Piețe regionale emergente

Cornel Almășan
-
0
Piețe regionale emergente

Recent, nemulțumit de deficitul comercial uriaș al SUA în relațiile cu China, președintele Donald Trump a amenințat cu taxe vamale unilaterale pentru produse chinezești importate, în valoare de 200 miliarde dolari, urmând ca, dacă partea chineză nu acceptă schimburi în condițiile stabilite de către SUA, de la 1 ianuarie 2019 taxele să fie majorate până la 25 la sută. China a anunțat, și ea, măsuri „în oglindă”, dar mai puțin impresionante, deoarece, datorită dezechilibrului balanței comerciale cu SUA, adică faptului că importă mai puține produse americane, nu va putea taxa decât mărfuri în valoare de 60 miliarde dolari, eventual, de 100 miliarde dolari. SUA au avertizat, însă, că, în acest caz, vor trece la aplicarea de taxe coercitive pentru alte produse chinezești în valoare de 267 miliarde dolari, urmând, astfel, să se aplice taxe pentru aproape toate mărfurile chinezești importate. În anul 2017, totalul lor a fost de 505 miliarde dolari („Vedomosti”, din 18 septembrie 2018).
La 20 septembrie 2018, administrația SUA a decis aplicarea de sancțiuni speciale ministerului aprovizionării armatei chineze pentru că acesta a cumpărat din Rusia avioane de vânătoare Suhoi și sisteme de rachete antirachetă C-400, fapt care a provocat, și el, puternice reacții de protest din partea autorităților chineze. Subliniind că relațiile de colaborare chino-ruse nu sunt îndreptate nicidecum împotriva unor terți, ministerul chinez al afacerilor externe a cerut anularea fără întârziere a acestor sancțiuni nejustificate („Kommersant”, din 21 septembrie 2018).
Ca urmare a unor măsuri unilaterale, contrare Cartei Organizației Mondiale a Comerțului, a instituirii, de către SUA, a unor taxe vamale abuzive (10 la sută pentru importurile de oțel și 25 la sută pentru cele de aluminiu rusesc), Rusia s-a adresat conducerii OMC, solicitând respectarea normelor comerciale unanim convenite de către statele membre. La rândul lor, SUA au reclamat înaltului for comercial adoptarea de către Rusia a unor taxe suplimentare pentru buldozere și alte produse americane importate. Plângeri împotriva SUA au făcut, de asemenea, China, India, UE, Canada, Mexic și Norvegia.

 

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

2018 – un an internațional al căutărilor

Corneliu Vlad
-
0
2018 – un an internațional al căutărilor

Anul internațional 2018 se încheie cumva prea devreme, și parcă incomplet, în coadă de pește, cu multe probleme noi și prea puține, din cele vechi, rezolvate sau măcar luate în discuție, cu crize în suspensie și bilanțuri rămase deschise. Lumea politică-diplomatică-economică-militară a lui 2019 se prefigurează ca un fel de șantier global. Unul însă lipsit de un proiect convenit, dar cu schițe contradictorii și, mai ales, care nu pot oferi o imagine cât de cât clară a constructului final. Dacă am accepta un concept care se rostogolește tot mai insistent prin articolele, studiile și chiar în discursurile politice americane, am putea spune că tabloul de ansamblu aduce mai degrabă cu un haos întrucâtva premeditat, căci își are teoreticienii și artizanii săi, strategiile și politicile sale, care funcționează și în Europa Unită și spațiul postsovietic, și în Orientul Mijlociu, lumea musulmană, Africa și mai nou în America Latină, prinde consistență în Arctica și Asia-Pacific, dar nu ocolește nici spațiul euroatlantic și chiar Statele Unite. Iar dacă imaginea pare prea sumbră, prăpăstioasă, nu ne rămâne decât să acceptăm formula, mai comodă, a unei lumi în mișcare și prefacere, în căutare perpetuă a propriei stabilități sau măcar normalități.

