții de a stabili prețul activelor în mod eficace. Într-adevăr, dovezile empirice arată că multe firme preconizează o recesiune la finalul lui 2022 sau începutul lui 2023 în cadrul scenariilor de bază pentru investiții.

„Fondurile de investiții de capital privat regionale caută în mod activ oportunități de plasare a capitalului de care dispun. Nu preconizăm schimbări în apetitul acestora pentru investiții noi, în pofida predicțiilor negative vehiculate în prezent în ceea ce privește perspectivele la nivel macro. Există mai multe campanii de atragere de fonduri în regiune care s-au încheiat recent, iar fondurile de investiții de capital privat locale vor beneficia de un sprijin suplimentar ca urmare a lansării recente a fondului de fonduri în valoare de 400 milioane de euro de către Fondul European de Investiții împreună cu Guvernul României. Preconizăm că apetitul investitorilor va crește în continuare. În opinia noastră, factorul care putea afecta o creștere a numărului de tranzacții M&A de pe piață este discrepanța dintre așteptările ridicate ale vânzătorilor în ceea ce privește prețul, pe fondul creșterii prețurilor de pe piețele publice în ultimii doi ani, și pragurile valorice ale investitorilor, în cadrul cărora aceștia trebuie să ia în considerare creșterea ratelor dobânzilor, creșterea inflației și randamentele dorite”, declară Iulia Bratu (foto), Partener, Strategie şi Tranzacţii, EY România.

Atragerea de fonduri se menține solidă, în pofida intensificării adversităților

La fel ca în cazul tranzacțiilor, și atragerea de fonduri a înregistrat un declin în primul semestru al acestui an. Firmele au colectat fonduri în valoare de 257 miliarde de dolari până la finalul lunii iunie, o reducere de 15% față de perioada similară a anului anterior. Spre deosebire de anul trecut, când s-a înregistrat o activitate intensă din partea fondurilor mai mici și pe fondul strategiilor de creștere, în 2022 activitatea a fost dominată de marile fonduri al căror obiect de activitate este achiziționarea de companii. Într-adevăr, ca strategie, 90% din capitalul atras în ultimul trimestru a fost orientat spre achiziția de companii, acesta fiind cel mai mare procentaj înregistrat în mai mult de ultimii cinci ani.

Este demn de remarcat faptul că tehnologia, sănătatea și imobiliarele rămân cele mai active sectoare, reprezentând împreună aproape jumătate din valoarea tranzacțiilor cu capital privat. 

Cu toate acestea, este cu totul posibil și poate chiar foarte probabil ca acest sector să înregistreze o scădere și mai mare atunci când se va trage linie la finalul anului. În anii recenți, atragerea de fonduri s-a accelerat semnificativ în contextul în care fondurile de investiții au apelat la atrageri de fonduri suplimentare mai rapid decât în trecut. Acest lucru i-a suprasolicitat pe investitori, care au făcut eforturi mari pentru a își menține alocările către toate fondurile de investiții din portofoliul lor.

Declinul piețelor publice (indicele S&P 500 a înregistrat o reducere de peste 20% între valoarea maximă și cea minimă) va exacerba probabil această situație. Efectul de numitor, care provoacă o depășire a alocărilor investitorilor din cauza faptului că valoarea portofoliilor publice ale acestora scade mai rapid și mai mult decât valoarea portofoliilor de pe piețele private, nu va face decât să amplifice această evoluție.

Totuși, impactul efectiv va fi, probabil, unul minim. Investitorii au încorporat o flexibilitate suplimentară în procesele lor pentru a gestiona astfel de dezechilibre, și este puțin probabil ca firmele de investiții de capital privat să se confrunte cu constrângeri semnificative legate de capital în viitorul previzibil.

Vânzările de active au înregistrat o scădere și mai abruptă decât noile achiziții, diminuându-se cu 35% la 363 miliarde de dolari în primul semestru al anului. Această scădere a fost cauzată aproape exclusiv de capacitatea limitată a administratorilor de fonduri de a executa vânzări de active pe piețele publice.

