RUSIA, MARELE CÂȘTIGĂTOR AL BLOCAJULUI DIN MAREA NEAGRĂ?
Tema offshore inflamează spiritele la București. În urmă cu un an, acest subiect nici măcar nu exista în discuțiile publice. Cu toate acestea, exact aceleași companii care zilele acestea trebuie să decidă ce vor face cu investițiile din Marea Neagră făceau explorări costisitoare în Marea Neagră.
„Offshore-ul românesc” a explodat alimentat de un amestec cvasi-nedigerabil de discurs naționalist, fake-news, promisiuni electorale și răspunsuri timide ale investitorilor. Pentru a dezlega acest mix, am apelat la specialiști. Am încercat să aflăm de ce e atât de important acest subiect. Mai exact, cine ar putea fi deranjat dacă s-ar face investițiile în offshore-ul românesc și cine le-ar vrea stopate?
„Federația Rusă, prin faptul că ar fi blocată dezvoltarea unui rival de relevanță regională în sectorul gazelor naturale, într-o zonă în care are și importante interese de control politic” sunt de părere Radu Dudău și Vasile Iuga, Energy Policy Group.
Deputatul Virgil Popescu (PNL) afirmă la rândul său că de câștigat ar avea ”“prietenii” României, Rusia, Ungaria.” Reprezentantul PSD, deputatul Georgian Pop are o viziune asemănătoare: „Cine ar câștiga? Simplu. Actualii furnizori internaționali de gaz natural din zonă. Nu ar avea un concurent în plus și nu s-ar confrunta cu un surplus de gaz în piață.”
Avocatul Laurențiu Pachiu, Pachiu și Asociații: „În primul rând furnizorii externi alternativi (deocamdată unul singur, Gazprom) prin dispariția unui potențial concurent. Apoi, state vecine care rămân integrate prin interconectivități ce permit aprovizionarea din surse alternative (Coridorul Sudic, Coridorul Nord-Sud, Turk Stream) cu potențial real de a deveni acele „gas hubs”, cu beneficii comerciale, investiționale, bugetare și geopolitice semnificative.”
Profesorul Mircea Coșea e la fel de ferm: ” Pe termen scurt și în mod sigur câștigă Rusia. Pe termen lung și puțin probabil poate câștiga și SUA în măsura în care se va reuși preluarea unei părți din exportul rusesc de către gazul de șist american adus lichefiat în Europa.”
Care e contextul ne spune profesorul Mircea Coșea: „Există, paradoxal, o repetare a istoriei în ceea ce privește locul și importanța geopolitică a României. Se pare că retrăim perioada 1940-1944, când România a fost considerată un actor important al conflictului mondial, dar nu pentru potența sa militară, ci energetică. Petrolul românesc a alimentat în proporție de peste 70% mașina de război germană. Actualmente, noul tip de război care s-a declanșat între SUA și Rusia are ca obiect nu cucerirea de ”spațiu vital”, ci cucerirea pe termen lung a supremației economice pe o piață globală. Prin resursa de gaz din Marea Neagră România devine o posibilă ”armă” a partenerului nostru strategic în confruntarea cu Rusia prin concurența pe care gazul românesc o poate face exportului rusesc. Nu știm cu cât va afecta gazul românesc exportul rusesc, dar în mod sigur va diminua puterea politică a Rusiei.”
Deputatul Georgian Pop (PSD) privește problema într-o lumină similară: „Tema e foarte amplă. Regiunea extinsă a Mării Negre este scena unor conflicte îngheţate sau, după caz, în desfăşurare. Principala evoluţie geostrategică a ultimilor ani o reprezintă militarizarea peninsulei Crimeea. In acest context geopolitic, investiția Exxon – Omv ar avea, dacă se va realiza, şi o relevanţă strategică, pe lângă relevanţa economică şi energetică. În mod evident, parteneriatul strategic cu SUA ar căpăta noi valenţe. Pe lângă dimensiunea de cooperare militară şi de intelligence, bilateral recunoscută ca fiind foarte bună, acest proiect va impulsiona cooperarea economică, Exxon fiind exemplul unei mari companii americane care investeşte în România. Mai mult, localizarea investiţiei este exact pe frontiera estică a NATO. Apărarea unei ţări nu se mai face, în secolul XXI exclusiv prin capacitatea militară (număr de tancuri, avioane, nave de luptă etc). Există investiţii cu relevanţă strategică, pe lângă relevanţa pur economică. Practic, conceptul modern de apărare e mult mai complex comparativ cu secolul trecut. Din punctul de vedere al resurselor energetice, Marea Neagră este considerată de numeroși analiști ca fiind, potenţial, o nouă Mare a Nordului. Dezvoltarea sectorului offshore de gaze naturale este o oportunitate istorică pentru țara noastră, putând aduce beneficii de securitate energetică, economice și sociale.”
Deși de partea cealaltă a baricadei politice, deputatul liberal Virgil Popescu e de acord cu colegul său din Parlament: „Proiectele din Marea Neagră realizate împreuna cu partenerii americani de la Exxon și Black Sea Oil înseamnă mai mult decât exploatarea gazelor din Marea Neagră. Ele înseamnă prezență americană în zonă, protecție americană pentru investițiile americane din România și evident garanții de securitate sporite pentru România. Independența energetică și influența regională sunt un alt câștig pentru țara noastră. Toate aceste lucruri nu le putem cuantifica financiar, așa direct, de aceea cred că noi, decidenții politici, trebuie să ne uităm la toate aceste aspecte atunci când vorbim de proiectele respective.”
Și totuși, viitorul offshore-ului românesc, cel puțin cu actualele companii în compoziție, devine tot mai neclar. Companiile trebuie să decidă în curând dacă vor continua investițiile, iar lucrul acesta îl vor face într-o mare proporție în funcție de legea offshore.
Avocatul Laurențiu Pachiu se bazează pe lunga sa experiență cu marile companii internaționale când avansează pericolele ce ar pândi România în cazul blocării proiectelor din Marea Neagră: „ar fi un semnal deosebit de negativ în ceea ce privește mediul de afaceri/investițional și politic din România (ratingul de țară). Efectele s-ar transpune apoi în cascadă spre alte sectoare economice. În plan politic, puterea de la București (oricare ar fi) s-ar discredita în plan extern, îndeosebi în relația cu partenerul strategic SUA (doi mari operatori din Marea Neagră, Exxon și Carlyle, sunt de origine americană). Deloc de neglijat ar fi și deznodământul unor eventuale litigii declanșate de operatorii petrolieri în temeiul încălcării de către statul român a obligațiilor din contractele de concesiune și mă refer aici la eventuale despăgubiri din bugetul public, ce ar urma să fie suportate, evident, de consumatorul român. Scenariul dorit de unii de a elimina companiile americane din Marea Neagră și de a le înlocui cu operatori români sau cu operatori asiatici (care, evident, ținând cont de anvergura proiectelor, vor fi inevitabil conectați politic și statal) este, ținând cont de complexitatea tehnologică a proiectelor, nerealistă. Desigur, dacă dezideratele economice strategice stabilite pentru România sunt industria IT, agricultura, agroturismul și turismul de entertainment, atunci să le declarăm și să le implementăm ca atare, iar industria petrolieră română cu tradiție de peste un secol să rămână o temă cu care să ne mândrim în manualele de istorie.”