O lume răvășită, care nu și-a revenit după bipolaritatea postbelică și așa-zisa încheiere a războiului rece, cu un echilibru precar, cu zone de influență incert conturate, cu protagoniști care acționează fie ca să-și mențină poziția hegemonică, fie ca să acceadă la un asemenea statut și cu o puzderie de peste două sute de state care, multe dintre ele, nu știu dacă sunt subiect sau obiect în marea dezordine mondială. E greu de exprimat într-o formulă sintetizatoare starea lumii în acest moment, dar, la cei 95 de ani ai săi, Henry Kissinger a încercat să o facă atunci când a spus la modul general: „Cred că suntem într-o perioadă foarte, foarte gravă”, dar a ținut să avanseze și o cale pentru ieșirea din această stare intolerabilă: „Trebuie să revenim la ideea că lumea tinde spre o evoluție constructivă, în care nicio țară nu-și va direcționa eforturile spre subminarea funcționării altui stat sau pentru obținerea unei superiorități, ci, dimpotrivă, își va îndrepta toate eforturile spre realizarea unor rezultate ale cooperării”.
În tradiționalele bilanțuri ale anului, omenirea încearcă să găsească sloganul, mantra, emblema sau măcar cuvântul-valiză care să fixeze chipul de moment al lumii. Pentru 2018, dar de fapt pentru cele câteva decenii de după anul 2000, formula cea mai potrivită pare a fi Căutarea. Căutarea normalității, iar după unii, chiar a propriei supraviețuiri rezonabile.
De la marile răsturnări geopolitice ale deceniilor 1990-2000, lumea își caută un pattern nou, restructurat și cu un echilibru mai sigur, după ce tiparele echilibrului terorii bazate pe distrugerea nucleară reciproc asigurată au ieșit din scenă.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

Romgaz, cifră de afaceri în creștere pe primele nouă luni din 2018 față de perioada similară de anul trecut

Florin Antonescu
-
0
Romgaz, cifră de afaceri în creștere pe primele nouă luni din 2018 față de perioada similară de anul trecut

Grupul Romgaz și-a prezentat rezultatele operaționale și financiare pe nouă luni din 2018. Față de perioada similară a anului trecut, compania a extras acum cu 4,6% mai mult gaz metan, adică 3922 milioane mc, a livrat din producția proprie 3501 milioane mc, însemnând un plus de 2,1%, și a înregistrat un consum tehnologic de 63 milioane mc, cu 20,1% mai mare decât în perioada echivalentă de anul trecut. Cifra de afaceri a atins 3.445 milioane lei, în creștere cu 6,3% față de primele nouă luni din 2017. Cheltuielile au crescut cu 26%, ridicându-se la 2299,9 milioane lei. Indicatorul EBITDA (Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization câștigul înainte de dobânzi, rate, depreciere și amortizare) arată o scădere de 11,9%, cifrat la 1.566 mii lei. Profitul pe acțiune a înregistrat -12,9%, la 2,7 lei.

+54,75% investiții față de perioada similară din 2017

Romgaz a implementat investiții cu 54,75% mai mult comparativ cu perioada similară din 2017: 109.392 mii lei – retehnologizarea și modernizarea instalațiilor și echipamentelor din dotare, 25.162 mii lei – dotări și utilaje independente, 258 mii lei – cheltuieli pentru studii și proiecte, 1.123 mii lei – lucrări de protecția mediului.

Din punctul de vedere al rezultatelor operaționale, Romgaz a înregistrat o activitate marcată de echilibru cantitativ prin compararea cantităților extrase lunar, cu sublinierea lunilor de maxim (martie – 486 milioane mc) și de minim (parțial februarie – 172 milioane mc). Cu totul, a extras 3.922 milioane mc, cu 4,56% mai mult față de primele nouă luni din 2017 sau, altfel zis, cu 1,5% peste program.

