DEMERSUL științific a fost generat de mediul academic, universitar, de cercetare și reflexie, de mediul de afaceri și financiar-bancar, de societatea civilă, de reprezentanți ai tinerilor antreprenori și întreprinzători, ai studenților și elevilor – generația care vine – și și-a propus să schițeze cum ar trebui să evolueze România din punct de vedere economic, social și al educației în perioada 2020-2040.

La cele 22 dezbateri au participat cu intervenții un număr de 10 membri ai Academiei Române, peste120 de profesori și alte cadre didactice universitare, cercetători științifici,cca 300 de antreprenori, patroni din mediul de afaceri, conducători și specialiști din domeniul financiar-bancar, reprezentanți ai tinerilor antreprenori, ai studenților și elevilor.

Contribuțiile tuturor semnatarilor de viziuni și opinii din această carte au menirea în primul rând să releve starea actuală a economiei românești, educației și vieții sociale, și, totodată, să semnaleze cu claritate nevoia unei alte abordări, a evoluțiilor viitoare în domeniile economic, social și de educație în România, în pas cu situația în evidentă schimbare din Europa și în lume.

Acest DEMERS are o importanță cu totul deosebită prin aceea ca la cei peste 30 de ani de la renunțarea la economia planificată și la 16 ani de la intrarea în Uniunea Europeană, constatându-se un proces periculos de DESTRUCTURARE a economiei naționale, pune pentru prima dată nevoia unui MODEL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ, prin RESTRUCTURAREA și RECONSTRUCȚIA ECONOMIEI NAȚIONALE în ROMÂNIA, din perspectiva anilor 2040.

Construcția unui MODEL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ trebuie să debuteze prin conceperea și punerea în practică a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), cu toate avantajele ce pot rezulta din integrarea României în UE.

De menționat, însă, că din cauza unor greșeli majore făcute în conceperea și definitivarea PNRR guvernul actual trebuie să ceară o renegociere cu UE a unor prevederi ale acestuia, pentru a se finanța adevăratele nevoi ale României.

Concluziile DEMERSULUI – care vor fi actualizate de către ASPES și partenerii săi prin organizarea, din doi în doi ani, a unor FORUMURI ECONOMICE NAȚIONALE – se vor pune la dispoziția guvernanților și a tuturor forțelor politice parlamentare care vor manageria ROMÂNIA în perioada 2021-2040.

În acest mod se va permanentiza stimularea mediului academic, universitar, de cercetare, mediului de afaceri și financiar-bancar, a societății civile, a tinerilor antreprenori, studenți și elevi de a rămâne continuu antrenați în dezbateri și propuneri privind creșterea și dezvoltarea economico-socială a României, la perfecționarea și adaptarea permanentă la schimbările și evoluțiile viitoare a liniilor directoare ale inițiativei MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ (MER) ROMÂNIA – ORIZONT 2040.

MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ (MER) ROMÂNIA – ORIZONT 2040 urmărește să definească, pentru prezent și viitor, coordonatele principale ale construirii unei economii naționale românești, ca o economie bazată pe potențialul real uman, material, natural, mineral și financiar al României. O economie bazată pe cunoaștere, pe cercetare și inovare, în concordanță cu interesul național, dar puternic deschisă și ancorată de economia UE și economia mondială, ținând seama de noile redefiniri și schimbări esențiale la nivel european și mondial, schimbări fundamentale determinate și de pandemia de COVID-19.

Își găsesc reflectarea și schimbările majore care se produc pe plan mondial în ceea ce privește regândirea globalizării și a globalismului, reformarea UE, reafirmarea și punerea pe un plan relevant a interesului național:

Fostul președinte al SUA Donald TRUMP: „Viitorul nu aparține globaliștilor, ci patrioților! Viitorul aparține națiunilor suverane și independente!”; Joe BIDEN: „Indiferent cât de provocatoare sau cât de complexe sunt problemele cu care ne confruntăm,guvernarea pentru popor este vitală pentru toți cetățenii SUA”; The Economist: „Forța economică a capitalismului de stat chinez rezidă din adaptarea la noua etapă de dezvoltare, ca un nou concept de dezvoltare și un nou model de dezvoltare”; Emmanuel MACRON: „Să producem mai mult pe teritoriul național”; Angela MERKEL: „Europa să aibă mai multă încredere în sine, să-și ia soarta în propriile mâini, iar Germania trebuie să-și găsească propria cale”; Christine LAGARDE: „UE are nevoie de un alt model de dezvoltare, planurile dedicate revitalizării economice rămân naționale, însă banii care le vor finanța sunt comuni”.