Ofertele publice inițiale susținute de fondurile de investiții de capital privat au înregistrat o scădere spectaculoasă de 93% în prima parte a anului, în contextul în care fereastra de oportunitate pentru IPO-uri practic s-a închis pentru noile emisiuni. Vânzările către societățile vehicul investițional (SPAC) s-au diminuat și mai mult. În timp ce anul trecut aproape 20% dintre vânzările de active s-au realizat prin intermediul unor astfel de tranzacții, condițiile puternic defavorabile de pe piața respectivă au limitat drastic capacitatea firmelor de investiții de capital privat de a vinde către astfel de vehicule investiționale. Drept consecință, valoarea vânzărilor de active a scăzut cu 94% față de anul trecut.

Cu toate acestea, în cazul multor firme, presiunea de a vinde active a fost atenuată de evoluția solidă a pieței în intervalul anterior de 18 luni, în care firmele au avut posibilitatea de a ceda active într-un mediu caracterizat prin prețuri mari și o disponibilitate mare spre achiziții din partea cumpărătorilor. 

Perspective și imperative

În cea mai mare parte a ultimului deceniu, firmele de investiții de capital privat au pus tot mai mult accent pe investițiile orientate spre creștere. Cu toate acestea, creșterea ratelor dobânzii ar putea da naștere unei treceri de la strategiile de investiții bazate pe „creștere cu orice preț” la premise de investiții mai degrabă orientate spre valoare.

Valoarea tranzacțiilor a crescut constant în anii recenți, atingând un nivel maxim de 11,5 x EBITDA anul trecut, multe tranzacții, mai ales în domeniul tehnologiilor, realizându-se la valori de peste 20 x EBITDA. În cazul în care se înregistrează o cădere a valorii activelor, firmele pot rămâne active în pofida costurilor mai ridicate ale capitalului, iar, în unele cazuri, investitorii în valoare, care au fost trecuți pe tușă de prețurile mari, ar putea să revină pe piață.

În ultimul deceniu s-a înregistrat o creștere enormă a clasei de active bazate pe datorie privată și, în special în ultimii câțiva ani, multe tranzacții care în mod tradițional ar fi fost realizate pe piața împrumuturilor sindicalizate au fost direcționate în schimb spre creditori privați. Aceasta este o dinamică preconizată a se accelera în lunile următoare, în condițiile în care sursele de capital tradiționale devin mai dificil de accesat, iar debitorii caută creditori care dispun de apetitul, capacitatea de subscriere și flexibilitatea necesare pentru asigurarea finanțării.

Ultimul și poate cel mai important aspect este faptul că piața actuală va pune probabil un accent mai mare pe valoarea adăugată operațională. În contextul în care împrumuturile devin tot mai scumpe și al unui mediu care favorizează contracția indicatorilor de performanță a investițiilor, o abordare activă în ceea ce privește gestionarea lanțurilor de aprovizionare, optimizarea prețurilor, transformarea digitală, capitalul de lucru și alte astfel de aspecte vor reprezenta principalul vector de rentabilitate.

Așa cum a remarcat recent un vorbitor la conferința „SuperReturn International” din Berlin, „Toată lumea a exploatat cât a putut de mult riscul de volatilitate a pieței. Acum, ne întoarcem la rădăcinile creării de valoare”. Totuși, ecosistemul este mai bine pregătit decât oricând în istoria sa pentru această situație, pentru că firmele au realizat investițiile, au construit capacitățile operaționale și dispun de resursele potrivite pentru a reacționa.

 

• Prețurile energiei electrice ating niveluri record în Europa. Gazul natural a urcat marți la un vârf de 294 EUR/MWh pe bursa din Austria.„Energia eoliană offshore ar putea fi unul din răspunsurile pe termen lung la numeroase provocări climatice și economice”, constată Claudiu Cazacu, Consulting Strategist în cadrul XTB România.
• Producția de energie ar urma să crească cu 47% până în 2050. În SUA, petrolul și gazele naturale ar urma să continue să fie sursa principală de producție.
• Piața energiei eoliene se concentrează, în continuare, pe energia eoliană onshore (terestră): 81% din instalațiile noi din Europa au fost onshore.
• La nivel global, creșterea masivă a sectorului se estimează a veni după investiții cumulative de aproape 1 trilion de dolari în 2031. 
• Capacitatea globală instalată ar urma să crească de aproape 10 ori în 11 ani, până în 2031, până la 330 GW. 
• Valul de investiții ar urma să fie condus de China, Marea Britanie, SUA și Germania.
•  România are în plan dezvoltarea energiei eoliene offshore în Marea Neagră.„România ar putea utiliza o parte din resursele PNRR pentru a sprijini dezvoltarea sectorului, ținând, însă, seama și de amplasarea potrivită pentru a respecta constrângerile de mediu” se mai arată în analiza casei de brokeraj pe burse internaționale XTB România.

