La Școala Primară Spectrum și Liceul Teoretic Internațional de Informatică București (ambele cu origini în Fundația Lumina), argumentele investiției private în educație se regăsesc în normalitatea de fiecare zi și nu trebuie susținute prin multe cuvinte: „De ce investiție privată în educație?”, preia întrebarea dr. Hayati Ağaoğlu, managerul Liceului Teoretic Internațional de Informatică București, și răspunde ferm: „Educația e cel mai important lucru. Investiția în educație este investiție în viitor. Prin educație se rezolvă până la urmă toate problemele”. Managerul Școlii Primare Spectrum, prof. Ali Riza Karagöz, nuanțează: „La școala primară se pune temelia educației. Dacă temelia e puternică, rezistentă, după aceea depinde de fiecare câte etaje pune deasupra. Elevii merg la gimnaziu, la liceu; mai sus, unii, la olimpiade; mai departe, vin și medaliile”. Și mai aplicat, directorul Școlii Primare Spectrum, Aretha Violeta Cărăușu, profesor pentru învățământul primar, definește caracteristica învățământului privat: „Suntem o alternativă la învățământul românesc de stat. Învățăm după curriculumul național, cu multe îmbunătățiri”.
Un mediu școlar sigur, performant, creativ
Cursurile ciclului primar încep în fiecare zi la ora 8.30 și se termină luni la ora 15.10, iar marți, miercuri, joi, vineri, la 14.15. E programul obișnuit al unui elev. Învățătoarele rămân mai mult în școală după ore, ca să-și pregătească ce le trebuie pentru ziua următoare. Plusul de ore pentru elevi față de programul școlilor de stat vine din existența câte unei ore de limba engleză în fiecare zi la toate clasele, a unei ore de informatică pe săptămână începând de la clasa a II-a și a unor ore de studiu tot în fiecare zi la fiecare clasă, după materiile din orar. În orele de studiu se aprofundează câte ceva din ce s-a predat în prima parte a zilei, se fac și o parte din teme. Chiar dacă școlarii lucrează ceva în clasă, consideră doamna director, „e important să aibă și acasă un exercițiu pe care să-l lucreze independent. Profesorul, învățătorul e ca un antrenor care îți explică ce mișcări trebuie să faci, dar tu trebuie să le faci singur”. În acest program e loc și pentru o pauză de masă de o jumătate de oră, când elevii merg la cantină și mănâncă, după preferință, meniul de acolo sau ce-și aduc de acasă. Abia după toate acestea, cum îi arată și numele, vine timpul de afterschool, care ține până la ora 17, iar pentru unii copii până la 18. În același timp, opțional, sunt cluburi extrașcolare, de dans, teatru, șah etc. Grădinița are program zilnic de la 8.30 la 17.
Locul 10 în UE ca nivel al PIB-ului și locul 15 ca PIB/cap de locuitor înseamnă esența viziunii pe care o susține proiectul „Modelul economic românesc în UE. România – Orizont 2040”, inițiat de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), viziune de răspuns la provocarea „Unde dorim să fie România în anul 2040 și cum ajungem acolo?”, care a constituit genericul celei de a cincea dezbateri din ciclul de analize conceput sub egida Academiei Române – Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie, președinte acad. Mugur Isărescu, găzduit de Banca Națională a României. Partenerii ASPES în organizarea întregului demers sunt Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Academia de Studii Economice din București (ASE), Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române (INCE), România Durabilă, Societatea Academică de Management din România (SAMRO), Asociația Confederațiilor Patronale din România (ACPR), Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR).
În deschiderea noii reuniuni, la care au fost reprezentate institutele Academiei Române și mediul universitar, dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES, a reliefat provocarea pe care o constituie țintele de plasare a României în ierarhia europeană în funcție de PIB, „un indicator de referință în competiția dintre țări”. Contextul se arată favorabil unei exprimări și unei afirmări în acest sens, a observat președintele ASPES, având în vedere tendințele de reașezare a conceptului de interes național pe plan mondial.
Gheorghe Zaman: Dezvoltarea economică și calitatea vieții se condiționează reciproc.