Virgil Popescu, deputat PNL: „Ar fi o catastrofă din punct de vedere reputațional ca aceste investiții să nu fie făcute din vina statului român și a incapacității sale administrative de a lua decizii. Semnalul dat în piață de investitori de talia Exxon Mobil ar fi că România nu este un stat în care să faci investiții, iar potențialii investitori în diferite domenii ne-ar ocoli pentru mult timp.”
Georgian Pop, deputat PSD: „Stoparea proiectelor din Marea Neagră va avea asupra României un impact reputational negativ. Pe lângă evaluarea avantajelor economice, încrederea este un factor extrem de important în ecuaţia luării unei decizii de a realiza o mare investiţie. Încrederea şi percepţia favorabilă în stabilitatea, corectitudinea şi predictibilitatea mediului în care urmează să se realizeze o mare investiţie sunt decisive. Iar dacă acestea dispar, nimic nu mai e posibil. Din această perspectivă, orice viitor investitor va analiza România prin prisma proiectelor de success. Dacă acestea lipsesc, semnalul va fi unul negativ.”
Profesorul Mircea Coșea trage o concluzie foarte dură: „Stoparea proiectelor de exploatare a gazului din Marea Neagră ar fi un fapt extrem de grav pentru reputația României. O eventuală stopare nu s-ar putea explica altfel decât prin incompetență, corupție în favoarea unei concurențe sau chiar sabotarea economiei și trădare națională. La limită, s-ar putea interpreta și ca pe o poziție pro-rusească la nivel guvernamental sau parlamentar.”
Și totuși, ar putea spune unii cititori, de ce să facem offshore? De ce n-am rămâne cu situația pe care o avem acum, când ne „descurcăm” și nici nu importăm mai mult de 10% din necesar?
Georgian Pop, deputat PSD, răspunde ferm: „Fără investiţii în alte perimetre extractive, onshore sau offshore, în următorii ani piaţa din România va fi dependentă în proporţie covârşitoare de importuri. Adică, în loc să ne asigurăm independenţa vom avea o dependenţă crescută faţă de importuri, indiferent de provenienţa lor (de la Gazprom sau GNL din SUA etc.).”
„România s-ar confrunta cu vulnerabilități de securitate energetică, cel puțin până în 2030, rezultate din expunerea mărită la crize de întrerupere a livrărilor prin Ucraina, în special pe timp de iarnă. În plus, România ar avea mari costuri de oportunitate, rezultate din nevalorificarea unor resurse unice în regiunea sud-est europeană și din pierderea unor ample efecte de multiplicare în economie.” afirmă Radu Dudău și Vasile Iuga, EPG.
„În cazul în care nu se demarează proiectul offshore din Marea Neagră, dependența de import de gaze a României va crește mai mult urmând să devenim in 5-6 ani importator net dacă nu vom descoperi alte rezerve onshore. De asemena dependența de gazul rusesc poate induce riscuri de securitate energetică și putem avea chiar costuri mari indirecte cu privire la securitatea națională a României.” spune Virgil Popescu, deputat PNL.
Profesorul Mircea Coșea: „Din punctul meu de vedere, resursa de gaz din Marea Neagră reprezintă cea mai importantă, poate singura, oportunitate pe care România o are pe termen lung de a ieși din marginalizarea în care se află și de a deveni o țară și o economie importantă în plan european. România nu dispune nici acum și nici în perspectivă de alte posibilități pentru a-și îmbunătăți locul și poziția în economia europeană.”
Cireașa de pe tort, deși aici e mai degrabă colivă, o pune avocatul Laurențiu Pachiu, care atrage atenția asupra unui pericol cel puțin la fel de mare: „Momentan, atenția este concentrată pe disputa privind resursele gazeifere din Marea Neagră, însă este complet neglijată situația explorării, exploatării și dezvoltării resurselor onshore, supuse unui grad ridicat de epuizare (10% pe an) și unei nerentabilități progresive. Și în acest sector ne confruntăm cu paralizie legislativă, instituțională și investițională. De aproape 10 ani o serie de măsuri legislative destinate să faciliteze dezvoltarea acestui sector sunt pierdute pe circuitul legislativ. Abordarea industriei petroliere aproape strict din perspectiva unei surse rentiere pentru statul român nu este demnă de secolul XXI.”
România importă, în prezent, doar 10% din necesarul de gaze, având șanse să atingă, dacă investește acum, autosuficiența pe piața gazelor naturale. Deocamdată, timpul trece degeaba, iar rezervele actuale îmbătrânesc și devin tot mai puțin performante. În 10-12 ani, fără să investească masiv în exploatări noi, așa cum sunt și cele din Marea Neagră, România rămâne fără gaz. Astfel, nevoia și dependența de importuri vor fi aproape totale. E atât de simplu: la București, în aceste zile, decidenții politici pecetluiesc soarta României și direcția pe care o vom alege: EST sau VEST.
SUMAR (Marea Unire)
Volumul Marea Unire 1918 România Mare. Acte și documente (autor Vasile Pușcaș) propune o relatare a desăvârșirii procesului de constituire a statului național modern România prin îmbinarea narativului interpretativ cu prezentarea de documente istorice care să reconstituie istoriografic faptele, atmosfera și relevanța deciziilor din 1918 (Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat al României) care au dus la ceea ce în epocă s-a numit România Mare.