NIS_4264

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

Afacerile de familie, o voce în economia românească

Florin Antonescu
-
2
Afacerile de familie, o voce în economia românească

A fost ediția 2018 a reuniunii afacerilor de familie, organizată de Family Business Network (FBN) România. Am luat-o drept conferință, dezbatere, serbare sau orice altceva din rutina stereotipurilor de acest fel și când colo am descoperit o întâlnire cu adevărat de familie, lipsită de emfază, în schimb cu un anume farmec, atrăgător treptat și apoi persistent. „De vină” sunt oamenii acestei familii: la locul lor (nu neapărat de prim-plan), onești și mereu cu treabă de făcut. I-am cunoscut, i-am ascultat în fugă pe câțiva dintre ei.Family

Experiențe care pot salva capitalul românesc

Georgică și Elena Ștefan, soț și soție, remarcabili din prima clipă prin pălăriile imense (domnul, albă, doamna, neagră) de care nu se despart nici la decernarea diplomelor pentru recunoașterea meritelor în business, au început în 1990 cu carte pe care o cărau singuri din București la ei, la Piatra Neamț; librărie, anticariat. Din 1995 au trecut pe auto; de la vocația și profesia doamnei (biblioteconomie) la meseria de-o viață a domnului („tehnic”). Fiii Marius și Dan au crescut în prețuire și pentru cărți, și pentru mașini. Au absolvit școli înalte și acum au un business de închirieri auto (Autonom Rent a Car) cu 45 de filiale în toată țara. Li s-a dus vestea și prin acțiuni de implicare socială. Despre cum e prețuită azi familia Ștefan în orașul ei vorbește faptul că la împlinirea a 70 de ani domnul a strâns în jur de 200 de oameni.

FBN România este formată din companiile Adrem Invest, Agricin, Amset Prodexim, Autonom Services, Bog’Art, Class Living, Cris-Tim, Dinamic 92 Distribution, Electra, Eximtur, FAN Courier Express, Fildas Trading, Ivatherm, Global Vision, MBT Telecom, M&M Product, Novaintermed, Omnilogic, Secpral Pro Instalații, Skela, Temad Co, Te-Rox, Tecnostar Consulting, Tester Grup, Transavia

 

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

GiftShare: 2 din 5 români preferă să participe cu bani la cadourile celor dragi, în principal din lipsă de buget sau de timp pentru cumpărături

Economistul
-
0
GiftShare: 2 din 5 români preferă să participe cu bani la cadourile celor dragi, în principal din lipsă de buget sau de timp pentru cumpărături

Când dăruiesc un cadou, doi din cinci români preferă să participe cu bani la un cadou mai consistent, cumpărat de un grup mai mare de persoane, și alți aproape 20% spun că sunt deschiși la o astfel de posibilitate, arată un sondaj desfășurat de GiftShare, o platformă online care propune o soluție inedită de a primi și a dărui cadouri, unică pe piața din România. Lipsa unui buget suficient pentru cadoul pe care și-ar dori să-l cumpere, lipsa de inspirație în alegerea cadoului potrivit sau lipsa de timp pentru a merge la cumpărături sunt principalele motive pentru care respondenții întâmpină dificultăți în achiziția unui cadou.
Astfel, 56,5% dintre respondenți au spus că nu au întotdeauna bugetul pe care și-ar dori să-l poată aloca pentru cadou, iar aproape 37% susțin și că nu se pricep să aleagă un cadou pentru persoana sărbătorită. Totodată, când vine vorba despre dificultăți în alegerea darurilor, 21% spun că nu au destul timp să meargă la cumpărături și 18,6% susțin și că nu le face plăcere să alerge după cadouri, iar peste 7% nu își amintesc de evenimentele speciale ale celor dragi.
Pentru un singur cadou pe care au în plan să îl dăruiască unui membru al familiei sau unui prieten la o ocazie specială, 43% dintre respondenți cheltuiesc între 100 și 250 de lei, 36% între 50 și 100 de lei, iar aproximativ 7% mai puțin de 50 de lei. Cu toate acestea, peste jumătate dintre respondenți (51,6%) recunosc că pentru cadourile destinate colegilor sau cunoștințelor mai îndepărtate bugetul de cadou scade la jumătate sau chiar mai puțin, în timp ce alți 22% cheltuie cu 25% mai puțin în astfel de cazuri. Dacă ar dispune de mai mulți bani, șase din zece respondenți se arată însă dispuși să ofere cadouri mai consistente, mai arată datele sondajului GiftShare.
„Tocmai pentru că știm că oamenii își doresc să dăruiască mai mult și, implicit, preferă de multe ori să strângă bani împreună cu alți prieteni și membri ai familiei sărbătoritului așa încât cadoul să fie mai consistent, am creat GiftShare (www.giftshare.ro). Platforma online simplifică întreg procesul prin care cei dragi pot pune la comun bugetul lor pentru cadou și oferă persoanei sărbătorite o modalitate simplă prin care să-și aleagă cadoul perfect”, spune Adina Carapencea, cofondatoare a GiftShare.
Cei mai mulți dintre respondenți (60,4%) cumpără până la trei cadouri în fiecare lună pentru persoane apropiate, iar alți aproximativ 9% dăruiesc mai mult de trei cadouri, restul declarând că nu prea fac cadouri. Alegerea și cumpărarea acestor cadouri presupun timp, iar foarte puțini declară că reușesc să le cumpere pe toate într-o singură sesiune de cumpărături. Din contră, opt din zece respondenți spun că aleg un singur cadou într-o sesiune de cumpărături care poate dura până la două ore, în timp ce aproape 15% dintre respondenți spun că au nevoie de mai mult de două ore pentru a găsi cadoul potrivit.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

