Contrabanda, în scădere la granița cu Serbia
Piața neagră a țigaretelor a scăzut în septembrie la 15,3% din totalul consumului (cu 2,9 p.p. mai puțin față de iulie 2018).
„Regiunea Nord-Est continuă să fie și în septembrie cea mai afectată de piața neagră, cu o pondere de 33,5%, deși înregistrează o scădere substanțială de 6 p.p. față de luna iulie. Cea mai importantă scădere este notată însă în sud-vest, de 15,1 p.p. comparativ cu studiul precedent, din vară. Un nivel la fel de scăzut în această zonă a țării, de circa 11%, s-a mai înregistrat în urmă cu cinci ani. De asemenea, piața neagră scade abrupt și în nord-vest, cu 9,2 p.p., regiune unde în iulie era notată cea mai mare creștere și un nivel record al comerțului ilegal. În vest, se menține un nivel ridicat constant, de 26,1%. Din punctul de vedere al provenienței, cheap whites (țigarete no-name, produse legal sau ilegal și destinate pieței negre) continuă să fie principala sursă, cu 62,5%. Ponderea produselor din tutun provenite ilegal din Moldova, Ucraina și Serbia este relativ constantă”, a declarat Marian Marcu, director general al Novel Research.
„Scăderea pieței negre la nivel național în septembrie se datorează, în bună parte, reducerii comerțului ilegal cu peste 15 p.p. în sud-vest. Conform analizei Novel, vorbim despre cea mai mare scădere a contrabandei în această regiune din ultimii zece ani! Acest record este consecința directă a unor acțiuni complexe derulate de autoritățile de aplicare a legii din țările vecine. În Serbia, au fost distruse în septembrie aproape 100 de tone de tutun, cultivate pe o suprafață de circa 50 de hectare. Operațiuni similare continuă și în cursul lunii octombrie. De asemenea, în Bulgaria autoritățile au descoperit la sfârșitul lui august patru fabrici ilegale, care produceau circa 100.000 de pachete pe zi. Fabricile aveau echipamente de producție de ultimă generație, iar pachetele produse ilegal erau transportate de două-trei ori pe săptămână și vândute în afara Bulgariei. Pentru a continua trendul descendent la nivel național, este absolut necesar ca, în lunile următoare, autoritățile de aplicare a legii să acționeze în strânsă colaborare, iar procesul de modernizare a vămilor, promis de ministrul finanțelor, să demareze în forță”, a declarat Gilda Lazăr, director corporate affairs & communications la JTI România, Moldova și Bulgaria.
„În septembrie, consumul produselor de contrabandă a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimele 12 luni, de doar 15,3%, mulțumită intensificării acțiunilor anticontrabandă în a doua jumătate a anului. Conform datelor de pe stopcontrabanda.ro, un exemplu bun este cel al Poliției de Frontieră, care în iulie și august a capturat cu circa 10% mai multe țigarete de contrabandă față de aceeași perioadă a anului trecut, ceea ce a condus la o scădere a consumului de produse netaxate și neverificate aduse ilegal de peste graniță. Un alt exemplu este cel al acțiunilor coordonate ale Poliției Române și DIICOT care, în ultimele trei luni, au destabilizat mai multe structuri organizate specializate în traficul ilicit cu țigarete, perturbând piața ilicită cu peste 200 de percheziții și arestări. Totuși, finalul de an aduce de obicei creșteri ale contrabandei, așa că, în absența continuării acțiunilor tuturor structurilor statului, s-ar putea ca acest rezultat să fie doar o bătălie câștigată într-un război fără sfârșit”, a declarat Ileana Dumitru, director juridic și de relații publice al British American Tobacco.
SĂNĂTATEA CETĂȚENILOR, LA CHEREMUL AUTORITĂȚILOR PUBLICE LOCALE
Angajații autorităților publice – între interes personal și datorie față de cetățeni
De ce în municipiul Cluj în anii 2015, 2016, 2017 nu au fost cazuri de infestare cu virusul West Nile?