Elaborarea acestui volum a dat prilej autorului să evidențieze inteligența și abilitatea generației de oameni politici români de la începutul sec. al XX-lea, orientările lor politice constructive și atitudinile hotărâte de veritabili oameni de stat. Și nu este vorba doar de politicienii și partidele politice din Vechea Românie, ci și de politicienii și partidele românești din Transilvania, Bucovina și Basarabia. Iar în anul când se celebrează centenarul Marii Uniri, am considerat util să înfățișăm contemporaneității felul în care Generația Marii Uniri din 1918 a reușit să propună românilor și liderilor statelor occidentale proiectul național al realizării statului-națiune România, într-un context politic intern și internațional excepțional (Primul Război Mondial). Iar semnificația Marii Uniri din 1918 nu este doar istorică. Autorul o asociază contextului regional și global din zilele noastre, când suntem martorii procesului de restructurare a Sistemului Internațional și se rediscută locul, forma și rolul statului-națiune. Opinia autorului este că statul-națiune va continua să joace un rol foarte important în Noua Ordine Mondială care acum se reconfigurează, desigur cu ajustările de rigoare care vor fi aduse sensurilor suveranității statelor, având în vedere complexele interdependențe regionale și globale. Aici, autorul se asociază lui Francis Fukuyama, care arăta, cu un deceniu și jumătate în urmă, că liderii politici și oamenii de stat contemporani ar trebui să-și dedice o parte însemnată a meditației și acțiunii politice regândirii formei și funcțiilor statului în Sistemul Internațional al sec. al XXI-lea. Or, experiența istorică de acum un veac, când s-a desăvârșit statul național România, ca și alte state-națiuni din Europa Centrală și de Sud-Est, poate fi utilă și să inspire conduita actuală și viitoare a liderilor din amintita regiune, dar și a celor ai organizațiilor regionale, internaționale și transnaționale. Expunerea narativă a subiectului tratat în volumul de față urmează logica procesualității istorice, atât pentru înțelegerea evoluției ideii și acțiunii naționale românești până la 1918, dar și pentru a sublinia faptul că Marea Unire din 1918 nu a fost punctul terminal al unui proces istoric, ci doar un moment deosebit de important al istoriei modernității statului-națiune România. Precum ar trebui să îndemne liderii politici ai României actuale să evalueze cât mai realist istoria statului-națiune din ultimii 100 de ani pentru a găsi răspunsuri adecvate, cu rezonanțe constructive, provocărilor fenomenelor și evenimentelor care urmează a se derula în demersul redefinirii identității națiunii române și al viitoarei poziționări a statului-națiune România în Sistemul Internațional pe cale de reconfigurare. Dacă astfel de gânduri vor fi generate de lectura acestei cărți, atunci autorul și editorii ei vor considera că le-a fost interpretat corect mesajul discursului istoriografic.
Prezentând istoria modernității statului-națiune, primul capitol al cărții integrează procesul desăvârșirii statului național românesc (1918) în istoria procesului de modernizare a societății europene. Pentru mai buna înțelegere a fenomenului enunțat, autorul redă o schiță istorică a evoluției principiului naționalității de la instituirea Sistemului Westfalia (1648) până la începutul sec. al XX-lea. A fost făcută o paralelă între principiul dinastic și principiul naționalității în construcția și conducerea statelor europene, cu specificarea caracteristicilor revoluțiilor naționale și democratice din Europa sec. al XVIII-lea și al XIX-lea. S-a acordat o atenție aparte felului în care principiul naționalității și idealul statului-națiune au operat în Europa Centrală și de Sud-Est, în perioada menționată, cu referire la caracteristicile și politicile imperiilor habsburgic, otoman și țarist. În același context a fost reliefat modul cum s-a manifestat idealul statului-națiune în spațiul locuit de națiunea română, până la Primul Război Mondial. Analiza diacronică a respectivului fenomen în Principatele Române/România, Transilvania, Bucovina și Basarabia oferă cititorului perspectiva sincronicității valorilor naționale și specificității locale/regionale, ceea ce duce spre o cunoaștere aprofundată a etapelor și căilor care au dus la mobilizarea elitelor și populației românești, în 1918, pentru realizarea Marii Uniri.
Necrolog: Prof. univ. dr. Niță DOBROTĂ (1931-2018)
Profesorul Niță Dobrotă a plecat dintre noi în ziua de 4 septembrie 2018, la venerabila vârstă de 87 de ani. Dumnealui, rămâne, în conștiința celor care l-au cunoscut și i-au fost alături de-a lungul prodigioasei sale cariere universitare de peste șase decenii, drept un eminent profesor și cercetător, reprezentant de marcă al școlii românești de economie și o figură emblematică pentru Academia de Studii Economice din București.
Prelegerile sale erau simple și convingătoare. A fost un vorbitor excelent, un învățător strălucit, entuziast și angajat, a fost un mediator talentat cu capacitatea de a ameliora conflictele dintre oameni. Profesorul Dobrotă a fost un economist remarcabil și un om de știință riguros din punct de vedere intelectual, caracterizat prin cele mai înalte standarde de integritate personală și profesională. Una dintre caracteristicile cheie ale Profesorului era capacitatea lui de a vedea „imaginea de ansamblu”, fără a pierde niciodată atenția asupra detaliilor fine.
Profesorul Dobrotă a fost un educator motivant și inspirat, metodic și dedicat, cunoscut printre studenții săi ca un profesor ce le releva profunzimea științei economice. El a avut o deosebită plăcere să interacționeze cu studenții, cadrele didactice universitare și profesioniștii tineri. El a oferit cu plăcere consiliere și sfaturi pentru cei care ar putea avea în vedere un viitor în domeniul pe care îl iubea atât de pasionat, Știința Economică. A coordonat mai mult de 40 de doctoranzi, majoritatea dintre ei urmând o carieră de succes în domeniul științei. Despre Profesorul Meu de Economie, așa cum îl numesc mulți dintre profesorii de astăzi ai ASE, mulți își vor aminti mintea analitică ascuțită și marile sale abilități științifice, precum și atmosfera prietenoasă și deschisă pe care a creat-o în Departamentul de Economie al ASE. Lumea a pierdut un mare om de știință și mulți dintre noi ni-l vom aminti ca pe un coleg drag, mentor și prieten.
Formarea sa profesională a început cu anul 1951, an în care a devenit student la ASE. În perioada 1951-1955 a urmat cursurile Facultății de Finanțe, Credit și Contabilitate, pe care le-a absolvit cu Diplomă de Merit. Era profesor universitar titular din anul 1972, de la vârsta de 41 de ani.
Preocupat permanent de educarea tinerilor economiști, este coautor a peste 15 ediții ale manualului după care absolvenții ASE au învățat economie, a coordonat primele patru ediții ale acestui manual de după schimbarea de paradigmă, dificilă științific, de după 1989 și a publicat în 1997 primul manual personal alternativ de economie din România din perioada menționată. Conștient de importanța studierii economiei de către membrii societății, domnul profesor a găsit generozitatea de a se apleca către scrierea a multora dintre manualele de economie pentru licee.
Profesorul Niță Dobrotă a inițiat, a coordonat colegii de redactare și a elaborat părți importante ale mai multor tratate, enciclopedii și dicționare; remarcăm: „Tratatul de Economie Contemporană” (1986); „Dicționarul de Economie Politică” (1974); „Dicționar filozofic” (1973); „Dicționar privitor la Economia de piață modernă” (1991); „Dicționar de Relații Economice Internaționale” (1993); „Dicționar de Economie” (1999, 2001). A elaborat și publicat peste 500 de articole, studii, comunicări științifice, recenzii etc.
În anii 1972-1976 a îndeplinit funcția de prorector al ASE, iar în anii 1991-2000 a fost șef al Catedrei de Economie din ASE. În toți acești ani a făcut parte din Senatul universității.
