În data de 12 noiembrie 2020, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României s-a întrunit într-o ședință, la care au fost prezenți următorii membri: Mugur Isărescu, președinte al Consiliului de Administrație și guvernator al Băncii Naționale a României; Florin Georgescu, vicepreședinte al Consiliului de Administrație și prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României; Leonardo Badea, membru al Consiliului de Administrație și viceguvernator al Băncii Naționale a României; Eugen Nicolăescu, membru al Consiliului de Administrație și viceguvernator al Băncii Naționale a României; Csaba Bálint, membru al Consiliului de Administrație; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de Administrație; Cristian Popa, membru al Consiliului de Administrație; Dan-Radu Rușanu, membru al Consiliului de Administrație; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de Administrație.

În cadrul ședinței, Consiliul de Administrație a discutat și adoptat deciziile de politică monetară, pe baza datelor și analizelor privind caracteristicile recente și perspectiva evoluțiilor macroeconomice pe termen mediu prezentate de direcțiile de specialitate și a altor informații interne și externe disponibile.

Potrivit evaluării membrilor Consiliului, cele mai recente date și informații indică o redresare mai consistentă a economiei pe parcursul verii decât cea anticipată în ședința din luna august, susținută de programele guvernamentale și de măsurile de politică monetară ale BNR, care se va întrerupe însă probabil spre finele anului, sau chiar se va inversa ușor, similar evoluțiilor pe plan european, sub impactul noului val pandemic și al restricțiilor de mobilitate asociate.

S-a arătat că rata anuală a inflației a scăzut în septembrie la 2,45 la sută, de la 2,68 la sută în august, iar în octombrie la 2,24 la sută – vizibil sub nivelul prognozat și ușor sub valoarea de 2,58 la sută de la finele trimestrului II –, în principal ca urmare a ieftinirii mult peste așteptări a legumelor și fructelor. Rata anuală a inflației CORE2 ajustat a rămas, în schimb, stabilă în trimestrul III, la 3,7 la sută, și a scăzut doar marginal în octombrie, la 3,6 la sută, în linie cu previziunile, în condițiile unor divergențe minore la nivel structural; astfel, evoluțiile de pe segmentul alimentelor procesate au fost ușor dezinflaționiste, preponderent pe seama unui efect de bază, în timp ce subcomponenta serviciilor a generat mici influențe de sens opus, inclusiv pe fondul relativei slăbiri a leului în raport cu euro, sensibil mai temperată, însă, decât cea evidențiată în regiune.

În urma analizei, membrii Consiliului au convenit că persistența a rămas un determinant important al comportamentului inflației de bază, observând că dinamica recentă a inflației CORE2 ajustat și așteptările inflaționiste pe termen scurt continuă să fie marcate de presiunile inflaționiste ale factorilor fundamentali din perioada prepandemie. Relevante au fost considerate, de asemenea, redresarea consistentă a cererii de consum pe parcursul verii și dinamica înaltă a costurilor salariale, precum și influențele, în ușoară diminuare totuși, venite din perturbări/constrângeri pe partea ofertei și din creșteri de costuri asociate pandemiei și măsurilor de prevenire a răspândirii infecției cu coronavirus. S-a apreciat că toate acestea, împreună cu decalajele temporale inerente explică întârzierea evidențierii la nivelul inflației de bază a efectelor dezinflaționiste ale deficitului de cerere agregată deschis în trimestrul II.
În ceea ce privește poziția ciclică a economiei, membrii Consiliului au arătat că, așa cum s-a anticipat, economia a suferit o contracție severă în trimestrul II – de 10,3 la sută în termeni anuali și 11,9 la sută în termeni trimestriali –, implicând coborârea abruptă a gap-ului PIB în teritoriul negativ, de la valoarea substanțial pozitivă din trimestrul I. S-a remarcat că, într-o proporție covârșitoare, contracția este atribuibilă cererii interne, al cărei recul a fost provocat cvasiintegral de scăderea amplă a consumului gospodăriilor populației, în principal pe seama achizițiilor de servicii – afectate puternic de măsurile de distanțare socială instituite în contextul stării de urgență. În schimb, formarea brută de capital fix a continuat să crească ușor în termeni anuali, contrar așteptărilor, pe fondul majorării investițiilor în utilaje și al rezilienței activității în construcții, iar dinamica anuală a consumului administrației publice a rămas la un nivel de două cifre, deși s-a redus față de trimestrul anterior.