Deci pe tot mapamondul se vorbește și se acționează pentru schimbare, pentru un NOU MODEL DE DEZVOLTARE.

România trebuie deci să fie în pas cu evoluțiile actuale și viitoare din Europa şi din lume pentru a ocupa locul care i se cuvine în economia europeană şi mondială.

„Cea mai potrivită cale de rezolvare a dificultăților din prezent constă în atacarea problemelor pe termen lung”.

Am citat din Nouriel ROUBINI, reputat profesor de economie, de notorietate mondială.

Acum omenirea întreagă se află de peste doi ani de zile într-o mare dificultate și într-o derută cvasitotală generată de PANDEMIA GLOBALĂ DE COVID-19.

Întrebarea firească care se pune: de ce această situație a generat, ca niciodată în istoria omenirii, în marea majoritate a țărilor măsuri de blocare practic a vieții sociale, de reducere și chiar oprire a activității economice și de producție, cu influențe negative diferite de la țară la țară și efecte mai grave în special pentru statele mai sărace în resurse financiare?

Deși PANDEMIA se manifestă la nivel global, singura organizație internațională care și-a făcut simțită prezența, dar evident ezitant și chiar derutant de multe ori (este cazul medicamentului Remdesivir, anunțat inițial ca salvator, ca apoi să fie reconsiderat), a fost Organizația Mondială a Sănătății – OMS. Acest lucru era firesc deoarece COVID-19 a atacat starea de sănătate a tuturor pământenilor. Dar starea de sănătate poate fi mai bună sau mai rea dacă economia, producția, industria, agricultura, transporturile, educația, știința și cercetarea funcționează bine. Este evident faptul că tocmai aceste sectoare vitale pentru susținerea solidă și depășirea situațiilor dificile din suportul material și științific al stării de sănătate au fost în bună măsură blocate. De ce? A fost bine, a fost rău? Sigur nu a fost bine.

Consecința este că în primele nouă luni din 2020 economia mondială a înregistrat o contracție de peste

5 trilioane dolari, iar datoria globală a crescut cu 15 trilioane de dolari, ajungând la 273 trilioane dolari, conform raportului „Global Debt Monitor” al Institute of International Finance.

Mă gândesc că în mod normal, în afară de OMS, era firesc ca ONU, UNCTAD, OCDE, FAO, FMI, BANCA MONDIALĂ să reacționeze imediat cu măsuri economice adecvate acestei PANDEMII. Întrebarea este: au întârziat sau au fost oprite? Rămâne de văzut. Probabil nu este încă suficient de clar ce urmează POSTPANDEMIE!

În această situație fiecare stat s-a văzut obligat să acționeze cum a crezut de cuviință, cu mijloacele sanitare, tehnologice, materiale, financiare (mai multe sau mai puține, în funcție de cum a reușit să acumuleze de-a lungul istoriei) și umane de care a dispus.

În prezent, la nivel planetar, după peste doi ani de zile de PANDEMIE, omenirea este încă în neclaritate. Cât va mai dura? Care vor fi efectele asupra stării de sănătate, asupra activității economice, productive și tehnologice, atât la nivel mondial, dar mai ales pentru fiecare țară în parte?

Răspunsul este greu de întrevăzut, atâta timp cât știința combaterii COVID-19 este suprimată în favoarea câștigurilor politice și, mai ales, a celor financiare imediate, în bună parte din banii publici.

În planul dezvoltării și evoluțiilor economiei mondiale POSTPANDEMIE sunt tot mai evidente opiniile privind schimbarea profundă către o nouă lume economică ca rezultat fie al relansării, fie al restructurării sau, mai nou, așa cum s-a evidențiat și la ediția din 2021 a Forumului Economic Mondial de la DAVOS, al „MARII RESETĂRI”.

Până la „MAREA RESETARE”, dacă se va produce vreodată!, urmează însă o perioadă POSTPANDEMIE în care fiecare țară va încerca să-și regândească în mod cert nucleul de bază al economiei naționale, astfel încât să depindă cât mai puțin de factori externi generatori de insecuritate.

Restructurarea economiilor naționale postpandemie se va baza pe valorificarea cât mai bună a potențialului intern și pe realizarea unei colaborări și cooperări internaționale cât mai echitabile și reciproc avantajoase.