Luând ca referințe studii și analize reunite în lucrări de cercetare ale Institutului de Economie Națională, prof. univ. dr. Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei Române, președintele AGER, a captat atenția prin aducerea în discuție a unui termen care-și face loc tot mai mult în abordările de specialitate: sustenocentrism, definit prin aceea că „trece de la producția economică văzută ca prioritate indiferent de consum, consecințe etc. și înglobează, odată cu economia, și elemente care țin de social, ambiental, teritorial, cultură”. Din acest punct de vedere, un factor determinant adus în discuție din perspectivă economică îl reprezintă declinul demografic: „Trebuie nu numai să-l constatăm, ci și să găsim soluții, într-o primă fază, de stopare și ulterior, de creștere demografică”. Un alt aspect subliniat de profesorul Gheorghe Zaman a fost raportul dintre cantitatea de resurse consumate și echivalentul în PIB înglobat în produsul realizat din acea cantitate, constatarea fiind că deocamdată la noi acel „PIB scos este mic, cerința fiind să facem astfel încât să nu mai scadă productivitatea resurselor”. În privința comerțului exterior, declarându-se încă o dată un susținător al investițiilor străine directe, președintele AGER a pledat pentru utilizarea mai bună a acestora, „să nu mai cedăm unor condiționări numai de dragul de a îndeplini deal-ul”. În ansamblu, a conchis profesorul Gheorghe Zaman, este necesar „să oprim ce se opune evoluției economice; în acest moment, noi nu ne focusăm pe problemele cele mai importante pentru dezvoltare durabilă, adică dezvoltare bazată pe cerere”.
Cătălin Zamfir: O economie fără populație nu știm cum va fi.
Prof. univ. dr. Cătălin Zamfir, membru corespondent al Academiei Române, președintele Asociației Sociologilor Români, a subliniat necesitatea stringentă a apelului la cunoașterea din domeniul sociologiei pentru conturarea orizonturilor de dezvoltare a țării. Observația sa a fost că, până acum, „sociologii au susținut nevoia de dezvoltare economică, însă economia a mers cu ignorarea societății”. Pentru ridicarea României anului 2040 acolo unde ne dorim, a semnalat profesorul Cătălin Zamfir, „este nevoie să combinăm economicul cu socialul, să avem o viziune de dezvoltare economico-socială”. Pentru aceasta, din perspectivă sociologică, „avem nevoie de centrare pe interesul național. Să ne conturăm mai clar cum vrem să arate societatea românească în viitor și cum să ajungem acolo. Tema calității vieții este o problemă de rezolvat, identificând care sunt mecanismele de cuplare la dezvoltarea economică”. Cu precădere, în ultimele decenii, „calitatea ocupării s-a degradat, ceea ce a dus la degradarea standardului de viață. Ocuparea constituie o mare problemă; este în criză, din moment ce am pierdut 3 milioane de ocupanți. Crearea locurilor de muncă este în acest moment o prioritate”, O altă temă de rezolvat cu stringență, a continuat profesorul Cătălin Zamfir, este „reducerea sărăciei. România a devenit o societate săracă”, trimiterea sa fiind îndeosebi la „nivelul de sărăcie salarială”. În același timp, „natalitatea reprezintă o problemă gravă”, soluția avansată fiind „un program special de creștere a natalității”, cu reiterarea adevărului potrivit căruia „o economie fără populație nu știm cum va fi”. În calea fundamentării evoluției societății noastre în următoarele decenii, a atras atenția profesorul Cătălin Zamfir, „o problemă gravă este educația – în special gradul scăzut de cuprindere, neparticiparea la educație de la ciclul primar. În acest moment, sistemul educațional nu motivează!”.
Napoleon Pop: Continuarea drumului european început în 1990 este esențială.
Ca premise ale dezvoltării țării în deceniile care vin, dr. Napoleon Pop, director adjunct al Institutului de Economie Mondială, a enunțat, în esență, continuarea drumul european deschis anterior momentului efectiv al aderării la UE, fiind început încă din 1990, precum și intervenția în problema demografică, clarificarea raportului dintre rolul statului și rolul piețelor, depășirea tensiunilor interne, trecerea de la disparități regionale la o dezvoltare unitară. „Scăderea populației reprezintă într-adevăr o problemă îngrijorătoare, pe care trebuie neapărat să o rezolvăm”, s-a pronunțat în consensul de idei al dezbaterii dr. Napoleon Pop. Aprecierea sa generală a fost aceea că, pentru asigurarea cadrului unei ascensiuni sustenabile, „factorul politic să-și asume calitatea politicilor naționale în domeniile fiscal, bugetar, macroprudențial și al pieței forței de muncă”.
László Borbély: Să ne valorificăm poziția de centru regional pentru dezvoltare durabilă.