Impactul contracționist al exportului net a fost mult mai modest decât cel al absorbției interne, dar substanțial din perspectivă istorică și doar marginal inferior celui din trimestrul I, au observat membrii Consiliului, în condițiile în care comprimarea masivă a exporturilor de bunuri și servicii a devansat-o vizibil pe cea a importurilor, determinând și o reamplificare a dinamicii anuale a soldului negativ al balanței comerciale. Deficitul de cont curent a continuat totuși să scadă în raport cu perioada similară a anului anterior, ca urmare a ameliorării considerabile a evoluției în termeni anuali a balanței veniturilor primare și a celei a veniturilor secundare, pe seama veniturilor din participații la capital și a intrărilor de fonduri europene.

Referitor la perspectiva apropiată, membrii Consiliului au convenit, în baza celor mai recente date și evaluări, că economia va recupera probabil în semestrul II o proporție mai mare din contracție decât se anticipa în luna august, în condițiile unei redresări mai consistente în trimestrul III – în pofida performanțelor mai slabe ale agriculturii –, care se întrerupe însă sau chiar se inversează ușor în ultimele luni ale anului, în contextul reacutizării pandemiei și al instituirii de noi restricții, mai puțin severe totuși decât cele din primăvară. Evoluția implică o resorbire mai consistentă a deficitului de cerere agregată în semestrul II 2020, față de prognoza precedentă, pe seama restrângerii acestuia cu peste două treimi în trimestrul III și a staționării lui în trimestrul următor la o valoare ușor inferioară celei anticipate anterior – perspectivă caracterizată totuși prin mari incertitudini, în contextul extinderii la nivel european a valului pandemic și a măsurilor restrictive asociate.

Potrivit indicatorilor cu frecvență ridicată, redresarea economică din trimestrul III se prefigurează a fi inegală din perspectivă structurală, au observat membrii Consiliului, consumul privat conturându-se drept un determinant important – după contribuția decisivă adusă la contracția severă din trimestrul anterior –, în timp ce aportul formării brute de capital fix ar putea fi modest, ulterior evoluției peste așteptări din precedentele trei luni. Și în cazul exportului net este posibilă o contribuție pozitivă, dată fiind comprimarea ușoară a deficitului balanței comerciale în iulie-august față de aceeași perioadă a anului trecut, ca efect al atenuării vizibil mai pronunțate a declinului în termeni anuali a exporturilor, în raport cu cea evidențiată în cazul importurilor de bunuri și servicii. Pe acest fond, deficitul de cont curent și-a reaccelerat scăderea față de perioada similară a anului trecut, beneficiind și de continuarea ameliorării balanței veniturilor primare, în principal pe seama diminuării ieșirilor de dividende distribuite și de profituri reinvestite. Acoperirea deficitului de cont curent cu fluxuri de capital autonom și-a reluat însă tendința de înrăutățire, au atenționat unii membri ai Consiliului, în condițiile scăderii ample a investițiilor străine directe.

Membrii Consiliului au remarcat că pe piața muncii efectele adverse ale crizei pandemice au fost relativ limitate până acum, inclusiv în raport cu așteptările, în condițiile repornirii activității în numeroase sectoare după începerea relaxării graduale a restricțiilor, dar și ca urmare a extinderii măsurilor de sprijin guvernamental vizând păstrarea relațiilor de muncă. Astfel, efectivul salariaților din economie și-a stopat practic scăderea în iunie, iar rata șomajului BIM și-a încetinit ascensiunea în intervalul mai-iulie, pentru ca în august-septembrie să consemneze chiar ușoare corecții descendente, ajungând la 5,2 la sută. Rata locurilor de muncă vacante a continuat totuși să se reducă relativ alert în trimestrul II, însă inegal la nivel sectorial, piața muncii devenind astfel mai relaxată, dar în condițiile unor schimbări structurale, relevate inclusiv de creșterea interesului de angajare al firmelor care desfășoară activități esențiale sau compatibile cu distanțarea socială. În aceste condiții, după ce a frânat puternic în perioada stării de urgență ca urmare a apelului extins la șomaj tehnic, creșterea anuală a câștigului salarial mediu brut nominal s-a reaccelerat în iunie-iulie și a rămas neschimbată în august, media ei pe primele două luni ale trimestrului III urcând astfel în apropierea valorilor înregistrate în lunile premergătoare șocului pandemic. În perspectivă apropiată, piața muncii ar putea însă resimți impactul deteriorării situației epidemiologice, chiar dacă unele rapoarte și sondaje de specialitate au evidențiat la începutul toamnei o ușoară îmbunătățire a intențiilor de angajare. Este totuși de așteptat ca efectele adverse să fie atenuate de caracterul mai puțin stringent al actualelor restricții, precum și de măsurile de sprijin guvernamental, potențial prelungite, au considerat membrii Consiliului.