Pentru contribuțiile sale la dezvoltarea și eficientizarea învățământului superior economic și pentru aprofundările realizate în științele social-economice, profesorul Dobrotă a fost onorat cu mai multe distincții: Steaua R.S. România, clasa a IV-a (1972); Premiul „P.S. Aurelian”, atribuit de Academia Română (1978); diploma de Profesor universitar evidențiat, acordată de M.E.I. (1986); diploma „Nicolae Georgescu-Roegen” (2002); diploma Opera Omnia, A.S.E. (2002); Diploma de Excelență pentru întreaga activitate de cercetare și de învățământ, AGER (2004); Ordinul Meritul pentru Învățământ, în grad de Mare Ofițer, acordat de Președinția României (2004); Diplomă de Recunoștință pentru îndelungata activitate didactică ce poartă amprenta excelenței profesionale, ASE (2008).
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Schimbăm mentalitatea de business prin insolvență
Interviu cu av. dr. Nicoleta Munteanu – managing partner Euro Insol SPRL
Euro Insol SPRL este un nume premium în serviciile de asistență juridică, în procedurile de insolvență, dar mai ales în managementul de criză al societăților comerciale. Ce ne puteți spune despre reușitele sale de succes, ca lider de piață? Probabil modelul cel mai de succes, dacă mă pot exprima în felul acesta, îl reprezintă reinserția Hidroelectrica în sistemul economic național și european. Fără a crea ierarhii, deoarece managementul și echipele de specialiști ale Euro Insol tratează cu aceeași seriozitate fiecare dosar de insolvență, trebuie să recunosc că, în acest moment, compania noastră este asociată cu acest succes. Drumul spre succes este greu, bazat atât pe muncă, pe efort de echipă, cât și pe o strategie de management pe care noi o considerăm câștigătoare. Pentru noi dimensiunea managerială a insolvenței, alături de cea economică și juridică, este extrem de importantă, nu numai în întocmirea planului de reorganizare, cât mai ales în implicarea directă a noastră în managementul companiei aflate în insolvență pe toate nivelurile. Acest model de implicare directă l-am desăvârșit la Hidroelectrica, reușind să transformăm, în procedura insolvenței, cea mai îndatorată companie cu capital de stat, având datorii de peste 1 miliard de euro, în cea mai profitabilă companie din România și una din cele mai profitabile din sud-estul Europei. Am reușit, în același timp, plata integrală a tuturor datoriilor la valoarea nominală înscrisă în tabelul creditorilor. Cred că practicienii în insolvență trebuie să aibă cunoștințe solide în domeniul managementului, în special în managementul de criză, deoarece insolvența este o criză și ea trebuie gestionată prin măsuri mai degrabă excepționale, specifice gestionării crizelor, decât prin măsuri specifice managementului organizațional curent. La acestea se adaugă expertiza câștigată, seriozitatea, dorința noastră de a identifica toate soluțiile posibile pentru a da, în primul rând, o a doua șansă companiei de a se reîntoarce în circuitul economic.Comunicat de presă FPPG
Federația Patronală Petrol şi Gaze (FPPG) consideră că noile amendamente, propuse în cadrul ședinței comune din data de 2 octombrie 2018, a comisiilor raportoare pentru Legea privind unele măsuri necesare pentru implementarea operațiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore, vor avea consecințe negative pentru industria românească de petrol și gaze.
Noile modificările aduse legislației offshore, dezbătute în cadrul ședinței celor trei comisii reunite din Camera Deputaților, afectează principii de bază pentru orice investiție, respectiv stabilitatea cadrului fiscal. Stabilitatea și predictibilitatea mediului legislativ românesc, în general și a regimului fiscal, în particular, pe întreaga perioada a contractelor de concesiune, reprezintă o condiție esențială pentru dezvoltarea cu succes a resurselor de hidrocarburi offshore.
Investitorii din upstream își asumă riscuri mari prin investițiile în sectorul offshore din România: riscul de eșec al explorării, riscul de preț pentru petrol și gaze, riscurile tehnice și operaționale.
In aceste condiții, amendamentele adoptate vor avea un impact negativ semnificativ asupra industriei de petrol și gaze offshore din România și vor descuraja investițiile din Marea Neagră, cu consecința diminuării potențialul de producție suplimentară de hidrocarburi din zona offshore.
Federația Patronală Petrol și Gaze rămâne în continuare în favoarea unei situații ce presupune ca toți cei trei actori implicați, și anume societatea civilă, statul, investitorii, să aibă de câștigat. Cu toate acestea, dorim să atragem atenția asupra necesității înțelegerii în ansamblu a potențialului Mării Negre.
Din considerentele amintite anterior, reiterăm faptul că dezvoltarea sectorului offshore de gaze naturale este o oportunitate istorică pentru țara noastră, putând aduce beneficii de securitate energetică, economice și sociale. Adoptarea unui cadru echitabil și stabil de reglementare offshore, care să permită demararea lucrărilor de dezvoltare și producție reprezintă un imperativ strategic. De deciziile politice luate în următoarele luni depinde viitorul acestui sector de importanță fundamentală pentru România
Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG) este persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, neguvernamentală, autonomă, independentă față de autoritățile publice, fără caracter politic; este reprezentativă la nivelului sectorului de activitate „Energie, Petrol și gaze și minerit energetic”. FPPG a susținut constant principiile stabilității, predictibilității și competitivității cadrului legislativ aplicabil domeniul energetic din România, precum și responsabilitatea companiilor din sector în ceea ce privește siguranța, sănătatea și securitatea operațiunilor și a personalului. FPPG este membru fondator al Confederației Patronale Concordia, singura confederație patronală românească afiliată la IOE (International Organization of Employers).
RUSIA, MARELE CÂȘTIGĂTOR AL BLOCAJULUI DIN MAREA NEAGRĂ?
Tema offshore inflamează spiritele la București. În urmă cu un an, acest subiect nici măcar nu exista în discuțiile publice. Cu toate acestea, exact aceleași companii care zilele acestea trebuie să decidă ce vor face cu investițiile din Marea Neagră făceau explorări costisitoare în Marea Neagră.
„Offshore-ul românesc” a explodat alimentat de un amestec cvasi-nedigerabil de discurs naționalist, fake-news, promisiuni electorale și răspunsuri timide ale investitorilor. Pentru a dezlega acest mix, am apelat la specialiști. Am încercat să aflăm de ce e atât de important acest subiect. Mai exact, cine ar putea fi deranjat dacă s-ar face investițiile în offshore-ul românesc și cine le-ar vrea stopate?
„Federația Rusă, prin faptul că ar fi blocată dezvoltarea unui rival de relevanță regională în sectorul gazelor naturale, într-o zonă în care are și importante interese de control politic” sunt de părere Radu Dudău și Vasile Iuga, Energy Policy Group.