Consilierul de stat László Borbély a prezentat o expunere asupra Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă de la nivelul Guvernului României, organism care coordonează tranziția spre o economie durabilă. Îndemnul său a fost „să privim microcosmosul nostru interior”, în sensul punerii în valoare a propriilor disponibilități și resurse „pentru refacerea convergenței dintre România și Uniunea Europeană”. De maximă oportunitate în acest sens este deținerea de către țara noastră a președinției prin rotație a Consiliului Uniunii Europene: „Reprezentantul departamentului va prezida, în timpul președinției României, grupul de lucru (Working Party) pentru implementarea Agendei 2030 pe lângă Consiliul UE, care este responsabil de urmărirea implementării agendei în plan intern și european. De asemenea, departamentul, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe și în parteneriat cu UNECE, va organiza pe 16 aprilie 2019, la București, o conferință la nivel înalt pe tema parteneriatelor pentru implementarea Agendei 2030 (UE, Parteneriatul Estic, Asia Centrală, Balcanii de Vest)”. Consilierul de stat László Borbély a reamintit că „suntem centru regional pentru dezvoltare durabilă, așa încât să profităm de această oportunitate”.
Constantin Savu: Cu ce să reconstruim România, dacă importăm forță de muncă?!
Din zona de producție economică efectivă, Constantin Savu, președintele marelui producător de utilaje și echipamente industriale Uzinsider, a adus informații, date, aprecieri bazate pe realismul la zi al mediului de afaceri și al problemelor cu care acesta se confruntă. „Deoarece 95% din producția realizată de Uzinsider se exportă, suntem foarte interesați și condiționați de ceea ce se întâmplă în Europa și de poziția României în context economic european”, a spus Constantin Savu. În acest sens, el a tras un veritabil semnal de alarmă privitor la criza forței de muncă autohtone: „În domeniul pe care-l cunosc cel mai bine, al prelucrărilor prin așchiere, numai 8,1% dintre salariați au vârsta sub 45 de ani. Cu ce să reconstruim România, dacă importăm forță de muncă?! În același timp, numărul necalificaților devine dominant. Cercetarea și aplicarea rezultatelor cercetării în industrie sunt la un nivel foarte scăzut. Institutele de proiectare au dispărut”. Pentru depășirea actualei situații și înscrierea pe o direcție ascendentă, experiementatul constructor de mașini a făcut un apel către decidenții politici: „Să se termine cu aspectele care au devenit grotești între partide! Oamenii politici să hotărască odată ceva solid pentru țara aceasta!”.
Florin Luca: Văd România ca o sărbătoare.
Într-o notă optimistă, economistul-șef al CEC Bank, dr. Florin Luca, a lansat o veritabilă invitație la imaginarea viitorului: „Văd România ca o sărbătoare – o țară reconciliată, un punct de atracție pentru investitori, o țară în care oamenii să aibă un moral crescut, să trăiască bine”. O condiție esențială pentru aceasta în opinia sa este ca statul să-și facă aliați din oamenii de afaceri. De asemenea, a nuanțat dr. Florin Luca, „educația să satisfacă nevoile de dezvoltare ale marilor companii, băncile și lumea financiară să fie caracterizate printr-un climat de încredere, legislația să ofere predicție și și stabilitate. Avem nevoie de un stat și de instituții puternice, de oameni de stat care servesc România”.
Agenda viitoarelor dezbateri
Dezbaterile în vederea alcătuirii unei lucrări academice de sinteză privind România în orizontul 2040 continuă după următoarea agendă:– aprilie 2019 – dezbateri tematice: „Obiectivele modelului economic românesc în UE și recomandări de urmat pentru guvernanți pe sectoare de activitate economica în perioada 2019-2040”. Keynote speakers: dr. ec. Constantin Boștină, prof. univ. dr. Ovidiu Nicolescu, prof. univ. dr. Nicolae Istudor, Nicolae Badea, Adrian Mitroi, Vasile Baltac, Tahicu Laurențiu, Petru Rareș, Mircea Ursache, Gabriel Biriș, conf. univ. dr. Andreea Paul, prof. univ. dr. ing. Petru Andea, Vasile Strat, prof. univ. dr. Mariana Drăgușin, prof. univ. dr. Ana Mihaela Pădurean, prof. univ. dr. Maria Ioncică, prof. univ. dr. Ion Popa, prof. univ. dr. Cosmin Octavian Dobrin, prof. univ. dr. Gabriel Popescu, prof. univ. dr. Dan Boboc, conf. univ. dr. Adriana Davidescu, prof. univ. dr. Monica Roman.– mai 2019 – tema: „Spațiul economic comun România-Republica Moldova. Elaborarea unui program de investiții și dezvoltare în industrii ale viitorului, în agricultură, industrie alimentară, mașini și utilaje pentru agricultură și industria alimentară, IT, servicii”. Participă experți din ministerele economice din România și Republica Moldova.– 29 ianuarie 2020 – forum național în Aula Academiei Române. Invitați: președintele României, președinții celor două camere ale Parlamentului, prim-ministrul Guvernului României, reprezentanți ai conducerii Comisiei Europene de la Bruxelles.