În ceea ce privește condițiile financiare, membrii Consiliului au arătat că acestea au continuat să se amelioreze, sub impactul celor trei scăderi succesive ale ratei dobânzii de politică monetară efectuate în perioada martie-august și pe fondul lichidității furnizate instituțiilor de credit de către banca centrală, de natură să permită finanțarea corespunzătoare a economiei reale și a sectorului bugetar, în condiții de relativă stabilitate a cursului de schimb leu/euro. Astfel, principalele cotații ale pieței monetare interbancare și-au continuat în ultimele luni tendința descendentă, deși relativ încetinită și marcată recent de unele mici oscilații, iar randamentele titlurilor de stat și-au prelungit mișcarea descrescătoare, atingând în cazul maturității de zece ani valori minime ale ultimilor 4 ani. La rândul său, rata medie a dobânzii la creditele noi ale clienților nebancari a continuat să scadă în trimestrul III, coborând în septembrie la minimul ultimilor aproape 3 ani. Totodată, IRCC și-a accentuat descreșterea în ultimul trimestru al anului curent, caracteristicile indicelui rămânând însă o sursă de incertitudini în ceea ce privește funcționarea mecanismului de transmisie a politicii monetare, au semnalat unii membri ai Consiliului.

Fluctuațiile recente ale raportului schimb leu/euro – antrenate de creșterea aversiunii globale față de risc în contextul noului val pandemic, dar și de decizii politice interne ce induc riscuri la adresa sustenabilității finanțelor publice –, au fost totuși sensibil mai modeste decât cele din regiune. Membrii Consiliului au reiterat că păstrarea încrederii în moneda națională, în condițiile adâncirii deficitelor gemene, constituie un element central al conducerii politicii monetare în acest an, presupunând o reducere graduală și sustenabilă a ratelor dobânzilor pe piața monetară și a celor la creditele în lei. În același timp, s-a convenit că perspectiva finanțelor publice și creșterea, în contextul electoral, a incertitudinilor asociate acesteia sunt de natură să amplifice presiunile asupra primei de risc suveran, cu potențiale consecințe asupra volatilității cursului de schimb al leului, implicit asupra inflației și în final asupra costurilor de finanțare și ritmului redresării economiei.

S-a observat că dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat și-a accentuat ușor creșterea în septembrie, după schimbarea de direcție din luna august, ajungând la 4,0 la sută, de la
3,6 la sută în iulie, în condițiile revigorării creditării în lei, îndeosebi pe segmentul societăților nefinanciare, inclusiv cu sprijinul programului IMM Invest România. Au fost evidențiate și influențele stimulative ale trendului general descrescător al ratelor dobânzilor, reflectate și de prelungirea creșterii robuste, doar ușor încetinite, a împrumuturilor în lei pentru locuințe. Dinamica anuală a creditului în valută a continuat însă să se adâncească în teritoriul negativ, în principal pe seama împrumuturilor societăților nefinanciare, ponderea în total a componentei în lei urcând astfel la 68,6 la sută – recordul perioadei post-ianuarie 1996. A fost semnalată și tendința de accelerare a expansiunii masei monetare în august-septembrie, corelată în principal cu dinamizarea cheltuielilor bugetare excedentare, implicând și o foarte ușoară scădere a ponderii depozitelor în valută în acest interval.

În ceea ce privește evoluțiile macroeconomice viitoare, membrii Consiliului au remarcat că în contextul noii prognoze, pattern-ul anticipat al inflației se modifică doar pe orizontul apropiat de timp, când coboară vizibil sub nivelurile previzionate anterior. Astfel, rata anuală a inflației este așteptată să scadă la 2,1 la sută în decembrie 2020 – față de 2,7 la sută în proiecția precedentă –, și la 2,0 la sută la finele primului trimestru al anului viitor, dar apoi să urce și să se mențină pe orizontul relevant pentru politica monetară în proximitatea punctului central al țintei, similar previziunilor anterioare.