Deputatul Virgil Popescu (PNL) afirmă la rândul său că de câștigat ar avea „prietenii” României, Rusia, Ungaria.„ Reprezentantul PSD, deputatul Georgian Pop are o viziune asemănătoare: „Cine ar câștiga? Simplu. Actualii furnizori internaționali de gaz natural din zonă. Nu ar avea un concurent în plus și nu s-ar confrunta cu un surplus de gaz în piață.” Avocatul Laurențiu Pachiu, Pachiu și Asociații:„În primul rând furnizorii externi alternativi (deocamdată unul singur, Gazprom) prin dispariția unui potențial concurent. Apoi, state vecine care rămân integrate prin interconectivități ce permit aprovizionarea din surse alternative (Coridorul Sudic, Coridorul Nord-Sud, Turk Stream) cu potențial real de a deveni acele «gas hubs», cu beneficii comerciale, investiționale, bugetare și geopolitice semnificative.” Profesorul Mircea Coșea e la fel de ferm: „Pe termen scurt și în mod sigur câștigă Rusia. Pe termen lung și puțin probabil poate câștiga și SUA în măsura în care se va reuși preluarea unei părți din exportul rusesc de către gazul de șist american adus lichefiat în Europa.” Care e contextul ne spune profesorul Mircea Coșea: „Există, paradoxal, o repetare a istoriei în ceea ce privește locul și importanța geopolitică a României. Se pare că retrăim perioada 1940-1944, când România a fost considerată un actor important al conflictului mondial, dar nu pentru potența sa militară, ci energetică. Petrolul românesc a alimentat în proporție de peste 70% mașina de război germană. Actualmente, noul tip de război care s-a declanșat între SUA și Rusia are ca obiect nu cucerirea de ”spațiu vital”, ci cucerirea pe termen lung a supremației economice pe o piață globală. Prin resursa de gaz din Marea Neagră România devine o posibilă ”armă” a partenerului nostru strategic în confruntarea cu Rusia prin concurența pe care gazul românesc o poate face exportului rusesc. Nu știm cu cât va afecta gazul românesc exportul rusesc, dar în mod sigur va diminua puterea politică a Rusiei.”„Stoparea proiectelor din Marea Neagră va face ca încrederea și percepția favorabilă legată de predictibilitate și corectitudine să dispară. Dacă acestea lipsesc, semnalul în piață va fi unul negativ.”
„Fără investiţii în alte perimetre extractive, onshore sau offshore, în următorii ani piaţa din România va fi dependentă în proporţie covârşitoare de importuri. În loc de independenţa vom avea o dependenţă de Gazprom sau de GNL din SUA.”
„In contextul militarizării peninsulei Crimeea, investiția din Marea Neagră ar avea o relevanţă strategică, iar parteneriatul strategic cu SUA ar căpăta noi valenţe.”
„Apărarea unei ţări nu se mai face, în secolul XXI exclusiv cu tancuri, avioane și trupe. Există investiţii cu relevanţă strategică și rol de apărare, conceptul modern de «defense» fiind mult mai complex decât în trecut.”
„Dezvoltarea sectorului offshore de gaze naturale este o oportunitate istorică pentru Romînia. Neagră ar devein o nouă Mare a Nordului.”
GEORGIAN POP, PSD
Deputatul Georgian Pop (PSD) privește problema într-o lumină similară: „Tema e foarte amplă. Regiunea extinsă a Mării Negre este scena unor conflicte îngheţate sau, după caz, în desfăşurare. Principala evoluţie geostrategică a ultimilor ani o reprezintă militarizarea peninsulei Crimeea. In acest context geopolitic, investiția Exxon – Omv ar avea, dacă se va realiza, şi o relevanţă strategică, pe lângă relevanţa economică şi energetică. În mod evident, parteneriatul strategic cu SUA ar căpăta noi valenţe. Pe lângă dimensiunea de cooperare militară şi de intelligence, bilateral recunoscută ca fiind foarte bună, acest proiect va impulsiona cooperarea economică, Exxon fiind exemplul unei mari companii americane care investeşte în România. Mai mult, localizarea investiţiei este exact pe frontiera estică a NATO. Apărarea unei ţări nu se mai face, în secolul XXI exclusiv prin capacitatea militară (număr de tancuri, avioane, nave de luptă etc). Există investiţii cu relevanţă strategică, pe lângă relevanţa pur economică. Practic, conceptul modern de apărare e mult mai complex comparativ cu secolul trecut. Din punctul de vedere al resurselor energetice, Marea Neagră este considerată de numeroși analiști ca fiind, potenţial, o nouă Mare a Nordului. Dezvoltarea sectorului offshore de gaze naturale este o oportunitate istorică pentru țara noastră, putând aduce beneficii de securitate energetică, economice și sociale.”„Stoparea proiectelor de exploatare din Marea Neagră s-ar putea explica prin incompetență și corupție sau chiar prin sabotarea economiei și trădare. La limită, blocarea proiectelor s-ar putea interpreta ca o poziție pro-rusă la nivel guvernamental sau parlamentar.”
MIRCEA COȘEA, ANALIST ECONOMIC
Deși de partea cealaltă a baricadei politice, deputatul liberal Virgil Popescu e de acord cu colegul său din Parlament: „Proiectele din Marea Neagră realizate împreuna cu partenerii americani de la Exxon și Black Sea Oil înseamnă mai mult decât exploatarea gazelor din Marea Neagră. Ele înseamnă prezență americană în zonă, protecție americană pentru investițiile americane din România și evident garanții de securitate sporite pentru România. Independența energetică și influența regională sunt un alt câștig pentru țara noastră. Toate aceste lucruri nu le putem cuantifica financiar, așa direct, de aceea cred că noi, decidenții politici, trebuie să ne uităm la toate aceste aspecte atunci când vorbim de proiectele respective.”„Abordarea industriei extractive strict din perspectiva unei surse rentiere pentru statul român este periculoasă și nedemnă de secolul XXI. Fără investiții noi, în 10-15 rămânem fără resurse.”