Prestigiul constituie o valoare socială, din momentul în care autoritatea managerului public este recunoscută de sistemul socio-profesional. Prima observaţie pe care trebuie s-o facem este acea că prestigiul nu trebuie confundat cu niciuna dintre cele trei forme de legitimitate despre care vorbea Weber. Altfel spus, prestigiul nu se poate defini raţional-legal, pentru că nu se întemeiază pe convingerea celorlalţi cu privire la faptul că un manager acţionează raţional-legal, ci pe încrederea în valoarea lui socială; prestigiul nu poate fi de natură tradiţională, pentru că nu derivă din dreptul „sacru” al managerului public de a fi „înscăunat” conform obiceiului; în fine, prestigiul nu se poate datora charismei, decât în măsura în care reflectă calități (valori) umane. În plan socio-economic, prestigiul managerului public depinde de calitățile (meritele) sale în conducerea autorităților, instituțiilor sau a serviciilor publice. Acestă capacitate de conducere se constituie ca valoare socială în măsura în care aprecierea celorlalţi confirmă calitățile (meritele) managerului public. În sens socionomic, prestigiul este susținut (recunoscut) de membrii unei structuri sociale, în care indivizii nu sunt motivaţi doar de interese materiale, ci şi de valorile socio-profesionale, morale sau intelectuale ale liderului.
Recunoaşterea prestigiului managerului nu depinde de vocaţia de a conduce, ci de valoarea socială a coducerii: exempli gratie, un candidat intrat într-o competiţie publică are şanse de câștig cu atât mai mari cu cât prestigiul său se întemeiază mai solid pe valori socio-profesionale recunoscute de un grup (organizație, firmă, companie etc.). La nivelul grupurilor profesionale s-a dovedit faptul că persoanele care respectă standardele specifice grupului (organizației) au şansele cele mai mari de a fi alese (numite) în funcții de conducere; acest fenomen nu se datorează atributelor proprii, ci valorii pe care comunitatea o atribuie managerului public, în virtutea credinței că el reprezintă valorile acelui grup (organizație, comunitate).
În cazul managerilor care acționează la nivel local studiile relevă faptul că valorile civice au prioritate asupra altor valori în aprecierea prestigiului acestor conducători. Din punct de vedere politonomic (al sistemului de norme politice aplicabil), acest fenomen are avantajul că asigură integrarea mai rapidă a celor aleşi (numiți) la conducerea instituţiile sociale, precum şi funcţionarea mai eficientă a acestor instituţii (Turner M.J., Switzer K., Redden Ch., 1996, American Government, Principles and Practices). În plus, nu trebuie omis faptul că aprecierea valorii individuale de către o comunitate socio-profesională se manifestă atât ca o cauză, cât şi ca un efect al teritorialităţii în sensul că orice comunitate recunoaşte ca fiind valoroase doar normele de conduită autohtone; în acest sens M. Abeles suţine că atributele civice exprimă etnologia culturală şi teritorială a unei comunităţi (Abeles Marc, 1989, Jours tranquilles en 89. Ethnologie politique d’un departement français). Din punct de vedere politonomic observăm, de asemenea, că prestigiul nu se obţine exclusiv datorită vocaţiei, ci datorită valorii echipei care asigură succesul managerului public; aproape fără excepţie, managerii publici folosesc echipe (cabinete, consilii, asistenţi personali etc.) formate din profesionişti.
Deși autoritatea este un factor determinant pentru obţinerea prestigiului, ea nu este şi suficientă: altfel spus, prestigiul nu este posibil dacă meritele (calitățile) conducătorului nu se încadrează în tiparele (criteriile) prestabilite de sistemul oficial (statal) de valori. Desigur că prestigiul presupune o serie de aptitudini personale, cu observaţia ca aceste valori subiective să fie „pozitive” în raport cu cerințele obiective; în cazul unei interacţiuni „negative”, prestigiul nu este recunoscut sau se pierde. Din multitudinea de abilităţi necesare pentru dobândirea şi păstrarea prestigiului sunt importante cele de ordin moral (onestitatea, echitatea), cele de ordin social (solidaritatea, socialitatea), dar şi cele politice (loialitatea, partinitatea, conformitatea).