Interviu cu vicepreședintele C.N.I.P.M.M.R., Alexandru Badea
Domnule vicepreședinte, sunteți o prezență mai veche în revista noastră. Dumneavoastră conduceți o companie cu largă recunoaștere națională și chiar internațională, una dintre cele mai bune în domeniul de activitate al serviciilor de deratizare, dezinsecție, dezinfecție, un domeniu de activitate despre care ne-ați mai vorbit. Ce ne puteți spune despre mediul de afaceri în România anului 2018? Din păcate, la ora actuală în România nu există un climat favorabil dezvoltării mediului de afaceri. Și când spun acest lucru, vorbesc în nume propriu, nu în numele C.N.I.P.M.M.R. Din punctul meu de vedere, redresarea economiei românești este un proces complex ce trebuie demarat prin sprijinirea de către guvernul României în mod direct și nemijlocit a firmelor autohtone. Nu poți ca stat să te dezvolți economic dacă nu ai firme puternice, indiferent că este un stat comunist sau capitalist. Cu ce ieșim noi pe piața internațională? Ce producem noi, ca să fim performanți pe plan internațional? Nimic sau aproape nimic. Exportul firmelor autohtone este aproape inexistent. Cum să te dezvolți? Ce credeți că ar trebui făcut? Am mai spus într-un interviu în anul 2015 tot în prestigioasa dumneavoastră revistă. Consider că reprezentanți de seamă ai guvernului României, în frunte cu doamna prim-ministru, și reprezentanți de seamă ai partidelor de guvernământ trebuie să se întâlnească cu oameni de afaceri care au firme cu capital 100% (sau majoritar) românesc și să elaboreze împreună un program realist pentru dezvoltarea României. Din punctul meu de vedere, specialiștii care trebuie să dea soluții nu ar trebui să vină din rândul politicienilor; sau dacă totuși ar veni și din partea domniilor lor, să fie dintre cei avizați, să aibă idee ce înseamnă un împrumut în bancă (să vină scadența când ai leasing-uri), ce înseamnă când ai de plătit salarii, ce înseamnă când vine data de 25 ale lunii și trebuie să plătești TVA, viramente pe salarii sau impozitul pe profit. Și totuși, din câte știu eu, peste 70% din Produsul Intern Brut al României îl dau întreprinderile mici și mijlocii. De ce credeți că s-a ajuns unde s-a ajuns? Pentru că guvernanții noștri încă nu au înțeles nici acum că prin atâtea taxe și impozite la angajat și angajator, firmele vor fi sufocate, vor falimenta. Mărirea salariului minim pe economie de la 1.400 lei la 1.900 lei a atras o reacție în lanț de mărire a salariilor la marea majoritate a societăților comerciale. Or această mărire de salarii s-a făcut absolut artificial, nesustenabil. La 31 decembrie 2017 fondul de salarii al companiei mele era undeva la 680-740 mii lei. După 1 ianuarie 2018, când am mărit salariile celor care aveau sub 1.900 lei, toți au cerut să li se mărească salariile cu aceeași sumă cu care le-am mărit și celor care aveau 1.450 lei. Astfel, cu sporuri cu tot, fondul de salarii a crescut cu aproximativ 80%. Asta înseamnă aproximativ 600 mii lei. Dacă această sumă o înmulțim cu 12 luni, ajungem la 7.200 mii lei în plus, bani pe care eu nu i-am mai recuperat de nicăieri. Deci aici consider că a fost o eroare legislativă, firmele private fiind total dezavantajate. Creșterea salariului minim de la 1.450 la 1.900 trebuia făcută mai întâi la bugetari, iar la societățile private trebuia făcută treptat, pe parcursul a 6-12 luni, de la intrarea în vigoare a legii, funcție de domeniul de activitate, să lase timp societăților comerciale private să-și renegocieze tarifele și prețurile cu partenerii de afaceri (mai ales în servicii). Dar oare partenerii noștri acceptă mărirea tarifelor sau a prețurilor? Cu alte cuvinte, noi am mărit salariile fără să avem o susținere reală în spate, ele fiind susținute din împrumuturi bancare.Dintre cele 16 direcții specifice de acțiune pentru modernizarea administrației publice, niciuna NU este realizată
„Dintre cele 16 direcții specifice de acțiune pentru modernizarea administrației publice, niciuna NU este realizată, 6 sunt parțial realizate, iar restul de 10 obiective sunt nerealizate, ba unele dintre ele chiar înregistrează regrese semnificative, în al cincilea an de punere în aplicare a strategiei naționale pentru creșterea calității serviciilor publice și a eficienței deciziilor publice”, a declarat Andreea Paul. Este concluzia organizației neguvernamentale INACO – Inițiativa pentru Competitivitate – în cadrul primei evaluări independente a gradului de implementare a Strategiei pentru Consolidarea Administrației Publice 2014-2020 (SCAP).
Găsiți detaliile primei evaluări a SCAP 2014-2020, argumentate în sinteză, aici:
https://inaco.ro/wp-content/uploads/2018/10/SCAP_inaco_andreea-paul_15-oct-2018.pdf
Reținem câteva dintre semnalele de alarmă transmise de INACO:
– obținerea autorizației de construcție ne poziționează ca țară pe locul 150 în lume din 190 de țări analizate de Banca Mondială în Raportul Ușurinței de a Derula Afaceri pe 2018 – cu o înrăutățire gravă față de locul 129 în 2013;
– conectarea la rețeaua electrică – locul 147 în anul 2018 în același raport;
– România pierde 10 locuri la eficiența cadrului legal în formularea reglementărilor, fiind pe locul 131 în lume din 137 de țări analizate în Raportul Global al Competitivității publicat de Forumul Economic Mondial, în 2018;
– România pierde 2 locuri la povara reglementărilor publice, fiind pe locul 124 în 2018 în raportul mai sus menționat;
– România a retrogradat 6 poziții la risipa cheltuielilor publice, fiind pe locul 115 în 2018;
– România pierde 3 poziții la transparența politicilor guvernamentale, fiind pe locul 113 în 2018;
– România pierde 4 poziții la calitatea infrastructurii, fiind pe locul 103 în 2018.