LAURENȚIU PACHIU, avocat „Pachiu și Asociații”
Și totuși, viitorul offshore-ului românesc, cel puțin cu actualele companii în compoziție, devine tot mai neclar. Companiile trebuie să decidă în curând dacă vor continua investițiile, iar lucrul acesta îl vor face într-o mare proporție în funcție de legea offshore. Avocatul Laurențiu Pachiu se bazează pe lunga sa experiență cu marile companii internaționale când avansează pericolele ce ar pândi România în cazul blocării proiectelor din Marea Neagră: „ar fi un semnal deosebit de negativ în ceea ce privește mediul de afaceri/investițional și politic din România (ratingul de țară). Efectele s-ar transpune apoi în cascadă spre alte sectoare economice. În plan politic, puterea de la București (oricare ar fi) s-ar discredita în plan extern, îndeosebi în relația cu partenerul strategic SUA (doi mari operatori din Marea Neagră, Exxon și Carlyle, sunt de origine americană). Deloc de neglijat ar fi și deznodământul unor eventuale litigii declanșate de operatorii petrolieri în temeiul încălcării de către statul român a obligațiilor din contractele de concesiune și mă refer aici la eventuale despăgubiri din bugetul public, ce ar urma să fie suportate, evident, de consumatorul român. Scenariul dorit de unii de a elimina companiile americane din Marea Neagră și de a le înlocui cu operatori români sau cu operatori asiatici (care, evident, ținând cont de anvergura proiectelor, vor fi inevitabil conectați politic și statal) este, ținând cont de complexitatea tehnologică a proiectelor, nerealistă. Desigur, dacă dezideratele economice strategice stabilite pentru România sunt industria IT, agricultura, agroturismul și turismul de entertainment, atunci să le declarăm și să le implementăm ca atare, iar industria petrolieră română cu tradiție de peste un secol să rămână o temă cu care să ne mândrim în manualele de istorie.”„Blocarea proiectelor din Marea Neagră ar fi un semnal deosebit de negativ pentru mediul investițional și politic. Puterea de la București s-ar discredita în plan extern, iar eventuale litigii declanșate de operatorii petrolieri nu pot fi excluse.”
LAURENȚIU PACHIU, avocat „Pachiu și Asociații”
Virgil Popescu, deputat PNL: „Ar fi o catastrofă din punct de vedere reputațional ca aceste investiții să nu fie făcute din vina statului român și a incapacității sale administrative de a lua decizii. Semnalul dat în piață de investitori de talia Exxon Mobil ar fi că România nu este un stat în care să faci investiții, iar potențialii investitori în diferite domenii ne-ar ocoli pentru mult timp.” Georgian Pop, deputat PSD: „Stoparea proiectelor din Marea Neagră va avea asupra României un impact reputational negativ. Pe lângă evaluarea avantajelor economice, încrederea este un factor extrem de important în ecuaţia luării unei decizii de a realiza o mare investiţie. Încrederea şi percepţia favorabilă în stabilitatea, corectitudinea şi predictibilitatea mediului în care urmează să se realizeze o mare investiţie sunt decisive. Iar dacă acestea dispar, nimic nu mai e posibil. Din această perspectivă, orice viitor investitor va analiza România prin prisma proiectelor de success. Dacă acestea lipsesc, semnalul va fi unul negativ.”„În cazul în care nu se demarează proiectul offshore din Marea Neagră dependența de gazul rusesc poate induce riscuri de securitate energetică și putem avea chiar costuri mari indirecte cu privire la securitatea națională a României.”
VIRGIL POPESCU, PNL
Profesorul Mircea Coșea trage o concluzie foarte dură: „Stoparea proiectelor de exploatare a gazului din Marea Neagră ar fi un fapt extrem de grav pentru reputația României. O eventuală stopare nu s-ar putea explica altfel decât prin incompetență, corupție în favoarea unei concurențe sau chiar sabotarea economiei și trădare națională. La limită, s-ar putea interpreta și ca pe o poziție pro-rusească la nivel guvernamental sau parlamentar.” Și totuși, ar putea spune unii cititori, de ce să facem offshore? De ce n-am rămâne cu situația pe care o avem acum, când ne „descurcăm” și nici nu importăm mai mult de 10% din necesar?„Retrăim perioada 1940-1944, când România a fost considerată un actor important al conflictului mondial, dar nu pentru potența sa militară ci pentru cea energetică. Prin resursa de gaz din Marea Neagră România devine o posibilă «armă». Gazul românesc va diminua puterea Rusiei în regiune.”
MIRCEA COȘEA, ANALIST ECONOMIC
Georgian Pop, deputat PSD, răspunde ferm: „Fără investiţii în alte perimetre extractive, onshore sau offshore, în următorii ani piaţa din România va fi dependentă în proporţie covârşitoare de importuri. Adică, în loc să ne asigurăm independenţa vom avea o dependenţă crescută faţă de importuri, indiferent de provenienţa lor (de la Gazprom sau GNL din SUA etc.).” „România s-ar confrunta cu vulnerabilități de securitate energetică, cel puțin până în 2030, rezultate din expunerea mărită la crize de întrerupere a livrărilor prin Ucraina, în special pe timp de iarnă. În plus, România ar avea mari costuri de oportunitate, rezultate din nevalorificarea unor resurse unice în regiunea sud-est europeană și din pierderea unor ample efecte de multiplicare în economie.” afirmă Radu Dudău și Vasile Iuga, EPG.„Proiectele din Marea Neagră înseamnă prezență americană în zonă și evident garanții de securitate sporite pentru România.”
VIRGIL POPESCU (PNL)
„În cazul în care nu se demarează proiectul offshore din Marea Neagră, dependența de import de gaze a României va crește mai mult urmând să devenim in 5-6 ani importator net dacă nu vom descoperi alte rezerve onshore. De asemena dependența de gazul rusesc poate induce riscuri de securitate energetică și putem avea chiar costuri mari indirecte cu privire la securitatea națională a României.” spune Virgil Popescu, deputat PNL.„Gazul din Marea Neagră reprezintă poate singura oportunitate pe care România o are pe termen lung de a ieși din marginalizare și de a deveni relevantă în Europa.”
Profesorul MIRCEA COȘEA
Profesorul Mircea Coșea: „Din punctul meu de vedere, resursa de gaz din Marea Neagră reprezintă cea mai importantă, poate singura, oportunitate pe care România o are pe termen lung de a ieși din marginalizarea în care se află și de a deveni o țară și o economie importantă în plan european. România nu dispune nici acum și nici în perspectivă de alte posibilități pentru a-și îmbunătăți locul și poziția în economia europeană.”„Federația Rusă câștigă din nerealizarea investiției în Marea Neagră, prin faptul că ar fi blocată dezvoltarea unui rival de relevanță regională în sectorul gazelor naturale, într-o zonă dominată de importante interese de control politic.”
RADU DUDĂU / VASILE IUGA, EPG
Cireașa de pe tort, deși aici e mai degrabă colivă, o pune avocatul Laurențiu Pachiu, care atrage atenția asupra unui pericol cel puțin la fel de mare: „Momentan, atenția este concentrată pe disputa privind resursele gazeifere din Marea Neagră, însă este complet neglijată situația explorării, exploatării și dezvoltării resurselor onshore, supuse unui grad ridicat de epuizare (10% pe an) și unei nerentabilități progresive. Și în acest sector ne confruntăm cu paralizie legislativă, instituțională și investițională. De aproape 10 ani o serie de măsuri legislative destinate să faciliteze dezvoltarea acestui sector sunt pierdute pe circuitul legislativ. Abordarea industriei petroliere aproape strict din perspectiva unei surse rentiere pentru statul român nu este demnă de secolul XXI.”„O Românie fără gazul din Marea Neagră ar însemna, în primul rând, un câștig pentru furnizorii externi alternativi – deocamdată unul singur, Gazprom.”