Trecând la aplicarea proiectelor prevăzute în planul de dezvoltare a țării, pe anul în curs și în anii 2020-2021, guvernanții Federației Ruse sunt confruntați cu duritate de vicisitudinile realității interne și internaționale, cărora cu greu le pot face față. Bugetul Guvernului Federal pe 2019, creditat cu un excedent de 1.900 miliarde ruble, este mai mic, cu 17 la sută, decât cel din anul 2018, în raport cu PIB, iar în timp ce cheltuielile sociale se reduc, de la 30 la sută în anul 2017 la 23,5 la sută în 2021, cheltuielile pentru apărare sporesc, în 2021 cu 10 la sută, față de 2018.
În privința perspectivelor, părerile specialiștilor sunt împărțite. Guvernul Federal preconizează o creștere a PIB, de 3-3,5 la sută, în timp ce unii apreciază că el va spori, numai cu 1,7-2 la sută, iar alții cred că sporul va fi de doar 1-1,2 la sută. Se estimează că, dacă OPEC va reduce producția de țiței, prețul acestuia se va menține la 60-65 dolari/baril dar, dacă nu, el va putea scădea până la 40 dolari/baril, reducând, implicit, și veniturile bugetare. Cursul rublei este, în prezent, de 65 ruble/dolar și, potrivit guvernului, s-ar putea menține la acest nivel până la sfârșitul anului.
Specialiștii apreciază că scăderea prețului țițeiului, pe plan mondial, și încetinirea ritmului de dezvoltare a economiei chineze, care ar antrena reducerea cererii de produse energetice rusești, vor putea duce la o cădere a cursului rublei. Unii dintre aceștia cred și că epoca de consolidare a dolarului se apropie de sfârșit, că, indiferent de rezultatul negocierilor economice dintre SUA și China, poziția valutei americane va avea de suferit, la aceasta contribuind, între altele, și disputa dintre președintele Donald Trump și Congres. În opinia expertului financiar, Vladimir Rojankovskii, în 2019, dominația politicii monetare, în SUA, va fi înlocuită de dominația politicii fiscale (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, din 10 ianuarie 2019). Una din cauzele reducerii rolului dolarului ar fi și înlocuirea sa cu valuta virtuală, electronică, bitcoin. Rectorul Academiei Ruse de Economie, Vladimir May, crede că, în viitorul apropiat, aceasta are toate șansele să înlocuiască dolarul (vezi „Lenta.ru”, din 16 ianuarie 2019). Însuși premierul Dmitri Medvedev sugerează economiștilor să nu piardă din vedere facilitățile utilizării acestei monede.
Prognoza pentru inflație, în Rusia, este de 5-6 la sută, dar există temeri că ea va spori mai mult, după 1 ianuarie, în urma majorării TVA, de la 18 la 20 la sută. Este interesant că prețurile au crescut, nu la produsele pentru care TVA a fost majorată, ci la cele la care taxa a rămas neschimbată, adică la produsele alimentare și de larg consum. Fenomenul este pus în legătură cu instabilitatea piețelor mondiale (vezi „Kommersant”, nr 7, din 17 ianuarie 2019). Agenția Antimonopol a fost însărcinată să urmărească mai atent dinamica prețurilor, pentru a contracara din timp fenomenul. O scădere a inflației se așteaptă după 2020.
Situația demografică nu promite îmbunătățiri notabile în anul 2019. Mortalitatea continuă să prevaleze asupra natalității.
Potențialul agricol al României este confirmat de cel mai recent barometru al companiei de consultanță Frames, conform căruia, majoritatea managerilor chestionați apreciază că agricultura este domeniul care va aduce profit în acest an, după producțiile record din 2018 și plasarea României pe primul loc în Europa la culturile de porumb și floarea soarelui.
În același timp, însă, problemele cu care se confruntă acest domeniu persistă încă. Deficitul de forță de muncă, în special a celei calificate, apreciat de specialiști ca fiind unul istoric, urmare a procesului de îmbătrânire a populației, dar și a migrației acesteia din zonele rurale, asociat cu aspectele de natură fiscală și constrângerile la nivel salarial, în perspectiva atragerii de forță de muncă din străinătate, reduc capacitatea acestui domeniu de a atinge potențialul real.
În aceste condiții, relansarea învățământului agricol, îndeosebi a celui preunivesitar, unde numărul unităților de învățământ s-a redus drastic în ultimii 20 de ani, este un proces ce nu mai poate fi amânat. Subiectul a fost adus în atenția autorităților române de mai bine de un deceniu, dar luarea unor măsuri a trenat la nivelul decidenților. Câteva inițiative private au existat, prin deschiderea unor hub-uri pentru elevii din liceele agricole, dar ele nu sunt suficiente.