INACO a lansat în dezbatere publică această evaluare independentă a SCAP, după publicarea luna trecută a primei evaluări independente a gradului de implementare a Strategiei Naționale pentru Competitivitate a României 2015-2020, ambele desfășurate în cadrul proiectului „Politici publice alternative pentru dezvoltare locală competitivă”, derulat cu finanțare europeană POCA, cod SIPOCA 246/113188.
O nouă globalizare? Pentru cine?
Am avut prilejul să asist de curând la o conferință organizată de
INSEAD, prestigioasa instituție de studii postuniversitare care se autoetichetează „The Business School for the World”. Conferința s-a intitulat „Managing Disruption at the Board and Executive Level” (Managementul schimbărilor de tip șoc la nivelul consiliului de administrație și al conducerii executive).
O conferință cu o participare de înalt nivel, provenind din mediul academic internațional și, în egală măsură, din rândurile membrilor de consilii de administrație sau al executivilor unor mari branduri internaționale. O garnitură de speakeri care urma să ne împărtășească din vasta ei experiență, dar și să ne facă să înțelegem perspectiva pe care o au asupra lumii acești membri ai elitei internaționale.
Ideea centrală împărtășită de aceștia a fost aceea că globalizarea nu se află în retragere, ci trece de fapt într-o nouă etapă a evoluției sale. Este pe cale de dispariție vechiul tip de globalizare, care se baza pe conceptul de piețe globale ca sumă a piețelor naționale existente, și descoperim noua globalizare, în care se face trecerea de la „piețe globale” la o „lume globală”.
Catalizatorul acestei treceri este digitalizarea. Chiar dacă globalizarea și digitalizarea coexistă de peste un deceniu, evoluțiile tehnologice le-au adus acum în situația de a se potența reciproc. Digitalizarea a adus globalizarea într-un punct ireversibil, în timp ce globalizarea duce digitalizarea în toate cotloanele lumii. Teoria celor prezenți este că noua globalizare nu mai este despre fluxuri de capital și de mărfuri, ci despre fluxuri masive de date și informații care traversează lumea în lung și în lat.
Libertatea și viteza cu care circulă informațiile la nivel global fac ca experții să fie conectați între ei, să-și împărtășească și să își îmbunătățească competențele și să se transforme în ultimă instanță în nuclee de experiență unice, capabile de o importantă diferențiere competitivă. Tehnologia face ca globalizarea să fie din ce în ce mai puțin despre conectarea companiilor și din ce în ce mai mult despre conectarea oamenilor.
Este vorba despre o explozie a fluxurilor informaționale, în fața cărora ridicarea de ziduri la granițe devine ridicolă. În locul unei globalizări ca sumă a părților ne mișcăm către o lume a „emergenței”, în care întregul are proprietăți pe care părțile lui luate individual, izolate, nu le au. Trecerea este de la globalizarea ca sumă a părților la o globalizare care are caracteristici pe care banala însumare a părților nu a fost capabilă să le producă până acum.
Globalizarea în noile condiții încetează să mai fie un concept legat de loc geografic și devine un concept legat de timp. Sistemele digitale permit „prezența” virtuală în timp real la mari distanțe, ceea ce face distanțele irelevante.
Revoluțiile tehnologice induse de digitalizare diminuează relevanța acumulărilor istorice de capital și avuție și chiar de know-how ale țărilor. Sunt revoluții în care țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare pleacă de pe aceeași linie și în care ceea ce contează în primul rând este capitalul de inteligență. Aceasta face ca țări considerate în curs de dezvoltare să fie în anumite domenii mai avansate decât țările dezvoltate. Ceea ce pune țările ce au deținut timp de secole supremația tehnologică într-o poziție inedită, situație care le îngrijorează profund.
În ultimele decenii, avantajele competitive în lume au fost considerate a fi atribute naționale de tip german, american, japonez etc., exportul acestor modele culturale în alte țări fiind privit ca garanția succesului companiilor create de astfel de țări pe noi meridiane. Acum suntem în curs de a trece într-o nouă e apă, în care avantajul competitiv este „metanațional”.