Pierderea independenței financiare

Iancu Guda
-
0
Pierderea independenței financiare

În articolele anterioare am vorbit despre decapitalizarea și supraîndatorarea companiilor active în România. Aceste trenduri, cuplate cu valorile negative ale capitalului de lucru (despre care vorbesc în acest articol), indică pierderea independenței financiare a mediului de afaceri activ în România. Gestiunea financiară sănătoasă a unei companii presupune paritatea maturității activelor și a pasivelor, respectiv „regula de aur” a finanțelor unei firme: nevoile permanente (activele fixe) să fie acoperite prin surse permanente (capitaluri proprii și datorii pe termen lung), iar nevoile temporare (activele circulante) să se acopere din surse temporare (datoriile pe termen scurt). Atunci când o companie respectă această regulă, vom observa că nivelul activelor circulante depășește valoarea datoriilor pe termen scurt, diferența pozitivă dintre acestea fiind denumită capitalul de lucru.
Aproximativ 70% dintre companiile active în România nu respectă această regulă la finalul anului 2017, deoarece au contractat datorii pe termen scurt pentru finanțarea unor nevoi pe termen lung (investiții în activele fixe, rambursarea creditelor pe termen lung, plata dividendelor record din perioada 2016-2017, creditarea unor companii terțe pe termen lung). De aceea, aceste firme și-au pierdut independența financiară, deoarece nu își pot onora toate datoriile pe termen scurt nici după monetizarea stocurilor și a creanțelor (prin vânzarea și încasarea acestora). Practic, aceste companii sunt dependente de rostogolirea datoriilor pe termen scurt și depind de disponibilitatea creditorilor să facă acest lucru (bănci, furnizori, stat etc.).

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

Decapitalizarea companiilor Românești

Iancu Guda
-
0
Decapitalizarea companiilor Românești

Structura de capital a companiilor active în România este deficitară, în condițiile în care mediul de afaceri local înregistrează cel mai ridicat nivel al îndatorării din regiune. Mai mult decât atât, evoluția financiară din ultima perioadă indică o deteriorare a structurii de capital, în condițiile accelerării distribuirii dividendelor pe fondul avantajelor fiscale. Dacă în articolul anterior am analizat creșterea interdependenței comerciale și financiare între companii, prezentul studiu își propune să evalueze cauzele decapitalizării companiilor din mediul de afaceri local, precum și consecințele distribuirii accelerate a dividendelor.
Așa cum am arătat în articolele anterioare, majoritatea firmelor active în România se orientează către finanțarea pe termen scurt, provenită cu preponderență de la entități afiliate și furnizori. Doar 20% dintre companiile locale, cu preponderență cele care au peste 10 ani de activitate (durata medie de funcțiune a firmelor din România), sunt capitalizate prin profituri superioare care sunt ulterior reinvestite în companie pentru finanțarea investițiilor și nevoii de fond de rulment (creanțe, stocuri, furnizori).
Pentru a înțelege evoluția distribuirii dividendelor la nivel sectorial, graficul 1 explică evoluția tehnică a capitalurilor consolidate la nivel sectorial. Astfel, acestea ar trebui să fie egale cu:
capitalurile înregistrate în anul anterior,
± plus profiturile / pierderile consolidate pentru anul în curs
± dinamica rezervelor din reevaluare (pozitivă sau negativă)
± eliminarea efectului de regenerare, respectiv: adăugarea capitalurilor proprii aferente insolvențelor din anul anterior (care nu se mai regăsesc în anul curent) & eliminarea capitalurilor proprii aferente companiilor înregistrate în anul curent care nu au existat în anul anterior).
Orice evoluție:

  •  superioară a capitalurilor proprii consolidate la nivel sectorial peste acest nivel astfel calculat indică o capitalizare pozitivă (aport de capital social, scenariul B în graficul 1);
  •  inferioară indică distribuirea unor dividende (scenariul A în graficul 1).

Desigur, în orice sector vom avea companii care distribuie dividende către acționari, cât și firme pentru care acționarii contribuie în companie prin majorarea capitalului social (scenariul A+B). La finalul anului, evoluția capitalurilor proprii consolidate la nivel sectorial va fi determinată de raportul de forțe dintre cele două scenarii (capitalizare prin majorare de capital social vs decapitalizare prin distribuirea de dividende).

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

ROMÂNIA LA CEAS ANIVERSAR: EVOLUȚII ECONOMICE ÎN INTERVALUL 1918-2018

Adrian Constantinescu
-
0
ROMÂNIA LA CEAS ANIVERSAR: EVOLUȚII ECONOMICE ÎN INTERVALUL 1918-2018

În paginile care urmează ne propunem să prezentăm succint prefacerile fundamentale care au avut loc în economia României pe parcursul celor 100 de ani care s-au scurs de la împlinirea idealurilor de veacuri ale tuturor românilor: realizarea, la 1 decembrie 1918, a României Mari. Importanța unei asemenea prezentări rezidă în faptul că economia unei țări oferă baza materială pentru inițierea, desfășurarea și consolidarea marilor schimbări politice și sociale din viața oricărei națiuni.