Oricât de imprevizibilă și de pasionantă ar fi, campania electorală pentru europarlamentarele din luna mai este doar parte a marii dezbateri europene a momentului, care nu are precedent ca profunzime și impact în istoria instituțiilor europene postbelice. O dezbatere de mare gravitate, căci constructul european este solicitat de cea mai gravă criză din istoria sa de până acum. De mai mulți ani, mai precis încă de la prăbușirea URSS și a sistemului statal comunist, Occidentul „își caută” dacă nu un adversar, în orice caz un competitor, un concurent redutabil, necesar fie și pentru a-și asigura coeziunea și solidaritatea structurilor și acțiunilor sale. Pentru instituțiile integraționiste de la Bruxelles, adversar și/sau competitor au fost naționalismul, populismele (de dreapta și de stânga), iar în afara spațiului integrat, Rusia, China, terorismul, ba chiar, de la o vreme, și SUA. (La care se adaugă sfidări endogene de tipul deficit de democrație, birocrația bruxelleză, interesele divergente ale partenerilor pe direcțiile nord-sud și vest-est etc.)
Dar dacă pericolul poate veni chiar din interiorul spațiului european integrat? Parcă din grija de a nu resuscita monștri istorici de mult dispăruți, nimeni nu a inclus între riscurile majore pentru viitorul UE viabilitatea tandemului franco-german, care este de fapt piatră de fundament a edificiului european postbelic. Subiect istoricește delicat, dar nu neapărat sacrosanct, tabu, tandemul Paris-Berlin figurează, explicit sau implicit, ca o chezășie a integrării europene și a activității instituțiilor sale și ca un bun patrimonial care asigură coerență și dinamism demersurilor europene, inclusiv în momente dificile, de criză. De la generalul De Gaulle și până azi, relațiile franco-germane au evoluat în parametri normali și rezonabili, proiectând stabilitate și predictibilitate pe edificiul comunitar, iar dificultățile bilaterale de parcurs s-au rezolvat de regulă amiabil și discret.
Totul, până la apariția unei noi echipe de copiloți europeni – președintele Macron și liderul UCD (probabil viitor cancelar) Annegret Kramp-Karrenbauer („AKK”, după cum i se spune familiar și… mai scurt). Asperitățile franco-germane erau previzibile chiar de la începutul președinției, anunțată ca „jupiteriană”, a lui Emmanuel Macron, lider ambițios, cu puternice veleități europene, care nu puteau să nu irite Berlinul, dar pe care cancelarul Merkel le-a dezamorsat diplomatic. O situație pe care viitorul cancelar de la Berlin înțelege să o gestioneze altfel, după cum a semnalizat încă înainte de a fi desemnată în funcție. Oricum, presa europeană a rupt tăcerea din jurul crizei tandemului: „Dacă francezul vrea o intensificare a UE, germanul, când pronunță UE, adaugă imediat că fără statele-națiuni nimic nu va merge” – „Der Spiegel” – Germania. „Viziunea conservatoare a lui «AKK» despre viitorul Europei contrastează cu ideile mai radicale ale lui Macron” – „Financial Times” – Marea Britanie. „Cu două luni înainte de europarlamentare, tandemul franco-german nu mai funcționează” – „De Tijl” – Belgia. „Franța și Germania par să se îndrepte în direcții diferite” – „Contrepoints” – Franța. „Rareori a fost UE atât de lipsită de conducere” – „Die Presse” –Austria.
Asociat de ceva ani cu atributul de cel mai puternic laser din lume, laserul de pe platforma fizicii de la Măgurele a devenit efectiv cel mai puternic.
Perspectiva științifică asupra atingerii acestui nivel și deschiderile economice care se prefigurează ne sunt conturate de acad. Nicolae Victor Zamfir(foto), directorul proiectului ELI-NP:
Centrul ELI-NP – Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics –, cea mai avansată instituție de cercetare europeană din domeniul fizicii fotonucleare, prinde contur. Implementarea proiectului, în valoare de peste 310 milioane euro, finanțat din fonduri structurale și din bugetul României, este în plină desfășurare. În clădirea ELI – finalizată în 2016, o realizare tehnică deosebită prin caracteristicile sale – a fost instalat sistemul de lasere de mare putere și este în plină desfășurare construcția aranjamentelor experimentale. Sistemul de lasere, „nava amiral” a noului centru, este în proces de testare, iar la data de 7 martie 2019 s-a depășit puterea planificată de 10 PW = 10 milioane de miliarde de wați, fiind astfel cel mai puternic laser din lume. Această performanță se înscrie în istoria științei din România și din lume. Acest nou centru, unic în lume prin performanțele echipamentelor, va plasa România în prima ligă mondială a cercetării științifice.
Care sunt aceste domenii de cercetare?