Prețurile energiei electrice ating în Europa niveluri record, în timp ce gazul natural a urcat marți la un vârf de 294 EUR/MWh pe bursa din Austria, închizând sesiunea la 275,3 EUR/MWh, de asemenea, un nivel maxim istoric pentru seria de prețuri de închidere. 

Problema energiei capătă astfel o dimensiune și mai presantă, cu toate că răspunsurile pe termen scurt și cele pe termen lung trebuie să ia în calcul variabile și incertitudini diferite. 

Prețurile foarte ridicate din prezent urcă, însă, și valorile pentru scadențe mai îndepărtate, sporind atractivitatea unor proiecte cu timp îndelungat de realizare. 

Energia eoliană offshore, cea produsă în grupuri de turbine eoliene situate în mări și oceane, în apropierea coastelor sau mai departe de țărm, ar putea fi unul dintre răspunsurile pe termen lung la numeroase provocări climatice și economice. 

Nevoia de energie mondială a fost într-o susținută și continuă creștere în ultimele decenii, traseu întrerupt doar pe perioada pandemiei. 

Foamea de energie din țările emergente, cu investiții masive în producție industrială și infrastructură, nu a fost contracarată de optimizări tehnologice comparabile. 

Potrivit EIA, producția de energie ar urma să crească cu 47% până în 2050. 

În SUA, petrolul și gazele naturale ar urma, la orizontul aceluiași an, să continue să fie sursa principală de producție.

Energia eoliană offshore folosește forța vântului pe mare, acolo unde nu este diminuată de obiecte și bariere, fie ele naturale sau construite, oferind astfel o resursă regenerabilă eficientă. 

Costul investiției tinde să fie foarte mare, pentru că instalarea unor structuri uriașe pe mare este o procedură complexă și, în general, sunt preferate grupuri de putere mare. 

Potrivit asociației Wind Europe, în medie, fermele sunt instalate la o adâncime de 27,1 m și la o distanță de 33 de km de coastă. 

Impactul vizual și acustic este diminuat de distanța față de așezările locuite, iar specificul transportului naval permite dimensiuni mai generoase decât cele disponibile cu ușurință în modul de transport terestru. 

Pe de altă parte, organizațiile de mediu atrag atenția că instalațiile offshore nu sunt lipsite de costuri: ele fragmentează și reduc habitatul unor specii marine, iar turbinele pot reprezenta un pericol major pentru păsări. 

În plus, traficul marin este amplificat, iar turbinele sunt deseori realizate cu fibre de carbon sau kevlar, astfel încât nu pot fi reciclate în mod uzual.

Piața energiei eoliene se concentrează, în continuare, pe energia eoliană onshore (terestră): 81% din instalațiile noi din Europa au fost onshore. 

Pentru perioada 2022-2026, Wind Europe estimează că doar un sfert din facilitățile nou construite de 117 GW vor fi offshore. 

Totuși, la nivel global creșterea masivă a sectorului este estimată a veni după investiții cumulative de aproape 1 trilion de dolari în 2031, potrivit BNEF. 

Capacitatea globală instalată ar urma să crească de aproape 10 ori, în 11 ani, până în 2031, până la 330 GW. 

Valul de investiții ar urma să fie condus de China, Marea Britanie, SUA și Germania. 

Cei mai mari producători de turbine eoliene pentru piața europeană sunt Siemens Gamesa și Vestas. 

În plan global, în afara Chinei, Siemens Gamesa are o cotă de piață de 13%, în timp ce Vestas și GE au aproximativ 4% fiecare. 

Competiția dinspre producătorii chinezi se va intensifica însă, în anii următori. 

Pe primele locuri în China se află Goldwind, cu 11,38 GW instalați în 2021, Envision cu 7,81 GW și Windey cu 7,64 GW. 