LAURENȚIU PACHIU
România importă, în prezent, doar 10% din necesarul de gaze, având șanse să atingă, dacă investește acum, autosuficiența pe piața gazelor naturale. Deocamdată, timpul trece degeaba, iar rezervele actuale îmbătrânesc și devin tot mai puțin performante. În 10-12 ani, fără să investească masiv în exploatări noi, așa cum sunt și cele din Marea Neagră, România rămâne fără gaz. Astfel, nevoia și dependența de importuri vor fi aproape totale. E atât de simplu: la București, în aceste zile, decidenții politici pecetluiesc soarta României și direcția pe care o vom alege: EST sau VEST. Interviu realizat de EM360.ro„Dacă Marea Neagră nu se face sau se amână, pe termen scurt și în mod sigur câștigă Rusia.”
MIRCEA COȘEA
Reţeaua Europeană a Institutelor Culturale Naţionale, în Luna Literaturii Europene
Din perspectiva şi în organizarea EUNIC România (Reţeaua Europeană a Institutelor Culturale Naţionale), octombrie este Luna Literaturii Europene, definită de Nigel Bellingham, directorul British Council România, ca “o ocazie de a aduce împreună activitățile literare ale membrilor EUNIC România într-un program care sărbătorește diversitatea culturală europeană, dar și intersecțiile dintre culturile și literaturile europene”. Din programul ediţiei, se remarcă:
– seria de întâlniri #EUcitesc European Book Club – club de carte care “propune spre dezbatere patru romane care, prin tematică, marchează diversitatea literaturii contemporane: Povestea slujitoarei de Margaret Atwood, Femeia cu Părul Roșu de Orhan Pamuk, Frica de Stefan Zweig și Lovește-ți inima de Amélie Nothomb”, în fiecare vineri, din 12 octombrie, de la ora 19.00, la Muzeul Național al Literaturii Române
– evenimente dedicate copiilor – seri de storytelling, ateliere pentru părinți, ateliere de lectură și scriere creativă, cu începere din 8 octombrie, seară de storytelling pentru copii, la Biblioteca British Council, cu participarea ambasadorului Marii Britanii la București, Andrew Noble
– lansări și prezentări de carte, multe în prezența autorilor Eric Vuillard (Premiul Goncourt 2017), Demeter Szilárd (romanul Vânătaie pentru vânătaie), Yusuf Nevzat Sarıgöl (coordonatorul antologiei Poezie turcă modernă), Costantino D’Orazio (romanul Secretul lui Leonardo), François-Henri Désérable (Premiul Goncourt, Alegerea României 2018)
– arte performative – film, lecturi scenice, concerte pornind de la creații literare.
Organizatorii îi invită pe cititori “să îşi împărtăşească dragostea pentru lectură pe reţelele de socializare folosind hashtag-ul #EUcitesc și participând la concursurile incluse în programul Lunii Literaturii Europene”.
Membrii EUNIC care participă la proiectul Luna Literaturii Europene sunt: Forumul Cultural Austriac, Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, British Council România, Delegația Valonia-Bruxelles, Fundaţia Culturală Greacă, Goethe-Institut, Institutul Francez, Institutul Cultural Român, Istitutul Italian de Cultură din București, Spațiul Public European, Centrul Cultural Turc Yunus Emre.
Detalii: pagina oficială EUNIC România, pagina de Facebook a EUNIC România www.facebook.com/EunicRomania.
Deschiderea anului universitar la ASE
Deschiderea anului universitar 2018-2019 la Academia de Studii Economice din Bucureşti a avut o semnificaţie deosebită, fiind aşezată sub semnul sărbătoririi centenarului Marii Uniri şi în contextul marcării a 105 ani de la fondarea învăţământului superior economic românesc. Evidenţiind aceste repere definitorii şi adresându-se cu precădere tinerilor nou intraţi în studenţie, prof. univ. dr. Nicolae Istudor, rectorul ASE, a pledat pentru seriozitate şi profunzime în formarea de specialitate, pe măsura provocărilor care li se deschid specialiştilor în orizontul economic şi geopolitic din ce în ce mai apropiat.
La rândul său, prof. univ. dr. Pavel Năstase, preşedintele Senatului ASE, le-a transmis celor mai noi studenţi îndemnul de a se pregăti cu seriozitate, fără a ocoli farmecul vieţii de student.
Președintele Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară, Leonardo Badea, le-a vorbit studenţilor despre perspectivele şi aşteptările mediului economic.
Cerinţa studiului permanent şi a învăţăturii aplicate în practică a fost reiterată de la tribuna reuniunii inaugurale a anului academic de Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul Băncii Naţionale a României.
În acelaşi cadru, prof. ec. Roxana-Carmen Ionescu, director al Colegiului Economic „Virgil Madgearu” din Bucureşti, a vorbit despre legătura permanentă, prolifică, dintre Academia de Studii Economice şi învăţământul liceal de profil.
Pe aceeaşi linie a continuităţii ciclurilor de educaţie şi formare, au fost premiaţi candidaţii cu cele mai mari medii de admitere din acest an la facultăţile ASE, precum şi liceele şi colegiile de unde ei provin.
Investiții suplimentare de 75 de milioane de euro în România
Portofoliul total al bunurilor imobiliare WDP în România se îndreaptă către 500 de milioane de euro până la sfârșitul anului 2019
WDP deschide Ziua investitorilor, din România, anunțând un volum suplimentar de investiții de aproximativ 75 de milioane de euro, reprezentând o suprafață de aproximativ 130.000 m² de proprietăți imobiliare, ce se compun atât din proiecte nou dezvoltate, cât și din achiziții pentru clienți noi sau existenți. După finalizarea acestui nou pachet de investiții, valoarea totală a portofoliului imobiliar va ajunge la aproximativ 450 de milioane de euro, apropiinduse astfel, de valoarea de 500 de milioane de euro (sau 15% din portofoliul total WDP) până la sfârșitul anului 2019.
CĂTRE 500 DE MILIOANE DE EURO PÂNĂ LA SFÂRȘITUL ANULUI 2019
Astăzi, 1 octombrie 2018, începe în România,Ziua bianuală a Investitorilor WDP. În cadrul acestui eveniment, WDP anunță o serie de investiții -cu o valoare totală de aproximativ 75 de milioane de euro – pentru 4 proprietăți aflate în 3 locații diferite din România, prin dezvoltare și prin achiziție pentru clienți noi și pentru clienți existenți. WDP estimează un randament inițial brut de închiriere de aproximativ 8,5% pentru aceste noi tranzacții.
Acest nou volum de investiții sprijină continuarea extinderii activităților WDP în România După finalizarea acestui nou pachet de investiții, valoarea totala a portofoliului imobiliar va ajunge la aproximativ 450 de milioane de euro, apropiindu-se astfel, de valoare de 500 de milioane de euro (sau 15% din portofoliul total al WDP) până la sfârșitul anului 2019.