Totodată, s-a observat că responsabile de decelerarea mai pronunțată a inflației pe orizontul scurt de timp sunt evoluțiile recente și cele anticipate de pe segmentul LFO, atribuibile producțiilor peste medie obținute la unele categorii de legume și fructe, dar și potențialei slăbiri a cererii, pe fondul restricțiilor de funcționare a unor sectoare în contextul noului val pandemic. Acțiunea de ansamblu a factorilor pe partea ofertei va redeveni însă probabil inflaționistă începând cu primul semestru al anului viitor, în principal pe seama unor efecte de bază, dar și în contextul liberalizării în luna ianuarie 2021 a pieței energiei electrice, al cărei impact inflaționist ar putea fi chiar mai mare decât cel anticipat, au considerat unii membri ai Consiliului. S-a apreciat că influențe peste așteptări în sens ascendent ar putea veni și din cotații ale unor mărfuri agroalimentare și din costuri asociate măsurilor de prevenire a infectării cu virusul SARS-CoV-2, precum și din perturbații în lanțurile de producție/aprovizionare și din comportamentul de stabilire a prețurilor al unor agenți economici – toate de natură a afecta evoluția inflației de bază.

Presiunile dezinflaționiste ale factorilor fundamentali vor începe probabil să se evidențieze ușor din trimestrul IV 2020, devenind pregnante doar de la mijlocul anului viitor, au convenit membrii Consiliului. Alături de caracterul gradual al manifestării efectelor dezinflaționiste ale deficitului de cerere agregată, determinante pentru întârziere sunt persistența inflației de bază și creșterea amplă a costurilor salariale în acest an, anticipată a se corecta în 2021. Pe orizontul apropiat de timp, influențe dezinflaționiste notabile vor decurge însă din dinamica prețurilor importurilor, inclusiv pe fondul evoluției probabile a cursului de schimb al leului, precum și din efecte de bază asociate scumpirii unor alimente procesate, mai ales a cărnii de porc, au sesizat membrii Consiliului.

Pe acest fond, rata anuală a inflației CORE2 ajustat va scădea probabil doar ușor la finele acestui an, la 3,3 la sută, similar previziunilor anterioare, pentru ca apoi să cunoască o corecție descendentă consistentă, coborând în a doua parte a anului viitor și rămânând ulterior sub punctul central al țintei, la valori marginal inferioare celor anticipate anterior. Inflația de bază ar putea dovedi totuși o persistență relativ mai accentuată pe orizontul proiecției, implicit o senzitivitate mai redusă la deviația negativă a PIB, au opinat unii membri ai Consiliului.

Referitor la viitorul poziției ciclice a economiei, s-a observat că noile evaluări indică o contracție mai estompată a economiei în anul curent decât cea anticipată în august, pe fondul influențelor stimulative venite din programele guvernamentale și din condițiile monetare, dar și o creștere economică ceva mai modestă în 2021, în contextul noului val pandemic și al refacerii ceva mai temperate a cererii externe. Perspectiva face probabilă o încetinire sensibilă a restrângerii deficitului de cerere agregată după comprimarea consistentă din semestrul II 2020, implicând închiderea acestuia ceva mai târziu decât s-a anticipat anterior.

Incertitudinile asociate noii perspective continuă să fie extrem de ridicate, au subliniat în mod repetat membrii Consiliului, și de natură a induce riscuri în dublu sens la adresa evoluției viitoare a inflației, în contextul noului val pandemic, dar mai ales în absența, în conjunctura electorală actuală, a programului bugetar pentru anul 2021, care să prefigureze coordonatele viitoare ale politicii fiscale și ale celei de venituri.
Au fost evocate creșterea în intensitate a pandemiei pe continentul european și posibila prelungire a noului val, dar și anunțurile privind disponibilitatea în viitorul apropiat a unui vaccin eficace, precum și caracterul mai puțin sever al actualelor restricții de mobilitate, alături de capacitatea crescută a populației și a agenților economici de a-și adapta comportamentul la criza de sănătate.

S-a considerat că, prin potențialul impact exercitat asupra venitului disponibil real și a sentimentului de încredere a populației, acestea induc riscuri mixte la adresa consumului gospodăriilor – anticipat să-și slăbească substanțial ritmul în trimestrul IV 2020, sau chiar să se comprime în termeni anuali, dar să își reia apoi ferm trendul de redresare și să revină în 2021 la o valoare semnificativ pozitivă.