Superioritatea nu va mai proveni din trăsături culturale naționale, ci din capacitatea unor entități și grupuri de competențe naționale sau transnaționale de a se organiza și de a fi conduse într-un mod performant. Aceste noi evoluții vor duce la o situație paradoxală. Cu cât lumea va fi mai globală, cu atât avantajul multinaționalelor va fi mai mic în condițiile în care grupuri de competențe locale se vor putea asocia mult mai ușor la nivel global. În mod paradoxal, cu cât lumea va fi mai globală, cu atât potențarea competențelor locale se va putea face mai ușor, făcându-le din ce în ce mai relevante.
Mă opresc aici cu prezentarea acestor idei care nu pot să nu dea de gândit, chiar dacă, din punctul meu de vedere, descriu mai degrabă cazuri incipiente, care nu sunt nicidecum în situația de fi generalizate încă. Subscriu la ele? Parțial, așa cum am explicat în „Al treilea val ne-a purtat. Al patrulea ne duce la fund?”.
Cred că actuala revoluție digitală, spre deosebire de revoluția precedentă, cea informațională, va fi mai puțin democratică. În timp ce prima a creat învingători în orice state cu capital de inteligență, actuala revoluție are la bază într-o măsură mai mare nu doar capitalul de inteligență, ci și resursele financiare.
E adevărat, nici una, nici alta nu mai au naționalitate. Atât capitalul financiar cât și cel de inteligență se pot grupa din ce în ce mai rapid transfrontalier, astfel încât să profite la maximum de oportunități. Dar asta nu rezolvă o problemă majoră care este pe cale să apară și care este sintetizată într-o întrebare simplă, dar de o importanță teribilă:
În folosul cui va fi noua globalizare?
Pentru că vechea globalizare a fost inițiată de elitele economice, cu sprijinul elitelor politice, pentru beneficiile economice și efectul de înavuțire pe care urmau să-l creeze acestora. A fost un demers reușit, în condițiile în care globalizarea mai crea o a doua categorie de câștigători și promotori: țările emergente. Țări în care un număr important de locuitori au ieșit din sărăcie și în care clasele de mijloc au cunoscut o dezvoltare explozivă. Perdante au fost clasele de mijloc din țările dezvoltate, cu lovitura de ricoșeu pe care o vedem acum: puseul naționalist și populist care face britanici, francezi, germani, italieni, austrieci, dar și americani, să contraatace prin puterea votului.
„Noua globalizare”, chiar și pe scenariile enunțate mai sus de paneliști, este pe cale să creeze o categorie mult mai restrânsă de câștigători: elitele financiare și cele intelectuale. „Globalizarea în folosul oamenilor” în detrimentul companiilor, menționată la conferință, va fi de fapt globalizarea în folosul unor categorii mai degrabă restrânse de oameni, situați în poziții de putere: cei care fie administrează sume mari de bani, fie dețin inteligența și competențele unice de natură a-i face indispensabili pentru revoluția tehnologică în desfășurare. O revoluție care, nota bene, de această dată va lovi fără nicio diferență forța de muncă atât din țările dezvoltate, cât și din cele emergente. World Economic Forum estimează că în următorii cinci ani în 15 țări importante, țări emergente ȘI dezvoltate, se vor pierde 5 milioane de locuri de muncă, după ajustarea pentru cele nou create.
O astfel de situație va duce la o creștere a polarizării sociale la nivel global în detrimentul consolidării unei clase de mijloc globale solide. De aici până la radicalizarea politică nu va fi decât un pas. Iar cei care țin frâiele politicilor naționale par să rămână surprinși și profund imobili în înțelegerea radicalizării politice cu care se confruntă astăzi. Așa că acest fenomen își continuă mersul netulburat în SUA și Europa de Vest.
Vor fi capabile țări precum India sau China să stăvilească tensiunile sociale, tendințele naționaliste și populiste, odată ce largi categorii profesionale își vor pierde locurile de muncă, fiind afectate de înlocuirea lor prin sisteme automatizate și de inteligență artificială? Să ne amintim că Banca Mondială estimează că 2/3 din locurile de muncă existente în țările emergente sunt amenințate cu dispariția de către revoluția digitală.
Așa că, înarmat cu aceste gânduri, am ridicat mâna și am întrebat panelul de distinși experți, membri ai elitelor internaționale și avocați ai noii globalizări:
„În condițiile în care vechea globalizare a avut câștigători elitele internaționale și țările în curs de dezvoltare, cine vor fi câștigătorii noii globalizări, având în vedere că ea va lovi fără discriminare populațiile din toate țările, indiferent de nivelul de dezvoltare?”
Ce credeți? Mi-au răspuns?
Transformarea digitală a serviciilor financiare. Studiu de caz: George, primul banking inteligent din România
Viețile noastre s-au transformat radical în ultimii 20 de ani. Ritmul s-a schimbat. Trăim repede, intens, sub presiunea informațiilor care ne asaltează din toate părțile. Iată de ce băncile sunt obligate să ofere soluții care nu sunt apăsate de modalitățile tradiționale de furnizare a serviciilor financiare.