1. Considerente introductive
Formarea statului român modern prin unirea din ianuarie 1859 dintre Țara Românească și Moldova a imprimat întregii economii a Principatelor Unite un nou curs, în consonanță cu tendințele generale de expansiune și diversificare a relațiilor de producție capitaliste prevalente pe plan internațional. A avut loc, astfel, o extindere – atât din punct de vedere cantitativ/geografic, cât și calitativ/structural – a pieței interne, ceea ce a condus la creșterea producției agricole și industriale și la amplificarea volumului și diversificarea vectorilor specifici circulației mărfurilor. În acest din urmă sens, s-a remarcat o înlocuire accelerată a vechilor forme predominante de comerț cu instrumente moderne de desfășurare a schimburilor, aliniate practicii internaționale.
O cerință esențială pentru asigurarea funcționării pieței extinse moderne a constituit-o realizarea unei „arhitecturi” instituționale adecvate, care să permită trecerea de la economia medievală la cea capitalistă. Un moment extrem de important în acest cadru de preocupări l-a constituit adoptarea și promulgarea de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza a Legii administrative de organizare a comunelor urbane și rurale – prin care, între altele, satul/comuna dobândea personalitate juridică, ieșind astfel definitiv de sub autoritatea boierilor –, precum și a Legii rurale – care se referea, în principal, la împroprietărirea țăranilor, statuând totodată o serie de principii de drept public privind libertatea persoanelor și a circulației bunurilor și stipulând în mod expres dreptul de proprietate privată asupra pământului.
O altă influență importantă asupra formării și funcționării pieței în România au avut-o reglementările referitoare la crearea în 1867 a sistemului monetar național bazat pe monedă unică, leul, divizat în 100 de bani, cu acoperire în argint și aur[1]. În 1880 ia ființă Banca Națională a României (BNR), ca unică instituție de emisiune monetară. În afara emisiunii monetare, BNR a pus bazele unui sistem de creditare modern, precum și, concomitent, ale unei întregi rețele de bănci de diverse dimensiuni, menite să furnizeze, prin credite comerciale, capitalul circulant necesar în industrie, agricultură și comerț[2].
Tot în plan instituțional se cuvin menționate, între altele: crearea în 1886 a camerelor de comerț și industrie (reunite ulterior în Uniunea Camerelor de Comerț și Industrie, cu sediul la București); reglementarea folosirii mărcilor de fabrică și de comerț (1879); instituirea registrului de comerț (1884); înființarea bursei de măfuri și valori (1882) etc.[3].
Toate aceste progrese certe, împreună cu dezvoltarea transporturilor și a comunicațiilor, au permis amplificarea legăturilor între piețele locale, ceea ce a condus la omogenizarea, consolidarea și expansiunea pieței naționale de bunuri și servicii a României[4].
Iată, așadar, că în deceniile care au urmat Unirii din 1859 (așa-numita „Mică Unire”) România a înregistrat progrese economice remarcabile: dintr-o țară înapoiată, cu o economie preponderent rurală, ea s-a transformat rapid într-un stat relativ dezvoltat pentru perioada respectivă, cu o infrastructură în marcantă expansiune (3.500 km căi ferate, poduri și alte lucrări genistice complexe), cu o importantă industrie extractivă, participant semnificativ la fluxurile de export-import continentale (România devenind, astfel, a noua putere comercială europeană). Iar toate aceste progrese nu ar fi fost posibile fără Mica Unire. Căci în absența acesteia nu ar fi fost posibilă extinderea spectaculoasă a pieței interne a noului stat (135.000 kmp, 7,35 milioane locuitori la nivelul anului 1913), piață caracterizată printr-un grad destul de ridicat de omogenitate.
În consecință, în preajma declanșării Primului Război Mondial (1914) economia României prospera, excedentele plăților externe erau însemnate, iar gradul de îndatorare externă era neglijabil.
Intrarea României în război – motivată de aspirațiile pentru întregirea neamului înlăuntrul acelorași granițe – și imensul efort depus în acest context au lovit însă năprasnic economia țării. Pe lângă imensele pierderi de vieți omenești (peste 800.000 soldați și circa 275.000 civili), cele 16 luni de participare la conflagrație au însemnat pierderi materiale evaluate la 72 miliarde lei-aur. Astfel, industria a fost distrusă în proporție de 60%, infrastructura feroviară în proporție de 30%, iar pagubele suferite de sondele petroliere, de porturile fluviale, precum și de producția agricolă au fost incomensurabile[5].

2. Punctul de pornire: o economie distrusă
Realizarea Marii Uniri spre finele anului 1918 a consfințit întruparea voinței de unitate a tuturor românilor. Ea însă a devenit efectivă mai târziu, abia în 1921, o serie întreagă de evenimente întârziind înfăptuirea acestui sfânt ideal, dintre acestea detașându-se încheierea, în iunie 1920, a Tratatului de la Trianon (care statua, o dată pentru totdeauna, unirea Transilvaniei cu România).
Eforturile umane și materiale imense făcute de România pentru participarea la primul Război Mondial au afectat puternic economia țării, aceasta căzând cu mult sub nivelul atins înainte de conflagrație. Astfel, pe lângă pierderile efective umane și materiale deja menționate, se cuvine să arătăm că prosperitatea României din 1913 – care se sprijinea pe excedente foarte mari ale balanței comerciale, acompaniate de lipsa datoriei externe – se transformase în ruina capacităților economice, precum și în dependență accentuată față de importuri și de mijloace financiare externe[6]. Dramatismul situației este ilustrat de faptul că indicatorul sintetic cel mai reprezentativ pentru starea economiei – PIB/locuitor – la scara României Mari era, în 1920, cu 28% mai mic decât cel realizat în 1914 în Regatul României[7].
Toate aceste extraordinare pagube, la care s-au adăugat datoriile rezultate în urma războiului (însumând circa 40% din PIB), au constituit jertfa poporului român pentru a putea viețui înlăuntrul aceluiaș stat, România Mare!
Unirea din 1918 a deschis însă perspective favorabile pentru economia românească. Aceasta, datorită sporirii de 2,2-2,5 ori a potențialului de resurse umane și materiale, de forțe de producție, precum și de transport și comerț. Astfel, în timp ce suprafața țării a crescut cu 213% (de la 137.903 la 295.049 kmp), populația s-a dublat (de la 7,22 la 14,67 milioane locuitori), iar lungimea totală a căilor ferate a cunoscut o creștere de 255% (de la 4.155 la 10.583 km).