Într-o asemenea evoluție, România va trebui să folosească perioada pandemiei și postpandemiei nu ca pe o amenințare, ci ca pe o oportunitate pentru a-și construi un model economic românesc în Uniunea Europeană, și nu numai în UE, plecând de la o mai bună valorificare a potențialului său uman, natural, mineral și financiar, în primul rând în interes național.

România trebuie să crească și să se dezvolte economic, atât prin politica de convergență a Uniunii Europene, cât mai ales prin propria inovație, în punerea cât mai bună în valoare a potențialului său.

Debutul construcției unui model economic în UE trebuie să fie marcat atât de conceperea, cât mai ales de punerea în practică a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Din păcate PNRR în forma pregătită de guvernanți și aprobată de UE nu este în forma cea mai bună pentru nevoile reale ale României, ceea ce solicită o renegociere de către actualul guvern a unor capitole ale acestuia.

Problema unui model propriu de dezvoltare a României vine din istorie, dar în prezent se cere a fi rezolvată mai mult ca oricând.

Dominați de un paradox secular: „Săraca țară bogată” și de cunoscuta zicere: „Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă în poartă”, gânditorii, liderii luminați ai României au fost mereu preocupați de „un model de dezvoltare românesc”.

Aș aminti aici abordările lui Rădulescu-Motru, prelegerile lui Nae Ionescu, dar și politicile promovate de liderii istorici ai liberalilor încă de la începutul secolului al XX-lea: „Prin noi înșine”.

De ce este nevoie acum de un model economic românesc în Uniunea Europeană?

Răspunsul poate fi găsit dacă încercăm să descifrăm situația actuală a României, la 15 ani de la intrarea în Uniunea Europeană.

Date strategice:

• România este pe locul 6 în UE după populație și locul 9 după suprafață, locul 14 după PIB;
• România are resurse de gaze naturale care o situează pe primele două locuri în UE, dar importăm îngrășăminte pentru agricultură și jumătate din populație se încălzește cu lemne;
• România are 90% independență energetică, dar prețul de referință la gazele naturale se calculează după Viena;
• România ocupă poziția a 10-a în Europa la construcția de autovehicule;
• România deține locul 1 în UE la rezervele de aur, dar în prezent nu se scoate nimic pentru rezerva statului;
• România ocupă locul 8 în UE ca suprafață agricolă, dar realizează numai 3,8% din producția agricolă a UE;
• România are un potențial agro-alimentar care o situează pe primele zece locuri în UE, iar la unele produse agricole de bază chiar pe locurile 1 sau 2, cum ar fi producția de porumb, grâu, floarea-soarelui etc., dar importăm pâine congelată, carne și alte produse agro-alimentare pentru că exportăm materie primă, România fiind al treilea mare exportator de cereale din UE;
• România are circa 60% din rezervele de apă potabilă și ne situăm pe primul loc la potențialul geotermal al UE.
• Deși România actuală are un asemenea potențial uman, teritorial, natural, agro-alimentar și mineral, la indicatorii de competitivitate a economiei și la indicatorii calitativi de viață se prezintă îngrijorător, astfel:
• România în UE se situează pe locul 26 la PIB pe locuitor, deci pe penultimul loc;
• România pe locul 26 la speranța de viață;
• România are cea mai mare rată a sărăciei din UE (40% din săracii UE trăiesc în România), are o rată a abandonului școlar de peste 20% și peste 40% din populație este în analfabetism sau analfabetism funcțional;
• România are cea mai mare rată a mortalității infantile din UE;
• România este pe ultimul loc 27 în UE la cheltuielile cu știința și cercetarea pentru dezvoltare;
• România este printre țările cu cel mai mare deficit comercial;
• România, una dintre cele mai bogate țări ale Uniunii Europene, are unul dintre cele mai scăzute niveluri de trai din UE;
• Avuția unui român este de 10 ori mai mică decât media europeană.

Acest tablou dur, dar real arată clar că, chiar dacă intrarea în UE a fost o bună oportunitate și că locul României trebuie să fie în continuare în acest club economic, prezentul și viitorul țării noastre reclamă urgent o schimbare radicală a raportului dintre potențialul real al României și nivelul de dezvoltare și indicatorii calitativi de viață pentru cetățenii ei.