În comparație, Europa are o capacitate totală de 28,4 GW și în prima jumătate a anului a conectat doar 30 MW offshore, deși alte 7 proiecte sunt în construcție, și creșterea în anii următori se așteaptă a fi puternică, în special în perioada 2027 – 2030. 

După Marea Britanie, Germania, Danemarca, Olanda și Polonia sunt așteptate a fi cele mai active în domeniul noilor instalări. 

Pe de altă parte, potrivit Wind Europe, nivelul planificat este insuficient pentru a atinge țintele climatice asumate. 

Doar pe segmentul offshore, Europa ar avea nevoie de o capacitate anuală nouă de 8 GW în medie. 

Cel mai mare proiect în construcție, Hornsea din Marea Britanie, are o capacitate de 1,38 GW, obținuți cu 165 de turbine Siemens Gamesa, și ar urma să fie gata în 2023. 

Coreea de Sud are în plan un giga-proiect de 8,2 GW, estimat a fi gata în 2030, la un cost de 36 de mld. dolari – care probabil va fi mult depășit având în vedere tendințele inflației globale.

Între companiile care dezvoltă parcuri eoliene, 18 din 25 sunt firme de utilități diversificate. 

Dintre acestea, 6 sunt focalizate doar pe proiecte regenerabile: Acciona, Apex Clean Energy, Invenergy, RES Group, RWE, și China Suntien Green Energy. 

În Europa, EDF Renewables, Enel, Ørsted și Vattenfall sunt dezvoltatori parțial sau integral deținuți de stat.

Dezvoltarea pieței a atras atenția giganților din domeniul petrolului. 

Equinor din Norvegia are ambiția de a fi unul dintre jucătorii globali majori în 2030, vizând 12-16 GW. 

Unele proiecte ar merge în tandem cu extracția de petrol, de exemplu în cazul studiului pentru ansamblul care ar oferi energie pentru operațiunile din regiunea Troll în 2027.

TotalEnergies are în consrucție 6 GW de proiecte offshore, din care 2GW ar fi disponibili până în 2025. 

Shell are deja 4,3 GW de proiecte și plănuiește alte unități de 16,7 GW. 

BP are în plan 3 GW în apropierea Irlandei și 4,4 GW în SUA. 

Cu eficiența îmbunătățită și experiență în gestionarea fluctuațiilor economice, giganții din industria petrolului resimt în pus presiunea impusă energiei obținute din combustibili fosili, iar prețurile mari din prezent le oferă posibilitatea de a face rezerve ample de cash pentru investiții viitoare. 

România are în plan dezvoltarea energiei eoliene offshore în Marea Neagră. 

Capacitatea plănuită de WPD din Germania pentru cele două proiecte din Marea Neagră este de 1,9 GW. 

Dacă prețul energiei rămâne ridicat, nivelul așteptat al costului de producție de 80 EUR/MWh va fi unul deosebit de profitabil. 

La începutul săptămânii, pe OPCOM, energia depășea 500 EUR/MWh. 

Potrivit Băncii Mondiale, România ar avea un potențial de 76 GW energie eoliană offshore, din care 22 GW pe platforme de până la 50 de m adâncime (cu cât adâncimea e mai mare, cu atât costurile sunt mai ridicate) – restul  pe platforme plutitoare. 

Nevoia de opțiuni alternative pentru producția de energie este imensă, și accentuată de planul-cadru de reducere a emisiilor de carbon. 

Deși chiar în procesul de fabricație, transport și instalare, turbinele eoliene aduc un anume nivel de emisii, iar stocarea lor după perioada de utilizare implică, de asemenea, costuri de mediu, procesul este unul ce va fi luat tot mai mult în seamă, având în vedere costul de mediu, dar și economic, al combustibililor fosili. 

Situația actuală de pe piața energiei pune un reflector încă și mai puternic asupra nevoii de surse noi, iar România ar putea utiliza o parte din resursele PNRR pentru a sprijini dezvoltarea sectorului, ținând, însă, seama, și de amplasarea potrivită pentru a respecta constrângerile de mediu.

 

Vânzările de mașini verzi (hibride, BEV/electrice și PHEV/ hibrid plug-in) din Europa* au scăzut cu 4,4% în al doilea trimestru al acestui an, la 1,039 milioane vehicule, după creșterile spectaculoase înregistrate în 2021, de până la 259%, reflectând în continuare problemele producătorilor cu lipsa componentelor, reiese dintr-o analiză realizată de Strategy&, departamentul de strategie globală din rețeaua PwC. 