METRO ȘI LPP OPTEAZĂ PENTRU WDP
În locația sa actuală din Ștefănești de Jos, de lângă București, WDP va începe construcia a două noi depozite, cu suprafață totală de aproximativ 80.000 m². Aceste imobile se dezvoltă pe parcela care a fost achiziționată la sfârșitul anului 2017.
Noua clădire, cu o suprafață totală de 58.000 m², este un nou depozit de logistică alimentară pentru Metro. Clădirea va fi finalizată în etape, până la începutul anului 2020 și va cuprinde atât o zonă de depozitare fără temperatură controlată, cât și o zonă de depozitare cu răcire și congelator, pentru distribuirea produselor alimentare. Metro semnează un contract de închiriere pe o perioadă de zece ani pentru această locație.
În plus, se dezvoltă un nou centru de distribuție de peste 22.000 m², având livrarea în al doilea trimestru al anului 2019, care va găzdui activitațile de e-commerce ale specialistului LPP în îmbrăcăminte. LPP a semnat un contract de închiriere pe o perioadă de zece ani pentru această locație.
WDP prevede pentru aceste proiecte un buget de investiții de aproximativ 43 de milioane de euro.
Anterior, WDP a dezvoltat și închiriat centre de distribuție în această locație pentruDecathlon și Carrefour, care împreună reprezintă o suprafață de aproximativ 49.000 m².
În plus, parcul WDP Ștefăneștii de Jos permite alte dezvolțări ulterioare.
Parcul WDP din Ștefănești de Jos se află la intersecția șoselei de centură București cu autostrada A3, care face legătura între capitală și nordul țării, într-un sector cu o creștere a puterii de cumpărare și, prin urmare, este o bază excelentă pentru e- fullfilment, e-commerce, servicii de logistică și distribuție. Această locație este de asemenea interesantă pentru comercianții din domeniul alimentar. Anterior, de exemplu, Mega Image (filiala din România a Ahold Delhaize) și-a concentrat activitatea de distribuție în această regiune.
PARCUL LOGISTIC WDP DIN CLUJ-NAPOCA
WDP a achiziționat un depozit existent în această locație cu o suprafață de aproximativ 33.000 m². Contractul de închiriere cu Profi are un termen rezidual de zece ani. Retailerul își va extinde parteneriatul cu WDP în acest fel după utilizarea anterioară a unui nou centru de distribuție frigorifică în această locație. La urma urmei, lanțul de supermarketuri Profi își centralizează serviciile de vânzare de fructe și legume pentru regiunea Transilvania. În plus, Profi închiriază, de asemenea, un depozit nou de la WDP în Roman.
Prin această achiziție WDP devine proprietarul întregului parc logistic din Cluj-Napoca (aproape 70.000 m²) și se va ocupa de managementul parcului. Furnizorii de servicii logistice Arcese și KLG au, de asemenea, o clădire WDP aici.
Bugetul de investiții pentru această achiziție se referă la aproximativ 22 de milioane de euro.
URSUS BREWERIES ÎN BUZĂU
În cele din urmă, WDP anunță construirea unui nou depozit pentru Ursus Breweries, una unul dintre cele cei mai mari fabrici producători de bere din România. Ursus Breweries își va aproviziona clienții din capitala din depozitul de la Buzău, la nord-est de București va folosi locația din Buzău, situat la Nord-Est de București pentru aprovizionarea clienților din capitală. Noul centru de distribuție, de aproximativ 20.000 m², este situat lângă fabricile de bere existente și este închiriat pentru o perioadă de zece ani. Bugetul de investiții pentru WDP este de aproximativ 10 milioane de euro.
CITAT
Jeroen Biermans, manager general WDP în România: „Poziția strategică și calitatea locațiilor noastre din România asigură premisa ca WDP să poată construi un parteneriat pe termen lung cu clienții săi în diferite locații pentru a sprijini creșterea activităților lor.”
„Aceste investiții subliniază importanța României pentru portofoliul nostru imobiliar. „Ziua investitorilor” care începe astăzi confirmă acest lucru din nou”, adaugă Joost Uwents, Director executiv al WDP.
S-a deschis Banca de sânge
Banca Transilvania şi organizaţia neguvernamentală Asociaţia Societatea de Salvare Bucureşti, în colaborare cu Centrul de Transfuzie Sanguină Bucureşti şi cu centrele de transfuzie sanguină județene, au lansat Banca de sânge: sunt vizate pentru prima oară la noi crearea unei comunități de donatori constanți şi implicit asigurarea unei rezerve de sânge, precum şi deschiderea unei platforme online pe care să fie actualizate live informațiile despre nevoia de sânge a centrelor de transfuzii din țară.
Mecanismul de acces cuprinde: intrare pe www.banca-de-sange.ro – cont online – primirea pe e-mail a unui ID. Fiecare persoană care se înscrie are provocarea de a aduce încă trei oameni în comunitate, care să se înscrie pe aceeaşi cale online folosind ID-ul celui care i-a adus. Viziunea este „să se creeze un lanţ uman care să facă cunoscută nevoia de donare”, subliniază dr. Cristian Grasu, secretar de stat la Ministerul Sănătăţii. În acelaşi timp, admite că destui nu vor fi acceptaţi, accentuând astfel seriozitatea şi siguranţa procesului de donare.
Stringenţa programului este întărită de dr, Doina Goşa, directorul Centrul de Transfuzii Bucureşti: „Nevoia de sânge este permanentă şi este mai mare decât răspunsul. Jumătate dintre cei care donează vin pentru prima oară şi apoi nu mai vin. Mulţi sunt aparţinători ai celor care au nevoie atunci, or nu este în regulă ca în situaţia în care sunt, tot ei să alerge ca să găsească donatori. De aceea, cea mai importantă nevoie în materie de donare de sânge este, cu siguranţă, numărul de donatori constanţi”.
Din perspectiva Băncii Transilvania, Ionela Mişculescu, director de dezvoltare la Divizia pentru medici, subliniază: „Dorim să ne aducem o contribuţie la comunitatea din care facem parte, să încurajăm implicarea şi să dăm o mână de ajutor celor care au nevoie”. Banca Transilvania îşi reafirmă astfel apartenenţa la comunitate, în consonanţă cu implicarea şi în programe de educaţie financiară şi antreprenorială, sport, cultură, voluntariat, cauze sociale.
În sens cuprinzător, Nicoleta Cazacu de la Societatea de Salvare Bucureşti reliefează caracterul de întrajutorare şi voluntariat al programului. Societatea de Salvare Bucureşti îşi are originile în 1906, la înfiinţarea primei staţii de Salvare din România, iar în prezent „susţine şi promovează activitatea de acordare de prim ajutor şi salvare de vieţi”.