Gândiți-vă cum arată acum o zi normală din viața unui om activ. Se trezește dimineața, la prima oră. Dacă e părinte, trebuie să-și ducă la grădiniță sau la școală copiii. Ajunge apoi degrabă la job, muncește, conduce, participă la ședințe, brainstorming-uri, prezentări.
Între timp, citește știrile zilei, are de plătit facturi, rate, datorii, se gândește la problemele părinților săi, la câinele care i-a ros canapeaua, la mașina pe care trebuie s-o schimbe, la cartea pe care vrea s-o termine de citit, la următorul week-end, la cea mai apropiată vacanță.
Toți suntem la un touchscreen distanță de toate informațiile și serviciile care ne sunt necesare. O bună parte ne vin prin smartphone, tabletă, smart TV. Iar noile expresii ale tehnologiei continuă să vină peste noi într-un ritm uluitor. Suntem mereu în contact cu prietenii și aproape orice serviciu sau produs ne este disponibil online și livrat oriunde am fi.
În lumea vitezei, toate companiile vorbesc despre simplitate și conveniență. Despre transformarea digitală. Iar exemplele în jurul nostru curg precum cifrele displayurilor de pe bursă: Amazon, Uber, Spotify, Booking, emag, ApeRider, Vola, etc. Clienții din întreaga lume adoptă tot mai mult canalele digitale pentru a-și satisface nevoile. Diferențele de comportament digital date de vârstă, educație și proveniență încep să se estompeze. Să nu mai conteze. Schimbarea este determinată de creșterea incredibilă a nivelului de utilizare a telefoanelor și a dispozitivelor inteligente, corelată cu explozia acoperirii prin Wi-Fi sau date mobile. Industrii întregi își mută serviciile în online. Unele chiar exclusiv online. Iar zona financiară nu este exclusă. Din contră.
Ce vor oamenii de la bănci în 2018? Modelul Erste
Băncile sunt obligate să ofere soluții care nu sunt apăsate de modalitățile tradiționale de furnizare a serviciilor financiare. Acesta e și unul dintre motivele pentru care mai bine de 80% din băncile de la nivel global au dezvoltat cel puțin o formă de parteneriat cu fintech-urile. Iar multe dintre ele sunt de succes. Industria bankingului avea nevoie de acești așa-numiți perturbatori pentru a putea ieși din zona tradițională de confort și pentru a se adapta schimbărilor. Iată de ce Erste, cel mai mare grup financiar din Europa Centrală și de Est, a creat, în urmă cu cinci ani, la Viena un hub fintech de inovație. O entitate în afara băncii, cu tineri talentați, inclusiv din România, care au fost provocați să creeze exact acele experiențe care trebuie făcute așa cum își doresc azi oamenii, și nu băncile. Un model disonant în raport cu tot ce înseamnă o bancă azi, care a fost desenat și crescut de la nivel de schiță alături de clienți, după discuții aprofundate despre tot ce înseamnă viața lor acum. Așa a luat naștere George, o platformă revoluționară de digital banking, cu o arhitectură bazată pe inteligență artificială și infrastructură plug-in. Care a primit și un nume, după cel al primului pilot automat din aviație, inventat în urmă cu 100 de ani de către americanul Lawrence Sperry. George a fost dezvoltat astfel ca un pilot automat financiar, în baza mai multor cercetări avansate digitale, fiind creat de echipe de IT, design, psihologi și sociologi comportamentali. Platforma a devenit în scurt timp cea mai populară din Europa Centrală și de Est, având deja peste 3 milioane de utilizatori în Austria, Cehia și Slovacia. Erste Group și-a propus să-l lanseze pe George pe toate cele șapte piețe unde este prezent (Austria, Cehia, Slovacia, România, Ungaria, Croația și Serbia), devenind astfel prima platformă bancară paneuropeană care oferă o gamă completă de produse și servicii financiare.De ce banking inteligent?