Potrivit sursei citate, în primele două trimestre din 2021 au fost înregistrate creșteri de 100% și, respectiv, 259%, după care avansul s-a temperat la 32% în trimestrul al treilea, 6% în trimestrul patru și 13% în primul trimestru din 2022.

„Scăderea vânzărilor reflectă problemele din ce în ce mai mari ale producătorilor cu lipsa componentelor auto și implicit cu întârzierile la livrări. Piața din România, fiind încă mică, își continuă ascensiunea cu o rată de peste 100%, iar în iulie, vânzările de mașini electrificate le-au depășit pentru prima dată pe cele diesel. Evoluția spectaculoasă din ultimul an și jumătate a vânzărilor de mașini verzi reflectă în primul rând efectele stimulentelor acordate de guvern prin programul Rabla Plus. Stimulentele și reglementările sunt motorul îndeplinirii obiectivelor asumate de România pentru reducerea emisiilor de carbon prin PNRR și Green Deal, dar și pentru înnoirea parcului auto, unul dintre cele mai vechi din Europa”, a declarat Daniel Anghel, Partener și Lider pentru industria Auto în cadrul PwC România.

În prima jumătate a anului, cota de piață a mașinilor verzi în Europa a ajuns la 45,6%, din care mai mult de jumătate reprezintă hibride (24%).

Consumatorii se orientează în special spre mașinile electrice

Vânzările de mașini BEV au fost singurele care și-au continuat creșterea în trimestrul al doilea la nivel european, înregistrând un avans de 8,1%, care însă nu a putut compensa scăderile înregistrate de hibride plug-in (-17,5%) și hibride (-4,8%). Declinul raportat de mașinile hibride plug-in în Europa poate fi explicat în primul rând prin lipsa de disponibilitate a produselor, producătorii acordând prioritate producției de BEV-uri.

De altfel, strategia producătorilor auto se reflectă în dublarea cotei de piață a BEV în ultimii doi ani, de la 7% la 13%. Topul vânzărilor de mașini BEV în primul semestru în Europa este condus de modelul Fiat 500 electric, urmat de Tesla Model 3, Renault ZOE, Dacia Spring, Peugeot 208 EV, Tesla Model 3, Renault Twingo EV, Hyundai Kona Electric, Volkswagen și Opel Corsa-e.

”Vânzările de mașini verzi și, în special, cele full electric vor continua să crească la nivel european, pe fondul obiectivelor ambițioase privind reducerile emisiilor de CO2 și de eliminare treptată a motoarelor cu combustie internă în anumite state. Toate acestea încurajează producătorii de automobile să-și orienteze strategia în această direcție, pentru anii următori fiind anunțate investiții masive în lansarea de noi modele, dar și în producția de baterii și noi tehnologii”, a mai spus Daniel Anghel.

La nivel global, China înregistrează cele mai mari
creșteri ale vânzărilor de mașini electrice

La nivel global, vânzările de mașini verzi au crescut cu 29% în al doilea trimestru, față de perioada echivalentă a anului trecut, în condițiile în care piața auto totală a scăzut.

Cea mai mare parte din această creștere este atribuită Chinei, unde vânzările de mașini hibride, BEV/electrice și PHEV/ hibrid plug-in au crescut cu 90,3%. Spre deosebire de Europa, în China, creșterea vânzărilor de PHEV a fost și mai rapidă, de 144%, comparativ cu cea a BEV, de 87%. 

După ce a avut nevoie de ceva timp pentru a lua avânt, piața BEV din SUA a continuat ascensiunea rapidă din ultima vreme, cu 63% în al doilea trimestru din 2022. Cota de piață a BEV-urilor s-a triplat în decurs de 18 luni, de la 1,6% în 2020 la 4,8% la finele lunii iunie din acest an. Per total, piața mașinilor verzi din SUA a crescut cu 20%.

*În cadrul raportului, strategy& analizează principalele zece piețe auto europene, respectiv Germania, Franța, Italia, Spania, Marea Britanie, Suedia, Norvegia, Olanda, Elveția și Austria.