Incertitudini mari caracterizează și evoluția viitoare a investițiilor, a căror creștere este așteptată să se tempereze în trimestrul IV 2020, dar să rămână pozitivă pe ansamblul anului – inclusiv cu sprijinul programelor și măsurilor guvernamentale –, și să se reaccelereze ușor în 2021. S-a arătat că perspectiva este totuși condiționată de cererea de consum și de cea externă, implicit de funcționarea lanțurilor internaționale de producție, dar și de situația veniturilor/profiturilor firmelor și de încrederea investitorilor, precum și de viteza de recuperare a țărilor de origine a investițiilor străine – toate potențial afectate mai durabil de recrudescența pandemiei. În schimb, o absorbire consistentă, începând cu 2021, a fondurilor europene alocate țării noastre prin pachetul de redresare economică și prin bugetul multianual agreate la nivelul UE ar fi de natură să antreneze o dinamizare chiar peste așteptări a investițiilor, au subliniat membrii Consiliului. În perspectivă mai îndepărtată, aceasta ar putea fi impulsionată și de eventuala relocare în România a unor capacități de producție retrase de companii europene de pe alte continente – condiționată însă de ameliorări interne în planul infrastructurii, al predictibilității cadrului legislativ și al digitalizării economiei.

Membrii Consiliului au discutat îndelung situația finanțelor publice și incertitudinile mari asociate perspectivei acesteia, inclusiv în context electoral, de natură să inducă riscuri la adresa evoluțiilor și stabilității macroeconomice, pe un orizont mai mare de timp. S-au exprimat îngrijorări legate de creșterea amplă, posibil peste așteptări, a deficitului bugetar în acest an, sub impactul crizei pandemice și al măsurilor de sprijin adoptate, precum și ca efect al majorării unor cheltuieli cu caracter permanent, cu repercusiuni asupra execuțiilor bugetare viitoare, precum și asupra necesarului și costului finanțării. În acest context, s-a apreciat a fi însă foarte posibilă inițierea în viitorul apropiat a necesarei consolidări bugetare, de natură să inducă, la rândul ei, riscuri la adresa actualei prognoze a evoluțiilor macroeconomice, inclusiv prin intermediul caracteristicilor și etapizării măsurilor de corecție implementate. S-a argumentat din nou în favoarea concentrării acestora la nivelul cheltuielilor curente, în vederea minimizării efectelor adverse asupra redresării și potențialului de creștere a economiei pe termen mediu, precum și pentru prevenirea unei agravări a dezechilibrului extern.
Preocupantă a fost considerată și poziția externă a economiei, în condițiile continuării creșterii în acest an a deficitului comercial ca pondere în PIB, precum și ale deteriorării structurii finanțării acestuia, pe fondul comprimării severe a investițiilor străine directe, cu implicații asupra dinamicii datoriei externe. Au fost evidențiate, totodată, riscurile considerabile la adresa economiilor zonei euro, implicit a cererii externe, induse de noul val pandemic și de măsurile tot mai restrictive instituite, remarcându-se însă, concomitent, redresarea solidă, peste așteptări, a activității economice la nivel global și european imediat după contracția amplă din trimestrul II al acestui an.

În aprecierea unanimă a membrilor Consiliului, contextul analizat justifică menținerea neschimbată a ratei dobânzii de politică monetară și a ratelor dobânzilor la facilitățile permanente ale BNR. Astfel calibrată, conduita politicii monetare este de natură să susțină redresarea activității economice pe orizontul prognozei, în vederea aducerii și consolidării pe termen mediu a ratei anuale a inflației în linie cu ținta de inflație de 2,5 la sută ±1 punct procentual, în condiții de protejare a stabilității financiare.

În aceste condiții, Consiliul de Administrație al BNR a decis în unanimitate menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,50 la sută; totodată, a hotărât menținerea la 1,00 la sută a ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit și la 2,00 la sută a ratei dobânzii aferente facilității de creditare (Lombard). În același timp, Consiliul de Administrație al BNR a decis în unanimitate menținerea ratei rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei la nivelul de 8 la sută. Date fiind evoluția creditului în valută și nivelul adecvat al rezervelor valutare, Consiliul de Administrație al BNR a
decis în unanimitate reducerea ratei rezervei minime obligatorii pentru pasivele în valută ale instituțiilor de credit la nivelul de 5 la sută de la 6 la sută începând cu perioada de aplicare 24 noiembrie – 23 decembrie 2020. Măsura vizează inclusiv continuarea armonizării mecanismului rezervelor minime obligatorii cu standardele și practicile în materie ale Băncii Centrale Europene și ale principalelor bănci centrale din statele membre ale Uniunii Europene.