În România, George va aduce, pe lângă platformă, un întreg ecosistem digital, cu cont curent și card dedicat, care va putea fi contractat exclusiv online în mai puțin de 10 minute. Astfel, oricine îl va putea avea pe George de la distanță, de pe telefon, tabletă sau laptop, fără niciun fel de contact cu o sucursală bancară – o premieră absolută în bankingul românesc. Ca urmare a implicării clienților în toate etapele proiectului, noua platformă digitală a BCR are un nivel excepțional de personalizare: toată lumea își poate crea propria versiune a lui George, adaptată la specificul nevoilor sale bancare. Această personalizare se aplică modului în care clienții pot vizualiza, sorta și organiza informațiile despre cheltuielile, economiile, investițiile și plățile efectuate, care pot fi organizate pe categorii, cu ajutorul etichetelor. De asemenea, utilizatorii au posibilitatea de a-și personaliza grafica de fundal. Acestă funcționalitate vine cu un avantaj important în materie de securitate, întrucât ajută la combaterea tentativelor de phishing. De altfel, potrivit unui studiu efectuat la nivel național de către Mercury Research, la cererea BCR, românii cu venituri peste medii și cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani consideră că cea mai importantă caracteristică a unei platforme de digital banking o reprezintă securitatea datelor (86% dintre respondenți). Acesta este urmată în topul preferințelor clienților de rapiditatea efectuării tranzacțiilor (69%), fiabilitate (55%), posibilitatea controlului bugetului (44%), interfața prietenoasă (44%) și complexitatea tranzacțiilor care pot fi realizate din platformă (39%). Capacitatea de a-l personaliza pe George merge cu mult dincolo de aspectul său. Platforma permite utilizatorilor să aibă acces permanent la noi caracteristici și servicii, prin propriul magazin de plug-in-uri și produse digitale bancare (similară altor e-store-uri). Conform aceluiași studiu al Mercury Research citat mai sus, cu cât o aplicație de digital banking are mai multe opțiuni și caracteristici, cu atât un client bancar este mai puțin probabil să își schimbe furnizorul de servicii financiare. 90% dintre respondenți susțin că loialitatea unui client este direct proporțională cu nivelul de complexitate al platformelor digitale oferite. George are un motor de căutare similar lui Google, care le facilitează utilizatorilor identificarea mai ușoară a tranzacțiilor căutate. Pur și simplu poate fi introdus un nume de produs, un magazin sau valoarea unei tranzacții, iar platforma oferă toate rezultatele relevante în istoricul tranzacțiilor și operațiunilor. Un alt exemplu de abordare inteligentă privește gestionarea datelor. George este capabil să învețe IBAN-urile, clienții nemaifiind nevoiți să rețină sau să introducă manual conturile pe care doresc să le folosească. Este suficient să introducă primele câteva litere din numele destinatarului, iar acesta găsește toate detaliile în agendă, pe care o și actualizează automat, și completează singur toate câmpurile necesare finalizării tranzacției. Totodată, George are o opțiune de chat, disponibilă 24/7. Utilizatorii pot interacționa, ca în chat-ul unei reețele sociale, direct cu un consultant bancar, iar în cazul în care au nevoie de lămuriri suplimentare, pot atașa și trimite reprezentantului băncii, printr-un canal de comunicare 100% securizat, diverse documente sau print screen-uri din platformă. Conform studiului Mercury Research, efectuat la cererea BCR, 1 din 3 români dorește să poată interacționa cu banca și în afara orelor de program.CSALB: Triplare a cererilor de conciliere ale românilor în relația cu finanțatorii
Numărul românilor care au apelat la CSALB a crescut cu 140% în primele nouă luni, față de perioada similară a anului trecut, până la 1.580. Dintre aceștia, 862 de consumatori au depus la CSALB cereri conforme. Numărul cererilor este de 3,2 ori mai mare față de perioada similară a anului trecut. Acest lucru arată că Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar (CSALB) a devenit o opțiune pentru tot mai mulți români care își caută rezolvarea neînțelegerilor pe care le au cu instituțiile financiare.
Dosare rezolvate, de 10 ori mai multe decât la finalul T3 2017
În urma negocierilor purtate cu băncile, 252 de români au găsit o soluție în primele nouă luni ale anului pentru problemele pe care le aveau, prin intermediul CSALB, față de 25 în aceeași perioadă din 2017. „După primele nouă luni, am reușit să înregistrăm câteva rezultate notabile: am trecut de pragul de 400 de dosare constituite și 250 de dosare soluționate, ceea ce demonstrează o creștere certă a activității CSALB și, implicit, un grad de conștientizare și de interes tot mai mari, la nivelul cetățeanului, în ceea ce privește soluționarea pe cale amiabilă a conflictelor cu băncile”, a declarat Alexandru Păunescu, membru al Colegiului de Coordonare al CSALB.În 90% din cazuri, consumatorii și băncile s-au împăcat
Din totalul dosarelor soluționate în primele nouă luni, 90% au fost încheiate cu hotărâre, adică soluția propusă de conciliator a fost acceptată de ambele părți, și doar 10% prin încheiere, adică cel puțin una dintre părți nu a acceptat soluția propusă. Restul dosarelor constituite se află în faza de analiză. Acest lucru arată și că instituţiile de credit încep să devină mai deschise, pe măsură ce încep să înţeleagă beneficiile concilierii. Spre exemplu, în luna iunie, un consumator din Dolj a cerut băncii micșorarea ratei lunare și a perioadei de rambursare. El a obținut ștergerea integrală a datoriei de 20.000 euro și închiderea creditului.MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UE. ROMÂNIA – ORIZONT 2040
După 28 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, România se prezintă ca o societate oarecum reformată, dar dezorganizată și sărăcită. Structura industrială este dominată de interesele marilor corporații și ale societăților transnaționale. IMM-urile, din lipsă de investiții și inovare, pierd tot mai mult din forța economică, iar societățile comerciale cu capital privat românesc nu reușesc să se consolideze. Resursele naturale, cele minerale și energetice nu sunt bine valorificate în folosul interesului național. Agricultura, deși înregistrează rezultate bune în realizarea de produse agricole primare, nu reușește să satisfacă cerințele consumului intern, importurile de produse agro-alimentare situându-se la un nivel ridicat, cu implicații majore pentru balanța comercială a României.