Cercetările preconizate la ELI-NP au în vedere atât fizica fundamentală, cât și cea aplicată. Printre studii se numără: înțelegerea interacțiunii luminii de o intensitate fără precedent cu materia, crearea de materie în vid, simularea radiațiilor cosmice, cercetări biomediacle, gestionarea materialelor nucleare și multe altele.
Confederația Patronală Concordia, împreună cu KPMG și Institutul Național de Cercetări Economice (INCE) al Academiei Române, a lansat studiul „Analiza cantitativă și calitativă a pieței muncii în România” ca parte a unui efort de a contribui la înțelegerea schimbărilor iminente și îngrijorătoare de pe piața muncii, care afectează și vor afecta întreaga economie și societate.
Din studiul realizat de specialiștii de la KPMG și cercetătorii INCE se desprind concluziile alarmante: în cinci ani economia va avea nevoie de peste jumătate de milion de persoane în plus pe piața forței de muncă, care nu pot fi acoperite din resursele de muncă interne dacă nu se iau măsuri; circa 2 milioane de persoane active nu se regăsesc nici pe piața muncii, nici în sistemul educațional; numărul pensionarilor se apropie rapid de cel al lucrătorilor activi; populația ar putea să scadă cu aproape 2 milioane de locuitori până în 2030. Studiul își propune să identifice soluții pentru gestionarea deficitului forței de muncă.
„La nivelul federațiilor patronale membre ale Concordia resimțim profund criza de forță de muncă din toate sectoarele de activitate ale economiei. Avem nevoie de această radiografie a pieței muncii astfel încât noi, mediul de afaceri, împreună cu sindicatele și autoritățile, să identificăm setul de măsuri necesare pentru a diminua deficitul de forță de muncă”, a declarat Steven van Groningen, președintele Concordia. „Dacă nu acționăm în prezent, în contextul perspectivelor economice tot mai îngrijorătoare, într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat, dezvoltarea durabilă a economiei va fi profund afectată. O primă problemă pe care va trebui să o rezolvăm, așa cum reiese din studiu, este să corectăm lipsa informațiilor necesare care să permită o evaluare mai precisă a cererii și ofertei de pe piața muncii atât la nivel cantitativ, cât și la nivel calitativ”.
Justifică un APEL către:Președintele României,Președintele Senatului României,Președintele Camerei Deputaților României,Prim-ministrul Guvernului României.
Stimați conducători ai României, îmi place să fiu convins că ȘTIREA:
„Laserul de la Măgurele a atins la 7 martie 2019 cea mai mare putere din lume, adică a zecea parte din PUTEREA SOARELUI, stabilind astfel și un record mondial” a fost de natură, sau ar trebui să fi fost de natură, să vă determine ca măcar câteva zile să uitați de orice gâlceavă politică și să acordați cea mai mare atenție, într-o deplină și justificată „unire în cuget și în simțiri”, acestei cruciale realizări, chiar și din motivul că nu are nicio culoare politică, nu aparține nici partidelor de la putere și nici partidelor din opoziție, ci este rezultatul minților bravilor cercetători români, care într-o colaborare internațională și cu finanțare europeană au reușit această realizare epocală.
Mai mult, ar trebui să vedem dacă o asemenea realizare este singulară sau dacă privind în istorie România și românii nu au fost și în alte domenii premianți.
Iată cele mai importante dintre ele:
1857 – România, prima țară din lume cu o producție de petrol înregistrată oficial în statisticile internaționale.
A fost urmată în 1859 de SUA, în 1860 de Italia, în 1862 de Canada și în 1863 de Rusia.
Prima sondă petrolieră forată prin mijloace mecanice, prima rafinărie industrială, construită lângă Ploiești, prima școală din lume de maiștri sondori și rafinori, la Câmpina, iar Bucureștiul a fost primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant.
1906 – românul Traian VUIA devine primul om din lume care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul.
1910 – românul Henri COANDĂ realizează primul avion din lume cu propulsie reactivă – avion cu reacție – EFECTUL COANDĂ.
1938 – românul Ștefan ODOBLEJA, primul om din lume care abordează teme majore ale ciberneticii în lucrarea sa „Psihologia consonantistă”.
7 martie 2019 – laserul de la Măgurele, România, ELI-NP, cel mai mare din lume, atinge o putere de 10,9 petawați, adică 10% din puterea Soarelui.
Efectele premierelor românești: energia rezultată din prelucrarea petrolului, transportul aerian, bazele ciberneticii, informaticii și IT, iar acum realizarea unei puteri de 10,9 petawați de către cel mai puternic laser din lume, așază România în galeria celor mai înalte realizări în știință, cercetare fundamentală și progres tehnic și economic mondial.