ROMÂNIA ARE NEVOIE de politici de mai bună promovare, protejare și punere în valoare a potențialului și interesului național, mai ales în timpul, dar și după PANDEMIE, când în mod cert lumea economică, dar și cea geopolitică va fi cu totul alta.

În această situație, europeană dar și mondială, deosebit de complexă și încă imprevizibilă datorată PANDEMIEI actuale, România trebuie să acționeze în așa fel încât să folosească evoluțiile care vor urma ca pe o OPORTUNITATE ISTORICĂ atât pentru a nu repeta greșelile trecutului, cât mai ales pentru a-și reconstrui viitorul și a ajunge în rândul națiunilor europene pe o poziție conformă potențialului său.

Afirm cu deplină convingere că SE POATE, dar să VREM, iar acest demers DEPINDE ÎN PRIMUL RÂND DE NOI, DE POPORUL ROMÂN, mobilizat de guvernanți performanți, cu știința managementului societății, deschiși către interesul național și cu o viziune profundă a prezentului și viitorului, care așa cum se prefigurează va fi sigur altul.

OMENIREA este într-adevăr la o răscruce, dar nu se oprește și sigur se schimbă, VA FI ALTA. Dar viitorul care va redesena întreaga activitate pe Terra, dar și cu deschidere spre alte planete, va fi al națiunilor consolidate și unite într-o politică globală reconsiderată, prin creșterea rolului statelor-națiune coordonate la nivel global prin ONU (Organizația Națiunilor Unite), care ea însăși va trebui să-și adapteze programul și activitatea la prezent și viitor.

În această situație și România trebuie să se schimbe și de aceea este cert bine motivat apelul la guvernanți, dar și la întreaga clasă politică, la mediul de afaceri, la societatea civilă, la tineret de a GÂNDI DINCOLO DE ZI pentru a construi un viitor mai bun pentru România.

România, începând de azi, dar mai ales de mâine și după mâine, din perspectiva anilor 2040:

Trebuie să se dezvolte după un MODEL ECONOMIC ROMÂNESC, bazat în primul rând nu pe consum, ci pe investiții productive care să pună în valoare potențialul uman, natural, material, mineral și financiar existent, într-o politică de cooperare și colaborare europeană și internațională echitabilă și reciproc avantajoasă.

Economia prezentă și viitoare a României trebuie să se bazeze pe redesenarea și restructurarea tabloului producției interne, pe dezvoltarea în țară a acelor industrii, activități agricole și servicii bazate pe tehnologii ale viitorului în care România are avantaje competitive în circuitul economic european și internațional.

Evident că întregul concept de dezvoltare va fi corelat și cu reevaluările și schimbările care sigur se vor produce și în Uniunea Europeană, dar și în lume.

Această schimbare nu se poate face decât având un STAT puternic, nu ca administrator, ci un STAT cu politici de reglementare și supraveghere în interes național, deschis în același timp unei cooperări externe în condiții reciproc avantajoase.

MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ, dar și în lume trebuie:

• să fie un model economic românesc, bazat nu pe consum, ci pe investiții productive, pentru dezvoltarea producției de bunuri și servicii interne, care să pună în valoare, prin prelucrarea superioară în țară cu tehnologii ale viitorului, a resurselor naturale și minerale proprii;
• să fie bazat pe o analiză SWOT realistă a situației actuale a României din punct de vedere economic, social și managerial, să plece de la înlăturarea punctelor slabe și să dezvolte punctele tari în avantajul național, să țină seama de amenințări și să folosească oportunitățile existente în plan național, dar și internațional;
• să facă o analiză profundă a potențialului real al resurselor naturale, minerale, energetice, de mediu, umane și financiare ale României și să asigure punerea lor în valoare prin prelucrarea primară, secundară și terțiară în primul rând în țară;
• să fie construit în funcție de tendințele economice, tehnologice, educative, sociale și de mediu în lume, în UE și în țările vecine;
• să fie în consens și să-și asimileze progresele tehnologice din economia europeană și economia mondială;
•  să reducă până la eliminare exportul de materii prime, realizând prin eforul propriu sau în colaborare internațională prin crearea de societăți mixte cu investitori străini, prelucrarea lor în țară în produse finite, prin dezvoltarea în țară a lanțurilor de producție succesive;
• să încurajeze dezvoltarea capitalismului românesc de stat și privat; acolo unde este mai eficient să promoveze înființarea de societăți mixte cu investitori străini care să vină cu tehnologii înalte, cu finanțări și cu piață de desfacere;
• să refacă, să dezvolte și să consolideze sistemul bancar cu capital românesc, prin crearea unei Bănci de Investiții și Dezvoltare, prin atragerea resurselor bănești ale populației din țară și ale românilor din străinătate pentru investiții și reducerea împrumuturilor financiare externe;
• să dezvolte finanțarea economiei prin piața de capital;
• să dezvolte acele industrii ale prezentului și viitorului în România prietenoase cu mediul, bazate pe tehnologii ale anilor 2040: robotizare, digitalizare, IT, IA, nanotehnologii, biotehnologii etc.;
• să asigure o puternică dezvoltare a IMM-urilor, izvor de creare și consolidare a capitalismului privat  
• românesc și care să asigure stabilizarea forței de muncă în țară, reducând migrația;
• să fie bazat pe un set de politici economice, sociale și educative inteligente pentru a trece capitalismul românesc într-o etapă superioară, aceea a promovării și dezvoltării activităților cu valoare adăugată mare;
• pe măsura consolidării capitalismului românesc să se promoveze internaționalizarea lui și pe alte piețe externe;
• să asigure astfel construirea în România a unei economii moderne, cu cetățeni care să aibă o educație și instruire la cerințele prezentului și viitorului și cu o stare de sănătate a populației la standarde moderne;
• să asigure reconstrucția economiei prin restructurare, bazată pe inovare, pe coordonarea pe orizontală și pe verticală a lanțurilor de producție și aprovizionare în plan național, printr-o politică de planificare economică, dar și bugetară multianuală, pe economia verde, într-o concepție de deschidere și colaborare europeană și internațională, evident în primul rând în interes național.

MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ca opțiune politică și economică la nivel național trebuie să fie o însumare a unor modele pe fiecare domeniu în parte: industrie, agricultură și industrie alimentară, comerț, turism, servicii, educație, sănătate etc.

De ce România 2020-2040?

Pentru că România 1990-2020 a „reușit” ca la timpul prezent societatea românească să fie:

Oarecum reformată, dar sărăcită și dezorganizată, cu o industrie și o agricultură care abia acum trebuie puse pe un drum normal de dezvoltare;

Cu instituții publice având importante și mari carențe, un stat capturat de grupurile de interese interne și externe, exploatat de acestea, incapabil să prevină explozia corupției și a sărăciei.

Costul social este apreciabil: pierderea locurilor de muncă, migrația șocantă în Occident, o sărăcie explozivă, dar și grupuri foarte restrânse care afișează o bogăție ostentativă, o populație demoralizată (la ultimele alegeri prezidențiale puțin peste 50% din cetățeni s-au prezentat la vot, iar la cele parlamentare mult sub 50%, mai exact 31,8%), neîncrederea în instituțiile publice; o stare socială sever deteriorată.

Aceasta este situația României azi, după 32 de ani de la abandonarea modelului economic etatist, centralizat și planificat și după 16 ani de la intrarea în Uniunea Europeană.

După 1990, din lipsa unei concepții clare cu privire la evoluția economiei românești, s-a intrat într-o tranziție prelungită, fără schimbări structurale care să permită reașezarea politicilor economice în direcția unei creșteri, dar mai ales a unei dezvoltări economice bazate pe potențialul și resursele reale ale României.

Odată cu parcurgerea celui de al doilea deceniu de integrare în Uniunea Europeană, România nu mai poate continua fără a-și reconsidera radical politicile economice.

O continuare pe mai departe a comportamentului economic din ultimii 32 de ani poate duce România la secătuirea resurselor naturale, minerale și umane, la creșterea gradului de sărăcie, de degradare a stării de sănătate, de instruire și educație a populației.

O relansare a economiei României prilejuită de parcurgerea celui de al doilea deceniu de integrare în Uniunea Europeană nu se poate face fără o restructurare profundă, fără conceperea și punerea cu maximă urgență în practică a unui model economic românesc care să răspundă în primul rând nevoilor de dezvoltare a țării noastre, dar și să utilizeze la maximum avantajele integrării europene și cooperării economice mondiale.

Modelul economic românesc în Uniunea Europeană trebuie să pună capăt DECONSTRUCȚIEI ROMÂNIEI din ultimii 32 de ani și să înceapă o nouă etapă, 2021-2040, a RECONSTRUCȚIEI ECONOMIEI ROMÂNIEI.

MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ va avea ca rezultat RECONSTRUIREA unei ROMÂNII NORMALE, adică:

• o Românie care să aibă, după 32 de ani de greșeli, un MODEL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ, cu un program economic, social, de educație și sănătate la orizontul anilor 2040, având ca primă etapă realizările obiectivelor din STRATEGIA NAȚIONALĂ DE DEZVOLTARE DURABILĂ A ROMÂNIEI – AGENDA ONU 2030;
• o Românie în care rolul statului să crească, să fie un stat democratic, social-liberal, puternic, fără excese în administrare, dar puternic în reglementare și în aplicarea și respectarea legii de către toate instituțiile de stat și de către toți cetățenii ei;
• o Românie unde statul să aibă un rol fundamental în prognozarea și planificarea vieții economico-sociale pe perioade de 5 ani în strategiile de dezvoltare și de 7 ani în planificarea bugetar-financiară, așa cum se procedează în UE. Acestă regândire de guvernare cere realizarea în subordonarea Parlamentului a unui organism de planificare economică și bugetară pentru perioade de 5, respectiv 7 ani pe care guvernele să o pună în practică;
• o Românie în care tendințele și progresele economice, tehnologice, educative și sociale din UE și din lume să fie asimilate și promovate ca mod de viață pentru toți locuitorii ei;
• o Românie în care resursele naturale, minerale, de mediu, umane și financiare, adică întregul potențial economic național, să fie puternic dezvoltate, în primul rând în interesul populației țării, evident, printr-o mai echilibrată și avantajoasă participare la circuitul economic european și mondial;
• o Românie bazată pe inovare, care să cunoască o reindustrializare de tip nou prietenoasă cu mediul, axată pe industrii ale prezentului și viitorului, pe tehnologii la orizontul anilor 2040: digitalizare, IT, IA, robotizare, biotehnologii, nanotehnologii, industrii bazate pe laser și resurse nucleare etc.;
• o Românie cu o economie în care IMM-urile și, în general, capitalul privat românesc să fie puternic sprijinite prin politici economice adecvate;
• o Românie în care să fie promovat un nou concept integrat: agricultură, industrie alimentară și mașini și utilaje moderne pentru agricultură și industria alimentară;
• o Românie preocupată pentru reașezarea politicilor demografice în direcția relansării creșterii și întineririi populației, cu politici educativ-instructive și de sănătate la nivel european și mondial;
• o Românie în care cetățenii ei să-și găsească de lucru acasă, să nu mai apeleze la emigrare și, în acest context, să se ajungă la pierderea identității naționale;
• o Românie bazată pe cunoaștere și cunoștințe, pe cercetare, creativitate și inovare;
• o Românie în care oamenii de știință, cercetătorii, mediul academic și universitar, experții în economie și mediul climatic să fie ascultați și atrași în elaborarea politicilor de dezvoltare durabilă și progres economico-social;
• o Românie bazată pe folosirea cu prioritate a resurselor financiare proprii și introducerea în circuitul de finanțare a depozitelor bancare ale populației, cu reducerea gradului de îndatorare, scăderea la maximum a evaziunii fiscale, a economiei gri și a economiei subterane; reorganizarea și informatizarea ANAF; reînființarea Gărzii Financiare ca structură militarizată cu puteri extinse;
• o Românie în care egoismul politicilor de partid din ultimii 32 de ani, determinat de o slabă cultură politică, trebuie să fie înlocuit cu dialogul și dezbaterea constructivă în Parlament cu participarea instituțiilor statului, a partidelor, a societății civile, a mediului academic și de afaceri, a reprezentanților tineretului școlar și universitar, a tinerilor antreprenori – generația care vine;
• o Românie încadrată în circuitul economic european și internațional, cu respectarea suveranității naționale, în care importurile să fie echilibrate cu exporturile, cu o balanță comercială și de plăți pozitivă, unde consumul productiv și cel casnic să se bazeze în primul rând pe resursele și producția proprii, interne.

Aceasta este O ROMÂNIE NORMALĂ și ea poate fi RECONSTRUITĂ, din perspectiva anilor 2040, cu condiția ca politicul să depășească luptele sterile din ultimii 32 de ani și să se afirme prin a da prioritate economicului, orientat spre interesul național, într-o politică de colaborare și cooperare internațională reciproc avantajoasă. n