Instituțiile publice care administrează politicile economice au mari carențe, cu efecte negative pentru o economie națională competitivă.
Grupurile de interese atât din interior, cât și din exterior au capturat sectoare importante ale economiei și continuă exploatarea în folos propriu și în detrimentul beneficiului național.
Deși economia înregistrează ritmuri de creștere semnificative în ultimii ani, gradul redus de investiții în obiective productive și în infrastructura națională influențează vizibil dezvoltarea economică și, mai ales, starea socială a populației, care este în continuă deteriorare.
Nici cei 11 ani care au trecut de la intrarea României în Uniunea Europeană nu au reușit să se regăsească cu efecte convingătoare pentru realizarea principalului obiectiv: reducerea decalajelor față de țările dezvoltate economic din Uniunea Europeană.
România se află într-o mare dilemă. Deși se situează pe locul 7 în Uniunea Europeană după populație și după suprafața teritoriului și pe locul 16 ca PIB, se menține de ani de zile pe locul 27 sau 28 la indicatorii calitativi ai vieții cetățenilor ei (PIB/locuitor, salariu mediu, educație, sănătate etc.).
Una din explicațiile majore pentru această poziție a țării noastre în Uniunea Europeană este cu certitudine politica confuză de integrare europeană a României.
Luptele politice sterile dintre partidele aflate alternativ la guvernare în cei 28 de ani au lăsat pe un plan secundar economia românească și orientarea ei spre realizarea interesului național.
Convingerea mea este că pentru încă o perioadă de acum încolo, atenția guvernanților, indiferent care ar fi partidele aflate la putere, nu va fi îndreptată spre promovarea de politici economice în care să primeze interesul național.
În aceste condiții se cere formularea unui program propriu de dezvoltare și integrare în Uniunea Europeană a României, completat însă și cu o politică de comerț și cooperare economică și cu alte zone non-UE.
O soluție pe care ASPES, sub egida Academiei Române, Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie și în parteneriat cu AGER, AFER, ASE București, INCE, România Durabilă, SAMRO, ACPR și Consiliul Tineretului din România poate fi realizarea unui demers științific al mediului de cercetare academic și universitar, al mediului de afaceri, al societății civile și generației tinere:„MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN U.E. ROMÂNIA – ORIZONT 2040”.
Acest demers se va desfășura pe parcursul a șapte dezbateri tematice ce vor fi găzduite în paginile revistei „ECONOMISTUL” și se va încheia în luna iunie 2019, printr-un FORUM NAȚIONAL, cu elaborarea unui document strategic ce va fi pus la dispoziția Președinției, Parlamentului, Guvernului României și Comisiei Uniunii Europene.
Deficitul de talente ar putea costa Uniunea Europeană 324 de miliarde de euro pe an
România pierde mai mult de 10 miliarde de euro anual din cauza deficitului de talente
Companiile antreprenoriale din Europa consideră că gradul de reglementare și birocrația de la nivelul economiilor locale amenință într-o măsură mult mai mare dezvoltarea activității pe care o derulează, comparativ cu reglementările și birocrația de la nivelul Uniunii Europene (UE), arată datele sondajului PwC European Private Business Survey. În cadrul studiului, care a chestionat 2.447 de companii provenind din 31 de țări europene, 39% dintre respondenți apreciază că birocrația de la nivel local este o provocare, față de 29% care considerau că cea de la nivelul Uniunii Europene pune probleme. Această percepție a fost întâlnită cu precădere în țări precum Croația, Grecia, Finlanda, Ungaria, Italia și Marea Britanie. De exemplu, aproape 71% dintre respondenții din Grecia apreciau birocrația grecească drept o problemă, comparativ cu 24% care arătau cu degetul spre cea din UE. O concluzie frapantă a raportului este că, deși în unele regiuni intervenția birocratică și de reglementare a Uniunii Europene este percepută drept o tentativă de a constrânge inițiativele mediului de afaceri și de a-i îngreuna activitatea, cele mai multe companii private nu împărtășesc această viziune. Prin urmare, 39% dintre respondenți susțin că birocrația din interiorul statelor este un obstacol, comparativ cu 29% care o consideră o provocare la nivelul UE. Competiția (52%) și deficitul de talente (43%) au fost indicate de cei chestionați drept cele mai mare amenințări la adresa dezvoltării, mai presus de birocrație și reglementările interne. De exemplu, în Italia, unde partidele eurosceptice, poziționate împotriva sistemului, au înregistrat de curând un succes electoral notabil, 49% dintre respondenți credeau că birocrația de la nivel local este o problemă comparativ cu 20% care priveau cu scepticism birocrația la nivelul UE. De asemenea, chiar și în Marea Britanie companiile antreprenoriale apreciază că reglementarea și birocrația de la nivel local reprezintă mai degrabă o amenințare la adresa activității lor, decât cele de la nivelul UE. Rezultatele arată că aproximativ 35% dintre respondenți vedeau birocrația britanică drept un obstacol, comparativ cu 25% care arătau cu degetul spre cea de la nivelul Uniunii Europene.