Dacă poziția de lider în lume a României și a unor români în domenii ca industria de extracție și prelucrare a petrolului, în petrochimie, în aeronautică, în cibernetică a fost aducătoare de efecte mai mult sau mai puțin benefice pentru țara noastră, cred că recenta realizare mondială de la Măgurele nu mai trebuie ratată.
Realizarea la ELI-NP de la Măgurele a unei puteri ce reprezintă a zecea parte din puterea Soarelui este o oportunitate unică pentru România de a dezvolta programul internațional VALEA LASERULUI – MĂGURELE.
Trebuie folosită această excepțională realizare a cercetării fundamentale de la Măgurele pentru a proiecta şi construi VALEA LASERULUI, prin adoptarea la nivel național, ca politică de stat, a unui program special de sprijinire a dezvoltării LASERULUI, a cercetărilor aplicative în diverse domenii de utilizare a laserului, dar și de susținere a dezvoltării unor sectoare productive cu industrii complementare laserului, inclusiv în cucerirea cosmosului, completat și cu o infrastructură de transport și de mobilare urbană în trend cu viitorul, astfel ca Măgurele să devină un smart city model al României.
Se discută zilele acestea în România despre diferite versiuni de a calcula o rată de dobândă de referință, ce ar putea fi utilizată de bănci la calcularea ratelor dobânzilor la creditele acordate clienților. Scopul acestor discuții este acela de a găsi o formă de calcul care să avantajeze clienții băncilor, care să fie impusă băncilor prin lege. Această idee este atât iluzorie, cât și neinspirată. Este iluzorie pentru clienți, deoarece o formulă care pare avantajoasă astăzi poate deveni dezavantajoasă în viitor, în funcție de evoluțiile economiei. Este o idee neinspirată din perspectiva politicii monetare, deoarece va afecta mecanismul de transmisie a politicii.
Conform teoriilor creditului predominante în prezent (vezi o sinteză în Knoop 2015, pp.152-154), băncile (creditorii în general) iau decizii inclusiv pe baza percepțiilor referitoare la risc, percepții care se formează pe baza unor anticipații raționale generate de deteriorarea/îmbunătățirea fundamentelor financiare (vezi, de exemplu, Bernanke și Gertler, 1989, 1990, 1995, Bernanke, Gertler și Gilchrist, 1999; Kiyotaki și Moor, 1997; Christiano, Gust și Roldos, 2002) ale clienților (profit, cash-flow, leverage și avuția netă, care poate fi estimată, de exemplu, ca sumă a activelor lichide și a colateralului tranzacționabil). Asta înseamnă că deciziile pe care le iau creditorii nu depind doar de lichiditate, pe care banca centrală o poate administra, influențând astfel costul capitalului și, subsecvent, cheltuielile din economie, dar și de riscul de neplată (default). Suprareglementarea apărută după 2008 este un instrument prin care băncile sunt obligate să țină cont de aceste riscuri mai mult decât înainte de 2008.
Pe partea cererii de credite, firmele și gospodăriile iau decizii referitoare la cheltuielile lor, de la finanțarea stocurilor până la achiziția de active cu durată lungă de viață pe baza pozițiilor financiare curente, definite de fundamentele financiare. Evoluțiile în fundamentele financiare sunt în general prociclice, astfel că deciziile firmelor și gospodăriilor referitoare la cheltuieli amplifică faza curentă a ciclului de afaceri, indiferent dacă economia se află în expansiune sau în recesiune. Aceste mișcări endogene în fundamentele financiare care amplifică ciclul economic constituie esența procesului de ajustare cunoscut în literatură sub denumirea de „accelerator financiar”.
În relație cu banca centrală și cu transmisia monetară, mișcările endogene ale fundamentelor doar „amplifică și propagă” (Bernanke și Gertler, 1995, p. 2) efectele pe care o schimbare a ratelor dobânzii de politică monetară și, din această cauză, schimbările ce apar în întregul spectru de rate ale dobânzii le au asupra variației cheltuielilor din economie. Răspunsul achizițiilor de bunuri cu durate diferite de viață la variația în costul creditului indus de modificarea ratelor dobânzilor de politică monetară este amplificat de schimbările în fundamentele financiare. Ruta pe care apare această amplificare se numește „efect de bilanț”, care este o componentă a canalului creditului, acesta din urmă nefiind altceva decât „un mecanism de îmbunătățire, nu un canal cu adevărat independent sau paralel” (Bernanke și Gertler, 1995, p. 3) cu canalul de transmisie neoclasic al ratei dobânzii.