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

Dispar pădurile României? Ce ne spune Inventarul Forestier Național?

Economistul
-
0
Dispar pădurile României? Ce ne spune Inventarul Forestier Național?

Ministerului Apelor și Pădurilor a prezentat public rezultatele Inventarului Forestier Național (IFN) în cadrul Forumului Pădurilor, Industriei Lemnului și Economiei Verzi, date care oferă o imagine de ansamblu asupra pădurilor din România.

Concluzia generală a analizei rezultatelor IFN este că starea pădurilor este bună. Perioada de tranziție de după revoluție a fost parcursă fără pierderi majore, ireversibile. Suprafața de pădure pe cap de locuitor este de 0,35 ha, peste media europenă, de 0,32 ha. Recoltăm 60% din creșterea pădurii, sub media europeană de 70%.

Conform declarațiilor făcute în deschiderea forumului de dl. Ioan Deneș, Ministrul Apelor și Pădurilor, IFN-ul oferă date cantitative și calitative privind starea pădurilor, dar nu are drept scop evaluarea legalității recoltarii masei lemnoase. În privinţa tăierilor ilegale, ministrul apelor și pădurilor a adăugat: „Legat de tăierile ilegale şi de anumite cifre vehiculate în spaţiul public, doresc să fac următoarea precizare. În cadrul inventarului nu s-au cules date legate de tăierile ilegale sau legale. Au fost inventariaţi doar arborii în pieţe de probă, indiferent dacă aceştia au făcut obiectul unor lucrări silvice. Operatorii de teren nu au verificat dacă arborii sau cioatele inventariate erau sau nu marcaţi/marcate, dacă mărcile erau sau nu false, dacă arborii au dispărut natural sau artificial. S-ar putea în ciclul trei să avem în vedere o astfel de analiză prin care studiul final să ne spună foarte clar volumul, cantitatea de masă lemnoasă tăiată ilegal în România”.

Ca evaluare generală, importantă este estimarea “lemnului dispărut” din păduri la nivelul a 60% din creșterea pădurilor, ceea ce arată o exploatare sustenabilă a resurselor forestiere.

În cadrul Forumului a fost exprimată susținerea pentru eficientizarea instrumentelor de control a tăierilor ilegale, astfel încât acest fenomen să fie redus în continuare. Prin exploatarea sustenabilă a resurselor, sectorul forestier și întreaga industrie a lemnului se încadrează între ramurile bioeconomiei, care valorifică durabil o resursă regenerabilă – lemnul, cu o importantă componentă socială prin asigurarea necesarului de lemn de foc pentru populatie.

„Cifrele IFN sunt îmbucurătoare. În Romania avem păduri”, a mai declarant Ioan Deneș, Ministrul Apelor și Pădurilor, prezent la deschiderea lucrărilor celei de-a doua ediții a Forumului Pădurilor, Industriei Lemnului și Economiei Verzi. Rezultatele IFN au fost prezentate pe larg în cadrul forumului de către reprezentanții Ministerului Apelor și Pădurilor împreună cu cei ai Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare în Silvicultură “Marin Dracea”.

Iată câteva concluzii ale inventarului forestier național:

  • Suprafața pădurilor a crescut între cele două cicluri ale IFN, ceea ce arată o extindere naturală a vegetației forestiere în vecinătatea pădurilor.

  • Suprafețele goale din fond forestier, suprafetele neregenerate, au scăzut până la nivelul de 56 652 ha, sub 1 % din suprafața pădurilor .

  • Volumul mediu de masă lemnoasă/ha a crescut cu 5 % în intervalul dintre măsurătorile succesive ale IFN.