România pierde anual 6% din PIB-ul național numai din cauza deficitului de talente. Disponibilitatea personalului calificat depinde de factori precum libera circulație a forței de muncă, inclusiv ușurința obținerii permisului de muncă pentru cetățenii non-UE, precum și sisteme de educație care asigură absolvenților pregătirea corespunzătoare. Ar fi necesară modelarea sistemului de educație în concordanță cu nevoile mediului de afaceri. Totodată, e de dorit o debirocratizare a relației dintre stat și contribuabil, secondată de investiții în digitalizarea acestei interacțiuni, mai ales în condițiile în care antreprenorii locali percep România ca având cel mai înalt grad de birocrație (80%) dintre toate țările chestionate. În același timp, ar fi necesare investiții în dezvoltarea infrastructurii de comunicații și transport pentru a facilita dezvoltarea mediului de afaceri și pentru a stimula investițiile în noi servicii și produse.
Mihai Anița, partener, liderul Echipei Integrate de Servicii pentru Companiile Antreprenoriale, PwC România
Cine (mai) face investiții în România?
În precedentele patru articole am analizat evoluția tuturor companiilor active în România din perspectiva celor mai importante elemente din contul de profit și pierdere: dinamica veniturilor, profiturilor, impozitelor precum și structura cheltuielilor. În articolele următoare îmi voi concentra atenția asupra elementelor bilanțiere, iar unul din cei mai importanți indicatori este evoluția investițiilor pe termen lung. Acestea reflectă oportunitățile de investiții în mediul de afaceri în prezent, precum și perspectivele viitoare ale efectelor multiplicatoare în economie. Țările dezvoltate sunt caracterizate de investiții constante în industrie și activitățile de producție, care generează valoare adăugată mare ce acoperă consumul intern și sprijină creșterea exporturilor. Țările mai sărace sau în curs de dezvoltare sunt marcate de investiții în sectorul de servicii, distribuție și consum, deoarece creșterea economică este bazată pe consum alimentat de importuri.
În acest articol mi-am propus să analizez evoluția investițiilor companiilor active în România, prin evidențierea evoluțiilor pe termen scurt (dinamica investițiilor din ultimii doi ani) și a trendurilor pe termen lung (dinamica investițiilor în ultimul deceniu). Pentru a filtra sectoarele reprezentative, au fost aplicate următoarele filtre:
– au fost considerate doar sectoarele care au cel puțin 100 de companii active și care înregistrează venituri consolidate de cel puțin 100 mil. RON;
– au fost eliminate sectoarele unde deviațiile extreme (creșteri/scăderi semnificative) au fost cauzate de ieșirea/înmatricularea unor companii importante. Pe de o parte, întreruperea activității unor companii importante poate cauza scăderea investițiilor înregistrate la nivel sectorial, deși firmele rămase raportează investiții în creștere (efectul de supraviețuire a fost eliminat). Pe de altă parte, înmatricularea unor companii mari (multinaționale) care înregistrează investiții din primul an poate determina creșterea investițiilor înregistrate la nivel sectorial, deși restul firmelor active rapoartează investiții în scădere (efectul de regenerare a fost eliminat).
Despre geneza statelor românești și nu numai
„Istoria și evoluția frontierelor românești până în anul 1600” – elaborată de profesorul universitar Titus Cristureanu – este o lucrare de cercetare care ne îndreaptă atenția asupra unei perioade istorice aparte: o epocă despre care cunoaștem puține lucruri cu privire la parcursul politic, sociologic și economic al celor trei provincii istorice românești. Profesorul Cristureanu a realizat analiza nivelului de civilizație a populației din spațiul carpato-danubiano-pontic, introducând în lucrarea sa o sumă de observații interesante cu privire la stadiul organizării comunităților de pe actualul teritoriu românesc, la modul „de existență social-politică și de organizare politică superioară”.