  • Volumul total de masă lemnoasă existent în păduri a crescut cu aproximativ 133 milioane mc, cu o medie anuală de peste 20 milioane mc /an. Raportat la creșterea anuală naturală a padurilor, cresterea stocului de masă lemnoasă pe picior arată că în România se recoltează aproximativ 60 % din creșterea pădurii, deci recoltarea masei lemnoase este sustenabilă.

Structura pădurii pe clase de vârstă evidențiază:

  • o structură normalizată pe clase de vârstă, pentru respectarea perfectă a principiului continuității recoltelor de masă lemnoasă, ar presupune 6 clase de vârstă perfect egale, dacă excludem clasele de vârstă de peste 120 de ani, care se regăsesc în arii protejate.

  • o structură normalizată pe clase de vârstă ar însemna procente egale de aproximativ 16% în fiecare clasă de vârstă.

  • Situația reală a pădurilor României arată un deficit în clasele V și VI de vârstă, deficit care explică recoltarea, în prezent, de masă lemnoasă în proporție de doar 60 % din creșterea pădurii.

  • Excedentul de păduri în clasele de vârstă de la 20-80 ani arată perioadă de maxim a recoltelor de lemn în România: cu 40-70 în urmă.

  • Deficitul de păduri în clasa de vârstă a pădurilor sub 20 de ani arată că, împotriva percepției generale, în ultimii 20 de ani suprafața pădurilor parcursă cu tăieri definitive, de regenerare, este mult sub clasa de regenerare medie – aproximativ 60%, similar procentului de recoltă din creștere.

Despre IFN:
IFN este principalul furnizor de date pentru raportarea indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor, conform angajamentelor asumate de țara noastră în cadrul Conferinței ministeriale pentru protecția pădurilor în Europa ( MCPFE ). El furnizează, de asemenea, date indispensabile raportărilor pentru Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbarea climei/Protocolul de la Kyoto ( UNFCCC/KP ) şi pentru Convenția privind diversitatea biologică ( CBD ).
Activitatea serviciul IFN constituit în cadrul ICAS este deosebit de complexă, de la culegerea datelor de teren (despre arbori, arborete, lemn mort, soluri forestiere etc.) la fotogrammetrie digitală, analize de laborator și prelucrarea statistică a unui volum imens de date.
Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti este responsabil pentru proiectarea şi punerea în aplicare a IFN, pentru efectuarea măsurătorilor de teren, prelucrarea şi analiza datelor IFN şi publicarea rezultatelor obţinute. IFN este inspirat din diferite inventare forestiere folosite în prezent în ţările europene, cu adaptările corespunzătoare caracteristicilor vegetaţiei forestiere şi condiţiilor de relief din România.
Pentru mai multe detalii despre sectorul forestier și industria lemnului accesați www.fordaq.ro sau ne puteți contacta pe e-mail la adresa catalin.tobescu@fordaq.ro și la tel. 0735.446.278

Primăria Bucureşti a instalat şapte staţii de încărcare a maşinilor electrice

Claudiu Apostol
-
0
Primăria Bucureşti a instalat şapte staţii de încărcare a maşinilor electrice
Primăria Bucureşti, prin Compania Municipală Energetica, a inaugurat astăzi primele şapte staţii de încărcare a maşinilor electrice. Programul prevede amplasarea a 300 de astfel de staţii la un cost total de 15 milioane de euro, conform datelor Economica.net. „Inaugurăm şapte staţii de încărcare a maşinilor electrice în trei parcări de pe raza sectorului 4. Vom amplasa 300 de astfel de staţii de încărcare, programul valorând 15 milioane de euro. Sunt două tipuri diferite de staţii, unele mai rapide, de mari dimensiuni, altele mai mici. Cele mici costă 4.000 de euro, iar staţiile mari costă 30.000 – 31.000 de euro”, a declarat primarul Gabriela Firea. Până la jumătatea anului viitor, Primăria mai vrea să monteze alte 40 de staţii în puncte centrale din oraş. Este vorba de Piaţa Victoriei, Piaţa Universităţii, Obor, Ateneu, Alba Iulia, Piaţa Operei. Încărcarea se face printr-o aplicaţie, contra cost.
1...1.0611.0621.063...1.264Pagina 1.062 din 1.264